ICCJ. Decizia nr. 861/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 861/2015
Dosar nr. 35/1/2015
Şedinţa publică din 24 martie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 9720 din 24 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, s-a dispus scoaterea de pe rol şi trimiterea recursului declarat de SC F.S. SA Năsăud, prin lichidator SC C.E. SRL, Curţii de Apel Cluj, spre soluţionare, instanţa constatând că cererea de chemare în judecată are ca obiect acţiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate de către recurentă pentru imobile cu o valoare de până la 5 miliarde lei, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire SC G.I. SRL, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casație și Justiție la data de 23 decembrie 2014, invocând ca temei juridic dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia de inadmisibilitate, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară potrivit dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute de pct. 1-10 C. proc. civ.
Din formularea textului legal, rezultă că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate cu revizuire este limitativă şi, prin urmare, nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., deoarece, în alt fel, s-ar ajunge să se încalce principiul legalităţii căii de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege şi în condiţiile impuse de aceasta.
Cum, în speţă, hotărârea atacată - Încheierea nr. 9720 din 24 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, este dată în cadrul soluţionării unui recurs ce a fost scos de pe rol şi trimis, spre competentă soluţionare, unei alte instanţe, aceasta nu este, în niciun caz, o hotărâre ce evocă fondul, nefiind supusă, prin urmare, căii de atac a revizuirii.
Condiţia ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac care este o cale de retractare, prin care se cere instanţei de judecată care a soluţionat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunţării hotărârii.
Prin urmare, constatându-se că, în speţă, prin încheierea ce se tinde a fi revizuită, s-a trimis recursul, spre soluţionare, instanţei competente potrivit dispoziţiilor de procedură în vigoare la acea dată, se reţine că o asemenea hotărâre nu face parte din cele pentru care legiuitorul a prevăzut calea extraordinară de atac a revizuirii.
Aşa fiind, în considerarea celor ce preced, cererea de revizuire formulată de revizuenta SC G.I. SRL urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta SC G.I. SRL împotriva Încheierii nr. 9720 din 24 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 860/2015. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 870/2015. Civil. Conflict de muncă. Recurs → |
|---|
