ICCJ. Decizia nr. 258/2015. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 258/2015
Dosar nr. 15934/95/2012
Şedinţa publică de la 29 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Tribunalul Gorj - Secţia a ll-a Civilă prin sentinţa nr. 7 din 22 ianuarie 2014, a respins excepţia lipsei de interes invocată de pârâta SC E. SA, Filiala Bucureşti.
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC A.G. SA.
A admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâta SC E. SA, Filiala Bucureşti şi a respins în acest temei acţiunea principală formulată de reclamanta SC P.S. SRL.
A admis cererea reconventională formulată de pârâta SC S.S. SRL prin administrator judiciar R.C.I.S. SPRL.
A constatat încetarea la 5 octombrie 2012, ca efect al denunţării de către administratorul judiciar, a actului adiţional din 8 decembrie 2010 la contractul de asociere joint venture din 29 martie 2010, cu consecinţa pierderii de către SC E. SA, Filiala Bucureşti (prin administrator judiciar V. SPRL) a calităţii de leader al asocierii în raporturile cu beneficiarul SC A. SA.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, în ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a reclamantei SC P.S. SRL de a formula acţiunea principală, dar şi a pârâtei SC S.S. SRL de a formula cererea reconvenţională, pe motiv că, pe de o parte, în cazul rezoluţiunii acestor acte nu se mai pot efectua plăţi de către SC A.G. SA, iar pe de altă parte, că lider al asocierii devine o altă societate, SC G. SA, interesul celor două părţi există, că promovarea unei acţiuni în justiţie pentru rezoluţiunea unui contract nu poate fi blocată de partea adversă pe considerentele susţinute, deoarece există mecanismul repunerii părţilor în situaţia anterioară, sau alte temeiuri de drept pentru efectuarea eventualelor plăţi.
Cu privire la actul adiţional prin care a fost desemnat leader al asocierii SC E. SA, Filiala Bucureşti, s-a constatat că există interesul promovării cererii, deoarece s-a urmărit înlăturarea în acest mod a pârâtei din mecanismul de încasare de la beneficiar, în numele consorţiului, a plăţilor de la beneficiar, întrucât s-a apreciat că aceasta, deşi a încasat în total 4.763.532 RON, a refuzat să achite sumele cuvenite celorlalţi executanţi.
Prin urmare, interesul există, în sensul că se urmăreşte ca toate sumele care se cuvin pârâtei SC S.S. SRL ca urmare a executării de lucrări în cadrul contractului de lucrări din 29 martie 2010, să fie virate de către beneficiarul SC A.G. SA în contul unic de insolvenţă deschis pe numele titularului.
Interesul reclamantei în desfiinţarea contractului de joint venture şi a actelor adiţionale la acesta este practic determinat de faptul că reclamanta şi pârâta SC S.S. SRL susţin că au executat lucrări anterior desfiinţării contractului de lucrări şi care urmează a fi plătite, existând riscul ca sumele să fie încasate de pârâta SC E. SA, Filiala Bucureşti ca partener leader în contractul de asociere, cele două societăţi susţinând posibilitatea producerii unui prejudiciu.
Consecinţa directă a desfiinţării actelor adiţionale solicitată de pârâtă este aceea a repunerii în vigoare a contractului de lucrări iniţial, deoarece doar acesta mai conţine dispoziţii cu privire la poziţia de leader al asocierii, care în acea situaţie este chiar reclamanta SC P.S. SRL.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC A.G. SA, s-a reţinut că aceasta a fost chemată în judecată pentru opozabilitatea sentinţei ce se pronunţă, cu consecinţe directe asupra raportului juridic dintre părţi, pentru a exista un temei în baza căruia pârâta să nu mai efectueze plăţile actualului leader al asocierii, aşa cum rezultă din răspunsurile date de această pârâtă la adresele trimise de administratorul judiciar al pârâtei SC S.S. SRL.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii promovării acţiunii principale, s-au reţinut caracterele contractului de joint-venture: contract multilateral, sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ şi cu executare succesivă.
În majoritatea cazurilor sunt vizate calităţile părţilor, astfel contractul este intuitu personae. Contractul de joint-venture, conform legislaţiei romaneşti anterioare intrării în vigoare a noului C. civ., constituia un contract nenumit, întrucât nu era reglementat ca atare, ci a apărut ca o construcţie juridică necesară şi impusă de practica relaţiilor comerciale.
Prin acţiunea principală, reclamanta a solicitat rezoluţiunea contractului de asociere joint venture din 29 martie 2010, în temeiul art. 1020-art. 1021 C. civ. anterior.
Rezoluţiunea contractului este o sancţiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia şi repunerea părţilor în situaţia avută anterior încheierii contractului.
Instanţa nu poate schimba din oficiu obiectul cererii de chemare în judecată, reclamanta susţinând acest demers şi după invocarea excepţiei de către pârâta SC E. SA, Filiala Bucureşti.
Prin urmare, solicitarea reclamantei în sensul rezoluţiunii contractului de asociere de tip joint venture este inadmisibilă, instanţa admiţând excepţia invocată şi respingând în acest temei acţiunea principală.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâta SC S.S. SRL, s-a reţinut că prin acest demers s-a solicitat să se constate că la data de 5 octombrie 2010 a încetat, ca efect al denunţării de către administratorul judiciar, actul adiţional din 8 decembrie 2010 la contractul de asociere joint venture din 29 martie 2010 cu consecinţa pierderii dreptului de leader al asocierii de către pârâta SC E. SA, Filiala Bucureşti în raporturile cu SC A.G. SA.
Instanţa a constatat că administratorul judiciar al pârâtei SC S.S. SRL, în temeiul dispoziţiilor art. 86 din Legea nr. 85/2006, a trimis notificarea din 4 octombrie 2012, de denunţare a actului adiţional la contractul de asociere joint venture din 29 martie 2010.
Potrivit acestui text de lege, art. 86 lit. b), actul respectiv se consideră denunţat la data notificării denunţării de către administratorul/lichidatorul judiciar.
Prin urmare, odată realizat acest demers, instanţa doar constată intervenirea unei cauze legale de încetare a actului adiţional la contractul de joint venture, cu consecinţa directă a faptului că pârâta SC E. SA, Filiala Bucureşti nu mai îndeplineşte atribuţii de leader al asocierii, astfel încât beneficiarul SC A.G. SA nu mai poate efectua plăţile în contul acestei părţi, în calitate de leader al asocierii, ci fiecărei părţi, proporţional cu obligaţiile asumate prin contractul de asociere.
De remarcat este faptul că actul adiţional la contractul de asociere a modificat clauza referitoare doar la leader-ul asocierii, celelalte clauze contractuale rămânând neschimbate, astfel încât, înlăturarea acestei dispoziţii lasă asocierea fără un lider desemnat, fiecare parte la contractul de asociere având dreptul să încaseze în mod direct de la beneficiar cota care i se cuvine, fără a mai fi reprezentat de alt asociat.
Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 301/2014 din 19 iunie 2014, a respins excepţia lipsei de interes al reclamantei SC A.G. SA.
A admis apelurile formulate de pârâtele SC E. SA, Filiala Bucureşti şi SC A.G. SA împotriva sentinţei nr. 7 din 22 ianuarie 2014, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC P.S. SRL şi intimata pârâtă SC S.S. SRL, societate în insolvenţă, reprezentată prin R.C.I.S. SPRL, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins cererea reconvenţională formulată de SC S.S. SRL. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997 „în situaţia în care instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu”.
În cauză, textul nu îşi găseşte aplicarea cu privire la timbrajul acţiunii introductive, deoarece contractul de asociere a cărui rezoluţiune s-a cerut nu este evaluabil în bani, având acest caracter doar contractul de execuţie lucrări în vederea încheierii căruia s-a constituit asocierea.
Curtea a respins ca nefondată excepţia lipsei de interes a pârâtei SC A.G. SA, reţinând că interesul în exercitarea unei căi de atac se justifică în măsura în care hotărârea îi este prejudiciabilă părţii care o declară şi că în speţă, pârâta SC A.G. SA a fost parte în procesul desfăşurat în faţa instanţei de fond şi, potrivit considerentelor sentinţei pronunţate în primă instanţă, obligaţiile asumate de aceasta prin contractul de execuţie lucrări au fost modificate, stabilindu-se că beneficiarul SC A.G. SA nu mai poate efectua plăţile în contul acestei părţi, a SC E. SA, Filiala Bucureşti, în calitate de leader al asocierii, ci fiecărei părţi, proporţional cu obligaţiile asumate prin contractul de asociere, modificare pe care SC A.G. SA o consideră contrară prevederilor Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 3055/2009.
Pe fondul apelurilor, s-a reţinut că, potrivit prevederilor art. 295 alin. (1) C. proc. civ., întrucât în cauză nu a fost atacată soluţia dată acţiunii introductive, controlul judiciar al instanţei s-a limitat numai la soluţia pronunţată de tribunal cu privire la cererea reconvenţională, referitoare la denunţarea de către administratorul judiciar al SC S.S. SRL a actului adiţional din 8 decembrie 2010 la contractul de asociere joint venture din 29 martie 2010, contract prin care SC E. SA, Filiala Bucureşti, SC P.S. SRL şi SC S.S. SRL s-au asociat pentru a participa la licitaţia organizată de SC A.G. SA în vederea realizării unei lucrări de reabilitare şi extindere a reţelelor de distribuţie apă şi canalizare menajeră în Municipiul Târgu Jiu.
SC S.S. SRL este parte în actul adiţional a cărui denunţare a invocat-o, este chiar persoana în a cărei procedură de insolvenţă s-a uzat de prevederile art. 86 din Legea nr. 85/2006, astfel încât justifică interesul promovării cererii reconvenţionale, argumentele aduse de către SC E. SA, Filiala Bucureşti în sprijinul acestei excepţii vizând, în realitate, temeinicia cererii.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că, potrivit principiului înscris în art. 969 C. civ., contractele legal încheiate, mutuus consensus, se pot revoca prin consimţământul mutual, mutuus dissensus, sau din cauze autorizate de lege, denunţare unilaterală.
S-a reţinut că denunţarea unilaterală, adică revocarea contractelor prin manifestarea de voinţă a unei singure părţi, poate avea loc doar atunci când legea autorizează o asemenea măsură şi că art. 86 din Legea nr. 85/2006 prevede un astfel de caz şi că denunţarea înseamnă încetarea raporturilor contractuale pentru viitor, neavând efect retroactiv, astfel încât nu determină restituirea prestaţiilor deja executate şi nici modificarea drepturilor sau obligaţiilor stabilite prin contract.
În speţă, actul adiţional a cărui denunţare s-a invocat vizează doar clauza contractuală referitoare la leader-ul asocierii şi, respectiv, la scrisoarea de garanţie de bună execuţie, astfel că în acest caz, nu se tinde la încetarea contractelor, ci la modificarea raporturilor contractuale.
Prin urmare, administratorul judiciar al SC S.S. SRL nu vizează denunţarea contractului, ci modificarea clauzelor acestuia, respectiv modificarea leader-ului, indiferent dacă în locul SC E. SA, Filiala Bucureşti leader al asocierii ar deveni SC P. SRL ori nu ar mai exista un leader, iar beneficiarul ar vira preţul lucrărilor direct către executanţi. Această modificare nu poate avea loc, însă, decât pe cale convenţională, prin acordul părţilor contractante, şi nicidecum prin voinţa unei singure părţi.
Potrivit art. 7.1 din contractul de asociere joint venture din 29 martie 2010, asocierea se reziliază de drept în cazul în care angajatorul a retras, anulat sau declarat nul şi neavenit contractul de executare lucrări, dar în cauză s-a constatat că SC A.G. SA a notificat rezilierea contractului de execuţie lucrări din 29 martie 2010 începând cu data de 22 septembrie 2012, conform notificării şi că la aceeaşi dată a încetat şi contractul de asociere joint venture din 29 martie 2010, astfel încât nu se mai pune problema denunţării acestui din urmă contract ori a modificării clauzelor sale la data de 5 octombrie 2012, la iniţiativa administratorului judiciar al SC S.S. SRL.
Curtea de Apel Craiova a reţinut că, după încetarea celor două contracte, indiferent care dintre părţi a intrat în insolvenţă, care dintre acestea este prejudiciată prin încetarea raporturilor contractuale, cine a încasat şi folosit avansul şi apoi preţul din contractul de execuţie a lucrărilor, stabilirea cantităţii, calităţii şi termenelor de efectuare a lucrărilor, precum şi determinarea plăţilor efectuate sau datorate către executanţi sunt apărări ce exced cauzei de faţă, urmând a face obiectul desocotirii părţilor în raport de drepturile şi obligaţiile asumate prin contractul de asociere, respectiv prin contractul de execuţie lucrări.
Împotriva deciziei nr. 301/2014 din 19 iunie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a ll-a civilă, a declarat recurs reclamanta SC P. SRL Târgu-Jiu, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelurilor pârâtelor şi menţinerea ca legală a sentinţei instanţei de fond.
În criticile formulate, recurenta reclamantă a susţinut în esenţă următoarele:
- Hotărârea este nelegală sub aspectul soluţionării excepţiei lipsei de interes al SC A.G. SA în declararea apelului, faţă de faptul că în speţă contractul de execuţie lucrări încheiat între SC A.G. SA şi consorţiul constituit prin contractul de asociere joint venture din 29 martie 2010 a fost reziliat începând cu data de 22 septembrie 2012, chiar de către aceasta, situaţie în raport de care denunţarea actului adiţional la contractul de asociere făcut de administratorul judiciar al SC S.S. SRL la 5 octombrie 2012, nu mai prezintă interes, cu atât mai mult cu cât SC A.G. SA nu şi-a respectat obligaţiile contractuale, realizând volumul cel mai redus al lucrărilor dintre asociaţii consorţiului, fapt dovedit de înscrisurile din dosar.
Prin neexecutarea scrisorii de garanţie emisă de Banca I.E.R.E. SA, în termen, pentru garantarea avansului de 3.468.505,80 RON, s-a urmărit recuperarea acestuia integral numai de SC E. SA Filiala Bucureşti, în condiţiile în care lucrările au fost efectuate exclusiv de societatea sa şi de SC S.S. SRL, pe cheltuiala lor din credite bancare.
A arătat că tocmai refuzul SC A.G. SA de a accepta la plată situaţiile de lucrări executate a determinat administratorul judiciar R.C.I.S. SPRL să denunţe actul adiţional la contractul de asociere şi să ceară constatarea încetării acestuia, pentru a cere plata contravalorii acestora numai în contul societăţii în insolventă.
Decizia pronunţată de instanţa de apel este nelegală şi sub aspectul soluţionării în fond a apelurilor pârâtelor, întrucât a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 20 şi art. 86 din Legea nr. 85/2006, în raport de care administratorul judiciar nu putea să denunţe numai actul adiţional la contractul de asociere joint venture, în condiţiile în care înscrisurile din dosar fac dovada că în executarea contractului de lucrări din 29 martie 2010 şi actului adiţional la acesta, SC E. SA a încasat şi şi-a însuşit avansul de 3.468.505,80 RON, ca lider al consorţiului, sumă pe care nu a distribuit-o proporţional cu procentul de asociere, la dosar existând suficiente dovezi.
În acest sens.
Se arată că societatea sa a fost de acord ca plata lucrărilor efectiv executate şi neachitate să fie făcută în mod direct către fiecare asociat, dată fiind starea de insolvenţă a SC S.S. SA şi că dispoziţiile art. 86 din Legea nr. 85/2006 au fost interpretate greşit de instanţă în sensul că administratorul judiciar este îndreptăţit prin lege să denunţe contractul în tot şi nu actul adiţional prin care se modifica o clauză contractuală.
Analizând recursul declarat de reclamanta SC P. SRL Târgu-Jiu împotriva deciziei nr. 301/2014 din 19 iunie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a ll-a civilă, din perspectiva criticilor formulate şi temeiurilor de drept arătate, ţinând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Critica prin care recurenta a susţinut că decizia instanţei de apel este nelegală sub aspectul soluţionării excepţiei lipsei de interes al SC A.G. SA în declararea apelului, nu poate fi primită, avându-se în vedere că interesul în exercitarea unei căi de atac se justifică în măsura în care hotărârea îi este prejudiciabilă părţii care o declară, că în speţă pârâta SC A.G. SA a fost parte în procesul desfăşurat în litigiul de faţă şi că, potrivit considerentelor sentinţei pronunţate în primă instanţă, obligaţiile asumate de aceasta prin contractul de execuţie lucrări au fost modificate, stabilindu-se că beneficiarul SC A.G. SA nu mai poate efectua plăţile în contul acestei părţi, a SC E. SA, Filiala Bucureşti, în calitate de leader al asocierii, ci fiecărei părţi, proporţional cu obligaţiile asumate prin contractul de asociere, modificare pe care SC A.G. SA o consideră contrară prevederilor Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 3055/2009.
Nefondată este şi susţinerea recurentei conform căreia decizia pronunţată de instanţa de apel este nelegală sub aspectul soluţionării în fond a apelurilor pârâtelor, pentru încălcarea dispoziţiilor art. 20 şi art. 86 din Legea nr. 85/2006, în raport de care administratorul judiciar nu putea să denunţe numai actul adiţional la contractul de asociere joint venture, ştiut fiind că, potrivit principiului înscris în art. 969 C. civ., contractele legal încheiate, mutuus consensus, se pot revoca prin consimţământul mutual, mutuus dissensus, sau din cauze autorizate de lege, denunţare unilaterală.
Ca urmare, denunţarea unilaterală, adică revocarea contractelor prin manifestarea de voinţă a unei singure părţi, poate avea loc doar atunci doar când legea autorizează o asemenea măsură şi înseamnă încetarea raporturilor contractuale pentru viitor, neavând efect retroactiv, astfel că nu determină restituirea prestaţiilor deja executate şi nici modificarea drepturilor sau obligaţiilor stabilite prin contract.
Astfel, se constată că în mod just a reţinut instanţa de apel că art. 86 din Legea nr. 85/2006 prevede un astfel de caz, de autorizare a revocării unilaterale a contractelor, dar că textul în cauză autorizează, numai denunţarea unilaterală a contractelor, nicidecum doar a unora dintre clauzele contractelor întrucât, în acest din urmă caz, nu se tinde la încetarea contractelor, ci la modificarea raporturilor contractuale.
În speţă, actul adiţional a cărui denunţare s-a invocat vizează doar clauza contractuală referitoare la leader-ul asocierii şi, respectiv, la scrisoarea de garanţie de bună execuţie.
Cum administratorul judiciar af SC S.S. SRL nu a urmărit denunţarea contractului, ci modificarea clauzelor acestuia, respectiv modificarea leader-ului, indiferent dacă în locul SC E. SA, Filiala Bucureşti leader al asocierii ar deveni SC P. SRL, ori nu ar mai exista un leader, iar beneficiarul ar vira preţul lucrărilor direct către executanţi, se reţine că o astfel de modificare nu poate fi făcută decât prin acordul părţilor contractante, pe cale convenţională şi nicidecum prin voinţa unei singure părţi.
De altfel, potrivit art. 7.1 din contractul de asociere joint venture din 29 martie 2010, asocierea se reziliază de drept în cazul în care angajatorul a retras, anulat sau declarat nul şi neavenit contractul de executare lucrări.
Or, în cauză se constată că întrucât SC A.G. SA a notificat rezilierea contractului de execuţie lucrări din 29 martie 2010 începând cu 22 septembrie 2012, la aceeaşi dată a încetat şi contractul de asociere joint venture din 29 martie 2010, astfel că nu se mai pune problema denunţării acestui din urmă contract ori a modificării clauzelor sale la data de 5 octombrie 2012, la iniţiativa administratorului judiciar al SC S.S. SRL.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentei cu privire la care dintre părţi a intrat în insolvenţă, care dintre acestea sunt prejudiciate prin încetarea raporturilor contractuale, cine a încasat şi folosit avansul şi apoi preţul din contractul de execuţie a lucrărilor, stabilirea cantităţii, calităţii şi termenelor de efectuare a lucrărilor, precum şi determinarea plăţilor efectuate sau datorate către executanţi, aspecte dovedite de înscrisurile din dosar, după încetarea celor două contracte, este de reţinut că acestea sunt apărări ce exced cauzei de faţă şi vizează aspecte de netemeinicie, ce nu pot face obiectul prezentului recurs, odată cu abrogarea art. 304 pct. 11 C. proc. civ.
Pentru toate considerentele anterior reţinute, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P. SRL. Târgu-Jiu împotriva deciziei nr. 301/2014 din 19 iunie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC P. SRL Târgu-Jiu împotriva deciziei nr. 301/2014 din 19 iunie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a ll-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 283/2015. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 279/2015. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
