Evacuare. Sentința nr. 4012/2013. Judecătoria ALBA IULIA

Judecătoria ALBA IULIA - Sentințe și decizii civile / 2013

Sentința nr. 4012/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 595/176/2013

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA A. I.

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 4012/2013

Ședința publică din 20.12.2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE – M. M. I.

GREFIER – D. A.

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S. N. în contradictoriu cu pârâta N. M., având ca obiect evacuare.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Mersul dezbaterilor si concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06.12.2013 când instanța pentru a da părților posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 13.12.2013 și ulterior, pentru data de astăzi, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANȚA

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.01.2013 reclamantul S. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta N. M. evacuarea acesteia din imobilul casă, curte și grădină situat administrativ în Cugir, ..72A, înscris în CF_ Cugir, nr. top._-C1, imobil pe care îl ocupă în prezent fără acordul său.

În motivarea cererii reclamantul precizează că pârâtei i-a fost permis, de către reclamant, accesul în imobil în considerarea faptului că aceasta și-a exprimat dorința de a cumpăra imobilul. Intenția de vânzare cumpărare nu s-a materializat, pârâta neachitând prețul convenit iar la acest moment înregistrează restanțe la plata impozitului pentru locuință și la diverși furnizori de utilități, restanțe imputabile reclamantului. Cu toate că reclamantul a solicitat pârâtei să părăsească imobilul sau să clarifice problema unei eventuale vânzări-cumpărări, aceasta a refuzat.

În drept reclamantul a invocat disp. art. 555 C.civil.

În probațiune a anexat cererii extras de carte funciară, (f.5-6).

Cererea a fost legal timbrată(f.9).

La data de 10.05.2013 pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii reclamantului ca netemeinică.

În motivarea întâmpinării pârâta precizează că a cumpărat de la reclamant, în urmă cu aproximativ 9 ani, imobilul în care locuiește. Pârâta arată că între părți a fost încheiat, la data de 1.11.2004 un act sub semnătură privată conform căruia, reclamantul i-a vândut imobilul în care locuiește. Mai arată că reclamantul nu i-a înmânat un act de proprietate a imobilului, având de rezolvat anumite probleme cu actele casei, iar la data semnării înscrisului i-a plătit suma de 100.000 lei vechi. Această sumă nu a fost înscrisă în actul sub semnătură privată având în vedere taxele notariale pe care urma să le achite reclamantul. De asemenea precizează că în momentul preluării imobilului acesta era într-o stare precară, neavând geamuri, curent sau alte utilități. Învederează că nu a achitat impozitul aferent locuinței din dorința de a-l constrânge pe reclamant la perfectarea contractului de vânzare cumpărare. Apreciază că în prezenta cauză se pune în discuție însăși dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu care nu poate fi rezolvat decât în cadrul unei acțiuni în revendicare și nu în evacuare.

În drept a invocat disp. art. 563, art. 916-919 C.civil, art.177 și urm C.proc.civ., și art. 218 și urm C.proc.civ.

În probațiune a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorii Z. I., C. S., Neghi G..

În probațiune a anexat întâmpinării un set de acte( f. 30-31).

La data de 25.10.2013 reclamantul a depus la dosar o precizare de acțiune prin care solicită în principal evacuarea pârâtei din imobilul casă, curte și grădină situat administrativ în Cugir, ..72A, înscris în CF_ Cugir, nr. top._-C1, imobil pe care îl ocupă în prezent fără acordul său. În subsidiar a solicitat a se constata valabilă înțelegerea de vânzare cumpărare dintre părți și obligarea pârâtei la achitarea sumei de 5200 lei cu titlu de preț pentru imobil.

În motivarea precizării de acțiune reclamantul reiterează starea de fapt expusă în acțiunea introductivă.

La data de 06.12.2013 pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care solicită a se lua act de acordul acesteia privind constatarea ca valabilă a înțelegerii de vânzare cumpărare cu obligarea sa la plata sumei de 1320 lei cu titlu diferență preț imobil.

În motivarea întâmpinării, pârâta învederează că părțile au convenit ca diferența de preț neachitată la data înțelegerii să fie achitată după ce reclamantul făcea toate demersurile pentru racordarea la rețeaua de curent electric a imobilului. Având în vedere că promisiunea făcută de reclamant nu a fost îndeplinită, pârâta a fost obligată să efectueze toate demersurile necesare branșării la rețeaua de curent electric. Precizează că nu este de acord cu obligarea la achitarea sumei de 5200 lei cu titlu de preț imobil având în vedere că suma achitată până în prezent este de 6500 lei, iar prețul total este de 100.000 lei. Mai arată că este de acord cu obligarea sa la plata sumei de 2230 lei având în vedere cheltuielile efectuate cu branșarea la rețeaua de curent electric.

În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri(f.69-77).

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Părțile din prezenta cauză au încheiat, la data de 01.11.2004, un înscris sub semnătură privată referitor la vânzarea unui imobil (casă și teren) situat în Cugir, .. 80 (f. 10). Ulterior, imobilele de pe . renumerotate, astfel că imobilul figurează în prezent la nr. 72A (f. 5).

Acest înscris sub semnătură privată nu menționează și prețul de vânzare, însă ambele părți au recunoscut la interogatoriu că prețul convenit a fost de 100 milioane lei vechi (f. 56-58), din care s-au plătit la acel moment 65 milioane de lei vechi, iar diferența urma să fie plătită la momentul încheierii contractului în formă autentică (ceea ce nu s-a mai întâmplat).

La momentul încheierii acelui contract, imobilul era într-o stare avansată de degradare (în camera din mijloc creștea un salcâm, a cărui coroană ieșea prin acoperiș – a se vedea declarația martorului N. G. de la fila 78), iar cumpărătoarea (pârâta) a efectuat numeroase investiții pentru a deveni locuibil.

În prezenta acțiune, reclamantul a solicitat instanței să dispună evacuarea pârâtei din imobil, întrucât până în prezent părțile nu s-au mai prezentat la notar pentru a încheia contractul în formă autentică și, în plus, pârâta-cumpărătoare nu a plătit impozitul pe imobil, fiind acumulate datorii pe numele reclamantului – proprietar de C.F.

Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că solicită, în subsidiar, să se constate ca fiind valabilă „înțelegerea de vânzare-cumpărare” menționată mai sus și să oblige pârâta la plata sumei de 5200 lei (adică 3500 lei reprezentând diferența de preț, plus 2000 lei reprezentând impozitul neplătit până în prezent – f. 66, 77).

Instanța constată că înscrisul sub semnătură privată menționat mai sus, încheiat la data de 01 noiembrie 2004 (f. 10), nu reprezintă un act translativ de proprietate, întrucât nu este încheiat în formă autentică, însă are valoare de antecontract de vânzare-cumpărare (adică de promisiune a părților că ulterior se vor prezenta la notar în vederea încheierii contractului în formă autentică). Ambele părți au recunoscut în fața instanței că pârâta a luat în stăpânire imobilul încă de la momentul încheierii antecontractului menționat mai sus, în anul 2004 și l-a folosit până în prezent, efectuând numeroase investiții în acesta.

Prin urmare, instanța consideră că părțile au căzut de acord încă de la încheierea antecontractului ca pârâta să folosească imobilul din acel moment. Chiar dacă o astfel de clauză nu este prevăzută expres în contract, înțelegerea verbală a părților este pe deplin valabilă, iar evacuarea pârâtei nu ar putea avea loc decât în situația în care antecontractul de vânzare-cumpărare ar fi desființat (spre exemplu, rezoluționat pentru neplata diferenței de preț). Evacuarea ar fi un accesoriu al desființării antecontractului de vânzare-cumpărare, întrucât și folosința imobilului derivă din acest antecontract.

În condițiile în care reclamantul nu a cerut desființarea antecontractului, acțiunea în evacuare va fi respinsă ca nefondată.

În privința cererii subsidiare formulate de reclamant (fila 54), prin care s-a solicitat instanței să constate ca fiind valabilă „înțelegerea de vânzare-cumpărare dintre părți” și să fie obligat pârâtul la plata sumei de 5200 lei, instanța constată că astfel de cerere este inadmisibilă prin raportare la prevederile art. 111 V. C.pr.civ.

Astfel, reclamantul avea posibilitatea să formuleze o acțiune în realizarea dreptului, prin care să se solicite obligarea pârâtei să se prezinte la notar în vederea încheierii contractului în formă autentică, iar în caz de refuz, prezenta hotărâre să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare (cu obligarea pârâtei la plata diferenței de preț).

Constatarea de către instanță a „valabilității înțelegerii de vânzare-cumpărare” nu ar avea nicio utilitate pentru părți, întrucât nu ar duce la transferului dreptului de proprietate (și nu s-ar justifica nici plata diferenței de preț). O astfel de cerere cum este cea formulată de reclamant în precizarea de acțiune ar ține mai degrabă de motivarea unei hotărâri având ca obiect realizarea dreptului (de alfel, instanța a constat în cuprinsul motivării prezentei hotărâri că acel antecontract este valabil încheiat).

Va stabili onorariul avocatului S. L., numit de instanță pentru a apăra interesele pârâtei, prin încheierea din data de 12.04.2013 (f.19), la suma de 300 lei, conform deciziei nr. 28/2013 a Baroului A., care va fi achitat de Baroul A. din fondurile puse la dispoziție de Ministerul Justiției.

În temeiul art. 274 V.C.pr.civ. și art. 18 din OUG nr. 51/2008, va obliga reclamantul la plata în favoarea Statului Român prin Ministerul Justiției, a sumei de 300 lei, reprezentând onorariul avocatului numit de instanță pentru pârâtă prin încheierea din data de 12.04.2013 (f.19).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea de chemare îm judecată formulată de reclamantul S. N., cu domiciliu procesual ales în Cugir, ., ., jud. A., în contradictoriu cu pârâta N. M., cu domiciliul în Cugir, .. 72A, județ A..

Stabilește onorariul avocatului S. L., numit de instanță pentru a apăra interesele pârâtei, prin încheierea din data de 12.04.2013 (f.19) la suma de 300 lei, care va fi achitat de Baroul A. din fondurile puse la dispoziție de Ministerul Justiției.

Obligă reclamantul S. N. la plata în favoarea Statului Român, prin Ministerul Justiției, a onorariului avocațial menționat mai sus.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20.12.2013.

PREȘEDINTE, GRFIER,

M. M. I. D. A.

RED.M.M. /TEHN.DA/4 EX/24 Decembrie 2013