Pretenţii. Sentința nr. 2366/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2366/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 2274/176/2013
M Â N I A
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2366/2013
Ședința publică de la 18.06.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. S. C.
Grefier D. V.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta B. A. M. și pe pârâta P. M. A. I., având ca obiect
pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea din data de 11.06.2013, când instanța, pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 18.06.2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.03.2013, sub dosar nr._, reclamanta B. A. M. în contradictoriu cu pârâta P. M. A. I. a solicitat ca prin hotărârea care se va pronunța:
- să fie obligată pârâta la plata sumei de 9895 lei reprezentând contravaloarea reparației autoturismului marca Ford, tipul Focus, conform facturii nr. 2596/06.10.2011;
- să se constate că vinovat de producerea accidentului din data de 20.08.2011 între auto cu nr. AB-66-LUȘ și_ este P. M. A. I. – Serviciul Administrarea Drumului;
- să se dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumei de 9895 lei începând cu data de 07.02.2013, data înregistrării convocării la conciliere până la data de 28.03.2013, data introducerii acțiunii, precum și în continuare până la plata efectivă și integrală a debitului;
- să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru, onorariu avocațial.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, a invocat excepția calității procesuale pasive.
În fapt, a arătat în esență că potrivit art.77 din Legea nr.215/2001 primarul, viceprimarul, secretarul și aparatul de specialitate al primăriei constituie o structură funcțională cu activitate permanentă denumită primăria care soluționează problemele curente ale colectivității locale, iar conform art.21 din Legea nr.215/2001 unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public care în justiție sunt reprezentate după caz de primar sau de președintele consiliului județean, iar cererea este nemotivată în drept.
În drept, a invocat prevederile art. 148, art. 194, art. 205 și urm. din C.p.c., art. 1349, art. 1352, art. 1358 din C. civ.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției calității procesuale pasive și a precizat că își întemeiază cererea pe prevederile art. 1349 din NCciv.
În probațiune, s-au depus înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului sub aspectul excepției care a fost invocată și pe fondul cauzei, instanța reține următoarele.
I. În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive.
Se constată că prin întâmpinarea de la fila 42 pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive susținând că potrivit art.77 din Legea nr.215/2001 primarul, viceprimarul, secretarul și aparatul de specialitate al primăriei constituie o structură funcțională cu activitate permanentă denumită primăria care soluționează problemele curente ale colectivității locale, iar conform art.21 din Legea nr.215/2001 unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public care în justiție sunt reprezentate după caz de primar sau de președintele consiliului județean.
Instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art.5 al.1 și 3 din OUG nr.195/2002:
„(1) Administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrarilor, conform competentelor ce ii revin, cu avizul politiei rutiere, este obligat sa instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, sa aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor in vigoare, si sa le mentina in stare corespunzatoare.
…..
(3) Autoritatile publice locale sunt obligate sa amenajeze statiile mijloacelor de transport public de persoane, prevazute cu alveole sau refugii, cu avizul politiei rutiere”.
De asemenea, se mai reține că potrivit art.8 al.1 din OG nr.43/1997 drumurile de interes local aparțin proprietății publice a unității administrative pe teritoriul căreia se află, iar conform art.63 al.5 lit.d din Legea nr.215/2001 primarul coordonează realizarea serviciilor publice de interes local prestate prin intermediul aparatului de specialitate sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local.
În concluzie, deoarece administratorul drumului este P. M. A. I. excepția urmează să fie respinsă.
II. Pe fondul cauzei.
Văzând înscrisurile de la filele 14 și 16-21 (factură nr. AB JO-SE-CO 2596/06.10.2011 și calculul de reparației) se constată că pentru autoturismul marca Ford Focus cu numărul de înmatriculare_ proprietatea reclamantei, costurile lucrărilor de reparații care au fost necesare pentru remediere urmare accidentului de circulație ce a avut loc la data de 20.08.2011 s-au ridicat la suma de 9.895 lei.
De asemenea, instanța mai constată că potrivit înscrisurilor de la filele 12-13, 15, 22-27 (opis cu actele depuse la S.C. Asigurarea Românească - Asirom Vienna Insurance Group SA, cerere de despăgubire, confirmare de plată, document de intrare reparație/notă constatare, acte de identitate și corespondență g-mail), deși urmare evenimentului rutier a fost deschis un dosar de daună, asigurătorul de răspundere civilă S.C. Asigurarea Românească - Asirom Vienna Insurance Group SA a refuzat să plătească contravaloarea reparațiilor.
În ce privește vinovăția pentru producerea accidentului de circulație și răspunderea pentru repararea prejudiciului la filele 28-33 se află copia sentinței civile nr.2568/2012 ce a fost pronunțată în dosarului Judecătoriei Alba Iulia nr._ și copia deciziei nr.1055/R/2012 care a fost pronunțată în recurs dosarul Tribunalului A., din care se reține că la data de 20.08.2011, în timp ce reclamanta circula regulamentar cu autoturismul marca Ford Focul cu numărul de înmatriculare_ pe . I., a fost acroșată de autoturismul cu numărul de înmatriculare_ condus de numitul S. D. care avea obligația să îi acorde prioritate de trecere.
Procesul-verbal prin care numitul S. D. a fost sancționat contravențional a fost desființat irevocabil prin sentința civilă nr.5580/2011 ce a fost pronunțată în dosarul Judecătoriei Alba Iulia nr._, irevocabilă prin nerecurare, instanța de judecată reținând că acesta nu se face vinovat de săvârșirea contravenției deoarece indicatorul „Oprire” care se afla pe . trebuia să îl respecte, era întors, astfel că nu avea de unde să cunoască care era drumul cu prioritate.
Tot cu putere de lucru judecat instanța de fond în dosarul nr._ și apoi instanța de recurs au concluzionat că adevăratul vinovat pentru producerea accidentului este administratorul drumului, în speță P. A. I., care avea obligația să se asigure că semnele de circulație nu sunt deteriorate sau că nu lipsesc, astfel că asigurătorul RCA nu poate să fie obligat la plată, iar reclamanta are deschisă calea unei acțiuni pentru repararea prejudiciului împotriva administratorului drumului.
Pârâta nu a formulat cereri de probațiune, iar în întâmpinare a susținut că se impune respingerea acțiunii în pretenții deoarece reclamanta nu a indicat nici un temei de drept din Codul civil sau din alte acte normative care să fie aplicabile, astfel că nu se poate discuta aspectul că semnul de circulație a fost deteriorat sau că a lipsit, motiv pentru care nu se face vinovată de producerea accidentului.
Față de cele ce preced, cum din probatoriul scris rezultă că prejudiciul produs reclamantei urmare lucrărilor de reparați care au fost necesare la autoturism s-au ridicat la suma de 9.895 lei și reținând că prin hotărâri judecătorești s-a stabilit cu putere de lucru judecat că a existat un eveniment rutier care s-a soldat cu avarierea autoturismului reclamantei, că numitul S. D. nu se face vinovat de producerea accidentului, iar asigurătorul RCA nu poate să fie obligat la plata prejudiciului deoarece culpa îi aparține administratorului drumului care este P. A. I., urmează ca acțiunea să fie admisă.
Se va dispune în acest sens deoarece văzând dispozițiile art.1001 al.1 din Codul civil de la 1864 se constată că legiuitorul a instituit o reglementare cu caracter general a răspunderii civile delictuale obiective pentru prejudiciile cauzate de lucruri care se bazează pe prezumția de culpă, obligația de reparare revenindu-i paznicului lucrului, indiferent dacă asigură paza materială sau juridică a acestuia.
Răspunderea juridică pentru lucruri a celui care le are sub paza sa presupune existenta unei obligații de supraveghere care îi revine în calitate de titular al unui raport juridic ce are ca obiect lucrul păgubitor, raport care presupune prin natura lui existenta unei obligați de a preîntâmpina producerea oricărei pagube.
Dată fiind prezumția legală de culpă ce stă la baza răspunderii civile delictuale obiective pentru prejudiciile cauzate de lucruri, dacă paguba a fost pricinuită legiuitorul impune o singură condiție specială, ca lucrul să se fi aflat în acel moment în paza unei persoane, în speță sub paza Primăriei A. I..
Cel care are paza juridică a lucrului este prezumat de lege că are posibilitatea să-si reprezinte paguba pe care lucrul o poate produce dacă obligația de pază nu este executată în mod corespunzător, astfel încât să se preîntâmpine producerea acesteia.
Prezumția legală de culpă în cazul art.1001 al.1 din Codul civil de la 1864 înseamnă scutirea reclamantului de la obligația de mai dovedi existența culpei, fiind suficient să dovedească fapta care a cauzat prejudiciul.
Se mai reține că prezumția de culpă nu poate să fie răsturnată decât dovedindu-se lipsa culpei, ceea ce ar însemna ca pârâta să probeze imposibilitatea de a prevedea urmările păgubitoare ale lucrului pe care îl are în pază și implicit imposibilitatea prevenirii lor, variantă care ar presupune dovada existenței unui caz fortuit.
Or, în prezenta cauză nu numai ca pârâta nu a dovedit că nu a putut să prevadă consecințele întoarcerii semnului de circulație care indica prioritatea de trecere în intersecție, dar instanței îi este greu să creadă că nu a avut reprezentarea pericolului pentru siguranța circulației și urmărilor pe care le poate produce întoarcerea semnului de circulație.
Față de cele ce preced, în temeiul art.5 al.1 și 3 din OUG nr.195/2002 și art.1030 al.1 din codul de procedură civilă urmează ca instanța să oblige pârâta să plătească reclamantei suma de 9.895 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor pentru autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare_ .
În privința obligării la plata de dobânzi legale, se reține că în conformitate cu dispozițiile art.1084 Codul civil răspunderea civilă delictuală este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului, astfel că văzând dispozițiile art.1088 al.1 din Codul civil și art.2 din OG nr.13/2011 urmează să fie admis și cel de al doilea capăt de cerere și să fie obligată pârâta și la plata de dobânzi legale aferente sumei de 9.895 lei începând cu data pronunțării hotărârii până la plata integrală a debitului.
Se va dispune în acest sens deoarece doar din momentul pronunțării hotărârii creanța devine lichidă și exigibilă.
Căzând în pretenții în temeiul art.1031 al.1 din Codul de procedură civilă pârâta va fi obligată să plătească reclamantei 150,30 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbre judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive.
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta B. A. M., cu domiciliul în A. I., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta P. M. A. I. – SERVICIUL ADMINISTAREA DRUMULUI, cu sediul în A. I., .. 5A, jud. A., și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 9.895 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor pentru autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare_, precum și dobânzi legale aferente acestei sume începând cu data pronunțării hotărârii până la plata integrală a debitului.
Obligă pârâta să plătească reclamantei 150,30 lei cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
F. S. C. D. V.
Red.CFS
Tehn.VD
4ex/08.07.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1514/2013. Judecătoria... | Anulare act. Sentința nr. 3941/2013. Judecătoria ALBA IULIA → |
|---|
