Anulare act. Sentința nr. 3628/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3628/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 13-05-2013 în dosarul nr. 2620/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator de date cu caracter personal 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3628 / 2013
Ședința publică din data de 13 mai 2013
Instanța constituită din:
Președinte: B. I. E.
Grefier: D. M.
S-a luat în examinare acțiunea civilă având ca obiect anulare act, formulată de reclamanta S.C. A. F. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții D. V. G., P. V. și P. C..
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei, av. V. D. din Baroul A., reprezentantul pârâților P. V. și P. C., avocat M. R. și reprezentantul pârâtului D. V. G., avocat R. S., lisă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul pârâtului P. V., avocat M. R. depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial.
Instanța pune în discuție excepțiile invocate prin întâmpinare de pârâți, respectiv excepția tardivității precizării/completării cererii de chemare în judecată, excepția lipsei calității procesuale pasive..
Reprezentantul reclamantei arată că prin precizarea de acțiune și răspunsul la întâmpinare si-a exprimat poziția privind temeiul acțiunii introductive cât și poziția privind excepțiile invocate de pârâți, solicitând respingerea acestora și arătând că nulitatea relativă poate fi invocată de orice persoană vătămată într-un interes al ei, în cazul reclamantei, prin încheierea actului de vânzare cumpărare fără a se ține cont de dreptul de preemțiune al acesteia.
Reprezentanții pârâților solicită admiterea excepțiilor invocate.
Părțile prin reprezentanți arată că nu au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul pe fond, reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii, anularea contractului de vânzare cumpărare în virtutea dreptului de preemțiune și obligarea pârâtului la încheierea unui contract de vânzare cumpărare pentru terenurile menționate în cererea de chemare în judecată. Acesta arată că în anul 2009 a intervenit un contract de arendare între reclamantă și pârâtul D. V. G., contract în baza căruia reclamanta urma să lucreze terenurile pe o perioada de 10 ani, pârâtul vânzând aceste terenuri, după trei ani, fără a notifica reclamanta. Reprezentantul reclamantei menționează că în cuprinsul contractului de arendare s-a prevăzut dreptul de preemțiune, drept care nu a fost respectat de către pârât, încălcarea acestui drept de preemțiune fiind sancționat, de alte instituții de drept cu sancțiunea nulității. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților P. V. și P. L. C., avocatul M. R. solicită respingerea cererii cu cheltuieli de judecată învederând că nu sunt în situația unui temei legal în baza căruia acțiunea este făcută. Acesta arată că legea pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea este abrogată menționând că nu se poate vorbi despre anularea actului vis a vis de prezența unui drept de preemțiune, iar art. 969 C. civ. este tardiv introdus în cererea de chemare în judecată.
Reprezentantul pârâtului D. V. G., solicită respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, arătând că în contractul de arendă era prevăzut dreptul de preemțiune al reclamantei dar că, nu este prevăzută nici o obligație a pârâtului – arendator privind dreptul de preemțiune al reclamantei iar atâta timp cât obligația nu este prevăzută nici în contract și nici în legislația in vigoare la acea dată nu se poate solicita anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat.
În baza art. 150 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria A., la data de 14.02.2013, reclamanta S.C. A. F. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții D. V. G., P. V. și P. C. a solicitat instanței: anularea contractului de vânzare - cumpărare intervenit între pârâții D. V. G. și P. V. căsătorit cu P. L. C., autentificat sub nr. 245 din data de 19.09.2012 la Biroul Notarial P. Radiana A., întrucât acesta a fost încheiat fără respectarea dreptului de preemțiune; obligarea pârâtului D. V. G. la încheierea unui contract autentic de vânzare - cumpărare cu reclamanta . privind imobilele înscrise în CF_ Șiria, nr. top._, . în teren arabil în suprafața de 93.800 mp, CF_ Șiria, nr. top._, . 290/2 constând în teren arabil în suprafață de 37.200 mp și CF_ Șiria, nr. top_, . în teren agricol în suprafață de 66.400 mp, cu același preț de 21.800 euro, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată că, în data de 14.10.2009, reclamanta . a încheiat un contract de arendare cu paratul D. V. G., pentru terenurile agricole înscrise în CF_ Șiria, nr. top._, . 290/1, constând în teren arabil în suprafața de_ mp, CF_ Șiria, nr. top._, . 290/2 constând în teren arabil în suprafață de_ mp și CF_ Șiria, nr. top_, . în teren agricol în suprafață de_ mp, pe o perioada de 10 ani. În baza acestui contract reclamanta . a întrebuințat terenul ca un bun proprietar și a plătit arendatorului în natura cantitatea de 700 kg/ha recoltă.
La data de 19.09.2012, pârâtul D. V. G. a încheiat contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 245 la Biroul Notarial P. Radiana C., cu pârâții P. V. și P. C., înstrăinând astfel terenurile agricole în suprafața de_ mp ce au făcut obiectul contractului de arendare încheiat la data de 14.10.2009. Înstrăinarea terenurilor agricole, ce se aflau în arenda reclamantei. SC_Agrodan F. SRL a fost făcută fără rezilierea contractului de arendare, fără notificarea în scris a arendatorului și fără respectarea dreptului de preemțiune.
Conform art. 8 lit. k din contractul de arendare, încheiat la data de 14.10.2009, arendașul „are dreptul de preemțiune, în cazul înstrăinării prin vânzare-cumpărare de către arendator a terenului prevăzut în prezentul contract”. Astfel, această clauză contractuală conferă reclamantei (titulara dreptului de preemțiune) prioritate la încheierea unui contract de vânzare - cumpărare în raport cu terții.
Reclamanta mai arată, că pentru respectarea dreptului de preemțiune, pârâtul D. V. G., avea obligația să procedeze la încunoștințarea arendașului despre vânzarea terenurilor, iar acesta din urmă, în termen de 45 zile trebuia să-și exprime în scris exercitarea acestui drept. D. în situația în care reclamanta nu și-ar fi exercitat dreptul de preemțiune în termenul de 45 zile de la notificare, s-ar fi putut proceda la vânzarea imobilului către o terță persoană.
În consecință, contractul de vânzare - cumpărare încheiat la data de 19.09.2012, autentificat sub nr. 245 la Biroul Notarial P. Radiana A., este lovit de nulitate relativa, conform dispozițiilor art. 14 alin. 1 din legea 54/1998.
Având în vedere ca prețul imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare nr. autentificat sub nr. 245/19.09.2012, a fost negociat la suma de 21.800 Euro, rezultă ca fostul proprietar D. V. G. a acceptat aceasta sumă. În aceasta situație nu mai este necesară procedura ofertei de vânzare, prețul fiind stabilit de pârâți.
Reclamanta arată ca acceptă prețul de_ Euro cerut de pârâtul D. V. G. și dorește să-și exercite dreptul de preemțiune, în sensul încheierii unui contract de vânzare - cumpărare autentic, pentru terenurile menționate în contractul de vânzare cumpărare autentificat de pârâți.
În drept, reclamanta invocă dispozițiile art. 5,6, 7, 14 din Legea nr. 54/1998.
În probațiune a depus la dosar: contract de arendare, contract de vânzare-cumpărare.
Cererea este timbrată cu 3.531 lei taxa judiciară de timbru (fila 22,23).
Pârâții P. V. și P. L. C., prin întâmpinare (fila 17), invocă excepția lipsei calității procesuale active, iar pe fond, solicită respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării, se arată că acțiunea reclamantei este întemeiată pe prevederile art. 5,6, 7 și 14 din Legea nr. 58/1998, lege abrogată prin art. 8 din Legea nr. 247/2005. Pe perioada de la data abrogării Legii nr. 54/1998 și până la apariția Codului civil din2011, dreptul de preemțiune nu are reglementare juridică, sens în care cuprinderea acestui drept în contractul de arendă nu este sancționat și nu obligă părțile la nimic din reglementarea vechiului cod civil ori noul cod civil la a respecta. Contractul de arendă încheiat în anul 2010, nu cade sub incidența legii nr. 54/1998, dar nici sub incidența art. 1730 și urm Noul Cod Civil, sens în care încălcarea dreptului de preemțiune nu este sancționată cu nimic în afară de obligația pârâtei prevăzută la art. 1073 Cod civil.
În condițiile abrogării legii în baza căreia reclamanta își întemeiază acțiunea, rezultă că aceasta nu are temei legal, deoarece niciuna din părțile semnatare . sau D. V. G. nu au putut contracta obligații revăzute într-o lege neaflată în vigoare la data semnării contractului (anul 2010), iar articolele 5,6,7,14 din Legea 54/1998 este evident că nu pot constitui temeiul de drept pe care reclamantă să își poată întemeia acțiunea.
În condițiile în care totuși, între cele două părți ale contractului de arendă . sau D. V. G., s-au stabilit clauze prin care arendașul are drept preemțiune, această clauză nu poate face obiectul unei acțiuni de anulare și obligare de a face, ci căzând sub incidența prevederilor art. 1073 C.civ. poate face obiectul unei cu totul alte cereri de chemare în judecată, dar care nu mai privește pârâții, deoarece față de contractul încheiat între reclamantă și pârâta principală pârâții P. sunt „res inter alios acta”, cum la fel față de contractul de vânzare cumpărare dintre pârâta principală și pârâții reclamanta este „res inter alios acta”.
Se consideră că acțiunea în anulare a contractului dintre subsemnații și D. V. G. este promovată în cazul de față de o persoană fără calitate procesuală activă, acțiunea în anulare poate fi promovată doar de către părțile semnatare a actului autentic de vânzare-cumpărare. Astfel, pârâții invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului pentru capătul de cerere de anulare (nulitate relativă) a actului autentic de vânzare cumpărare încheiat între subsemnații P. și pârâtul D. V. G..
În acest sens, pârâții arată că următoarele prevederi din NCPC sunt de strictă aplicare: Art. 123- din Legea 71/2011 - de punere în aplicare a NCC: „ (1) De la data intrării in vigoare a Codului civil prevederile referitoare la dreptul de preempțiune cuprinse în legile speciale aflate in vigoare la aceasta data se completează cu dispozițiile art. 1730-1740 din Codul civil.
(2) Pentru dreptul de preemțiune creat prin convenție, dispozițiile art. 1.730 - 1.740 din Codul civil se aplică numai în situația în care convenția a fost încheiată după . Codului Civil.”.
Pârâtul D. V. G., a formulat întâmpinare (fila 28-29) invocând excepția lipsei calității procesuale active, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând în esență, că cererea este întemeiată pe o lege abrogată.
Prin precizarea de acțiune și răspunsul al întâmpinare depus la termenul din 08.04.2013 (fila 30-31), reclamanta arată că își precizează temeiul de drept al acțiunii, ca fiind dispozițiile art. 969 Cod civil, potrivit cărora „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”. Prin urmare, obligația respectării dreptului de preemțiune rezulta din însuși contractul de arendare încheiat intre pârâtul D. V. G. și reclamanta. Legiuitorul a prevăzut într-un mod cât se poate de explicit faptul că, convențiile intervenite între părți au putere de lege, adică nu mai este nevoie de concursul unei legii pentru a determina caracterul obligatoriu.
Se mai arată, că nulitatea relativa este acea nulitate care sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic civil, a unei norme care ocrotește un interes particular, individual ori personal. Vătămarea interesului reclamantei, prin vânzarea terenului agricol fără a fi încunoștințată, este cat se poate de evident. Aceasta folosea terenul agricol în scop comercial și pentru a obține profituri bănești în urma vânzării recoltei.
În ce privește excepția lipsei calității procesual active, se arată că în literatura de specialitate s-a statuat că nulitatea relativa a actului juridic civil poate fi invocata doar de persoana al cărei interes a fost nesocotit la încheierea actului, chiar daca acea persoana nu este una din părțile contractante. Se poate astfel observa ca pentru a avea calitate procesual activă în promovarea unei acțiuni în anulare, nu este obligatorie condiția calității de parte în actul juridic a cărei anulare se cere, ci calitatea de persoana vătămata într-un drept al său.
În probațiune a mai depus la dosar extras de carte funciară pentru terenurile agricole înscrise în CF nr._,_,_ Șiria.
Prin întâmpinarea formulată de D. V. G., la precizarea de acțiune (fila 43), se invocă excepția tardivității precizării acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 14.10.2009, reclamanta . a încheiat un contract de arendare cu pârâtul D. V. G., având ca obiect terenurile agricole înscrise în CF_ Șiria (nr. top._, . suprafață de_ mp.), CF_ Șiria (nr. top._, . 290/2 în suprafață de_ mp.) și CF_ Șiria (nr. top_, . 290/3, în suprafață de 66.400 mp.), totalizând suprafața de 197.400 mp. (19,74 ha.), pe o perioada de 10 ani, repectiv 14.10.2009 – 14.10.2019 (filele 6-8).
Părțile au prevăzut la drepturile arendașului, în art. 8 lit. k din contract, că arendașul „are dreptul de preempțiune, în cazul înstrăinării prin vânzare de către arendator a terenului prevăzut prin prezentul contract.” (fila 7).
Ulterior, pârâtul D. V. G. a încheiat cu pârâții P. V. și P. C., contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 245/19.09.2012 de B.N.P. P. Radiana A. (filele 9-11), prin care a înstrăinat terenurile agricole în suprafață totală de 197.400 mp. (19, 74 ha.), ce au format obiectul contractului de arendare încheiat la data de 14.10.2009 cu reclamanta.
În ceea ce privește excepția tardivității precizării de acțiune – invocată de pârâtul D. V. (fila 43), prin care reclamanta a adăugat la temeiul acțiunii, la disp. Legii 54/1998 și art. 969 C. Civil, instanța observă că această modificare, vizează temeiul de drept al acțiunii, a fost depusă la termenul din 08.04.2013 (la al 2-lea termen de judecată), după închiderea dezbaterilor, și comunicată din oficiu, de instanță pârâților, aceștia primind înscrisurile la data de 15.04.2013 (filele 40-42).
Instanța reține că, conform art. 132 C. pr. Civ., la cererea reclamantului la prima zi de înfățișare, instanța poate da un termen în vederea completării / modificării acțiunii, dispoziții ce sunt statornicite în interesul pârâtului, având un caracter imperativ în măsura în care pârâtul nu a consimțit expres sau tacit la modificarea acțiunii ulterioare primei zile de înfățișare, ci din contră s-a opus modificării în mod neechivoc, la primul termen de judecată după primirea precizării, respectiv la termenul din 22.04.2013, prin întâmpinarea la precizarea de acțiune (fila 43).
Reținând că modificările aduse prin precizarea depusă de reclamantă nu se încadrează nici în cazurile enumerate expres și limitativ de art. 132 alin. 2 Cod procedură civilă, iar neefectuarea modificării la prima zi de înfățișare, care era 18.03.2013, dată la care părțile legal citate puteau pune concluzii, atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a o mai îndeplini, instanța va admite excepția tardivității precizării acțiunii formulate de reclamantă și va decade reclamanta din dreptul de a modifica acțiunea inițială, prin schimbarea / modificarea temeiului de drept.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei – invocată de pârâți prin întâmpinare, asupra căreia instanța se va pronunța cu prioritate, conform art. 137 c.pr.civ., instanța reține, că prezenta acțiune este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 54/1998, iar la art. 14 alin. 2 din lege prevede că „acțiunea în constatare a nulității poate fi introdusă de către părți, procuror, primar sau de către orice persoană interesată.”. În speță, reclamanta justifică un interes legitim, în calitate de arendaș, privind cererea de constatare a nulității, invocând un drept de preemțiune asupra terenului în litigiu, astfel că excepția invocată de pârâți nu este dată în prezenta cauză, urmând a fi respinsă.
Pe fondul cauzei, instanța reține referitor la primul capăt de cerere, că reclamanta a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 245/19.09.2012 de B.N.P. P. Radiana A., pentru încălcarea dreptului său de preemțiune, invocând dispozițiile art. 5,6,7, 14 ale Legii nr. 54/1998. Potrivit art. 5 din Legea 54/1998 „înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea dreptului de preempțiune al coproprietarilor, al vecinilor ori al arendașilor.”, iar conf.art. 14 alin. 1, „nerespectarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) și ale art. 12 alin. (1) și (2) atrage nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare sau, după caz, a contractului de schimb, iar nerespectarea dispozițiilor art. 5 și 6 atrage nulitatea relativă a contractului”.
Instanța reține că contractul de arendare a fost încheiat de părți în baza Legii nr.16/1994, care în forma sa inițială, prevedea în art.9 că arendașul persoană fizică are drept de preemțiune în cazul înstrăinării prin vânzare a terenurilor agricole din extravilan arendate.
Ulterior, prin art. 8 al Titlului X din Legea nr. 247/2005, art. 9 din Legea nr. 16/1994 (privind drepul de preemțiune) a fost abrogat, iar prin Legea nr. 223/2006 pentru modificarea și completarea legii arendării - Legea 16/1994, s-a adoptat în anexă modelul de contract de arendare - utilizat și de reclamantă, care în art. 8 prevede dreptul de preemțiune al arendașului în cazul înstrăinării prin vânzare de către arendator. Legea 16/1994 a mai fost modificată și prin Legea nr. 20/2008, care prevede că art. 9 alin. 1 din Legea nr. 16/1994 va dispune că „În caz de neexecutare a obligațiilor prevăzute în contract de către una dintre părți, contractul se consideră reziliat de drept".
De asemenea, Legea 54/1998, privind circulația juridică a terenurilor, ce reglementa dreptul de preemțiune al arendașului, a fost abrogată în mod expres prin Titlul X al Legii nr.247/2005.
Astfel, în absența unui text legal, dreptul de preemțiune al unei persoane la înstrăinarea unui bun nu există și nici nu se bucură de protecție judiciară pe calea unei acțiuni în anulare, căci la data de 14.10.2009, când a fost încheiat contractul de arendare între reclamantă și pârâtul D. V. G., Noul cod civil nu intrase în vigoare, iar Legea 54/1998 ce reglementa dreptul de preemțiune al arendașului era abrogată prin Titlul X al Legii nr.247/2005.
Având în vedere că dreptul de preemțiune al arendașului, invocat de reclamantă nu era reglementat de lege, rezultă că aceasta nu poate invoca nulitatea relativă a contractului de vânzare-cumpărare, încheiat între proprietarul terenului arendat - pârâtul D. V. G. și terții subdobânditori – pârâți P. V. și P. C., nulitatea fiind o sancțiune ce operează ca urmare a încălcării unor dispoziții legale. În cauză, nu se poate constata încălcarea unor dispoziții legale ce nu există (fiind abrogate), putând fi luată în discuție doar nesocotirea unui drept de preferință de natură contractuală (preemțiune contactuală), conferit reclamantei prin contractul încheiat cu pârâtul D. V. G., însă a cărui nerespectare atrage doar răspunderea contractuală a pârâtului – proprietar D. V. G., pentru nerespectarea clauzelor contractului, reclamanta fiind îndrituită la eventuale daune-interese.
În acest sens, instanța reține că în practica judiciară, s-a stabilit că în condițiile în care nu există dispoziții general aplicabile în legislația privind circulația juridică a terenurilor, care să reglementeze dreptul de preemțiune ca o condiție de nulitate a actului de înstrăinare încheiat cu încălcarea acestui drept, legiuitorul a lăsat în atributul legilor speciale să reglementeze dreptul de preemțiune, în funcție de natura juridică a bunului. În cazul arendei, la data încheierii contractului de arendă, dreptul de preemțiune nu era reglementată de lege ca un impediment legal în transmiterea către o altă persoană a dreptului de proprietate, ci ca un drept contractual al arendașului. Nerespectarea acestui drept nu atrage nulitatea actului încheiat cu o terță persoană ci, conform legii, rezilierea de drept a contractului de arendă (Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 8811 din 29 octombrie 2009.).
În privința capătului de cerere privind obligarea pârâtului D. V. G., la încheierea unui contract autentic de vânzare-cumpărare privind terenurile în litigiu, instanța reținând că cererea reclamantei privind anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâți este nefondată, iar dreptul de proprietate asupra imobilului s-a transmis către pârâții P. V. și P. L. C., urmează să respingă, și această cerere.
Astfel, în primul rând pentru a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic, este necesar existența unei promisiuni de vânzare-cumpărare (antecontract de vânzare-cumpărare) care să conțină obiectul vânzării, prețul vânzării, consimțământul părților de a vinde/cumpăra. Apoi, pentru a pronunța o hotărâre ce ține loc de act autentic – astfel cum solicită reclamanta, instanța este datoare să verifice, toate condițiile generale ale actului civil (respectiv obiectul, cauza, capacitatea și consimțământul), cât și condițiile speciale de valabilitate ale actului juridic – în speță condiția calității de proprietar al vânzătorului - în privința lucrului vândut.
Sub acest aspect, instanța reține, că fiind vorba despre un imobil – teren extravilan, în prezent, acesta are ca proprietar pe pârâții P. V. și P. L. C., pârâtul D. V. G. nemaiavând nici un titlu în acest sens, astfel că acesta nu are cum să transmită reclamantei vreun drept de proprietate, căci nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuși (nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet), sau, mai simplu spus, nimeninu poate da ceva ce nu are nici el („nemo dat quod non habet”).
În baza art. 274 C.pr.civ., instanța va obliga reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâtul P. V., în cuantum de 5.000 lei, reprezentând onorariu de avocat (fila 47).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 132 Cod procedură civilă, admite excepția tardivității completării (precizării) acțiunii, și decade reclamanta din dreptul de a completa (modifica) cererea de chemare în judecată inițială.
Respinge excepția lipsei calității procesuale active.
Respinge acțiunea civilă având ca obiect „anulare act” formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâții D. V. G., P. V. și P. L. C., ca nefondată.
Obligă reclamanta să plătească pârâtului P. V. suma de 5.000 lei – cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.05.2013.
Președinte, Grefier,
B. I. E. D. M.
Red. B.I.E. / Tehnored.DM./ 31.05.2013/ 6 ex./ 4 .>
4 comunicări:
reclamanta - S.C. A. F. S.R.L., cu sediul procesual ales în A., ..25-27, .,
pârâții - D. V. G., domiciliat în comuna Șiria, ., județul A.
- P. V. și P. L. C., ambii cu domiciliul procesual ales în A., .-10, județul A.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1758/2013.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
