ICCJ. Decizia nr. 248/2015. Civil. Recalculare pensie. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 248/2015
Dosar nr. 5295/2/2014
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Petentul P.I.I. a depus o cerere la Curtea de Apel Bucureşti, intitulată contestaţie în anulare, îndreptată împotriva Deciziei civile nr. 2815 din 16 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 42/87/2013* de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale. Prin decizia menţionată anterior s-a admis recursul formulat de recurenta-pârâtă C.J.P. Teleorman, împotriva sentinţei civile nr. 1677 din 21 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P.I.. A fost modificată sentinţa, în sensul că s-a respins acţiunea ca nefondată.
Instanţa a calificat calea de atac, ca fiind aceea a revizuirii întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1864, de vreme ce partea a susţinut că hotărârea a cărui anulare o solicită, vine în contradicţie cu soluţia pronunţată în Dosarul nr. 200/87/2012, pronunţată tot de Curtea de Apel Bucureşti, astfel încât în această privinţă există autoritate de lucru judecat. Revizuentul a indicat mai multe dosare şi hotărâri judecătoreşti, în cadrul cărora instanţele s-au pronunţat în favoarea sa, astfel încât pentru aspectele lămurite în precedent, instanţa trebuia să ia în considerare deciziile pronunţate anterior, fără a prejudicia drepturile deja câştigate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 4700 din 3 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 5295/2/2014, a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de petentul P.I.I., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în temeiul dispoziţiilor art. 323 alin. (2) raportate la art. 322 pct . 7 C. pr. civ, competenţa de soluţionare a cauzei revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adică instanţei mai mare în grad faţă de cele două hotărâri potrivnice, care sunt amândouă pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti.
Cererea de revizuire este întemeiată.
Examinând susţinerile revizuentului, Înalta Curte constată că acestea se subsumează dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ şi urmează să o analizeze din această perspectivă.
Pct. 7 al art. 322 din C. proc. civ. din 1864 deschide calea revizuirii când există hotărâri irevocabile potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Acest motiv, care vizează contrarietatea de hotărâri îşi are fundamentul în instituţia puterii lucrului judecat, urmărind sancţionarea nelegalităţii celei de-a doua hotărâri.
Contrarietatea de hotărâri subzistă dacă: există două hotărâri irevocabile potrivnice, pronunţate în aceeaşi pricină, dar în dosare diferite, existând tripla identitate specifică autorităţii de lucru judecat părţi, obiect şi cauză; în al doilea proces să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat şi revizuentul să ceară anularea celei de-a doua hotărâri.
Analizând actele şi lucrările dosarului se reţine că revizuentul a formulat cerere de revizuire, solicitând anularea ultimei decizii pronunţate, respectiv Deciziei civile nr. 2815 din 16 aprilie 2014 în Dosarul nr. 42/87/2013* al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Prin precizările formulate în faţa Înaltei Curţi, revizuentul a arătat că decizia menţionată vine în contradicţie cu mai multe dosare şi hotărâri judecătoreşti, în cadrul cărora instanţele s-au pronunţat în favoarea sa, indicând printre altele şi Decizia civilă nr. 2212/R din 29 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 200/87/2012 de secţia a IX-a civilă, din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.
Prin Decizia nr. 2212/2013 s-a admis recursul formulat de recurentul-reclamant P.I.I., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C.J.P. Teleorman, împotriva sentinţei civile nr. 3612/2012, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 200/87/2012. A modificat în parte sentinţa recurată în sensul că a admis în parte cererea completată şi a anulat Decizia emisă de C.J.P. nr. 147612 din 13 noiembrie 2012. A obligat pârâta să emită decizie de pensie în favoarea reclamantului cu valorificarea stagiului complet de cotizare, conform Deciziei civile nr. 622R/2012, pronunţată de C.A.B. şi cu acordarea punctajului suplimentar prevăzut de O.U.G. nr. 100/2008, începând cu 16 iunie 2008 şi art. 169 din Legea nr. 263/2010, începând cu 01 ianuarie 2011. Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
Această hotărâre fiind pronunţată în recurs, este irevocabilă şi are autoritate de lucru judecat, în ceea ce priveşte părţile, obiectul şi cauza juridică a acţiunii.
C.J.P. Teleorman nu a respectat hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi a emis o decizie cu acelaşi număr, ceea ce l-a determinat pe P.I.I. să conteste decizia emisă de organul administrativ, judecându-se din nou, atât la Tribunalul Teleorman, cât şi la Curtea de Apel Bucureşti.
Tribunalul Teleorman prin sentinţa civilă nr. 1677 din 21 mai 2013, a admis în parte acţiunea formulată de P.I.I., în contradictoriu cu C.J.P. Teleorman, a anulat Decizia nr. 147612 din 13 noiembrie 2012, emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a drepturilor de pensie, în temeiul Deciziei nr. 622/R/2012 pronunţată de CAB şi cu acordarea punctajului suplimentar prevăzut de O.U.G. nr.100/2008, începând cu 16 iunie 2008 şi art. 169 din Legea nr. 263/2010, începând cu 01 ianuarie 2011, precum şi la plata către reclamant a diferenţelor drepturilor de pensie rezultate în urma recalculării, începând cu data de 16 iunie 2008, din care se vor scădea sumele acordate la zi. A respins ca nefondate restul capetelor de cerere.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P. Teleorman, iar Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 2815 din 16 aprilie 2014 în Dosarul nr. 42/87/2013*, a admis recursul formulat de pârâtă, împotriva sentinţei civile nr. 1677 din 21 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P.I. A fost modificată sentinţa, în sensul că s-a respins acţiunea ca nefondată.
În motivarea deciziei nr. 2915 din 16 aprilie 2014, instanţa a argumentat de ce nu se aplică dispoziţiile OUG nr. 100/2008 şi nici cele ale Legii nr. 263/2010, fără a se face vreo referire la decizia pronunţată anterior de C.A.B., respectiv Decizia civilă nr. 2212/R din 29 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 200/87/2012 de secţia a IX-a civilă, din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.
Cele două decizii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, respectiv Decizia civilă nr. 2212/R din 29 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 200/87/2012 de secţia a IX-a civilă, şi Decizia civilă nr. 2815 din 16 aprilie 2014, în Dosarul nr. 42/87/2013, pronunţată de Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale cuprind soluţii potrivnice privind aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.
Astfel, prin Hotărârea nr. 2212/2013 se admite cererea reclamantului P.I., se anulează Decizia de pensie nr. 147612 din 13 noiembrie 2012 şi se recunoaşte acordarea punctajului în temeiul a două acte normative, respectiv O.U.G. nr. 100/20018 şi Legea nr. 263/2010.
Prin Hotărârea nr. 2815 din 16 aprilie 2014, pronunţată ulterior se respinge acţiunea împotriva Deciziei de pensie nr. 147612 din 13 noiembrie 2012 şi nu se recunoaşte acordarea punctajului în temeiul a două acte normative, respectiv O.U.G. nr. 100/20018 şi Legea nr. 263/2010.
Este evident că cele două hotărâri sunt contradictorii, cea de-a doua încălcând autoritatea de lucru judecat a primei şi afectând, atât drepturile revizuentului, cât şi securitatea circuitului juridic civil. Totuşi, este important de subliniat că instanţa, pronunţând ce-a de-a doua hotărâre nu a analizat autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 2212/2013, astfel încât în speţă sunt întrunite cerinţele prevăzute de lege pentru revizuirea în cazul hotărârilor potrivnice.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., urmează să admită cererea de revizuire şi să anuleaze Decizia nr. 2815/R din 16 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. 42/87/2013* (2391/2014).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea de revizuire formulată de revizuentul P.I.I. împotriva Deciziei nr. 2815/R din 16 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Anulează Decizia nr. 2815/R din 16 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. 42/87/2013* (nr. 2391/2014).
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 241/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 249/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
