ICCJ. Decizia nr. 617/2015. Civil. Conflict de muncă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 617/2015
Dosar nr. 3708/109/2011
Şedinţa publică din 27 februarie 2015
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la data de 05 august 2011 pe rolul Tribunalului Argeş, sub nr. 3708/109/2011, contestatoarea G.O.D. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti, anularea deciziei de sancţionare disciplinară nr. 354 din 05 iulie 2011, obligarea acestuia la plata daunelor morale pentru prejudiciul cauzat şi a cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 53/2003, republicată, Statutului consilierului juridic şi Legii nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin Sentinţa civilă nr. 73 din 15 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respinsă contestaţia formulată de contestatoarea G.O.D.
Prin încheierea din 17 iulie 2012, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, constatând lipsa părţilor legal citate, care nu au solicitat judecata în lipsă, a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Prin încheierea din 1 octombrie 2013 Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a respins cererea de repunere pe rol, formulată de recurenta-contestatoare G.O.D.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, la termenul din 17 iulie 2013, judecata recursului formulat de contestatoarea G.O.D. împotriva Sentinţei civile nr. 73 din 15 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părţilor, care nu au solicitat judecata în lipsă.
Instanţa a arătat că, prin cererea formulată la data de 04 iulie 2013, recurenta a solicitat repunerea pe rol a cauzei, fără a cere şi judecata în lipsă. La termenul de judecată fixat în vederea continuării judecăţii, părţile nu s-au prezentat şi, apreciind că intenţia recurentei nu a constat în continuarea judecăţii, suspendată anterior, curtea de apel a respins cererea de repunere pe rol.
Prin Decizia nr. 1359 din 11 noiembrie 2014, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de recurenta-contestatoare G.O.D. şi a constatat ca fiind perimat recursul formulat de aceeaşi contestatoare împotriva Sentinţei civile nr. 73 din 15 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Împotriva acestei decizii, la data de 19 noiembrie 2014, a formulat din nou recurs contestatoarea G.O.D., întemeiat pe dispoziţiile art. 253 alin. (2), art. 103 alin. (2), art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivare, a arătat că, prin încheierea de şedinţă din 17 iulie 2012, Curtea de Apel Piteşti a dispus suspendarea judecăţii recursului în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi că, înainte de împlinirea termenului de perimare defipt de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
Deşi instanţa a dispus repunerea pe rol a cauzei, la termenul de judecată din 01 octombrie 2013, a suspendat din nou judecata.
Recurenta a susţinut că nu i-au fost comunicate încheierile prin care s-a dispus suspendarea judecăţii recursului, în acest context formulând şi o cerere de repunere în termenul de recurs.
Din punctul său de vedere, instanţa a ignorat cererile de repunere pe rol, apreciind, în mod greşit, că a operat instituţia perimării. în opinia sa, cauza nu a fost lăsată în nelucrare mai mult de un an.
Recurenta a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., deoarece, prin folosirea sintagmei "a rămas în nelucrare din vina părţii mai mult de un an", legiuitorul a stabilit condiţia în care operează instituţia perimării. Or, în cauză, aceasta a formulat şi depus cereri de repunere pe rol înaintea împlinirii termenului de un an.
Examinând recursul, în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 2441 alin. (1) C. proc. civ. "asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia, celor pronunţate în recurs".
Conform prevederilor art. 253 alin. (2) C. proc. civ. "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare".
Norma legală enunţată de art. 2441 alin. (1) C. proc. civ. stipulează regula potrivit căreia încheierea dată cu privire la suspendarea judecăţii poate fi atacată cu recurs, însă aceasta reglementează şi o excepţie, în sensul că încheierile pronunţate cu privire la suspendarea judecăţii în recurs nu sunt supuse, la rândul lor, căii de atac a recursului, în cauză, măsura suspendării judecăţii în recurs a fost dispusă de Curtea de Apel Piteşti, care a fost învestită cu soluţionarea recursului formulat de contestatoarea G.O.D. împotriva Sentinţei civile nr. 73 din 15 februarie 2012 a Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, aspect care se circumscrie dispoziţiilor art. 2441 alin. (1) teza finală C. proc. civ.
Prin urmare, având în vedere dispoziţiile legale anterior analizate, încheierile de suspendare pronunţate în recurs, la data de 17 iulie 2012 şi la 1 octombrie 2013 sunt irevocabile, nefiind susceptibile de reformare tot pe calea recursului.
De asemenea, recursul promovat împotriva deciziei prin care s-a constatat perimarea judecăţii recursului formulat de contestatoarea G.O.D. împotriva Sentinţei civile nr. 73 din 15 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, este inadmisibil, întrucât o asemenea decizie este irevocabilă, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 şi 5 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii şi orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
Hotărârile pronunţate de curţile de apel cu ocazia soluţionării recursurilor nu mai pot fi atacate cu recurs, întrucât, pe de o parte, nu se încadrează în dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, aceste hotărâri sunt irevocabile, astfel după cum prevăd dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi act normativ.
Prin Decizia civilă nr. 1359 din 11 noiembrie 2014, Curtea de Apel Piteşti a constatat perimat recursul, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., întrucât acesta a rămas în nelucrare din culpa recurentei, mai mult de un an de la data suspendării judecăţii, m temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 din acelaşi act normativ.
În cauză, se constată că recurenta a exercitat toate căile de atac prevăzute de lege, cu precizarea că, în ceea ce priveşte recursul, judecata acestuia a fost suspendată pentru lipsa părţilor, conform art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar recurenta, deşi a solicitat repunerea pe rol a cauzei, prin cererile formulate la 04 iulie 2013 şi la 11 noiembrie 2014, acestea nu au avut efectul întreruperii cursului termenului de perimare, deoarece recurenta nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a le susţine şi nici nu a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Din această perspectivă, cererea de repunere pe rol nu a produs efectul prevăzut de dispoziţiile art. 249 C. proc. civ. şi anume judecarea procesului.
În aceste condiţii, curtea de apel a constatat ca fiind perimat recursul, hotărârea pronunţată fiind irevocabilă, întrucât a fost dată de o instanţă de recurs.
Prevederile art. 253 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare, sunt aplicabile numai în situaţiile în care s-a constatat perimarea unei cereri de chemare în judecată sau a unui apel.
Or, în cauză, s-a declarat recurs împotriva unei decizii date în recurs, hotărâre care, potrivit dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 şi pct. 5 C. proc. civ., este irevocabilă şi, prin urmare, nu mai poate fi atacată cu recurs.
Raportat la această împrejurare, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, iniţierea controlului judiciar asupra hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile prevederilor legale,
Faţă de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea G.O.D. împotriva încheierilor de şedinţă din 17 iulie 2012 şi din 1 octombrie 2013, precum şi a Deciziei nr. 1359 din 11 noiembrie 2014 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea G.O.D. împotriva încheierilor de şedinţă din 17 iulie 2012 şi din 1 octombrie 2013, precum şi a Deciziei nr. 1359 din 11 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2015.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 615/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 618/2015. Civil → |
|---|
