ICCJ. Decizia nr. 203/2016. Civil. Revendicare imobiliară. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 203/2016
Dosar nr. 63/32/2014
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2016
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 03 iulie 2014, sub nr. 63/32/2014, petcniul Totu Ştefan a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii A.G., A.E., Comisia Locală a Legii nr. 18/1991 Gârleni, Comisia Locală a Legii nr. 18/1991 Bacău, l.E., M.A., L.A., R.A., R.I. şi R.M., revizuirea Deciziei nr. 773 din 15 mai 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, prin care a fost constatat nul recursul formulat de revizuentul T.Ş. împotriva sentinţei civile nr. 2696 din 14 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 122/32/2011*.
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2, 5 şi 7 C. proc. civ.
La termenul din 7 noiembrie 2014, acordat în vederea soluţionării cererii de revizuire, judecata acesteia a fost suspendată în conformitate cu dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât s-a constatat lipsa părţilor legal citate şi faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă.
Asupra excepţiei de perimare a cererii de revizuire, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice alia cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina pârtii timp de un an. Partea mt se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu".
În sensul prevederilor legale mai sus expuse, perimarea se înfăţişează ca o sancţiune ce se răsfrânge asupra întregii activităţi judiciare, care este determinată de iipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.
Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 311 din 15 noiembrie 2001, publicată în M. Of. nr. 25 din 17 ianuarie 2002, a statuat eă „perimarea reprezintă o sancţiune procedurală determinată de necesitatea de a curma starea de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse judecăţii prin cererea lăsată în nelucrare timp de un an, din vina părţii."
Prin urmare, pentru a interveni perimarea, se impune ca pricina să fi rămas în nelucrare, din vina părţii, o perioadă de ce! puţin un an.
În cauză, judecata a fost suspendată pentru lipsa părţilor la data de 07 noiembrie 2014.
Cum de la data suspendării judecăţii, respectiv 7 noiembrie 2014, niciuna din părţi nu a depus diligente pentru repunerea pe rol a cauzei în vederea continuării judecăţii, iar de la data ultimului act procedural a trecut mai mult de un an, timp în care pricina a rămas în nelucrare, neexistând cazuri de suspendare sau de întrerupere a cursului perimării, prevăzute de art. 249 şi art. 250 C. proc. civ. şi nici acte de procedură ce trebuiau îndeplinite din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 252 din acelaşi act normativ, Înalta Curte urmează a constata perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul T.Ş. împotriva Deciziei nr. 773 din 15 mai 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul T.Ş. împotriva Deciziei nr. 773 din 15 mai 2033, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 202/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 164/2016. Civil → |
|---|
