ICCJ. Decizia nr. 874/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA I CIVILÂ
Decizia nr. 874/2015
Dosar nr. 20336/303/2014
Şedinţa din camera de consiliu din 25 martie 2015
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti la data de 27 octombrie 2014, sub nr. 20336/303/2014, contestatoarea C.P.S. a M.A.N., în contradictoriu cu intimaţii B.E.J., Asociaţi B.Ş.C. şi D.N., şi V.I., a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat suspendarea executării silite până ia data soluţionării definitive a contestaţiei la executare şi anularea tuturor actelor de executare dispuse de B.E.J., Asociaţi B.Ş.C. şi D.N. în Dosarul execuţional nr. 1302/2014.
în motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin sentinţa civilă nr. 2507/2012, pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 6048/109/2011, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 542 din 11 februarie 2013, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul V.I., s-a dispus anularea Deciziei de pensionare nr. 59028 din 01 ianuarie 2011 şi menţinerea deciziei de pensionare emise de Casa de pensii a M.A.N., întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 164/2001.
Contestatoarea a menţionat că, prin punerea în executare silită a sentinţei civile nr. 2507 din 18 septembrie 2011, reclamantul încearcă, în fapt, să înlăture aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 1/2011 (referitor la revizuirea pensiei) invocând autoritatea de lucru judecat, în condiţiile în care hotărârii judecătoreşti i-a fost incidenţă legislaţia anterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1/2011. Reclamantul încearcă acest artificiu chiar în condiţiile în care Legea nr. 241/2013, potrivit art. 1 stabileşte că „pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publica şi siguranţă naţională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările si completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010."
Referitor la onorariul executorului judecătoresc s-a învederat că potrivit procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, executorului judecătoresc îi revine un onorariu de 1.240,00 lei, suma care, în raport de munca prestată în această fază a executării, sunt, în opinia contestatoarei, exagerat de mari şi neconforme cu dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 188/2000, cu modificările şi completările ulterioare. Din această perspectivă, a solicitat instanţei să cenzureze onorariul acestuia.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 192 şi art. 711 şi din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Învestită cu soluţionarea acestei cereri, Judecătoria sectoridui 6, Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 239 din 06 ianuarier 2015 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind contestaţia la executare în favoarea Tribunalului Argeş.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că din cererea de sesizare a instanţei, reiese că motivele invocate privesc, pe de o parte, aspecte ce privesc cheltuielile ocazionate cu punerea în executare a sentinţei civile nr. 2505/2012 pronunţată de Tribunalul Argeş, referitoare la cuantumul onorariului perceput de executorul judecătoresc, şi care atrage competenţa materială a Judecătoriei sectorului 6, Bucureşti, dar şi motive care vizează intervenirea unor impedimente la punerea în executare a sentinţei menţionate, şi care, în raport de dispoziţiile art. 153 lit. i) din Legea nr. 262/2010, atrag competenţa exclusivă a instanţei care a pronunţat hotărârea judecătorească, respectiv a Tribunalului Argeş, împrejurări în raport de care competenţa urmează a se stabili în conformitate cu dispoziţiile art. 99 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ..
Tribunalul Argeş prin sentinţa civilă nr. 562 din 04 martie 2015, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6, Bucureşti şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul înaltei Curţi, spre soluţionare.
Pentru a se pronunţa astfel, această instanţă a reţinut că întrucât actele de executare contestate nu au fost efectuate de organele investite ca autoritate publică constituite expres pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor legale în materie de asigurări sociale, ci de către executor judecătoresc, ia solicitarea creditorului, nu sunt incidente dispoziţiile art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010, ci dispoziţiile art. 713 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Prin urmare, în aplicarea acestei dispoziţii legale, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei sectorului 6, Bucureşti, ca instanţă cu plenitudine de competenţă în materia contestaţiei la executare.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legai sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Întrucât, ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict de competenţă a fost interpretarea diferită a conţinutului cererii de sesizare, pentru stabilirea competenţei materiale este necesar a se identifica obiectul acţiunii, în funcţie de care se va determina instanţa competentă în soluţionarea cauzei.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată reiese că reclamanta a sesizat Judecătoria sectorului 6, cu o cerere prin care a solicitat anularea tuturor actelor de executare dispuse în Dosarul execuţional nr. 1302/2014 precum şi reducerea onorariului executorului judecătoresc, apreciindu-l ca fiind exagerat în raport de munca prestată şi nelegal faţă de dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 188/2000.
Acţiunea a fost formulată ca urmare a intrării în vigoare, ulterior pronunţării sentinţei civile nr. 2507 din 2012 a Tribunalului Argeş, a dispoziţiilor O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, în temeiul cărora Decizia de pensie pentru limită de vârstă nr. 59028 emisa în favoarea iui Vărzaru Ilie fost revizuită.
Pe parcursul punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti, ca fază finală a procesului civil, pot apărea diferite incidente procedurale a căror soluţionare legiuitorul a ales să o reglementeze în cap. VI, Titlul I al Cărţii a V-a din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 711 din actul normativ mai sus menţionat, în temeiul cărora contestatoarea şi-a întreprins demersul judiciar, prevede că,, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silita sau sa îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii".
Din interpretarea literală a dispoziţiilor legale menţionate, reiese că acesta reprezintă cadrul legal pentru controlul legalităţii executării silite în situaţia în care pe parcursul derulării acesteia, părţile sau terţii sunt vătămaţi de modalitatea în care s-a realizat executarea silită, putând astfel obţine anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale şi uneori, chiar lipsirea de efecte juridice a titlului executoriu.
Pe de altă parte, contestaţia la titlu este instituţia destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat, pentru a se putea proceda la executarea silită, neputând fi considerată drept un mijloc procedural destinat a anula sau a modifica titlul executoriu, această finalitate fîind "apanajul" exclusiv al căilor de atac. Prin urmare, prin intermediul contestaţiei la titlu, nu se pot examina împrejurări de natură a repune în discuţie o hotărâre judecătorească irevocabilă, soluţie ce ar putea afecta grav principiul autorităţii de lucru judecat.
în cauza supusă analizei, contestatoarea a solicitat instanţei anularea tuturor actelor de executare efectuate de către executorul judecătoresc, apreciind ca punerea în executare a sentinţei civile nr. 2507 din 2012 a Tribunalului Argeş nu mai poate fi continuată ca urmare a intrării în vigoare a unui act normativ, în speţă a O.U.G. nr. 1/2011, în temeiul căruia legiuitorul a dispus iniţierea procesului de revizuire a pensiilor, in funcţie de alte criterii decât cele menţionate de Legea nr. 119/2010, inclusiv a acelor pensii ale căror cuantum a fost stabilit prin hotărâre judecătorească.
De asemenea, prin aceeaşi cerere, contestatoarea a solicitat instanţei constatarea caracterului nelegal al onorariului stabilit în favoarea B.E.J. Asociaţi B.Ş.C. şi D.N.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei şi aflate la fila 31 a dosarului Tribunalului Argeş, prin sentinţa civilă nr. 207 din 18 septembrie 2012, a fost admisa contestaţia S.C.M.D., în numele şi pentru contestatorui V.I., în contradictoriu cu C.S.P. a M.A.N. şi M.A.N., şi a fost dispusă anularea Deciziei nr. 816 din 17 februarie 2011 emisă de Comisia de contestaţii din cadrul M.A.N. precum, şi Decizia nr. 59028 din 01 ianuarie 2011 emisă de M.A.N., menţinându-se, în plată, pensia de serviciu stabilită contestatorului în temeiul Legii nr, 164/2001, modificată şi completata şi aflată în plată în luna decembrie 2010.
Prin urmare, faţă de scopul pentru care a fost sesizată instanţa de judecată, respectiv constatarea nulităţii tuturor actelor de executare dispuse de executorul judecătoresc, respectiv controlul de legalitate al onorariului stabilit în favoarea acestuia, obiectul cererii îl reprezintă contestaţie la executare, iar nu contestaţie la titlu, aşa cum greşit a reţinut judecătoria sectorului 6, Bucureşti.
Aceasta întrucât, pe lângă faptul că, potrivit art. 22 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părţile, au stabilit calificarea juridică şi motivele de drept asupra cărora au înţeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora, contestatoarea întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile art. 711 din acelaşi act normativ, care reglementează contestaţia la executare, contestaţia la titlu vizează titlu executoriu din perspectiva înţelesului, întinderii şi aplicării sale. De asemenea, prin intermediul contestaţiei la titlu, nu se poate pune în discuţie legalitatea actelor de executare şi nici nu se poate solicita constatarea nulităţii acestora. Or, solicitarea contestatoarea vizează tocmai chestiunea legată de constatarea nulităţii actelor de executare.
Prin urmare, având în vedere că prin solicitarea adresată instanţei, contestatoarea C.P.S. a M.A.N. a solicitat anularea tuturor actelor îndeplinite de executorul judecătoresc, ca urmare a inîervemrii unor împrejurări în cursul executării silite şi care pot afecta legalitatea actelor de executare, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 711 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. nu poate fi înlăturată decât printr-o interpretare greşită a dispoziţiilor care reglementează soluţionarea incidentelor apărute în cursul executării silite.
Prin cererea sa, contestatoarea nu solicită lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, şi care potrivit art. 713 alin. (3) ar fi de competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea judecătorească, respectiv Tribunalul Argeş, ci doar învederează instanţei intervenirea unei impediment în punerea în executare a sentinţei civile nr. 207 din 18 septembrie 2012 a Tribunalului Argeş.
De asemenea, se observă că încuviinţarea executării silite dispuse în cauză prin încheierea din 09 septembrie 2014 a fost pronunţată de Judecătoria sectorului 6, Bucureşti, instanţă care, în temeiul obligaţiei legale statuate prin art. 711 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a procedat la verificarea propriei sale competenţe şi a constatat că este competentă material să soluţioneze cererea.
Este adevărat că art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte competenţa materială a tribunalului de a soluţiona contestaţiile împotriva măsurilor de executare silită, însă textul priveşte, în mod explicit, ca aceste măsuri să fi fost dispuse "în baza prezentei legi", or, măsurile contestate prin cererea formulată de C.P.S. a M.A.N. privesc actele dispuse de executorul judecătoresc ca urmare a încuviinţării executării silite dispuse în temeiul art. 665 alin. (7) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., ceea ce exclude competenţa materială a Tribunalului.
Faţă de considerentele mai sus expuse, obiectul cererii formulate de contestatoarea C.P.S. a M.A.N., este reprezentat de contestaţie la executare, reglementat de dispoziţiile art. 711 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Art. 713 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cererilor formulate în temeiul dispoziţiilor art. 711 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. în favoarea instanţei de executare.
Potrivit dispoziţiilor art. 650 din acelaşi act normativ, judecătoria este instanţa competentă, din punct de vedere material, să soluţioneze contestaţiile ia executare.
Prin urmare, întrucât legiuitorul prin dispoziţiile legale mai sus evocate a stabilit că judecătoriile au plenitudine de competenţă în soluţionarea cererilor de contestaţie la executare, Judecătoria sectorului 6, va fi competentă material să soluţioneze contestaţia la executare formulată de C.P.S. a M.A.N., în contradictoriu cu intimaţii B.E.J., Asociaţi B.Ş.C. şi D.N., şi V.I. pentru anularea tuturor actelor de executare dispuse în Dosarul execuţional nr. 1302/2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6, Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 25 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 873/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 878/2015. Civil → |
|---|
