ICCJ. Decizia nr. 500/2015. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 500/2015
Dosar nr. 569/89/2011*
Şedinţa publică din 19 februarie 2015
Deliberând asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
Prin Decizia nr. 198 din 10 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, s-a constatat perimată cererea de recurs formulată de P.E. împotriva Deciziei nr. 946/R din 12 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Vaslui.
În motivare, instanţa a reţinut că termenul de perimare şi-a început cursul din data de 26 noiembrie 2012, când curtea de apel a dispus suspendarea judecăţii, în aplicarea prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. , deoarece la acel termen nici una dintre părţi nu s-a prezentat şi nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-a reţinut că operează perimarea, în condiţiile în care cererea a rămas în nelucrare mai mult de un an (din 28 mai 2012), din vina recurentei (care nu a solicitat repunerea cauzei pe rol) şi nu a intervenit vreun temei de întrerupere ori de suspendare a termenului de perimare.
Împotriva acestei decizii pârâţii P.E. şi B.D. au declarat recurs, printr-o cerere, pe care nu au motivat-o.
Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Prin sentinta civilă nr. 199 pronunţată la data de 15 februarie 2010, Judecătoria Huşi a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii Z.I. şi SC S. SRL, a obligat pârâţii să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Huşi, judeţul Vaslui, a dispus evacuarea pârâţilor din imobil, a respins capătul de cerere priovind acordarea despăgubirilor în sumă de 1.500 lei lunar, începând cu 1 ianuarie 2008. A obligat pârâţii să achite reclamantului Z.I. daune cominatorii în sumă de 25 lei/fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei şi până la predarea efectivă a imobilului reclamanţilor, a obligat pârâţii, în solidar, să achite reclamantului Z.I. suma de 1826 lei cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 1633/R din 16 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 123/244/2009, Tribunalul Vaslui a respins recursul declarat de P.E. şi B.D. împotriva sentinţei civile nr. 199 din 15 februarie 2010 a Judecătoriei Huşi, decizia fiind irevocabilă.
Prin Decizia civilă nr. 670/R din 19 aprilie 2011, Tribunalul Vaslui a respins contestaţia în anulare formulată de P.E. împotriva Deciziei nr. 1633/R din 16 noiembrie 2010 a Tribunalului Vaslui, decizia fiind irevocabilă.
Prin Decizia civilă nr. 946/R din 12 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Vaslui, a fost admisă excepţia perimării iar, în baza art. 248 şi 252 C. proc. civ., a fost constatată perimată cererea de revizuire formulată de P.E. şi B.D.
Prin Decizia nr. 198 din 10 martie 2014 Curtea de Apel Iaşi a constatat perimată cererea de recurs formulată de P.E. împotriva Deciziei nr. 946/R din 12 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Vaslui.
Prin Decizia civilă nr. 2283 din 19 septembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, instanţa a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de pârâţii P.E. şi B.D. împotriva Deciziei nr. 198 din 10 martie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Prin Decizia nr. 3339 din 27 noiembrie 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a admis contestaţia în anulare formulată de contestatorii P.E. şi B.D. împotriva Deciziei civile nr. 2283 din 19 septembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a anulat decizia contestată şi a fixat termen la data de 19 februarie 2015, în vederea judecării recursului declarat de pârâţii P.E. şi B.D. împotriva Deciziei nr. 198 din 10 martie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Analizând recursul declarat de pârâţii P.E. şi B.D. împotriva Deciziei civile nr. 198 din 10 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea de recurs înregistrată la data de 18 martie 2014 pe rolul Curţii de Apel Iaşi cuprinde declaraţia de recurs, precum şi menţiunea că motivele vor fi depuse la o dară ulterioră, părţile exprimându-şi nemulţumirea cu privire la soluţia de perimare pronunţată în cauză.
Analizând cererea de recurs, Înalta Curte reţine că exercitarea căii de atac fără indicarea motivelor care o susţin face inadmisibilă învestirea instanţei de recurs cu exercitarea controlului judiciar asupra legalităţii hotărârii pronunţate de curtea de apel.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâţii P.E. şi B.D. împotriva Deciziei civile nr. 198 din 10 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 43/2015. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 501/2015. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
