Anulare act. Încheierea nr. 721/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 721/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 15-02-2013 în dosarul nr. 6100/176/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
DOSAR NR._
ÎNCHEIERE NR. 721/2013
Ședința publică din 15.02.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. M. I.
GREFIER – S. A.-M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții C. V. și C. D., în contradictoriu cu pârâții B. C. Română și ., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pentru pârâta B. C. Română, consilier juridic Tisca L. C., cu delegație la dosar, lipsă fiind reclamanții și pârâta .,
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că, la data de 12.02.2013, prin serviciul Registratură al instanței, pârâta . a depus la dosar adresa nr.4050/11.02.2013, la care a anexat extras din Hotărârea Consiliului de Administrație al . nr.1/29.05.2012.
Se constată că, la data de 12.02.2013, prin serviciul Registratură al instanței, reclamanții au depus la dosar o cerere, prin care înțeleg să renunțe la judecată.
Pârâta B. C. Română, prin reprezentant, solicită instanței să ia act de cererea de renunțare la judecată formulată de reclamanți.
Instanța reține cauza în pronunțare pe cererea de renunțare la judecată a reclamantului.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 17.09.2012, sub nr. dosar_, reclamanții C. V. și C. D. au chemat în judecată pârâții B. C. Română, BCR – Sucursala A. I. și ., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună următoarele:
1.Să constate nulitatea absolută parțială a Convenției de credit nr.1111 pf/14.04.2006 încheiată între părți în ceea ce privește clauza de la punctul 10 „Cesiunea” din Condițiile generale de creditare;
2.Să dispună desființarea clauzei contractuale menționate la pct.1;
3.Să constate nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanță nr.J797/11.08.2009 intervenit între BCR SA și .;
4.Să dispună anularea încheierii de carte funciară nr._/06.10.2009 operate în CF_ A. I. prin care s-a notat în cartea funciară contractul de cesiune de creanță în favoarea .;
5.Să dispună obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că, la data de 14.04.2006, reclamantul C. V., în calitate de împrumutat și reclamanta C. D., în calitate de garant au încheiat cu pârâta BCR Sucursala A. I., în calitate de împrumutator, contractul de credit bancar nr.1111PF/14.04.2006, având ca obiect suma de 112.000 EURO cu termen de rambursare 240 luni cu o dobândă fixă pe un an de zile, în procent de 10,4% și variabilă ulterior.
Reclamanții au mai arătat că, contractul de credit în cauză a fost transformat în mod tacit de bancă într-unul de adeziune, deoarece a constat într-un formular tipizat ale cărei clauze nu au putut fi negociate de reclamanți, întregul contract fiind impus în forma respectivă de către bancă.
Reclamanții învederează că, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, prin care a fost transpusă Directiva 84/450/CE, o clauză contractuală ce nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea înseși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerinței bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor comerciale sau numai una din clauze a fost negociată direct cu consumatorul, nu exclude aplicarea legii pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acest a fost prestabilit unilateral de comerciant. Astfel, reclamanții consideră că se impune declararea nulității clauzei privind cesionarea în favoarea unui terț, întrucât este o clauză care nu a fost negociată și care este abuzivă, întrucât dă dreptul băncii să cesioneze contractul fără acordul consumatorului.
Reclamanții precizează că, în conformitate cu prevederile art.8.1 din anexa la același contract de credit, nerespectarea de către împrumutați a oricărei obligații contractuale constituie caz de culpă, dând dreptul împumutatorului (art.8.3) să declare creditul exigibil, însă numai după o prealabilă notificare în scris, în 15 zile de la constatarea cazului de culpă și numai în condițiile în care deficiențele nu sunt remediate în perioada de timp indicată de bancă în notificare. De asemenea, conform art.10 din contractul de credit, banca poate cesiona unui terț drepturile și obligațiile sale di contractul de credit, astfel că, la data de 11.08.2009 între B. C. SA și . a intervenit contractul de cesiune nr.J 797.
Raportat la contractul de cesiune nr.J797/11.08.2009, reclamanții arată că se impune a fi constatat nul absolut, din mai multe motive, în primul rând reținându-se că prin contractul de cesiune aferentă contractului de credit nr.1111PF/14.04.2006 rezultată prin declararea de către cedent a exigibilității creditului anterior cedării creanței. În acest context, reclamanții arată că la data încheierii contractului de cesiune, creditul nu putea fi declarat exigibil, raportat la dispozițiile art.8.1 din anexa la contractul de credit, astfel că obiectul cesiunii este nul sub aspectul cuantumului creanței cedate, creanța calculată în cazul declarării exigibilității fiind cea rezultată ca urmare a declarării scadenței întregii sume împrumutate împreună cu toate dobânzile aferente, comisioanele, spezele și oricare alte sume datorate, conform contractului de credit. Ori, pentru a fi declarat exigibil, banca trebuie să notifice împrumutatul despre intervenirea oricărui caz de culpă, în scris, prin scrisoare cu confirmare de primire. În acest context, reclamanții arată că nu au fost notificați de vreo nerespectare a vreunei
obligații din contractul de credit, respectiv de intervenirea vreunui caz de culpă, subliniind că au aflat despre existența pretinsei culpe în urma căreia a fost declarat exigibil creditul și că reclamanții datorau către bancă 102.000 Euro, în urma unui apel telefonic primit de la S. C. în cursul anului 2010, iar despre existența contractului de cesiune, în urma notificării primite de la același S. C., cu toate că contractul de cesiune a fost încheiat anterior notificării.
În ceea ce privește capătul 4 din petitul acțiunii introductive, având în vedere că încheierile de întabulare operate în cartea funciară sunt subsecvente contractului de cesiune, în măsura în care se constată nulitatea absolută a actului principal, se impune și anularea acestora.
Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru în temeiul art.15 lit. j din Legea nr.146/1997, raportat la art.1 alin.2 din OG nr.32/1995.
În drept, au fost invocate prevederile art.969 C.civ., art.948 C.civ., art.4 din Legea nr.193/2000, OUG 50/2010 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
În dovedirea cererii s-a solicitat admiterea probei cu înscrisuri și s-au anexat în copie: contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.1111PF/14.04.2006, contract de cesiune de creanțe, extras CF (f.8-22).
Prin întâmpinarea depusă la dosar (f.23-33) pârâta BCR SA a solicitat pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nefondată, iar pe cale de excepție a invocat excepțiile netimbrării acțiunii, lipsei capacității de folosință a pârâtei BCR SA – Sucursala A. I. și implicit a calității sale procesuale pasive, excepția lipsei calității procesuale pasive a BCR SA și excepția inadmisibilității raportat la petitul 4 al acțiunii, excepția lipsei de interes în ceea ce privește acțiunea formulată, excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de credit nr.1111PF/14.04.2006.
În drept, pârâta BCR SA și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 41, art.115 și urm., art. 137, art.138 C.prc.civ., art.43 alin.3 din Legea nr.31/1990, art.7 din OUG nr.99/2006, art.969, art. 1391-1398 C.civ., art. 3 și 5 din Legea 71/2011, art.7 din Legea nr.7/1996, art.8-15 din Legea nr.193/2000, art.2 din Legea nr.146/1997.
În probațiune, s-au depus înscrisuri (f.43-51).
În conformitate cu prevederile art.242 alin.2 C.proc.civ., pârâta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă de la dezbateri.
La data de 09.11.2012, prin serviciul Registratură al instanței, pârâta . a depus la dosar întâmpinare (f.53-58), prin care a solicitat, pe cale de excepție anularea și respectiv respingerea cererii de chemare în judecată, înțelegând să ridice următoarele excepții: excepția netimbrării cererii privind anularea contractului de cesiune și anularea încheierii de carte funciară, excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Alba Iulia, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea procedurii prealabile a concilierii directe, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru lipsa interesului, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru prescrierea dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei pârâta . a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și nefondată.
În drept, pârâta . și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile Codului de procedură civilă, ale Codului Civil, Lege nr.146/1997, Decretul nr.167/1958, OUG nr.50/2010, Legea nr.193/2000, titlul IV din Legea nr.99/1999.
În probațiune, s-au depus înscrisuri (f.59-79).
La dosarul cauzei s-au mai depus: convocare la conciliere directă împreună cu dovezile de comunicare și procese verbale de conciliere (f.139-148), adresa nr.4050/11.02.2013, la care a anexat extras din Hotărârea Consiliului de Administrație al . nr.1/29.05.2012 (f.165-171).
La termenul de judecată din data de 11.01.2013, instanța a pus în discuția părților excepțiile invocate de pârâții B. C. Română și ., prin întâmpinările depuse la dosar și a reținut cauza în pronunțare pe excepțiile invocate.
Prin Încheierea de ședință din data de 25.01.2013 (f.158-159), instanța a respins excepțiile netimbrării cererii de chemare în judecată, lipsei calității procesuale pasive a BCR SA și excepția inadmisibilității raportat la petitul nr.4 al acțiunii, excepția lipsei de interes în ceea ce privește acțiunea formulată, excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Alba Iulia și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea procedurii prealabile. Prin aceeași încheiere, instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei BCR SA – Sucursala A. I. și implicit a calității sale procesuale pasive și a dispus ca pe viitor pârâta BCR SA – Sucursala A. I. să nu mai fie citată.
La data de 12.02.2013, prin serviciul Registratură al instanței, reclamanții au depus la dosar o cerere prin care înțeleg să renunțe la judecată (f.172).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Instanța constată că reclamanții au depus la data de 12 februarie 2013, prin serviciul registratură, un înscris prin care arată că renunță la judecarea cauzei, înscris semnat, aflat la fila 172 din dosar.
Având în vedere atitudinea procesuală a reclamanților care au înțeles să renunțe la judecata cererii având ca obiect anulare act, precum și prevederile art.246 Cod pr. civilă, instanța va lua act de renunțarea la judecată.
În raport cu stadiul procesual al acțiunii deduse judecării, nu se vor acorda cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Ia act de renunțarea la judecată a cererii având ca obiect anulare act formulată de reclamanții C. V. și C. D., ambii cu domiciliul procesual ales la cabinet individual de avocat H. O., cu sediul în A. I., Piața I. M., nr.16, cam.9, județ A., în contradictoriu cu pârâții BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, cu sediul în București, sector 3, ..5 și ., cu sediul în București, ., . II, III și parțial IV, sector 5 și adresa aleasă pentru comunicare în București, ..5, sector 3.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 februarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M. I. S. A.-M.
Red. MMI / Tehnored SAM
6 ex./ 20.02.2013
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 1204/2013.... | Acordare personalitate juridică. Încheierea nr. 1587/2013.... → |
|---|
