ICCJ. Decizia nr. 221/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 221/2016
Dosar nr. 4223/1/2015
Şedinţa publică din 2 februarie 2016
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 658 din 21 martie 2012, Tribunalul Bacău, secţia civilă, a admis în parte contestaţia formulată de D.P.T. împotriva Deciziei nr. 200973 din 16 aprilie 2010 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bacău, pe care a anulat-o şi a obligat intimata să emită o nouă decizie, cu luarea în calcul a unui punctaj mediu de 1,74605 şi un punctaj total realizat de contestator, de 61,11179, începând cu data de 3 februarie 2010.
A respins cererile vizând restituirea sumelor reţinute nelegal.
Recursul declarat de contestator împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, care, prin Decizia nr. 1515 din 10 septembrie 2012 a modificat în parte sentinţa, în sensul că a obligat intimata să restituie celui în cauză câte 2 lei lunar, sumă calculată pentru perioada 16 aprilie 2010 - 21 martie 2012.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Într-o altă cauză, Tribunalul Bacău, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 1232 din 7 octombrie 2014 a admis în parte contestaţia precizată formulată de D.P.T. şi anulând hotărârea Comisiei Centrale de Contestaţii nr. 4210 din 11 martie 2013, a obligat intimata să achite diferenţa de pensie cuvenită urmare calculelor efectuate, respectiv câte 9 lei/lună, pentru perioada 15 octombrie 2012 - 27 noiembrie 2012 şi câte 8 lei/ lună de la 27 noiembrie 2012, până la data emiterii unei noi decizii.
A respins cererea vizând acordarea daunelor morale.
Apelul declarat împotriva acestei hotărâri, de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, a fost admis de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, care, prin decizia nr. 837 din 21 septembrie 2015, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului şi în consecinţă a respins contestaţia formulată în contradictoriu cu acesta.
A respins totodată apelurile declarate împotriva sentinţei, de către ceilalţi pârâţi, precum şi apelul formulat de reclamant împotriva încheierii din 2 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bacău.
La 23 noiembrie 2015, D.P.T. a formulat cerere de revizuire, împotriva hotărârilor enunţate mai sus, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.
În motivarea cererii este dezvoltat doar motivul vizând contrarietatea hotărârilor date în cauză, arătându-se că punctul de pensie este stabilit diferit în cele două dosare, fără a se ţine cont de „diferenţele de pensie” actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda bancară aferentă, aşa cum, susţine revizuentul, s-ar fi statuat în practica devenită constantă a instanţelor de control judiciar.
Se invocă în susţinerea motivului că hotărârile pronunţate în cele două cauze, ar fi potrivnice, practica Curţii de Apel Alba Iulia, Curţii de Apel Bucureşti, Curţii de Apel Oradea şi a Curţii de Apel Braşov.
Nu este dezvoltat nicăieri în cuprinsul cererii, motivul prevăzut de pct. 1 al art. 509 alin. (1) C. proc. civ., acesta nefiind practic susţinut, fapt pentru care nu vor fi avute în vedere prevederile art. 510 (1) coroborat cu art. 132 alin. (3) din acelaşi cod.
Cererea va fi examinată însă, prin prisma dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8, din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, Înalta Curte constatând că aceasta a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de lege.
Astfel, potrivit textului de lege mai sus citat, termenul de revizuire este e o lună şi curge, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
În speţă se susţine că ar fi potrivnice patru hotărâri, date de instanţe deosebite în grad, hotărârile atacate pe calea revizuirii fiind pronunţate de Curtea de Apel Bacău, după evocarea fondului.
Ultima hotărâre criticată, hotărâre definitivă, a fost dată la 21 septembrie 2015.
Ca atare, termenul de introducere a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri curge de la data pronunţării acestei hotărâri, respectiv, de la 21 septembrie 2015.
Or, aşa cum s-a arătat, cererea de revizuire a fost adresată Înaltei Curţi, la 23 noiembrie 2015, cu depăşirea termenului de o lună, defipt prin lege.
Pe cale de consecinţă, cererea de revizuire fiind formulată de D.P.T., cu neobservarea susmenţionatelor dispoziţii legale, urmează a fi respinsă, ca tardivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul D.P.T. împotriva Deciziei civile nr. 837 din 21 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 2448/110/2013.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 220/2016. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 23/2016. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs → |
|---|
