ICCJ. Decizia nr. 421/2015. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 421/2015
Dosar nr. 12398/118/2010
Şedinţa publică de ia 12 februarie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 12398/118/2010 reclamanta V.A., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin M.T.I. - C.N.A.D.N.R., a formulat contestaţie împotriva Hotărârii de expropriere nr. 27 din data de 12 iulie 2010 a M.T.I. - CN A.D.N.R. SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea parţială a acestei hotărâri în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor; obligarea, pârâtului la plata unei despăgubiri ce urmează a ti stabilită de o comisie de experţi alcătuită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, de 20 euro/mp; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 2033 din 19 aprilie 2012, Tribunalul Constanţa a admis în parte acţiunea reclamantei, a anulat în parte Hotărârea nr. 27 din data de 12 iulie 2010 emisă de pârât, respectiv numai în ceea ce priveşte menţiunile cuprinse în art. 2, referitoare la cuantumul despăgubirilor şi la modalitatea de plată a acestora.
Prin urmare, a stabilit despăgubirile cuvenite reclamantei pentru exproprierea terenului arabil extravilan în suprafaţă de 1.909,00 mp, situat în Ioc. Murfatlar, jud. Constanţa, la suma de 9.984 lei.
A stabilit termen de plată a despăgubirilor 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi a obligat pârâtul Statul Român la plata către reclamant a sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu experţi).
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a analizat legalitatea şi temeinicia hotărârii de expropriere contestate prin raportare la dispoziţiile legale în materie, în vigoare la data emiterii actului contestat, respectiv art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 şi art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Instanţa a validat concluziile raportului de expertiză, fiind însuşite de toţi experţii desemnaţi, având în vedere că determinarea comparabilei ce a stat la baza stabilirii preţului a avut în vedere aceeaşi unitate administrativ teritorială cu terenul expropriat şi anume loc Murfatlar/Basarabi şi a prezentat numărul cel mai mic de corecţii.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, instanţa a reţinut că valoarea reală a imobilului supus exproprierii, stabilită prin metoda comparaţiei relative., este de 5,23 lei /mp, în total 9.984 lei - fila 126.
Procedând la compararea ofertei făcute prin hotărârea de expropriere cu valorile rezultate din raportul de expertiză şi având în vedere disp. art. 27 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora „despăgubirea acordată de instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.", tribunalul a constatat că pretenţiile formulate de reclamantă în sensul majorării cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat, sunt întemeiate.
În conformitate cu disp. art. 30 din Legea nr. 33/1994, instanţa a dispus ca plata despăgubirilor să se realizeze de către pârât în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, în contul reclamantei indicat în cererea de chemare în judecată.
Prin aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei cheltuielile de judecată, în sumă totală de 5.000 lei, reprezentând onorarii experţi (3.000 lei) şi onorariu avocat (2.000 lei).
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel atât reclamanta, cât şi pârâtul
Prin Decizia civilă nr. 60/C din 29 mai 2013, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a respins apelul formulat de către reclamantă, a admis apelul formulat de către pârât şi a schimbat, în tot, hotărârea atacată, în sensul că a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată. A fost obligată reclamanta la 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantul pârât.
Pentru a decide astfel, instanţa de apei a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte legea aplicabilă prezentului litigiu, s-a reţinut că obiectul contestaţiei l-a constituit Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 27 din 12 iulie 2010, emisă de pârât în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 198/2004, acest temei juridic fiind invocat şi de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată, astfel că, în mod corect instanţa de fond s-a raportat la prevederile Legii nr. 198/2004 şi ale Legii nr. 33/1994 şi nu la cele ale Legii nr. 255/2010.
Sub un alt aspect, instanţa a reţinut că nu sunt întemeiate nici criticiie reclamantei legate de modalitatea de determinare prealabilă, prin Nota de fundamentare la H.G. nr. 415/2010, a evaluărilor de către experţii A.N.E.V.A.R., legate de neprezentarea dovezilor privind plata de către expropriator a sumei calculate cu titlul de despăgubiri, precum şi interpretările care ar reieşi din norma adoptată ulterior emiterii hotărârii contestate, câtă vreme ceea ce verifică instanţa este abordarea corectă de către C.RA.D.N.R., prin Comisia constituită la nivelul localităţii Murfatlar, a despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru suprafaţa expropriată conform Legii nr. 198/2004.
Susţinerile reclamantei potrivit cărora exproprierea este nelegală câtă vreme nu există „despăgubiri prealabile", conforme normei constituţionale, sunt lipsite de relevanţă deoarece nu problema neconsemnărit la dispoziţia expropriatului a sumelor acordate ca despăgubire a fost pusă în discuţie prin acţiunea formulată la 29 septembrie 2010, ci nemulţumirea reclamantei, titular al dreptului de proprietate, asupra cuantumului acestor despăgubiri oferite prin hotărârea atacată.
Astfel, în art. 5 alin. (7) din Legea nr. 198/2004 se arată modalitatea în care se procedează cu sumele stabilite de expropriator ca despăgubiri, dar pe care proprietarul le contestă ori le refuză.
Cu aceleaşi argumente instanţa a apreciat, ca neîntemeiate, acele susţineri ale reclamantei care tind să supună exproprierea regimului juridic al actelor bilaterale, translative de drepturi, supuse unei „condiţii suspensive" - aceea a plăţii prealabile a „preţului". Exproprierea fiind un mod legal de pierdere a dreptului de proprietate pentru o cauză de utilitate publica, iar nu un act juridic sinalagmatic, de transmitere a dreptului real în temeiul unei convenţii, instanţa va avea în vedere - pentru argumentele expuse anterior - că plata prealabilă a unei despăgubiri nu este o „condiţie suspensivă" a procedurii, ci un imperativ decurgând inclusiv din textul art. 1 din Primul Protocol adiţional al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, respectiv acela de a prelua legitim proprietatea unei persoane în schimbul unei „juste despăgubiri".
Cu privire la valoarea terenului expropriat, instanţa de apel a reţinut ca fiind fondate criticiie pârâtului referitoare la înlăturarea concluziilor expertizei efectuate în faţa instanţei de fond, având în vedere că aceasta nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, fiind efectuată în baza ofertelor de vânzare de la mica publicitate.
În apel, în raport de relaţiile oferite de B.N.P., B.M.L. cu privire la un număr de 5 contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anul 2010 cu privire la terenuri similare din extravilanul oraşului Murfatlar, dar şi de contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar în copie pentru proprietăţi similare din aceeaşi rază teritorială încheiate în perioada 2008-2012, s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, de către aceeaşi comisie de experţi care a efectuat raportul de expertiză în faţa instanţei de fond, având ca obiectiv „stabilirea valorii terenului expropriat prin metoda comparaţiei directe, pe baza comparabilelor menţionate în contractele de vânzare cumpărare".
În cadrul acestei expertize, comisia de experţi judiciari a avut în vedere numai ofertele menţionate la rubrica „mica publicitate" din ziarele locale şi de pe internet, reţinând ofertele de vânzare pentru terenuri agricole de pe raza altor localităţi decât aceea în care se află terenul expropriat, respectiv de pe raza localităţii Valu lui Traian, comisia înlăturând nejustificat valorile terenurilor din cadrul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de notarul B. pe motiv că aceste valori sunt mult mai mici decât ofertele existente pe piaţa liberă imobiliară ceea ce, în opinia experţilor, denotă faptul că valorile din contractele notariale nu sunt credibile, fiind cunoscute experţilor acţiunile părţilor contractante de eludare a taxelor notariale.
În raport de aceste concluzii, curtea de apel a constatat că expertiza efectuată în acest cadru procesual nu poate fi însuşită de către instanţă, întrucât întreaga evaluare prin metoda comparaţiei directe a valorificat oferte de vânzare de la mica publicitate cu privire la terenuri cu alte caracteristici tehnico-edilitare, situate în raza altor localităţi decât terenul expropriat, situaţie contrară obiectivelor fixate de instanţă şi contrară dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994. Pentru aceste considerente, instanţa a înlăturat această expertiză.
Susţinerile reclamantei în sensul că valoarea stabilită de expropriator şi însuşită de instanţa de fond nu este justă şi proporţională cu prejudiciul suferit prin expropriere, întrucât nu a avut în vedere cea mai bună utilizare a terenului - exploataţie viticolă din zona Podgoriei Murfatlar sau realizarea unui parc eolian, s-au reţinut a fi nefondaîe, în condiţiile în care s~a dovedit faptul că la momentul exproprierii terenul în litigiu era folosit pentru cultivarea de cereale şi nu cuprindea nicio investiţie de plantaţie viticolă, iar reclamanta nu a făcut dovada că anterior exproprierii a primit vreo ofertă din partea unor societăţi comerciale pentru includerea terenului său într-un parc eolian, astfel de oferte vizând terenuri din alte unităţi administrativ - teritoriale - zona Ovidiu, Nazarcea şi Medgidia, astfel cum rezultă din raportul de expertiză.
În ceea ce priveşte susţinerea apelantei reclamante în sensul că expropriatorul nu a avut în vedere la data stabilirii despăgubirii contestate în prezenta cauză Noua de fundamentare a H.G. nr. 414/2010, In care s-a consemnat că pentru plata despăgubirilor pentru terenuri situate pe „Coridorul de expropriere" realizarea lucrării de utilitate publică „Autostrada Bucureşti-Constanţa, tronsonul 6, Cernavodă - Constanţa", Guvernul României a alocat o sumă de 87.098 mii iei pentru o suprafaţă totală de teren de 3.967.408 mp, ceea ce reprezintă o despăgubire de 22 lei/mp teren expropriat, instanţa a constatat că şi aceasta este nefondată, în raport de dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, care prevede că despăgubirea acordată persoanei expropriate este determinată de preţui cu care se vând imobilele de aceiaşi fel în unitatea administrativ - teritorială la data întocmirii raportului de evaluare» sens în care este şi jurisprudenţa în materia exproprierii.
Curtea de apel a constatat că, în raport de contractele de vânzare-cumpărare depuse în apel, valoarea pe mp a unui teren agricol extravilan din zona oraşului Murfatlar a variat în perioada 2010 - 2011 între 0,072 şi 0,22 euro/mp, iar din hotărârea de expropriere emisă de pârât rezultă că expropriatorul a oferit reclamantei pentru terenul expropriat 4,9 lei/mp, respectiv o despăgubire de 1 euro/mp, valoare superioară celor menţionate în tranzacţiile aflate la dosarul cauzei
În ceea ce priveşte celelalte daune pentru prejudiciul cauzat reclamantei prin expropriere, s-a constatat că, în mod just, acestea nu au fost acordate pentru că, potrivit raportului de expertiză efectuat la prima instanţă, reclamanta a primit de la asocierea J.V.A.S.A.M.B. o indemnizaţie pentru dobândirea şi posesia dreptului de a exercita folosinţa asupra terenului pentru obiectivul autostrada A4, iar în ceea ce priveşte secţionarea terenului, reclamanta nu a suferit nici un prejudiciu, în condiţiile în care restul terenului rămas neexpropriat se constituie într-o singură parcelă aflată la nord de autostradă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. A arătat că, în mod greşit, instanţa de apel a apreciat ca nu au fost depuse tranzacţii din care să rezulte că, în aceeaşi rază teritorială a localităţii Murfatlar, s-au vândut terenuri agricole cu preţuri mai mari.
Consideră că instanţele anterioare au acordat atenţie doar evaluării efectuate de pârât, înlăturând, eronat, raportul de expertiză efectuat în cauză.
Susţine că soluţia instanţei este nelegală pentru că nu a observat faptul că nu au fost respectate etapele procedurii de expropriere prevăzute de Legea nr. 255/2010, cu consecinţe asupra transferului dreptului de proprietate pentru imobilului expropriat.
A mai arătat reclamanta că, în expertiza efectuată de experţii A.N.E.V.A.R. pentru Nota de fundamentare care stă la baza emiterii H.G. nr. 415/2010, s-a stabilit o despăgubire medie de 22 lei/mp, în timp ce, în expertizele depuse la dosarul cauzei de către expropriator, aceiaşi experţi au subevaluat despăgubirea până la 7,2 lei/mp, ceea ce denotă că diferenţa între cele două valori a „dispărut" între autorităţile statului şi expropriator.
Susţine reclamanta că despăgubirea datorată de pârât nu este prealabilă, şi nici justă justă, având în vedere că instanţa nu a luat în considerare cea mai bună utilizare a terenului, respectiv planurile de dezvoltare viticolă a zonei şi investiţia pentru construcţia de turbine eoliene, valoarea pe metru pătrat de teren fiind în această ipoteză de 6,42 euro, conform înscrisurilor depuse la dosar.
Mai arată că, experţii au stabilit, fără a motiva, că valoarea prejudiciului cauzat proprietarului este zero, ceea ce denotă superficialitatea cu care a fost efectuată expertiza.
Instanţa nu a luat în considerare faptul că reclamanta a depus înscrisuri din care rezultă că pe piaţa liberă s-au vândut terenuri în aceeaşi zonă cu preţuri cuprinse între 6,42 euro şi 15 euro/mp.
Invocă dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, arătând că trebuie să existe un echilibru just între exigenţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.
Cum preţul rezultat din contractele depuse la dosar de la notariatul din Muriatiar nu reprezintă o probă absolută, iar valoarea rezultată din calculul efectuat de experţi este una documentată ştiinţific, consideră că se impune admiterea recursului, casarea deciziilor atacate şi admiterea acţiunii.
Analizând recursul dm prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că acestea pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi îl va analiza din această perspectivă.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, să se constate caracterul nelegal şi injust al despăgubirii propuse de pârâtul expropriator prin Hotărârea nr. 27 din 12 iulie 2010 şi, pe cale de consecinţă, stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite acesteia şi obligarea expropriatorului la plata lor.
Cum s-a arătat deja, temeiul de drept invocat de reclamantă în susţinerea pretenţiilor sale îl constituie dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, hotărârea contestată fiind emisă în baza acestui act normativ.
Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, lege în baza căreia reclamanta a fost expropriată şi care era în vigoare la data sesizării instanţei (24 septembrie 2010), „Expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condiţiile art. 5 alin. (4)-(8) şi ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului,"
Rezultă că, prin demersul judiciar iniţiat în cauza pendinte, reclamanta contestă cuantumul despăgubirii stabilite prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 27 din 12 iulie 2010 emisă de C.V.D.P. de la nivelul localităţii Murfatlar, ceea ce conduce, în mod neîndoielnic, la concluzia că cererea reclamantei are natura contestaţiei prevăzute de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, astfel că, trimiterile recurentei la dispoziţiile Legii nr. 255/2010 nu pot fi analizate.
De altfel, nici susţinerile reclamantei cu privire la faptul că nu există o despăgubire prealabilă nu pot fi primite, câtă vreme prin cererea de chemare în judecată aceasta a criticat doar cuantumul despăgubirilor, pe care nu le-a considerat juste.
Conform art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, „Acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii."
Art. 25 din Legea nr. 33/1994 prevede că „pentru stabilirea despăgubirilor, instanţa va constitui o comisie de experţi compusă dintr-un expert numit de instanţă, unul desemnat de expropriator şt un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii" şi art. 26 din aceeaşi lege prevede la alin. (1) că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, iar la alin. (2) că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de aceiaşi fel în unitatea admmistrativ-teritorîală, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia."
Analiza fondului contestaţiei prevăzute de art. 9 din Legea nr. 198/2004 presupunea, aşadar, administrarea probei cu expertiză pentru determinarea cuantumului despăgubirii cuvenite expropriaţilor, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, sens în care s-a procedat în cauză.
Potrivit art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite".
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa, vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administraîiv-teritorialâ, la data întocmirii raportidui de expertiză, precum şi la daunele aduse proprietarilor sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia".
Din coroborarea dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi (20 şi a art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 cu cele ale Legii nr. 255/2010, anterior citate, rezultă că despăgubirea se stabileşte în funcţie de preţul cu care se vând pe piaţa liberă din zona respectivă imobilele de felul celui expropriat, la data întocmirii raportului de expertiză, preţ ce rezultă din tranzacţii efectiv încheiate.
Faţă de aceste texte de lege, se constată că nu pot fi primite susţinerile recurentei referitoare la expertiza efectuată de experţii A.N.E.V.A.R. pentru Nota de fundamentare care stă la baza emiterii H.G. nr. 415/2010, prin care s-a stabilit o despăgubire medie de 22 lei/mp, având în vedere că instanţa este învestită cu verificarea justeţei despăgubirilor, în condiţiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, astfei cum prevede art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, temei de drept al cererii de chemare în judecată.
Prin urmare, în mod corect curtea de apel a înlăturat raportul de expertiză efectuat în faţa primei instanţe, dar şi suplimentul la raport, întocmit de aceeaşi comisie de experţi, având în vedere că despăgubirea pentru terenul expropriat s-a raportat, în ambele lucrări, la ofertele de vânzare, cu toate că la dosarul cauzei se aflau relaţiile- depuse de B.N.P., BM.L. cu privire la 5 contracte de vânzare-cumpărare autentificate în anul 2010, cu privire la terenuri similare din extravilanul oraşului Murtatlar, dar şi alte contracte de vânzare-cumpărare depuse, la dosar în copie pentru proprietăţi similare din aceeaşi rază teritorială încheiate în perioada 2008-2012. Deşi în apel s~a stabilit drept obiectiv: „stabilirea valorii terenului expropriat prin metoda comparaţiei directe, pe baza comparabilelor menţionate în contractele de vânzare cumpărare", experţii nu s-au conformat dispoziţiilor luate de instanţă, ci s-au limitat la analizarea unor oferte imobiliare din ziare şi de pe internet, concluzionând, tară nici-o bază legală, că valorile din tranzacţiile aflate la dosar sunt mai mici, nsfiind credibile.
Faţă de aceste constatări, instanţa, în virtutea rolului activ, în mod just a constatat că, în raport de contractele de vânzare-cumpărare depuse în apel, valoarea pe ra.p. a unui teren agricol extravilan din zona oraşului Murfatlar a variat în perioada 2010 - 2011 între 0,072 şi 0,22 euro/mp, iar din hotărârea de expropriere emisă de pârât rezultă că expropriatorul a oferit reclamantei pentru terenul expropriat 4,9 lei/mp, respectiv o despăgubire de 1 euro/mp, valoare superioară celor menţionate în tranzacţiile aflate la dosaml cauzei.
Prin urmare, prin respingerea contestaţiei, instanţa de apel a respectat exigenţele art. 27 din Legea nr. 33/1994 care dispun: „(1) Primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî- (2) Despăgubirea acordată de către instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată".
În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei în sensul că, prin raportul de expertiză, experţii au arătat, fără a motiva, că valoarea prejudiciului adus proprietarului „este zero", se constată că recurenta nu a făcut obiecţiuni nici la raportul de expertiza efectuat în faţa primei instanţe şi nici la suplimentul la acest raport întocmit în faţa instanţei de apel, astfel că a achiesat la concluziile acestor lucrări de specialitate. De altfel, cu privire la prejudiciu, ca şi componentă a despăgubirii, instanţa de apel a reţinut că reclamanta a obţinut o indemnizaţie de la asocierea J.V.A.S.A.M.B., iar în ceea ce priveşte restul terenului rămas neexpropriat, acesta se constituie într-o singură parcelă aflată la nord de autostradă.
Nici criticile referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu sunt fondate, deoarece se invocă încălcarea dispoziţiilor din Convenţie raportat la modui cum sunt aplicate prevederile Legii nr. 198/2004, or Convenţia şi jurisprudenţa Curţii europene sunt incidente în caz de conflict între norma europeană şi cea din legea internă, iar nu în caz de aplicare greşită a normei interne.
Potrivit celor anterior redate, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta V.A. împotriva Deciziei nr. 60/C din 29 mai 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa puhlicămstăzi, 12 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 386/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 423/2015. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
