ICCJ. Decizia nr. 423/2015. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 423/2015
Dosar nr. 4181/1/2014
Şedinţa publică din 12 februarie 2015
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa civilă nr. 1339 din 25 noiembrie 2011, Tribunalul Vâlcea a admis contestaţia formulată de reclamanţii R.E.l.R., R.R.B., R.M., R.N., R.E. şi R.E., decedată, prin moştenitor R.L.I., a anulat H.C.L. nr. 222 din 31 iulie 2009 şi H.C.L. nr. 252 din 31 iulie 2009 date de Municipiul Râmnicu Vâlcea, în calitate de expropriator, fiind obligaţi intimaţii să acorde contestatorilor, alături de alte persoane ale căror proprietăţi au suportat aceeaşi măsura, despăgubiri pentru terenurile expropriate conform centralizatorului la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic S.G. şi C.T., pentru fiecare din contestatorii R.N., M.M., A.M. şi R.E., suma de câte 30.625 euro echivalând 131,928 lei, iar pentru contestatorii R.E.I.R. şi R.R.B., câte 15.312 euro echivalând 65.963 lei, tară a se indica pentru ce suprafeţe de teren şi în considerarea căror argumente au fost astfel stabilite.
Prin încheierea din data de 20 ianuarie 2012, Tribunalul Vâlcea a admis cererea de îndreptare a erorii materiale, a dispus a se menţiona numele corect al contestatorului R.M. în loc de M.M., precum şi menţionarea în dispozitivul sentinţei a contestatoarei R.E., eu despăgubiri în valoare de 30.625 euro.
Împotriva sentinţei, la data de 6 ianuarie 2012, au declarat ape! alţi proprietari, toţi reprezentaţi prin, avocat M.V., precum şi Municipiul Râmnicu Vâlcea.
La data la data de 2 mai 2012, au formulat cerere de aderare la apelul contestatorilor expropriaţi C., numiţii R.R.B. şi R.E.I.R., iar la data de 22 mai 2012, R.M., R.N., R.E. şi R.E. au formulat de asemenea cerere de aderare la apelul declarat de către contestatorii M.V. ş.a.
Apelurile formulate împotriva sentinţei şi a încheierii de îndreptare a erorii materiale şi completare a acesteia au fost conexate la Dosarul nr. 200/90/2010, cele formulate împotriva încheierii fiind înregistrate în Dosarul versionat sub nr. 200/90/2010/al.
Prin încheierea din 8 mai 2012, Curtea de Apel Piteşti a constatat că se impune ca, în funcţie de cererile şi apărările formulate de către fiecare dintre titularii dreptului de proprietate, dar mai ales în funcţie de starea de fapt distinctă a fiecărei proprietăţi, să fie disjunse apelurile privind fiecare dintre aceste proprietăţi şi să se formeze câte un dosar distinct.
În dosarul pendinte au fost păstrate apelurile formulate de către contestatorul M.V. şi, respectiv, Municipiul Râmnicu Vâlcea în ceea ce priveşte proprietatea acestuia, precum şi cererile de aderare la apelul celorlalţi contestatori, formulate de către contestatorii N. şi R.
Prin încheierea din data de 25 mai 2012, Curtea a pus în discuţie şi a trecut la îndreptarea erorii materiale strecurată cu prilejul conceptarii părţilor, fiind corectă în sensul înscrierii ca parte în proces a Municipiului Râmnicu Vâlcea prin primar şi prin Consiliul Local, respectiv organele sale reprezentaţiv-executiv şi deliberativ.
Prin Decizia nr. 30 din 29 mai 2012, Curtea de Apel Braşov a admis apelurile formulate de contestatorul M.V. şi intimatul Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar şi prin Consiliul Local, a fost constatată nulitatea sentinţei 1339 din 25 noiembrie 2011 a Tribunalului Vâlcea şi reţinută cauza, spre soluţionare în fond, în limita apelanţilor M.V. şi Municipiul Râmnicu Vâlcea, în contradictoriu şi cu contestatorii R. şi N. şi a respins, ca inadmisibile, cererile de aderare la apel formulate de reclamanţii N.G., R.R.B., R.E.I.R., precum şi de R.M., R.N., R.E. şi R.E., iar în temeiul art. 297 alin. (2) teza ultimă C. proc. civ., cauza a fost reţinută spre rejudecare, în limita apelurilor declarate de M.V. şi Municipiul Râmnicu Vâlcea.
Întrucât împotriva acestei decizii intermediare, contestatorîi R.M., R.N., R.E. şi R.E. şi N.G. au formulat recursuri, înaintate, în vederea soluţionării, Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, aceştia solicitând suspendarea judecăţii fondului şi faţa de contestatorul M.V., prin încheierea din data de 11 septembrie 2012, a fost disjunsă judecata contestaţiei, după admiterea apelului Municipiului Râmnicu Vâlcea, cât priveşte proprietăţile N. şi R., formându-se Dosarul nr. 836/46/2012, cu termen în aceeaşi dată, în care s-a dispus suspendarea judecăţii, până la soluţionarea acestor recursuri.
În dosar, pe parcursul judecăţii recursului, s-a solicitat, de către contestatorii R.R.B., R.E.l.R. a se îndrepta, lămuri şi completa aceeaşi decizie atacată cu recurs, pentru a cărei soluţionare s-a luat măsura desprinderii şi ataşării la Dosarul nr. 200/90/2010s în care decizia a fost pronunţată.
Din acel dosar, întrucât cauza de fond se afla în stare de judecată, în ceea ce priveşte proprietăţile asupra cărora fondul purta, tinzându-se la întârzierea soluţionării aceleia, s-a luat măsura disjungerii şi formării unui nou Dosar nr. 1016/46/2012, cu termen la data de 22 ianuarie 2013, când, constatându-se că, pe această cale, se urmăreşte, în realitate, reformarea deciziei, în sensul de a fi admis şi apelul lor, cererea a fost respinsă. Soluţia a fost menţinută de către instanţa supremă, prin Decizia nr. 3203/2013.
De asemenea, recursurile formulate de către reclamanţii N.G., R.E., R.E., R.M. şi R.N., împotriva Deciziei civile nr. 30 din 29 mai 2012, au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia nr. 898 din 21 februarie 2013, a aceleiaşi instanţe.
În aceste condiţii, judecata fondului, în faţa instanţei de apel, a fost reluată, ca urmare a formulării, la data de 4 septembrie 2013, de către contestatorii R.R.B., R.E.l.R., a cererii de repunere pe rol.
Prin Decizia nr. 767 din 23 septembrie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, au fost admise, în parte, contestaţiile formulate de contestatorii R.E.I.R., R.R.B., R.M., R.N., R.E. şi R.E., decedată, prin moştenitor R.L.I., împotriva Hotărârilor nr. 76/2010, nr. 77/2010 şi nr. 166/2010, privind terenurile în suprafaţă de 160 mp, 294 mp şi 771 mp Au fost completate hotărârile contestate constatând calitatea de proprietar şi a numitei R.E., Au fost modificate hotărârile emise de intimat în sensul că s~a stabilit valoarea despăgubirilor cuvenite pentru proprietatea R., alcătuită din cele trei parcele de teren de 160 mp, 294 mp şi 771 mp la 68 euro/mp, în echivalent în lei la data plăţii, reţinând ca achitată din total suma de 61.250 euro. S-a stabilit onorariu definitiv pentru fiecare expert de 1.000 Iei şi a fost obligat intimatul la plata către contestatorii R.M. a cheltuielilor de judecată de 665 lei, reprezentând onorariu de expert.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorii R.M., R.N., R.E. şi R.L.I., tară a invoca vreun motiv de nelegaîitate din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Analizând prioritar excepţia tardivităţii recursului, în aplicarea dispoziţiilor art 137 alin. (1) raportat la art. 301 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 301 C proc. civ, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel
Decizia atacată a fost comunicată recurenţilor la data de 30 decembrie 2014, potrivit dovezilor aflate la filele 387-393 dosar apei.
Recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 767 din 23 septembrie 2014 a fost depus la Curtea de Apel Piteşti, prin serviciul poştal, la data de 19 noiembrie 2014 (fila 13 dosar recurs).
Modul de calcul al termenelor este reglementat de art. 101 C. proc. civ., care în alin. (1) stabileşte că termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua în care a început, nici ziua în care s-a sfârşit termenul.
Calculând în acest mod termenul de 15 zile în cauza de faţă, rezultă că acesta s-a împlinit la 17 noiembrie 2014. Or, recursul declarat de contestatorî a fost depus la instanţa de apel după împlinirea termenului legal, la 19 noiembrie 2014.
Potrivit dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, arară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată de vreo împrejurare mai presus de voinţa ei.
Cum recurenţii nu au invocat vreo astfel de împrejurare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul, ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de contestatorii R.M., R.N., R.E. şi R.L.I. împotriva Deciziei nr. 767 din 23 septembrie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 421/2015. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 424/2015. Civil. Fond funciar. Recurs → |
|---|
