ICCJ. Decizia nr. 880/2015. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 880/2015
Dosar nr. 811/32/2014
Şedinţa publică din 25 martie 2015
Asupra cererii de revizuire de faţă constată următoarele:
Prin Decizia nr. 822 din 22 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, s-a admis recursul declarat de pârâta SC A.M.T.P.R. SA împotriva sentinţei civile nr. 675 din 21 mai 2014 pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul nr. 1650/103/2013*. S-a modificat în tot hotărârea atacată, în sensul că s-a respins acţiunea precizată, ca nefondată. S-a luat act că recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A.L., întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a cărei competenţă de soluţionare a fost declinată în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 44 din 21 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.
Revizuentul a criticat decizia atacată arătând că a formulat cerere de chemare în judecată, iar instanţa de fond a admis excepţiile tardivităţii invocate de pârâtă şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea.
Urmare recursului declarat de reclamant împotriva sentinţei, aceasta a fost casată în parte. S-a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiunea privind plăţile compensatorii şi s-a trimis acest capăt de cerere, spre rejudecare, Tribunalului Neamţ, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare deciziei.
Revizuentul a opinat aşadar că s-a constatat de către Curtea de Apel Bacău că o parte din pretenţiile sale sunt întemeiate, Tribunalului Neamţ revenindu-i obligaţia de a le calcula, ca instanţă de fond, în condiţiile admiterii respectivei excepţii.
În acest context, tribunalul a soluţionat cauza în sensul admiterii pretenţiilor în limitele stabilite prin expertiza şi prin decizia pronunţată de curtea de apel în recurs.
Or, recursul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost admis, Curtea de Apel Bacău constatând cererea ca fiind neîntemeiată, deşi iniţial aceeaşi instanţă a stabilit că este îndreptăţit la plata unor sume de bani.
Prin întâmpinarea formulată de intimată a fost invocată excepţia tardivităţii capătului de cerere întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., precum şi cea a inadmisibilităţii cererii.
Se constată că exercitarea căii extraordinare de atac s-a realizat cu respectarea termenului prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ., calculat potrivit art. 101 din cod, respectiv, în concret, Decizia atacată nr. 822 a fost pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, la 22 octombrie 2014, iar cererea de revizuire a fost depusă la poştă la data de 21 noiembrie 2014.
Nu pot fi primite nici susţinerile intimatei, formulate prin întâmpinare, referitoare la inadmisibilitatea cererii de revizuire, constatându-se că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare în considerarea argumentelor ce succed.
Revizuentul şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care stipulează că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs.
Prin urmare, textul cuprinde precizarea, în ceea ce priveşte hotărârile care pot face obiectul căii extraordinare de atac, că revizuirea este posibilă numai dacă hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Analizând hotărârile indicate de revizuent ca fiind potrivnice, se constată că Deciziile civile nr. 1571 din 6 noiembrie 2013 şi nr. 822 din 22 octombrie 2014 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, nu sunt contradictorii.
Se reţine astfel că prin prima Decizie menţionată, nr. 1571 din 6 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bacău a statuat asupra datei de la care începe să curgă termenul de prescripţie, respectiv de la data scadenţei fiecărei tranşe şi a constatat că acţiunea promovată de reclamant se situează în cadrul termenului de prescripţie.
Prin urmare, curtea de apel nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei dedus judecăţii, în sensul îndreptăţirii reclamantului la plata sumelor de bani, cum eronat susţine acesta prin cererea de revizuire, ci a constatat doar că acţiunea promovată nu este prescrisă.
Prin Decizia atacată, nr. 822 din 22 octombrie 2014, Curtea de Apel Bacău a reţinut că argumentaţia tribunalului exclusiv pe modul de determinare a salariului de bază pentru reclamant este străină pretenţiei deduse judecăţii, întrucât priveşte doar modul de stabilire a salariului de bază, capăt de cerere cu care prima instanţă nu a mai fost învestită, fiind respins irevocabil prin sentinţa civilă nr. 575 din 24 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Neamţ.
Se observă ca atare, că deciziile pronunţate de Curtea de Apel Bacău nu sunt potrivnice în sensul cerut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., motiv pentru care cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de A.L. împotriva Deciziei nr. 822 din 22 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 835/2015. Civil. Hotarâre care sa tina loc de... | ICCJ. Decizia nr. 845/2015. Civil → |
|---|
