Anulare act. Sentința nr. 2617/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2617/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 05-07-2013 în dosarul nr. 5774/176/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2617/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.07.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. M.
GREFIER – T. F. I.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind pe reclamanta O. M. E. în contradictoriu cu pârâtele . și . – SUCURSALA A. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea din data de 26.06.2013, când instanța a amânat pronunțarea pentru concluzii scrise la data de 02.07.2013 iar apoi pentru deliberare la data de 05.07.2013, dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data 31.08.2012 sub nr._, reclamanta O. M. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele S.C. V. R. SA și S.C. V. R. SA - SUCURSALA A., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1) să se constate abuzive și nule următoarele clauze din convenția de credit nr._/12.06.2008, încheiată între părți:
- pct.3 lit. d. - „Data ajustării dobânzii” din „condițiile speciale ale convenției”;
- pct.3.11 D. (dobânda anuală efectivă) din secțiunea 3 a condițiilor generale ale convenției privind „D. poate fi modificat în condițiile modificării ratei dobânzii”;
- punctul 5 lit. a) ”Comisionul de risc” din condițiile speciale ale convenției;
- pct.3.5 COMISIONUL DE RISC - din condițiile generale ale convenției, cauza Convenției de Credit fiind ilicită;
2) desființarea clauzelor contractuale menționate la pct.1);
3) desființarea scadențarului în ce privește clauzele menționate la pct.1);
4) să se constate că prin act adițional, pârâtele au modificat unilateral clauza prev. de pct.5 lit. a din convenția inițială în sensul transformării comisionului de risc în comision de administrare credit;
5) să se constate abuzive și nule clauzele prin care pârâtele au introdus în convenție comisionul de administrare credit;
6) să se dispună înlăturarea din convenție și actul adițional a clauzelor privind comisionul de administrare credit,
7) obligarea pârâtelor să restituie reclamantei sumele achitate cu titlu de comision de risc și comision de administrare credit de la data semnării convenției de credit până la data introducerii acțiunii, în cuantum de 4053,50 CHF și în continuare până la data pronunțării sentinței și plata efectivă,
8) obligarea pârâtei de ord. 2 ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței să pună la dispoziție actul adițional la convenție, conform sentinței date și un nou grafic de rambursare a creditului;
9) 8) obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale începând cu data plății până la plata efectivă a comisionului de risc/administrare credit.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în calitate de împrumutat a încheiat Convenția de Credit nr._/12.06.2008, valoarea creditului obținut de către aceștia fiind de_ CHF, iar durata creditului fiind de 300 luni de la data încheierii convenției. Au precizat, de asemenea, că deși dobânda curentă stipulată în contract în cuantum 3,99 % pe an, a fost prevăzută ca fiind fixă, la pct.3 lit. d din convenție se prevede că „banca își rezervă dreptul de a revizui structura ratei dobânzii în cazul apariției unei schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua structură a ratei dobânzii”, fără a arăta în concret în ce constau eventualele schimbări semnificative pe piața monetară.
La pct.3.11 D. (dobânda anuală efectivă) din secțiunea 3 a Condițiilor generale ale convenției se stipulează că D. poate fi modificată în condițiile modificării ratei dobânzii, precum și în condițiile prevăzute de secțiunea 10 „Costuri suplimentare”, cu toate că dobânda prevăzută în Convenție a fost stabilită ca fiind fixă, iar la pct.5 lit. a) din condițiile speciale ale convenției și la pct.3.5 din condițiile generale ale convenției, se arată că a fost stabilit comisionul de risc în cuantum de 0,22 %, aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a Convenției de credit.
Reclamanții au considerat că clauzele din convenția de credit de mai sus sunt ilicite și abuzive, având o cauză ilicită, neputând fi negociate și fiindu-le impus în forma respectivă de bancă. Prin urmare, banca a transformat contractul de credit într-unul de adeziune, context în care acesta este abuziv deoarece nu a putut fi negociat și a creat în detrimentul drepturilor și obligațiilor contractuale asumate de reclamanți un dezechilibru grav, fiind îndeplinite astfel condițiile prevăzute de art.4 din Legea nr.193/2000.
Se mai arată că reclamanții sunt obligații să achite lunar un comision de risc în favoarea băncii, chiar dacă a adus garanții pentru executare contractului – imobilul proprietatea reclamanților, imobil care a fost asigurat conform pct.7 – „Garanții”, din condițiile speciale ale convenției.
În drept, reclamanții au invocat prevederile art.4 din Legea nr.193/2000, art.969, 948 Cod civil.
Cererea este scutită de plata taxelor judiciare în temeiul art. 15 lit. j) din Legea nr.146/1997, raportat la art.1 alin.2 din OG nr.32/1995.
În probațiune, reclamanții au solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, sens în care s-au depus la dosar, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, convenția de credit nr._/12.06.2008, plan de rambursare credit,copie act adițional la convenția de credit nr._/12.06.2008( fila 8-40).
Pârâta S.C. V. România S.A. a formulat întâmpinare (f. 44-56), prin care a invocat excepția netimbrării cererii, excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția inadmisibilității acțiunii ca acțiune directă. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți.
În motivare, pârâta S.C. V. România S.A. a arătat că toate clauzele invocate de reclamanți au fost negociate, conținutul lor fiind stabilit de comun acord de către părți. Reclamanții au avut posibilitatea de a citi și studia contractul de credit, pe care și l-au însușit prin semnătură ca urmare a acceptării tuturor clauzelor existente în cuprinsul acestuia. Chiar dacă contractele de credit sunt contracte preformulate (la toate instituțiile bancare), asta nu înseamnă că convențiile și clauzele menționate au fost impuse reclamanților, așa cum susțin aceștia.
S-a mai arătat de către pârâtă că în lipsa dovedirii unei eventuale vicieri a consimțământului reclamanților la data încheierii convenției, trebuie făcută aplicarea principiului conținut de art. 969 Cod civil.
În ceea ce privește comisionul de risc, pârâta a precizat că sunt clar precizate și dimensionate clauzele acestuia, funcție de valori concrete, verificabile și anume soldul creditului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 115-118 Cod pr.civ., 969 Cod civ., principiul aplicabilității directe a Directivei nr. 93/13CEE, Legea nr.193/2000, art.1 din Protocolul nr. 1 CEDO, Decretul 167/1958, Decretul 31/1954.
Prin încheierea de ședință din 10.10.2012, instanța a respins excepția netimbrării cererii de chemare în judecată și excepția inadmisibilității acțiunii, admițând în parte excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâta S.C. V. România S.A. prin întâmpinare (f 59).
În probațiune, pârâta S.C. V. România S.A. a solicitat iar instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamantei (f 70-74).
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Se constată că prin acțiunea înregistrată la data de 31.08.2012 reclamanta a cerut instanței de judecată să constate și să desființeze clauzele abuzive prin care pârâtele S.C V. România S.A. și S.C. V. România - Sucursala A. I. își rezervă dreptul de a modifica dobânda, îi obligă la plata unui comision de risc și au modificat în mod unilateral convenția de credit, transformând acest comision în comision de administrare credit.
De asemenea, a mai cerut obligarea pârâtelor în solidar la plata sumelor pe care le-au achitat cu titlu de comision de risc și comision de administrare în ultimii trei ani începând cu data semnării convenției și până la data introducerii acțiunii, în sumă de 4053,50 CHF și în continuare până la data restituirii efective, precum la plata de dobânzi legale.
Cercetând actele dosarului sub aspectul clauzelor care au fost puse în discuție se constată că raporturile juridice dintre părți izvorăsc din convenția de credit nr._ pe care a încheiat-o la data de 12.06.2008, urmare căreia pârâta de ord. l, prin angajații Sucursalei A. I. a acordat reclamantei un credit pentru cheltuieli personale curente în sumă totală de 43.000 CHF pentru o perioadă de 143 luni, iar aceasta s-a obligat să-i restituie prin plata unor rate lunare conform unui plan de rambursare .
Potrivit convenției de credit raporturile contractuale deduse judecății au fost precizate sub forma unor „Condiții speciale ale convenției" și unor „Condiții generale ale convenției", precum și unui „Plan de rambursare credit".
Analizând acțiunea formulată de reclamantă prin prisma dispozițiilor legale menționate și probelor din dosar se constată că aceasta este în parte fondată.
In privința clauzelor abuzive care există în convenția de credit.
Instanța constată că părțile au încheiat o convenție de credit în care clauzele sunt grupate în două părți intitulate „Condițiile speciale ale convenției" și „Condițiile generale ale convenției".
Văzând convenția de credit, răspunsurile la interogatoriu și reținând că pârâtele nu au făcut dovada celor susținute, respectiv că au oferit posibilitatea reală de negociere, se constată că partea din aceasta privind „Condițiile generale ale convenției" apare în mod evident ca fiind un contract de adeziune în înțelesul art.3 din Directiva nr.93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, iar în privința părții „Condiții speciale ale convenției" de asemenea că pârâtele nu au făcut dovada unor negocieri individuale în înțelesul menționat.
Instanța ajunge la o astfel de concluzie deoarece împrejurarea că reclamanții au cunoscut întinderea obligațiilor menționate în convenția pe care au semnat-o și că prin plățile pe care le-au făcut și-au onorat aceste obligații nu înseamnă automat că toate sau parte din clauzele convenției au fost negociate.
Procedând la analizarea primelor două clauze, instanța reține că la pct.3 lit. d „Data ajustării dobânzii" din „Condițiile speciale ale convenției" a fost stipulat: „Banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii; Rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării", iar la pct.3.11 „D. (dobânda anuală efectivă)" din secțiunea 3 „Costuri" a „Condițiilor generale ale convenției", există clauza: „D. poate fi modificată în condițiile modificării ratei dobânzii, precum și în condițiile prevăzute de Secțiunea 10) „Costuri suplimentare" sau prin acordul părților".
Instanța urmează să constate caracterul abuziv al acestor două clauze deoarece este cert că reprezintă un caz de modificare unilaterală a contractului prin raportare la un indicator care este menționat în mod generic, sub formula: „banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară", iar nu la indicatori punctuali, obiectivi, previzibili și ușor de verificat.
Concluzia care se desprinde este că reclamanta nu a avut posibilitatea să cunoască modul în care va evolua dobânda și să decidă dacă mai înțeleg să-și onoreze obligațiile sau să ceară rezilierea contractului, în timp ce banca poate în mod arbitrar și imprevizibil să invoce și să aplice modificări ale dobânzii, fiind în acest fel la încheierea lui s-au aflat pe o poziție inegală în raport cu banca, clauza fiind prestabilită de către împrumutător, fără a da împrumutaților în mod real și efectiv posibilitatea să o negocieze, să o modifice sau să o elimine.
Față de cele ce preced, în temeiul art.3 al. l și 2 și art.5 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și art. l al. l și 3, art.4 al. l și 2, art.6 și art.13 Legea nr.193/2000 și văzând și al. l lit. a și b la această lege, urmează să se constate caracterul abuziv al clauzelor menționate la pct.3 lit. d din condițiile speciale ale convenției și la pct.3.11 condițiile generale ale convenției și nulitatea lor absolută și să dispună înlăturarea lor.
Trecând la analizarea celorlalte două clauze se reține că la pct.5 lit. a din „Condițiile speciale ale convenției" s-a stipulat perceperea unui „Comision de risc" de „0,22 % aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadență, pe toată perioada de derulare a Convenției de credit", iar la pct. 3.5 din „Condițiile generale ale convenției", există clauza potrivit căreia: „Pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul datorează Băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată durata creditului; modul de calcul și scadența/scadențele plății acestuia se stabilesc în Condițiile Speciale".
Se observă că atât în condițiile speciale cât și în cele generale ale convenției nu este indicat suficient de clar și pe interesul oricărei persoane care nu are cunoștințe specifice domeniului bancar, ce fel de riscuri presupune perceperea comisionului de risc.
Pe de altă parte comisionul de risc nu se justifică de vreme ce nu există vreo dovadă că reclamanta nu au achitat ratele lunare, iar potrivit pct.7 din condițiile speciale ale convenției împrumutata a cesionat în favoarea băncii o poliță de asigurare a tuturor riscurilor și nu există vreun indiciu că prin valorificarea acestei garanții nu s-ar fi acoperit un eventual prejudiciu rezultat din ajungerea în incapacitate de plată.
De asemenea, văzând planul de rambursare" de 7350 ,75 CHF plăți care raportate la creditul de 43.000 CHF reprezintă o sumă disproporționată și nejustificat de mare.
Față de cele ce preced, în temeiul art.3 par .l și art.5 din Directiva nr.93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și art. l al. l, art.4 și art.14 din Legea nr.l93/2000 urmează să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a convenției și în privința acestor două clauze și să dispună înlăturarea lor.
In privința modificării abuzive a convenției de credit.
Văzând actul adițional nedatat și nesemnat la convenția de credit de la filele 22-28, încheiat în vederea aplicării OUG nr.50/2010, pârâta de ord. l a procedat la modificarea unilaterală a convenției de credit prin transformarea comisionului de risc prevăzut în cuprinsul pct.5 lit. a din condițiile speciale ale convenției în comision de administrare credit.
Modificarea convenției de credit a constat în redenumirea comisionului de risc în comision de administrare credit cu menținerea procentului de 0,22 %. Analizând demersurile pârâtei de modificare unilaterală a convenției de credit prin înlocuirea comisionului de risc cu un comision de administrare, fără ca să rezulte necesități sau aspecte noi care ar impune o protecție specială peste cea oferită de polița de asigurare.
Este cert că acest nou comision, este în realitate vechiul comision de risc, despre care instanța a arătat anterior că reprezintă o clauză abuzivă.
Fată de cele ce preced, în temeiul art.3 par. l și 2 din Directiva nr.93/13/CEE și art.94 al.4 din OUG nr.50/2010 urmează să se constate că prin actul adițional fără număr și nedatat pârâtele au modificat în mod unilateral și abuziv convenția de credit prin transformarea comisionului de risc în comision de administrare credit și că această clauză este abuzivă și nulă și să procedeze la înlăturarea din cuprinsul actului adițional.
In privința solicitării de a se restitui sumele ce au fost plătite cu titlu de comision de risc și comision de administrare și de obligare la plata de dobânzi legale.
Pentru considerentul că s-a constatat existența unor clauze abuzive, iar consumatorii au dreptul să fie protejați prin restituirea sumelor pe care le-au plătit fără a fi datorate, instanța apreciază că în parte și aceste solicitări sunt fondate.
Reclamantei nu i se poate refuza dreptul la restituirea unor sume pe care le-au plătit fără a fi obligați și pentru că acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 31.08.2012 văzând dispozițiile art. l și 3 din Decretul nr. 167/1958, în vigoare la data încheierii convenției de credit, și având în vedere că prin Încheierea de ședință din 10.10.2012 a fost admisă în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune urmează ca pârâtele să fie obligate în solidar să restituie comisionul de risc și de administrare începând cu data 31.08.2009 până la data achitării integrale a creditului.
Văzând dispozițiile art.l088 și art.l084 din Codul civil de la 1864, în vigoare la data încheierii convenției de credit și art.2 și 3 din OG nr.13/2011, cererea de obligare a pârâtelor la plata de dobânzi legale va fi admisă.
Va obliga pârâtele în solidar să emită un nou grafic de rambursare în baza hotărârii pronunțate.
Se va lua act că nu s-au solicitat pe această cale cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII:
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea astfel cum a fost formulată de reclamanta O. M. E. domiciliată în A. I., ., .. 4, județul A. în contradictoriu cu pârâtele S.C. V. ROMÂNIA SA, cu sediul în București, Șoseaua P., nr. 42, . 10, Sectorul 2 și S.C. V. ROMÂNIA SA -SUCURSALA ABLA I., cu sediul în A. I., ., .. A., și în consecință:
Constată caracterul abuziv și nulitatea absolută parțială a convenției de credit nr._/12.06.2008 încheiată între părți în privința următoarelor clauze:
- pct.3 lit. d „Data ajustării dobânzii" din „Condițiile speciale ale convenției", în conformitate cu care „Banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobândi curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii; Rata dobândii astfel modificată se va aplica de la data comunicări";
- pct.3.11 „D. (dobânda anuală efectivă)" din secțiunea 3 „Costuri" a „Condițiilor generale ale convenției" în conformitate cu care „D. poate fi modificată în condițiile modificării ratei dobândi, precum fi în condițiile prevăzute de Secțiunea 10) „Costuri suplimentare" sau prin acordul părților".
- pct.5 lit. a „Comision de risc" din „Condițiile speciale ale convenției", în conformitate"cu care se percepe un comision de risc de: „0,1% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în filele de scadență, pe toată perioada de derulare a Convenției de credit";
- pct. 3.5 „Comisionul de risc" din Secțiunea 3 „Costuri" din „Condițiile generale ale convenției", în conformitate cu care: „Pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul poate datora Băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată perioada creditului; modul de calcul și scadența/ scadențele plății acestuia se stabilesc în Condițiile Speciale".
Desființează clauzele constatate ca fiind abuzive din cuprinsul convenției de credit nr._/12.06.2008 .
Constată că prin actul adițional fără număr, nedatat și nesemnat la convenția de credit pârâtele au modificat în mod unilateral și abuziv convenția de credit prin transformarea comisionului de risc prevăzut în cuprinsul pct.5 lit. a din „Condițiile speciale ale convenției" în „comision de administrare credit”.
Constată ca fiind abuzivă și nulă clauza prin care prin act adițional pârâtele au introdus în cuprinsul convenției de credit „comisionul de administrare credit,, și dispune înlăturarea acestuia din cuprinsul actului adițional.
Obligă în solidar pârâtele să restituie reclamantei sumele pe care le-a plătit cu titlu de comision de risc și comision de administrare începând cu data de 31.08.2009 până la data achitării integrale a creditului.
Obligă în solidar pârâtele să plătească reclamantei dobânzi legale aferente comisioanelor de risc și de administrare care vor fi restituie, începând cu data de 31.08.2009 până la data achitării integrale a creditului.
Obligă pârâtele să pună la dispoziția reclamantei un nou grafic de rambursare.
Respinge restul capetelor de cerere.
Fără cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05.07.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. M. T. F. I.
Red: C.M.
Dact: T.F.I.
Ex: 5/08.07.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1725/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 781/2013.... → |
|---|
