ICCJ. Decizia nr. 760/2015. Civil. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Constatare nulitate act, obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 760/2015
Dosar nr. 29376/3/2012
Şedinţa publică de la 9 martie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5041 din 20 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, în Dosar nr. 29376/3/2012 s-a admis excepţia inadmisibilităţii capătului doi din cerere, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A.T. 94 SA, în contradictoriu cu pârâţii SC S.B. SRL, SC U. SA, P.R., Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Maramureş şi Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi s-a constatat caducitatea hotărârii AGEA din 27 octombrie 1997 a SC U. SA. S-a respins capătul doi de cerere referitor la constatarea nulităţii absolute a încheierii nr. 2167 din 5 august 1999 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului Maramureş, ca inadmisibil şi s-a dispus înregistrarea în registrul comerţului a menţiunii privind constatarea caducităţii hotărârii AGEA din data de 27 octombrie 1997 a SC U. SA.
Au fost obligaţi pârâţii SC S.B. SRL, P.R. şi SC U. SA să plătească către reclamantă suma de 27,6 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reţinut că reclamanta SC A.T. 94 SA a chemat în judecată pârâţii SC S.B. SRL, P.R., SC U. SA, Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Maramureş solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate caducitatea la data de 3 august 1999 a hotărârii AGEA din data de 27 octombrie 1997 de majorare a capitalului social al SC U. SA, - având în vedere dispoziţiile imperative ale art. 214 din Legea nr. 31/1990, prin care să se constate nulitatea absolută a încheierii nr. 2167 din 5 august 1999 a judecătorului delegat la oficiul Registrului Comerţului Maramureş de aprobare a cererii înregistrate sub nr. 3468 din 5 august 1999 privind înscrierea de menţiuni referitoare la majorarea capitalului social al SC U. SA şi prin care să se dispună operarea în registrul comerţului a menţiunilor aferente capetelor I şi II ale prezentei acţiuni, având în vedere şi dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 26/1990.
În motivarea cererii reclamanta SC A.T. 94 SA a arătat că are calitatea de acţionar al SC U. SA, deţinând un număr total de 71.200 acţiuni, ce corespunde unei ponderi de 32.877% din capitalul social al SC U. SA (număr total acţiuni 216.562) la data de 12 noiembrie 1999, respectiv un, procent de 29,779% raportat la valoarea actuală a capitalului social (număr total acţiuni 239.091) astfel cum este înregistrat în evidenţele ORCTB (extras ORCTB - Anexa 1).
Societatea SC U. SA a fost radiată din registrul comerţului la data de 26 mai 2000 (ca urmare a divizării nelegale în SC C. 1 SRL, care a preluat nelegal întreg activul şi SC T.U. SA - care a preluat întreg pasivul societăţii divizate) şi reînmatriculată la data de 22 februarie 2012, în baza rezoluţiei nr. 560638 din 21 iunie 2012 dată în dosarul de menţiuni nr. 663073/2012 de către ORCTB şi care a fost eliberată în data de 25 iunie 2012. (Anexa 2)
Reclamanta a mai arătat că la data formulării cererii înregistrate sub nr. 3468 din 5 august 1999 privind înscrierea de menţiuni referitoare la majorarea capitalului social al SC U. SA, hotărârea AGEA din data de 27 octombrie 1997 conform căreia s-a aprobat majorarea capitalului social al SC U. SA (cu suma de 563.225.000 ROL printr-un presupus aport în natură constând în contravaloarea investiţiei făcută de către acţionarul SC S.B. SRL în amenajarea unui spaţiu productiv - hala vopsitorie) este lovită de caducitate prin aplicarea art. 214 din Legea nr. 31/1990 care stipulează că "hotărârea AGA privind majorarea capitalului social are efect numai în măsura în care a fost adusă la îndeplinire în termen de un an de la data sa."
Formularea prezentei cereri de chemare în judecată se justifică faţă de imposibilitatea obiectivă a soluţionării unei astfel de acţiuni având ca obiect caducitatea unei hotărâri AGEA de majorare a capitalului social şi de constatare a nulităţii unei încheieri a judecătorului delegat referitoare la majorarea de capital la societatea comercială SC U. SA, societate care a fost radiată din registrul comerţului la data de 26 mai 2000 (ca urmare a divizării).
Soluţionarea cererilor de radiere a menţiunilor prin care s-a operat divizarea SC U. SA s-a finalizat abia în luna martie a anului 2012 (deciziile civile nr. 285R din 23 februarie 2009, nr. 700 din 23 martie 2012, şi nr. 10756 din 16 octombrie 2008, odată cu pronunţarea hotărârii judecătoreşti din 23 martie 2012, obţinându-se toate cele trei hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care s-a dispus radierea din registrul comerţului atât a menţiunilor de înmatriculare a celor două societăţi rezultate prin divizare' (SC C. 1 SRL şi SC T.U. SA), cât şi a menţiunii de radiere a societăţii "mamă" SC U. SA.
În temeiul hotărârilor judecătoreşti irevocabile menţionate mai sus s-a dispus, în data de 22 iunie 2002, înregistrarea în Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a menţiunii nr. 663073, în baza rezoluţiei nr. 560638 din 21 iunie 2012, această menţiune având ca efect juridic direct reînmatricularea la ORCTB a SC U. SA, deci redobândirea personalităţii juridice a acestei entităţi.
Reclamanta cu privire la nulitatea absolută a încheierii nr. 2167 din 5 august 1999 a judecătorului delegat, de aprobare a cererii înregistrate sub nr. 3468 din 3 august 1999 privind înscrierea de menţiuni referitoare la majorarea capitalului social al SC U. SA a arătat că nelegalitatea menţiunii prin care s-a înregistrat majorarea de capital, ca urmare a ineficienţei juridice a actelor care au stat la baza înregistrării sale, a fost reţinută fără echivoc printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă pronunţată de către Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, în Dosarul nr. 8716/2001.
Prin urmare, instanţa supremă a stabilit în mod irevocabil că majorarea de capital nu îşi poate produce efecte juridice, ca efect al caducităţii hotărârii AGEA din data de 27 octombrie 1997, neexistând deci nici un temei juridic pentru menţinerea înregistrării unei menţiuni de majorare de capital autorizată cu încălcarea legii şi care are un caracter vădit prejudiciabil pentru ceilalţi acţionari (exceptându-l pe unicul beneficiar al majorării de capital nelegale - SC S.B. SRL), a căror pondere de participaţie la capitalul social s-a diminuat în mod abuziv şi evident nelegal.
Esenţial este că printre actele ce au stat la baza înregistrării menţiunii de majorare de capital nu există decât o singură hotărâre AGA a SC U. SA, cea din 27 octombrie 1997, care era caducă (deci ineficientă juridic) la data depunerii cererii de menţiuni. Printre actele care au stat la baza înregistrării menţiunii, nu a existat nici o hotărâre AGEA de majorare de capital, care să fie pusă în executare în termenul de 1 an, imperativ prevăzut de art. 214 din Legea nr. 31/1990.
La o simplă verificare formală obligatorie, exercitată de către judecătorul delegat în temeiul art. 6, 8 din Legea nr. 26, în forma aplicabilă la data pronunţării încheierii în cauză, acesta ar fi trebuit să constate un aspect evident, şi anume că printre înscrisurile depuse în dovedirea cererii de înscriere de menţiuni nu se găsea nici o hotărâre AGA Extraordinară a SC U. SA aptă să îşi producă efecte juridice în sensul art. 214 din Legea nr. 31/1990 şi nici o delegare expresă de puteri dată de către Adunarea Generală Extraordinară către Consiliul de Administraţie (art. 114, raportat la art. 113, lit. e) din Legea nr. 31/1990), prin care acesta din urmă să fie, prin excepţie, abilitat să aprobe majorarea de capital.
Chiar dacă ar fi existat hotărârea AGA a cărei absenţă s-a invocat mai sus, solicită să se observe că în mod greşit operaţiunea de majorare de capital social a fost calificată ca fiind realizată printr-un aport în natură, această operaţiune având de fapt natura juridică a unei eventuale majorări de capital social prin compensarea unor creanţe asupra societăţii, cu acţiuni ale acesteia conform art. 205 pct. 2 teza finală din Legea nr. 31/1990.
Investiţia făcută de către pârâta SC S.B. SRL în amenajarea halei vopsitoriei nu poate reprezenta aport în natură, ci eventual ar fi putut conferi acestuia un drept de creanţă împotriva societăţii SC U. SA. Acest drept de creanţă nu poate fi convertit în acţiuni emise de societate, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 205 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, creanţa nefiind nici certă, nici lichidă şi nici exigibilă, mai mult, creanţa respectivă neexistând de fapt.
Investiţia făcută de către acţionarul SC S.B. SRL nu constituie altceva de fapt decât o executare a obligaţiei corelative pe care acesta şi-a asumat-o în calitatea sa de chiriaş a unor spaţii aflate în proprietatea SC U. SA, obligaţie corelativă decurgând din contractul de închiriere din 29 mai 1997 completat cu actul adiţional din 6 ianuarie 1999.
Se precizează că această creanţă nu a fost facturată niciodată, nefiind evidenţiată în documentele contabile ale societăţii SC U. SA.
Reclamanta a învederat faptul că prin această majorare nelegală de capital social al SC U. SA, a suferit un grav prejudiciu, procentul de participare al acţionarului SC A.T. 94 SA la capitalul social fiind redus considerabil în mod nejustificat, nerespectându-i-se, aşa cum s-a arătat mai sus, dreptul de a subscrie acţiuni proporţional cu procentul deţinut din capitalul social. Cu alte cuvinte, se susţine că în acest mod i s-au diminuat considerabil drepturile băneşti cuvenite din distribuirea profitului net al societăţii prin repartizarea dividendelor.
Această încheiere nr. 2167 din 5 august 1999 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului, de aprobare a cererii înregistrate sub nr. 3468 din 5 august 1999 privind înscrierea de menţiuni referitoare la majorarea capitalului social al SC U. SA, a constituit "aparenţa dreptului" de care s-a prevalat pârâta SC S.B. SRL când a obţinut operarea modificării structurii acţionariatului SC U. SA la Registrul Independent Monitor SA.
Ca urmare a acestei majorări nelegale a capitalului social, SC S.B. SRL a dobândit în mod abuziv controlul asupra societăţii SC U. SA, iniţiind, la foarte scurt timp, o operaţiune de divizare a societăţii, care a şi fost ulterior radiată din Registrul Comerţului la data de 26 mai 2000.
Pârâta SC U. SA a depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată introdusă de reclamanta SC A.T. 94 SA, prin care a invocat: excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţia lipsei de interes şi excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a unei hotărâri judecătoreşti (capătul 2 al acţiunii) iar pe fond, a solicitat să se respingă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În apărare s-a arătat că reclamanta nu avea calitatea de acţionar la data adoptării hotărârilor prin care AGEA a decis majorarea de capital şi, pe cale de consecinţă, că nu are şi nu poate avea calitate procesuală activă în prezenta cauză.
Fiind terţă persoană faţă de pârâtă şi acţionarii acesteia la data adoptării hotărârilor AGEA prin care s-a decis majorarea capitalului social, reclamanta nu justifică niciun interes personal, legitim şi actual în promovarea prezentei acţiuni.
Pârâta a mai arătat că este inadmisibilă cererea de anulare a unei hotărâri judecătoreşti, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a uzat de drepturile consfinţite prin lege pentru a recura încheierea în cauză.
Reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute a încheierii nr. 2167 din 5 august 1999 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului Maramureş, de aprobare a cererii înregistrate sub nr. 3468 din 5 august 1999 privind înscrierea de menţiuni referitoare la majorarea capitalului social al SC U. SA.
Ori, conform art. 60 din Legea nr. 31/1990 în forma de la data respectivei încheieri „1) încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerţului sunt supuse numai recursului.(2) Termenul de recurs este de 15 zile de la data pronunţării încheierii."
Cu toate acestea, reclamanta nu doar că ignoră dispoziţii legale explicite, dar invocă în susţinerea demersului sau prevederi ale art. 948, 966 şi 968 C. civ. referitoare la validitatea convenţiilor.
În primul rând arată că încheierea judecătorului delegat nu este o convenţie. Nu se poate vorbi despre condiţiile de încheiere a unei convenţii între acţionari şi judecătorul delegat.
Reclamanta a mai susţinut în mod eronat şi că era necesar avizul C.N.V.M. potrivit circularei nr. 6 din 6 septembrie 1999, acest text fiind ulterior majorării de capital.
S-a considerat că încheierea judecătorului delegat nr. 2167 din 5 august 1999, de aprobare a cererii înregistrate sub nr. 3468 din 5 august 1999 privind înscrierea de menţiuni referitoare la majorarea capitalului social al SC U. SA nu putea fi atacată decât conform Legii nr. 31/1990, respectiv cu recurs.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că deşi la data majorării de capital reclamanta nu avea nici o calitate faţă de SC U. SA, aceasta încearcă în mod abuziv să eludeze prevederile legale pentru a infirma voinţa acţionarilor de la acea dată.
Reclamanta se foloseşte în mod abuziv de decizia civilă nr. 7528 din 10 decembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie care, într-o motivare supraabundentă, a considerat că "majorarea de capital din 27 octombrie 2007 a SC U. SA rămâne lipsită de efecte în temeiul dispoziţiilor art. 214 din Legea nr. 31/1990".
În primul rând obiectul dosarului soluţionat cu decizia civilă nr. 7528 nu avea legătură cu majorarea de capital a subscrisei ci cu anularea unor alte hotărâri AGA, ulterioare, şi intervenite în condiţiile unui alt acţionariat.
În al doilea rând, considerentele Curţii Supreme de Justiţie nu pot fi reţinute de vreme ce nu s-au făcut probe în acel dosar legate de validitatea hotărârilor AGEA din 27 octombrie 1997 şi 22 iunie 1999. Este evident că Curtea Supremă de Justiţie a analizat doar sumar hotărârea AGEA din 27 octombrie 1997 de vreme ce nu a observat (şi nici nu făceau obiectul acelui dosar) şi celelalte înscrisuri care consfinţeau voinţa acţionarilor, voinţa ce nu a fost contestată, ba din contră confirmată în instanţă.
Reclamanta omite însă să prezinte voinţa acţionarilor confirmată de 2 hotărâri AGEA, una la 27 octombrie 1997 şi cealaltă la 22 iunie 1999. Cele două hotărâri au stat la baza întocmirii Actului adiţional autentificat din 3 august 1999.
Hotărârea AGEA din 27 octombrie 1997 nu a fost contestată niciodată.
Hotărârea AGEA din 22 iunie 1999 a fost contestată de către reclamantă în Dosarul nr. 2811/1999 pe rolul Tribunalului Maramureş. Prin sentinţa civilă nr. 234 din 10 martie 2000, Tribunalul Maramureş a respins cererea reclamantei de a se constata nulitatea absolută a hotărârii AGEA din 22 iunie 1999. Sentinţa civilă nr. 234/2000 a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr. 5938 din 13 decembrie 2005 pronunţată de către ICO.
Reclamanta a încercat de asemenea pe calea unei cereri de radiere a menţiunii, să solicite constatarea caducităţii hotărârii AGEA din 27 octombrie 1997, acţiune care a fost respinsă.
Analizând dispoziţiile art. 214 din Legea nr. 31/1990, respectiv "hotărârea adunării generale privind majorarea capitalului social are efect numai în măsura în care a fost adusă la îndeplinire în termen de un an de la data sa", s-a observat că textul se referă la perioada în care acea hotărâre trebuie adusă la îndeplinire. Aducerea la îndeplinire a hotărârii înseamnă efectiv mărirea capitalului social, iar în speţa de faţă, efectuarea acestei operaţiuni în decurs de un an. Aportul în natură prin care s-a mărit capitalul social al SC U. SA a fost reprezentat de lucrările de investiţii la Corpul vopsitorie. Această investiţie s-a efectuat în termen de un an de la data hotărârii AGEA din 27 octombrie 1997, fapt dovedit de raportul de evaluare realizat de către un evaluator independent. Nici acest raport nu a fost contestat de către reclamant.
Chiar dacă înregistrarea la Registrul Comerţului a majorării de capital s-a făcut la mai mult de un an de la adoptarea hotărârii AGEA din 27 octombrie 1997, majorarea efectivă a capitalului social al SC U. SA s-a făcut în termenul de 1 an de la data hotărârii.
S-a considerat că nu se poate reţine caducitatea hotărârii AGEA din 27 octombrie 1997 faţă de respectarea termenului de 1 an în care aceasta a fost adusă la îndeplinire.
Suplimentar se arată că hotărârea AGEA din 22 iunie 1999, prin care a fost, practic, pusă în executare hotărârea AGEA din 27 octombrie 1997, a fost şi validată ca legală prin hotărârea judecătorească irevocabilă, în condiţiile în care aceasta a fost singura contestată de reclamant.
Rezultă deci fără echivoc voinţa acţionarilor SC U. SA de a proceda la mărirea de capital, voinţa confirmată de două hotărâri cât şi de întocmirea actului adiţional publicat în Monitorul Oficial.
La termenul de judecată din data de 13 decembrie 2012 a fost admisă excepţia de litispendenţă şi s-a dispus reunirea cauzelor ce formează obiectul Dosarelor nr. 29376/3/2012 şi nr. 29768/3/2012, judecata continuând în Dosarul nr. 29376/3/2012.
La termenul de judecată din data de 18 aprilie 2013, în temeiul art. 137 alin. (2) C. proc. civ., a fost unită cu fondul excepţia inadmisibilităţii capătului doi de cerere.
Prin încheierea din data de 25 aprilie 2013 au fost respinse ca neîntemeiate excepţiile prescripţiei, lipsei calităţii procesuale active şi interesului invocate de către pârâta SC U. SA prin întâmpinare.
La termenul de judecată din 30 mai 2013, tribunalul a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, inclusiv prin prisma excepţiei inadmisibilităţii cererii în anularea încheierii nr. 2167 din 5 august 1999 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului Maramureş (capătul 2 al acţiunii), a cărei soluţionare a fost unită cu fondul, conform art. 137 alin. (2) C. proc. civ., tribunalul a reţinut că reclamanta SC A.T. 94 SA are calitatea de acţionar al pârâtei SC U. SA. Pârâta SC U. SA a fost radiată din Registrul Comerţului la data de 26 mai 2000 şi reînmatriculată la data de 22 februarie 2012, în baza rezoluţiei nr. 560638 din 21 iunie 2012 dată în dosarul de menţiuni nr. 663073/2012 de către ORCTB.
Prin hotărârea AGEA a SC U. SA din data de 27 octombrie 1997, s-a hotărât ca SC S.B. SRL să finanţeze realizarea investiţiei „lucrări de reparaţie şi amenajare la corp vopsitorie", valoarea investiţiei să fie considerată ca majorare de capital social al SC U. SA din partea acţionarului SC S.B. SRL, ca aport în natură, cuantumul valoric al aportului în natură fiind stabilit după finalizarea investiţiei pe baza raportului de expertiză.
De asemenea, tribunalul a mai reţinut că hotărârea de majorarea capitalului social s-a realizat în anul 1999 fiind adoptată hotărârea nr. 2 a AGEA din 22 iunie 1999 referitoare la aprobarea finalizării investiţiei „lucrări de reparaţie şi amenajare la corp vopsitorie" realizate de SC S.B. SRL şi la considerarea ei ca aport în natură la capitalul social.
Ca urmarea a majorării capitalului social şi a modificării actului constitutiv al SC U. SA, reprezentantul acestei societăţi a formulat o cerere de înscriere menţiuni fiind pronunţată încheierea nr. 2167 din 5 august 1999 în Dosarul nr. 3468/4 august 1999 de către judecătorul delegat de Tribunalul Maramureş la Oficiul Registrului Comerţului al judeţului Maramureş de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Maramureş prin care s-a admis cererea şi s-a dispus înscrierea în registrul comerţului a menţiunilor privind majorarea capitalului social.
În conformitate cu art. 137 C. proc. civ., procedând la soluţionarea cu prioritate a excepţiei inadmisibilităţii cererii în anularea încheierii nr. 2167 din 5 august 1999 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului Maramureş (capătul 2 al acţiunii), tribunalul a apreciat că se impune admiterea acestei excepţii pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 60 din Legea nr. 31/1990 (forma în vigoare la data de 5 august 1999, aplicabilă conform principiului tempus regit actum), încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerţului sunt supuse numai recursului. Termenul de recurs este de 15 zile de la data pronunţării încheierii.
Tribunalul a arătat că încheierea a cărui nulitate o solicită reclamanta reprezintă o hotărâre judecătorească, nefiind incidente dispoziţiile generale aplicabile nulităţii convenţiilor, aceasta putând fi desfiinţată doar prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.
Mai mult decât atât, fiind o încheiere dată într-o materie necontencioasă, calea de atac putea fi exercitată de orice persoană interesată conform art. 336 alin. (3) C. proc. civ.
Pe fondul cauzei, tribunalul a apreciat că cererea în constatarea a caducităţii hotărârii AGEA din data de 27 octombrie 1997 de majorare a capitalului social al SC U. SA formulată în contradictoriu cu pârâţii SC S.B. SRL, P.R., SC U. SA, Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Maramureş este întemeiată şi trebuie admisă pentru considerentele arătate în continuare:
În cauză devin incidente dispoziţiile art. 214 din Legea nr. 31/1990 (forma în vigoare în 1999, aplicabilă conform principiului tempus regit actum) potrivit cărora hotărârea adunării generale privind majorarea capitalului social are efect numai în măsura în care a fost adusă la îndeplinire în termen de un an de la data sa.
Capitalul social este o componentă a patrimoniului caracterizată prin stabilitate, de unde şi funcţia acestuia de limită de credibilitate şi gaj general al creditorilor. De aceea, orice variaţie a acestuia trebuie să fie adusă la îndeplinire într-un termen rezonabil, pentru a nu induce nesiguranţă terţilor cu privire la starea financiară a societăţii.
Pentru aceste motive, Legea societăţilor comerciale prevede obligativitatea societăţii comerciale de a aduce la îndeplinire hotărârea de majorare a capitalului în termen de cel mult un an de la data adoptării. Noţiunea folosită de legiuitor de „aducere la îndeplinire" marchează momentul de la care hotărârea produce efecte iar acest moment nu poate fi altul decât cel al înregistrării în registrul comerţului a hotărârii de majorare a capitalului. Prin urmare, dacă se are în vedere că majorarea capitalului social se produce prin două hotărâri ale adunării generale extraordinare - una de principiu şi una de aprobare a majorării efective, rezultă că aducerea la îndeplinire înseamnă că operaţiunea de majorare trebuie să se încheie în termen de cel mult un an de la adoptarea primei hotărâri.
În consecinţă, nerespectarea acestui termen atrage după sine caducitatea operaţiunilor realizate.
Raportând situaţia de fapt la dispoziţia legală precitată, tribunalul a reţinut că hotărârea AGEA a SC U. SA din data de 27 octombrie 1997 prin care s-a hotărât majorarea capitalului social a fost adusă la îndeplinire prin hotărârea nr. 2 a AGEA din 22 iunie 1999 referitoare la aprobarea finalizării investiţiei „lucrări de reparaţie şi amenajare la corp vopsitorie" realizate de SC S.B. SRL considerată ca aport în natură la capitalul social; menţiunea în registrul comerţului fiind făcută prin încheierea nr. 2167 din 5 august 1999 pronunţată în Dosarul nr. 3468 din 4 august 1999 de către judecătorul delegat de Tribunalul Maramureş la Oficiul Registrului Comerţului al Judeţului Maramureş de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Maramureş, cu depăşirea termenului de un an prevăzut de dispoziţiile art. 214 din Legea nr. 31/1990.
Prin urmare, hotărârea AGEA a SC U. SA din data de 27 octombrie 1997 prin care s-a hotărât majorarea capitalului social, la data de 22 iunie 1999, când a fost adoptată cea de-a doua hotărâre şi la data de 3 august 1999 când s-a pronunţat încheierea nr. 2167 de către judecătorul delegat, era caducă, neputând produce efecte juridice.
Tribunalul nu a reţinut apărările pârâtei SC U. SA referitoare la faptul că hotărârea nu este caducă având în vedere că lucrările au fost executate în decurs de un an, acestea nefiind dovedite, faţă de art. 129 alin. (1) teza finală C. proc. civ.
Hotărârea Consiliului de Administraţie al SC U. SA prin care s-a aprobat valoarea investiţiei efectuată de către acţionarul SC S.B. SRL datează din 21 iunie 1999.
Mai mult decât atât, din înscrisul depus la dosar - raport al comisiei de cenzori a SC U. SA încheiat în baza bilanţului contabil la data de 31 decembrie 1999, rezultă că SC U. SA nu prezintă documente justificative care să stea la baza înregistrării în contabilitate a majorării de capital social şi care să se încadreze în prevederile Legii contabilităţii.
Tribunalul a găsit neîntemeiate şi susţinerile pârâtei SC U. SA referitoare la faptul că reclamanta nu a contestat hotărârea AGEA din 27 octombrie 1999, iar cererea în constatarea nulităţii hotărârii din 22 iunie 1999 şi cererea de radiere a menţiunii i-au fost respinse ca neîntemeiate, acestea neavând relevanţă juridică în prezenta cauză.
Acţiunea în constatarea nulităţii unei hotărâri AGEA nu exclude acţiunea în constatarea caducităţii aceleiaşi hotărâri.
Nulitatea şi caducitatea sunt instituţii de drept civil diferite, cauze de ineficacitate a actului juridic, care nu se confundă fiecare prezentând trăsături caracteristice proprii. Cea mai importantă deosebire între cele două instituţii fiind aceea că spre deosebire de nulitate caducitatea presupune un act juridic valabil încheiat, cauza de ineficacitate fiind ulterioară încheierii actului.
Prin decizia civilă nr. 1090 din 24 noiembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă SC U. SA împotriva sentinţei civile nr. 5041 din 20 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, în Dosarul nr. 29376/3/2012.
În argumentarea acestei decizii s-a reţinut că dispoziţiile imperative ale art. 219 Legea nr. 31/1990 care reprezintă temeiul juridic al acţiunii deduse judecăţii, nu condiţionează calitatea procesuală activă în formularea cererii de constatare a caducităţii de calitatea de acţionar la respectiva societate la data actului în baza căruia s-a făcut menţiunea şi, ca atare, că în mod întemeiat prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active.
Cât priveşte excepţia lipsei de interes, s-a reţinut că interesul, ca şi condiţie de exerciţiu a oricărei acţiuni civile, reprezintă folosul practic urmărit de cel ce a pus în mişcare acţiunea civilă şi că acesta trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: să fie legitim, juridic, să fie născut şi actual, să fie personal şi direct.
Prin prima cerinţă se înţelege faptul că interesul trebuie să fie în legătură cu pretenţia formulată, deci cu dreptul subiectiv civil afirmat ori cu situaţia juridică legală, pentru a cărui realizare calea justiţiei este obligatorie. Interesul trebuie să fie născut şi actual, deci să existe în momentul în care se exercită dreptul la acţiune, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune. Interesul trebuie să fie personal şi direct, în sensul că folosul practic trebuie să-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurală concretă, iar nu pe altcineva.
Din perspectiva celor de mai sus, activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi nici întreţinută fără justificarea unui interes, de către persoana care solicită instanţei de judecată soluţionarea unei cereri.
Or, în formularea cererii de constatare a caducităţii unei hotărâri AGEA prin care s-ar fi procedat la majorarea capitalului social al SC U. SA, reclamanta justifica un interes în acord cu cerinţele mai sus arătate, câtă vreme aceste dispoziţii vizează în mod direct modalitatea de atribuire a acţiunilor (capitalul social al unei societăţi pe acţiuni fiind divizat în acţiuni), respectiv drepturile prevăzute de lege acţionarului în temeiul acţiunilor deţinute. Sub alt aspect, faţă de obiectul hotărârii atacate, cu consecinţe directe asupra acţionariatului şi drepturilor asociaţilor SC U. SA, Curtea a constatat că nu are relevanţă în justificarea interesului reclamantei data dobândirii de către aceasta a calităţii de acţionar, atâta timp cât efectele hotărârii AGEA contestate se produc şi pentru viitor, respectiv influenţează în mod direct şi interesele acţionarilor care au dobândit această calitate ulterior adoptării acesteia.
Pe fondul cauzei, Curtea a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 214 Legea nr. 31/1990, în forma în vigoare la data adoptării hotărârii a cărei caducitate se solicită, respectiv 27 octombrie 1997, potrivit căruia hotărârea adunării generale privind majorarea capitalului social are efect numai în măsura în care a fost adusă la îndeplinire în termen de un an de la data sa. Din interpretarea logică a prevederilor legale citate, prevăzute în mod imperativ de către legislaţia specială, s-a constatat că nerespectarea termenului de 1 an atrage caducitatea hotărârii adoptate.
Prin hotărârea AGEA din 27 octombrie 1997 s-a stabilit ca SC S.B. SRL să finanţeze realizarea investiţiei lucrări de reparaţie şi amenajare la corp vopsitorie, iar valoarea investiţiei să fie considerată majorare de capital social al SC U. SA din partea SC S.B. SRL, ca aport în natură.
În speţă, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei şi necontestate, s-a reţinut că hotărârea AGEA a SC U. SA din data de 27 octombrie 1997 a fost adusă la îndeplinire prin hotărârea nr. 2 a AGEA din 22 iunie 1999 referitoare la aprobarea finalizării investiţiei „lucrări de reparaţie şi amenajare la corp vopsitorie" realizate de SC S.B. SRL considerată ca aport în natură la capitalul social, menţiunea în registrul comerţului fiind făcută prin încheierea nr. 2167 din 5 august 1999 pronunţată în Dosarul nr. 3468 din 4 august 1999 de către judecătorul delegat de Tribunalul Maramureş la Oficiul Registrului Comerţului al judeţului Maramureş de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Maramureş.
Instanţa de apel a mai constatat, că pârâta apelantă nu a făcut dovada faptului că lucrările de investiţii au fost realizate până la data de 27 octombrie 1998, în decurs de un an, în condiţiile în care, potrivit art. 1169 C. civ., aceasta îi incumba. Pentru a concluziona în acest sens, s-a luat în considerare data adoptării hotărârii referitoare la aprobarea finalizării investiţiei „lucrări de reparaţie şi amenajare la corp vopsitorie" realizate de SC S.B. SRL, considerarea lucrării ca aport în natură la capitalul social, data de 22 iunie 1999, data înregistrării acestei menţiuni în Oficiul Registrului Comerţului, data hotărârii Consiliului de Administraţie al SC U. SA prin care s-a aprobat valoarea investiţiei efectuată de către acţionarul SC S.B. SRL, 21 iunie 1999, precum şi raportul comisiei de cenzori.
Sub alt aspect, s-a mai reţinut că în mod judicios prima instanţă nu a dat relevanţă juridică susţinerilor apelantei pârâte SC U. SA referitoare la faptul că intimata-reclamanta nu a contestat hotărârea AGEA din 27 octombrie 1999, în condiţiile în care nulitatea şi caducitatea sunt instituţii de drept civil diferite, care nu se exclud.
Împotriva acestei decizii pârâta SC U. SA a declarat recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865 prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului pe care l-a promovat şi schimbarea în parte a sentinţei apelate cu consecinţa respingerii capătului de cerere privind constatarea caducităţii hotărârii AGEA din 27 octombrie 1997 a SC U. SA, ca fiind formulat de o persoană lipsită de interes, iar pe fond ca neîntemeiat.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat recurenta a susţinut că instanţa de apel a pronunţat o decizie cu aplicarea greşită a legii, în speţă nefiind întrunite condiţiile pentru exercitarea acţiunii civile, respectiv interesul şi calitatea procesuală activă.
Sub acest aspect se arată că reclamanta SC A.T. 94 SA a dobândit calitatea de acţionar al U. SA la data de 12 noiembrie 1999, şi că la data hotărârii AGEA, a cărei caducitate se invocă, aceasta nu avea nici o calitate faţă de U. SA, fiind terţă persoană.
Toate operaţiunile privind divizarea, înmatricularea celor două dezmembrăminte, anularea înmatriculărilor şi anularea divizării, sunt ulterioare datei de 12 noiembrie 1999, dată la care A.T. 94 SA a dobândit calitatea de acţionar al U. SA şi nu au legătură cu speţa de faţă.
Apoi acţiunea a fost formulată de o persoană care nu justifică un interes propriu, actual şi legitim în cauză, deşi este recunoscut faptul că A.T. 94 a devenit acţionar la U. SA ulterior majorării de capital. Instanţa de apel a considerat că reclamanta poate justifica un interes în atacarea unei situaţii anterioare cu motivarea că „nu are relevanţă în justificarea interesului reclamantei data dobândirii de către aceasta a calităţii de acţionar, atâta timp cât efectele hotărârii AGEA contestate se produc şi pentru viitor, respectiv influenţează în mod direct şi interesele acţionarilor care au dobândit această calitate ulterior adoptării acesteia". Acest raţionament al instanţei nu poate fi însă primit. Pentru a porni o acţiune, reclamanta trebuie să justifice un interes care trebuie să fie legitim, personal şi direct, născut şi actual.
Cu toate că reclamanta pretinde că ar fi suferit un prejudiciu prin diminuarea procentului său de participare la capitalul social, trebuie avut în vedere faptul că ea a devenit acţionar al U. SA abia la data de 12 noiembrie 1999, dată la care majorarea de capital avusese deja loc. Această situaţie a fost recunoscută chiar de reclamantă atât în cererea de judecată cât şi în şedinţa de judecată. Prin urmare, reclamanta nu poate justifica un interes personal şi direct în condiţiile în care a cumpărat un procent din acţiuni doar după ce majorarea de capital avusese loc. Reclamanta ar putea susţine că prin majorarea de capital s-a diminuat procentul deţinut de autoarea sa, respectiv SIF Moldova. Însă, pentru ca interesul să fie personal şi direct, reclamanta trebuie să urmărească propriul său interes, petenta neputându-se erija în reprezentantul ad-hoc al celui de la care a cumpărat.
De asemenea, reclamanta nu poate justifica un interes legitim. Societăţile reprezintă acordul de asociere al asociaţilor. Este de esenţă ca drepturile şi obligaţiile asociaţilor pot fi exercitate doar de către aceştia. La data majorării de capital, reclamanta fiind un terţ care nu avea nici o legătură cu societatea, legea nu-i conferea acesteia nici un drept.
Aceasta nu poate justifica un interes actual. Situaţia contestată de reclamantă s-a petrecut înainte ca aceasta să fi fost „interesată" de societate. Un interes care a trecut (dorinţa subiectivă a reclamantei ca o situaţie din trecut să fi fost diferită), a fost depăşit, nu poate fi luat în considerare.
În mod fals reclamanta susţine în acţiunea sa că ar fi fost prejudiciată de majorarea de capital prin diminuarea participaţiei sale şi pe cale de consecinţă a drepturilor băneşti ce decurgeau din această participaţie. Reclamanta nu putea fi prejudiciată întrucât la data majorării capitalului aceasta nu era acţionar. La momentul la care a cumpărat acţiunile, reclamanta a cumpărat cunoscând structura capitalului social şi pe cale de consecinţă cunoscând întinderea drepturilor şi obligaţiilor corelative numărului de acţiuni cumpărate.
Se mai susţine că acţiunea este formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Instanţa de apel a motivat după cum urmează „având în vedere dispoziţiile imperative ale art. 219 din Legea nr. 31/1990 şi care reprezintă temeiul juridic al acţiunii deduse judecăţii, din care rezultă că legea nu condiţionează calitatea procesuală activă în formularea cererii de constatare a caducităţii, de calitatea de acţionar la respectiva societate la data actului în baza căruia s-a făcut menţiunea, Curtea a apreciat că în mod întemeiat prima instanţă a respins excepţia calităţii procesuale active".
În raport de cele prezentate o primă problemă o constituie menţionarea art. 219 din Legea nr. 31/1990. Consideră recurenta că în mod eronat instanţele judecătoreşti s-au raportat la forma actuală a Legii nr. 31/1990. În această formă, art. 219 priveşte într-adevăr caducitatea: „art. 219 alin. (1) Hotărârea adunării generale privind majorarea capitalului social produce efecte numai în măsura în care este adusă la îndeplinire în termen de un an de la data adoptării. (2) Dacă majorarea de capital propusă nu este subscrisă integral, capitalul va fi majorat în cuantumul subscrierilor primite doar dacă condiţiile de emisiune prevăd această posibilitate".
Dar referirea la forma actuală a legii denotă faptul că instanţele nu au avut în vedere forma legii de la momentul pronunţării încheierii nr. 2167 din 5 august 1999.
La data de 5 august 1999, Legea nr. 31/1990 prevedea în art. 131 urm.: 1) Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra. (2) Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei.
Se consideră că puteau cere constatarea caducităţii hotărârii AGA doar acţionarii.
Or, reclamanta a devenit acţionar al U. SA abia la data de 12 noiembrie 1999, iar majorarea de capital a U. SA, s-a înregistrat la data de 5 august 1999 prin încheierea judecătorului delegat nr. 2167.
Majorarea de capital s-a realizat ca urmare a doua hotărâri AGEA, una la 27 octombrie 1997 şi cealaltă la 22 iunie 1999, ce au stat la baza întocmirii actului adiţional autentificat din 3 august 1999. Toate aceste operaţiuni sunt anterioare datei de 12 noiembrie 1999, dată la care reclamanta susţine în acţiunea sa că a dobândit calitatea de acţionar al U. SA.
La data de 5 august 1999, reclamanta nu avea nici o calitate faţă de U. SA, motiv pentru care nu poate solicita anularea unor acte ale societăţii, anterioare intrării sale în această societate.
În şedinţa publică din 3 martie 2015 Înalta Curte a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Maramureş şi Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, invocată de aceştia, pe care a respins-o apoi ca neîntemeiată cu motivarea reţinută în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Recursul SC U. SA este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Criticile pârâtei au vizat încă de la începutul procesului lipsa justificării de către reclamantă a interesului în promovarea prezentei acţiuni având drept scop principal constatarea caducităţii la data de 3 august 1999 a hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor SC U. SA din data de 27 octombrie 1997, hotărâre prin care s-a aprobat majorarea capitalului social al societăţii cu suma de 563.225.000 ROL.
În susţinerea acestei excepţii, reiterată în faza apelului şi în recurs s-a arătat că reclamanta a devenit acţionar în cadrul SC U. SA. abia la data de 12 noiembrie 1999 când hotărârea de majorare a capitalului social a pârâtei, contestată în speţă, îşi produsese efectele. În considerarea acestui aspect, netăgăduit de către reclamantă, s-a subliniat faptul că SC A.T. 94 a cumpărat acţiuni de la autoarea sa, SIF Moldova, după ce majorarea de capital avusese loc, apărând deci că este interesată de obţinerea de acţiuni într-o societate al cărui capital social tocmai fusese majorat.
Au fost prezentate şi avute în vedere de către instanţele judecătoreşti hotărârea AGEA din 27 octombrie 1997 a SC U. SA, prin care s-a stabilit ca SC S.B. SRL să finanţeze realizarea investiţiei lucrări de reparaţie şi amenajare la corp vopsitorie, iar valoarea investiţiei să fie considerată majorare de capital social la SC U. SA din partea SC S.B. SRL, ca aport în natură, precum şi hotărârea AGEA a SC U. SA cu nr. 2 din data de 22 iunie 1999 prin care s-a constatat că hotărârea din data de 27 octombrie 1997, de majorare capital, a fost adusă la îndeplinire în contextul aprobării finalizării investiţiei asumată de SC S.B. SRL; situaţie menţionată în registru comerţului potrivit încheierii cu nr. 2167 din 5 august 1999 pronunţată în Dosarul nr. 3468 din 4 august 1999 de către judecătorul delegat de Tribunalul Maramureş la Oficiul Registrului Comerţului al judeţului Maramureş de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Maramureş.
Recurenta a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei în considerarea faptului că aceasta din urmă a dobândit calitatea de acţionar la data de 12 noiembrie 1999, după ce cele două hotărâri AGEA, una la 27 octombrie 1997 şi cealaltă la 22 iunie 1999, îşi produseseră efectele; neputând justifica aşadar la momentul introducerii acţiuni calitatea în baza căreia înţelege să solicite anularea unor acte ale pârâtei anterioare intrării reclamantei în societate. Această excepţie care nu se confundă cu cea a lipsei de interes a fost corect analizată în mod separat de către instanţele judecătoreşti fapt pentru care, şi în recurs s-a apreciat că examinarea excepţiei lipsei de interes a reclamantei din prezenta cauză urmează a se realiza cu întâietate prin raportare la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Într-adevăr, interesul afirmat în justiţie trebuie să fie legitim, personal, născut şi actual. C. proc. civ. de la 1865 nu prevede, în mod expres, interesul ca o condiţie generală pentru ca o persoană să poată deveni parte în procesul civil (cu excepţia unor situaţii particulare) însă doctrina şi practica judiciară sunt unanime în a recunoaşte că interesul reprezintă o condiţie generală care trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil. Astfel, trebuie verificat dacă reclamantul, în cazul în care nu s-ar adresa instanţelor competente să-i examineze cauza, s-ar expune unui prejudiciu real şi inevitabil şi, dacă prin finalitatea sa, interesul de a acţiona legitimează partea să obţină oficiul organelor jurisdicţionale.
În cauza dedusă judecăţii, atât reclamanta cât şi instanţele judecătoreşti s-au raportat la momentul înscrierii menţiunii referitoare la majorarea capitalului social al SC U. SA în registrul comerţului din data de 5 august 1999, moment ulterior datei la care se împlinea termenul de un an prevăzut de art. 214 din Legea nr. 31/1990, în forma în vigoare la data adoptării hotărârii a cărei caducitate se cere a se constata. Prin textul de lege evocat se arată că hotărârea adunării generale privind majorarea capitalului social are efect numai în măsura în care a fost adusă la îndeplinire în termen de un an de la data sa. Ceea ce încearcă însă reclamanta să obţină pe calea prezentei acţiuni este lipsirea de efecte juridice a unei situaţii de fapt şi de drept necontestate şi consfinţită atât prin hotărâre judecătorească, cum este cazul sentinţei civile nr. 4291 din 17 septembrie 1999 a Tribunalului Bucureşti pronunţată în Dosarul nr. 6432/1999, definitivă prin neapelare, prin care s-a dispus ca majorarea de capital a SC U. SA aprobată la data de 27 octombrie 1997 să fie înregistrată la Registrul Independent Monitor cât şi prin actul adiţional la actul constitutiv al SC U. SA, autentificat sub nr. 3229 din 3 iulie 1999 la BNP R.C. în care se arată noua structură a acţionariatului societăţii ca urmare a operaţiunii de majorare a capitalului social adusă la îndeplinire potrivit hotărârii Consiliului de Administraţie din 21 iunie 1999 a SC U. SA.
Aşadar, cu toate că reclamanta cunoaşte faptul că hotărârea de majorare a capitalului social se consideră îndeplinită, că ea îşi produce efectele scontate şi că acţionarul SC S.B. SRL a fost eliberat de obligaţiile decurgând din actul de majorare capital, înţelege totuşi să se prevaleze de dispoziţiile art. 214 din Legea societăţilor comerciale în litera legii iar nu şi în spiritul acesteia, nesocotind prin demersul său voinţa legiuitorului care a dorit să îi protejeze prin norma legală amintită pe chiar acţionarii ce s-au obligat să subscrie la majorarea capitalului social, care acţionari ar trebui să fie eliberaţi de obligaţiile ce decurg din actul subscrierii în cazul în care a trecut mai mult de un an de la data adoptării de către ei a hotărârii de majorare capital social. Nu în ultimul rând, textul de lege evocat urmăreşte să îi protejeze pe creditorii sociali şi dreptul de gaj general al acestora asupra patrimoniului societăţii.
Atrage atenţia în dosar motivarea care stă la baza cererii de chemare în judecată, motivare potrivit căreia majorarea capitalului social din 27 octombrie 1997 s-ar fi realizat printr-un presupus aport, această operaţiune vizând în fapt compensarea de creanţe. Această veritabilă critică ţinând de chiar valabilitatea hotărârii AGEA, cum prevăd dispoziţiilor art. 210 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, în forma în vigoare la momentul hotărârii de majorare capital, nu pot justifica interesul reclamantei în constatarea caducităţii hotărârii contestate. Aşa cum au reţinut şi instanţele judecătoreşti în dosar, anularea şi caducitatea sunt instituţii juridice diferite, care nu se exclud dar care pot fi invocate în condiţii diferite, cu respectarea finalităţii lor.
Concluzionând, Înalta Curte apreciază că reclamanta nu a justificat în dosar un interes în promovarea cererii referitoare la constatarea caducităţii hotărârii AGEA din 27 octombrie 1997 de majorare capital social şi că, pe cale de consecinţă, se impune respingerea ca rămas fără obiect a capătului de cerere vizând înregistrarea în registrul comerţului a menţiunii privind constatarea caducităţii hotărârii AGEA din data de 27 octombrie 1997.
Sub un ultim aspect se constată că decizia civilă nr. 7528 din 10 decembrie 2002 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, de care se prevalează reclamanta, nu a dezlegat aspectele referitoare la eficacitatea hotărârii de majorare capital din 27 octombrie 1997, că în acel dosar instanţele judecătoreşti au fost învestite cu cereri în anularea unor hotărâri AGA ulterioare celei contestată în prezenta cauză şi că, în contextul în care hotărârea din 27 octombrie 1997 nu a fost niciodată contestată, acţiunea în anularea hotărârii AGEA din 22 iunie 1999 a SC U. SA a fost respinsă în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 5938 din 13 decembrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Faţă de cele expuse, având în vedere şi dispoziţiile legale invocate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul pârâtei, va modifica decizia recurată în sensul că va admite apelul formulat de pârâtă şi va schimba în parte sentinţa apelată cu consecinţa respingerii capătului de cerere privind constatarea caducităţii hotărârii AGEA din data de 27 octombrie 1997 SC U. SA, ca fiind lipsit de interes, şi a respingerii capătului de cerere de înregistrare în registrul comerţului a menţiunii referitoare la constatarea caducităţii hotărârii AGEA din data de 27 octombrie 1997, ca lipsit de obiect. Va menţine celelalte dispoziţii din sentinţa apelată şi va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC U. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 1090 din 24 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă.
Modifică decizia recurată.
Admite apelul formulat de pârâta SC U. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 5041 din 20 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă.
Schimbă în parte sentinţa apelată.
Respinge capătul de cerere privind constatarea caducităţii hotărârii AGEA din data de 27 octombrie 1997 a SC U. SA, ca fiind lipsit de interes.
Respinge cererea de înregistrare în Registrul Comerţului a menţiunii privind constatarea caducităţii hotărârii AGEA din data de 27 octombrie 1999 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului Maramureş.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 9 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 759/2015. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 761/2015. Civil. Actiune in raspundere... → |
|---|
