Anulare act. Sentința nr. 2582/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2582/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 4072/176/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2582/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.07.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. M.
GREFIER – T. F. I.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind pe reclamanții P. I. A. și P. S. în contradictoriu cu pârâtele . și . – SUCURSALA A. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea din data de 19.06.2013, când instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru concluzii scrise la data de 26.06.2013, iar apoi la data de 02.07.2013 pentru deliberare, dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 18.06.2012 sub dosar nr._ reclamanții P. I. A. și P. S. au chemat în judecată pe pârâtele . și . – SUCURSALA A. I., solicitând ca prin hotărâre judecătorească:
I. Să se constate abuzive și nule următoarele clauze din convenția de credit nr._/07.02.2007 încheiată între părți:
* pct. 3 lit. d „ data ajustării dobânzii „ din condițiile speciale ale convenției;
* pct. 3.10 D. ( dobânda anuală efectivă ) din secțiunea a 3 a condițiilor generale ale convenției ;
* pct. 5 lit. a „comisionul de risc” din condițiile speciale ale convenției;
* pct. 3 „ dobânda „ și pct. 5.1 lit. b „ comision de administrare credit „ din actul adițional nr. 2/19.11.2010;
II. Să se desființeze clauzele contractuale menționate la pct. I;
III. Să se desființeze scadențarul în ce privește clauzele menționate la pct. I;
IV. Să se constate că prin act adițional pârâtele au modificat clauzele prev. la pct. 3 și pct. 5 lit. a din convenția inițială, în sensul transformării dobânzii fixe în dobândă variabilă și comisionului de risc în comision de administrare credit ;
V. Să se constate abuzive și nule clauzele prin care pârâtele au introdus în convenție comisionul de administrare credit și au modificat tipul dobânzii;
VI. Să se dispună înlăturarea din convenție și actul adițional a clauzelor privind comisionul de risc și comisionul de administrare credit ;
VII. Să fie obligate pârâtele să restituie reclamanților sumele achitate de către aceștia cu titlu de comision de risc și comision de administrare credit, retroactiv pe ultimii 3 ani, până la data introducerii acțiunii în cuantum de 3.665,40 CHF și în continuare până la data pronunțării sentinței și restituirea efectivă;
VIII. Să fie obligată pârâta de ord. 2 ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței ce se va pronunța să pună la dispoziția reclamanților actul adițional al convenției, conform sentinței date și un nou grafic de rambursare a creditului ;
Totodată s-a solicitat și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat, în esență, că la data de 02.02.2007 reclamanții au încheiat Convenția de Credit nr._, valoarea creditului obținut de către aceștia fiind de 132.500 CHF ; că la pct. 5 lit. a din condițiile speciale și la pct. 3.5 din condițiile generale a fost stabilit un comision de risc de 0,1% aplicabil la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a convenției de credit; că dispozițiile art. 969 Cod civil, care conferă putere de lege contractului, se referă la cele „legal făcute”, nu și celor care derogă de la ordinea publică și bunele moravuri, conform art. 948 Cod civil, clauzele din convenția de credit fiind ilicite și abuzive, neputând fi negociate; că, comisionul de administrare introdus prin act adițional este abuziv, această clauză nefiind negociată, banca operând doar o schimbare formală a denumirii comisionului pentru a-i da o aparență legală.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 193/2000, art. 969 Cod civ., art. 948 Cod civ.
În probațiune reclamanții au depus la dosar, în copie: convenția de credit nr._/07.02.2007 (f 8-18), plan de rambursare credit (f 19-23), petiție formulată de reclamanta P. I. A. (f 24), răspuns la petiția formulată (f 25), act adițional nr. 2/19.11.2010 (f 26-30), plan de rambursare credit (f 31-52), invitație la conciliere (f 53-54), proces verbal de conciliere (f 55), punct de vedere (f 56), extrase de cont (f 57-85), procură (f 114), sentința civilă nr. 5150/2010 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ (f 124-126).
La termenul din data de 26.09.2012 pârâta . București a depus la dosar întâmpinare (f 93-105) prin care a invocat excepția netimbrării cererii, excepția prescripției dreptului de a solicita restituirea sumelor achitate în baza clauzelor considerate ca nefiind legale și excepția inadmisibilității acțiunii ca acțiune directă.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Pârâta arată că, contractul de credit prezintă următoarele caractere juridice: consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, este însoțit de garanții și constituie titlu executoriu.
Toate clauzele invocate de reclamanți au fost negociate, nefiind preformulate, conținutul lor fiind stabilit de comun acord de către părți.
Precizează că fiecare clauză are două componente: o parte în care se stabilește conținutul juridic al acesteia, cuprinsă de cele mai multe ori în condițiile generale și o parte în care stabilește conținutul valoric și care este stabilit în condițiile speciale. Astfel, faptul că valorile ce se regăsesc sunt asemănătoare este în măsură a arăta faptul că produsul bancar nu poate îngloba orice clauză, nu poate fi croit pentru cerințele diferite ale fiecărui client.
Clauza prev. de art. 5 lit. a nu este clauză abuzivă în înțelesul art. 4 din Legea nr. 193/2000, riscul se generează prin simpla acordare a unui credit și trebuie în permanență evaluat, enumerându-se riscurile pe care banca trebuie să le ia în calcul - riscul de țară, riscul produsului, riscul persoanei contractante a creditului, riscul devalorizării garanțiilor. Această clauză nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, comisionul de risc fiind parte a prețului contractului, nefiind un echivalent al garanției reale imobiliare.
Mai mult, clauza referitoare la comisionul de risc este clară și fără echivoc și a fost însușită de reclamanți ca urmare a semnării convenției, constituind un elemente determinant la formarea voinței de a contracta.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamanții solicită restituirea sumelor plătite în contul clauzelor a căror anulare se cere, pârâtele au învederat că fiind vorba în speță de un contract cu executare succesivă, anularea unei clauze dintr-un contract cu executare succesivă în timp nu poate produce efecte retroactive.
Se mai arată că și clauza prev. de art. 3 lit. d din condiții speciale a fost negociată și că aceasta nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, iar prevederile contractuale nu îngrădesc în niciun mod posibilitatea clienților de a solicita rezilierea convenției de credit. Se precizează că clauza referitoare la rata dobânzii se asociază cu obiectul principal al contractelor de credit.
În drept, pârâta a invocat prevederile art. 115-118 Cod pr. civ,. art. 969 Cod civ., Legii nr. 193/2000, principiul aplicabilității directe a Directivei 93/13/CEE, art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, Decretul nr. 167/1958, Decretul nr. 31/1954.
În probațiune pârâta a depus la dosar set înscrisuri (f 132-145).
Pârâta . – Suc. A. I., legal citată, nu a depus întâmpinare.
La același termen de judecată, 26.09.2013, instanța a supus dezbaterii excepțiile netimbrării cererii, prescripției dreptului de a solicita restituirea sumelor achitate în baza clauzelor considerate ca nefiind legale și inadmisibilității acțiunii ca acțiune directă, invocate de pârâta . prin întâmpinare, rămânând în pronunțare pe acestea.
Urmare respingerii excepțiilor, s-a acordat termen de judecată la data de 14.11.2012.
A fost încuviințată proba privind interogatoriul reclamantului P. S., răspunsurile date de către acesta fiind consemnate în chestionarul depus la dosar (f 115-119).
La termenul din data de 16.01.2013 reclamanții au depus la dosar precizare de acțiune (f 131) sub aspectul petitului 5 al acțiuni, respectiv ;
- să se constate abuzive și nule următoarele clauze:
* din actul adițional nr. 1/19.11.2010 la convenția de credit nr._/07.02.2007 de la pct. 5.1. lit. a și pct. 3 privind comisionul de administrare credit, modificat abuziv și unilateral de către pârâte;
* din actul adițional nr. 2/19.11.2010, la convenția de credit nr._/07.02.2007 de la pct. 3 privind dobânda și pct. 5.1 lit. b privind comisionul de administrare credit ;
La termenul din data de 19.06.2013 instanța a reținut cauza spre soluționare pe fond, pronunțarea fiind amânată pentru data de 26.06.2013 pentru concluzii scrise, apoi la data de 02.07.2013 pentru deliberare.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Se constată că prin acțiunea înregistrată la data de 18.06.2012 reclamanții au cerut instanței de judecată să constate și să desființeze clauzele abuzive prin care pârâtele S.C V. România S.A. și S.C. V. România - Sucursala A. I. își rezervă dreptul de a modifica dobânda, îi obligă la plata unui comision de risc și au modificat în mod unilateral convenția de credit, transformând dobânda variabilă în dobândă fixă și comisionul de risc în comision de administrare credit.
De asemenea, au mai cerut obligarea pârâtelor în solidar la plata sumelor pe care le-au achitat cu titlu de comision de risc și comision de administrare în ultimii trei ani până la data introducerii acțiunii, în sumă de 3.665,40 CHF și în continuare până la data restituirii efective, precum la plata de dobânzi legale.
Pentru termenul de judecată din data de 20.03.2013 reclamanții și-au precizat acțiunea solicitând constatarea clauzelor abuzive privind dobânda și comisionul de risc și administrare și din actele adiționale.
Cercetând actele dosarului sub aspectul clauzelor care au fost puse în discuție se constată că raporturile juridice dintre părți izvorăsc din convenția de credit nr._/2007 pe care au încheiat-o la data de 07.02.2007, urmare căreia pârâta de ord. l, prin angajații Sucursalei A. I. a acordat reclamanților un credit pentru cheltuieli personale curente în sumă totală de 132.500 CHF pentru o perioadă de 300 luni, iar aceștia s-au obligat să-i restituie prin plata unor rate lunare conform unui plan de rambursare - filele 19-23..
Potrivit convenției de credit raporturile contractuale deduse judecății au fost precizate sub forma unor „Condiții speciale ale convenției" și unor „Condiții generale ale convenției", precum și unui „Plan de rambursare credit".
Analizând acțiunea formulată de reclamanți prin prisma dispozițiilor legale menționate și probelor din dosar se constată că aceasta este în parte fondată.
In privința clauzelor abuzive care există în convenția de credit.
Instanța constată că părțile au încheiat o convenție de credit în care clauzele sunt grupate în două părți intitulate „Condițiile speciale ale convenției" și „Condițiile generale ale convenției".
Văzând convenția de credit, răspunsurile la interogatoriu și reținând că pârâtele nu au făcut dovada celor susținute, respectiv că au oferit posibilitatea reală de negociere, se constată că partea din aceasta privind „Condițiile generale ale convenției" apare în mod evident ca fiind un contract de adeziune în înțelesul art.3 din Directiva nr.93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, iar în privința părții „Condiții speciale ale convenției" de asemenea că pârâtele nu au făcut dovada unor negocieri individuale în înțelesul menționat.
Instanța ajunge la o astfel de concluzie deoarece împrejurarea că reclamanții au cunoscut întinderea obligațiilor menționate în convenția pe care au semnat-o și că prin plățile pe care le-au făcut și-au onorat aceste obligații nu înseamnă automat că toate sau parte din clauzele convenției au fost negociate.
Procedând la analizarea primelor două clauze, instanța reține că la pct.3 lit. d „Data ajustării dobânzii" din „Condițiile speciale ale convenției" a fost stipulat: „Banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii; Rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării", iar la pct.3.10 „D. (dobânda anuală efectivă)" din secțiunea 3 „Costuri" a „Condițiilor generale ale convenției", există clauza: „D. poate fi modificată în condițiile modificării ratei dobânzii, precum și în condițiile prevăzute de Secțiunea 10) „Costuri suplimentare" sau prin acordul părților".
Instanța urmează să constate caracterul abuziv al acestor două clauze deoarece este cert că reprezintă un caz de modificare unilaterală a contractului prin raportare la un indicator care este menționat în mod generic, sub formula: „banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară", iar nu la indicatori punctuali, obiectivi, previzibili și ușor de verificat.
Concluzia care se desprinde este că reclamanții nu au avut posibilitatea să cunoască modul în care va evolua dobânda și să decidă dacă mai înțeleg să-și onoreze obligațiile sau să ceară rezilierea contractului, în timp ce banca poate în mod arbitrar și imprevizibil să invoce și să aplice modificări ale dobânzii, fiind în acest fel la încheierea lui s-au aflat pe o poziție inegală în raport cu banca, clauza fiind prestabilită de către împrumutător, fără a da împrumutaților în mod real și efectiv posibilitatea să o negocieze, să o modifice sau să o elimine.
Față de cele ce preced, în temeiul art.3 al. l și 2 și art.5 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și art. l al. l și 3, art.4 al. l și 2, art.6 și art.13 Legea nr.193/2000 și văzând și al. l lit. a și b la această lege, urmează să se constate caracterul abuziv al clauzelor menționate la pct.3 lit. d din condițiile speciale ale convenției și la pct.3.10 condițiile generale ale convenției și nulitatea lor absolută și să dispună înlăturarea lor.
Trecând la analizarea celorlalte două clauze se reține că la pct.5 lit. a din „Condițiile speciale ale convenției" s-a stipulat perceperea unui „Comision de risc" de „0,1% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadență, pe toată perioada de derulare a Convenției de credit", iar la pct. 3.5 din „Condițiile generale ale convenției", există clauza potrivit căreia: „Pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul datorează Băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată durata creditului; modul de calcul și scadența/scadențele plății acestuia se stabilesc în Condițiile Speciale".
Se observă că atât în condițiile speciale cât și în cele generale ale convenției nu este indicat suficient de clar și pe înțelesul oricărei persoane care nu are cunoștințe specifice domeniului bancar, ce fel de riscuri presupune perceperea comisionului de risc.
Pe de altă parte comisionul de risc nu se justifică de vreme ce nu există vreo dovadă că reclamanții nu au achitat ratele lunare, iar potrivit pct.7 din condițiile speciale ale convenției există o garanție reală imobiliară asupra a două imobile situate în orașul Zlatna și nu există vreun indiciu că prin valorificarea acestei garanții imobiliare nu s-ar fi acoperit un eventual prejudiciu rezultat din ajungerea în incapacitate de plată.
De asemenea, văzând planul de rambursare" de la filele 19-23 se constată că acest comision de risc se ridică la un total de 23.433,71 CHF, plăți care raportate la creditul de 132.500 CHF reprezintă o sumă disproporționată și nejustificat de mare.
Față de cele ce preced, în temeiul art.3 par. l și art.5 din Directiva nr.93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și art. l al. l, art.4 și art. 14 din Legea nr.l93/2000 urmează să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a convenției și în privința acestor două clauze și să dispună înlăturarea lor.
In privința modificării abuzive a convenției de credit prin acte adiționale, văzând înscrisurile de la filele 26-30 și 132-137 se constată că prin actele adiționale nr. 1,2 și 3 din 19.11.2010, de comun acord, părțile au convenit cu privire la dobândă, cu privire la D. și cu privire la un comision de administrare credit lunar de 0,06%.
Instanța nu poate să constate o modificare abuzivă a contractului de credit și nulitatea clauzelor prin care a fost redus cuantumul D. de la 5,65 % la 5,07% și a fost introdus comisionul de administrare credit, în cuantum de 0,06% cu consecința înlăturării acestuia din actele adiționale și din planul de rambursare, deoarece, în primul rând, ambele acte adiționale au fost semnate de către părți, deci nu s-ar putea reține că reclamanții nu au fost de acord cu modificarea clauzelor, ci dimpotrivă, se impune a se face aplicarea dispozițiilor art.969 din Codul civil de la 1864, în vigoare la data perfectării acestor acte.
În al doilea rând, pornind de la reținerea că atât Directiva nr.93/13 CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993, cât și Legea nr.193/2000 condiționează constatarea caracterului abuziv a unei clauze de existența unor cazuri de încălcare a regulii negocierii directe, care pot să constea fie în crearea în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe a unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, fie în redactarea clauzei în prealabil fără ca să se ofere consumatorului posibilitatea să îi influențeze conținutul, fie în folosirea unui limbaj de redactate neclar și inteligibil, nu se poate constata că în cazul celor două acte adiționale am fi în fața unor astfel de situații.
Nu în ultimul rând, lecturând clauzele din actele adiționale la convenția de credit nu se poate reține că am fi în prezența unor clauze care sunt redactate într-un limbaj ce nu ar fi suficient de clar și pe interesul oricărei persoane care nu are cunoștințe specifice domeniului bancar, perceperea comisionului fiind motivată pentru administrarea riscului de credit într-un număr de cazuri care sunt enumerate și explicit descrise.
Este adevărat că s-ar putea lua în discuție aspectul că noul comision de administrare ar viza tot cazuri de risc în acordarea creditului și în derularea convenției, dar pârâtele prin perfectarea actelor adiționale nu au făcut decât să pună în aplicare dispozițiile art.95 din OUG nr.50/2010, în conformitate cu care pentru contractele aflate în curs de derulare creditorii au obligația ca în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare să asigure conformitatea contractului cu dispozițiile ordonanței, modificarea urmând să fie făcută prin acte adiționale în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare.
Pe de altă parte, se constată că potrivit art.35 al.1 din OUG nr.50/2010 legiuitorul a interzis doar: majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricăror altor costuri aferente contractului; introducerea și perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte costuri aferente contractului, cu excepția costurilor specifice unor servicii suplimentare solicitate în mod expres de consumator; perceperea unui comision de depunere numerar pentru plata ratelor la credit; perceperea unui comision de retragere pentru sumele trase din credit, iar conform art.36 „Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor, după caz, penalități, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor”.
Or, plecând de la acest context legislativ se observă că nu suntem nici în fața unor majorări de comisioane și nici în prezența unui comision care nu ar fi îngăduit de noua legislație, fiind permisă perceperea unui comision pentru administrare a creditului, comision cu care, semnând actele adiționale, reclamanții au fost de acord.
În concluzie, văzând acordul consumatorului prin semnarea actelor adiționale și posibilitatea de a percepe un comision de administrare credit nu se poate reține vreun caracter abuziv în cazul actelor adiționale, motiv pentru care se vor respinge capetele de cerere de cerere IV,V,VI și VII.
În privința capătului VII de cerere prin care se solicită obligarea pârâtelor la restituirea sumelor ce au fost plătite cu titlu de comision de risc și de administrare.
Pentru considerentul că s-a constatat existența unor clauze abuzive doar în cazul convenției de credit, iar potrivit dispozițiilor legale consumatorii au dreptul la restituirea sumelor pe care le-au plătit fără a fi datorate, se apreciază că în parte cererea este fondată.
Se constată că acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 18.06.2012, astfel că văzând dispozițiile art.1, 3 și 12 din Decretul nr.167/1958, în vigoare la data încheierii convenției de credit, pârâtele pot să fie obligate în solidar la restituirea comisionului de risc pentru un interval de timp calculat de la data de 18.06.2009 până la data de 19.11.2010, când de comun acord a fost încheiat actele adiționale.
Cererea de obligare a pârâtelor la restituirea comisionului de risc sau de administrare ce a fost plătit începând cu data de 19.11.2010 urmează a se respinge, deoarece nu s-a putut reține existența unor clauze abuzive în cuprinsul actelor adiționale sub acest aspect.
Căzând parțial în pretenții, urmează ca pârâtele să fie obligate în solidar să plătească reclamanților 1.500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII:
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de către reclamanții P. I. A. și P. S. ambii cu domiciliul procesual ales în A. I., ..26, cam. 11, județul A. în contradictoriu cu pârâtele S.C. V. R. SA cu sediul în București, Șoseaua P., nr. 42, . 10, sector 2 și S.C. V. R. SA – SUCURSALA A. I., cu sediul în A. I., ., . și, în consecință:
Constată nulitatea absolută și caracterul abuziv al următoarelor clauze din Convenția de credit nr._ încheiată între părți la data de 07.02.2007.
- pct. 3 lit. d Data ajustării dobânzii din condițiile speciale ale convenției:
- pct.3.10 D. din Secțiunea 3 a condițiilor generale ale convenției:
- pct. 5 lit. a „Comision de risc” din „Condițiile speciale ale convenției,
- pct. 3.5 „Comisionul de risc” din condițiile generale ale convenției;
Desființează clauzele constatate ca fiind abuzive.
Desființează planul de rambursare credit în ce privește comisionul de risc
Obligă pârâtele, în solidar, să restituie reclamanților sumele pe care reclamanții le-au achitat cu titlu de comision de risc începând cu data de 18.06.2009 până la data de 19.11.2010.
Respinge restul cererilor.
Obligă pârâtele, în solidar, să achite reclamanților suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Executorie.
Pronunțată în ședința publică din 02.07.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. M. T. F. I.
Red: C.M.
Dact: T.F.I.
Ex: 6/10.07.2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 318/2013. Judecătoria ALBA IULIA | Anulare act. Sentința nr. 257/2013. Judecătoria ALBA IULIA → |
|---|
