Contestaţie la executare. Sentința nr. 1867/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1867/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 15435/55/2012
ROMANIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1867
Ședința publică din 06.03.2013
Președinte: C. H.
Grefier: A. P.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimata Municipiului A. – Direcția Venituri.
La apelul se prezintă reprezentantul contestatoarei, avocat B. C. din Baroul A., absent fiind reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația la executare este legal timbrată cu 194 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul contestatoarei depune la dosar specimen de semnătură al avocaților care își desfășoară activitatea la adresa din A., .-10 și susține că nu mai are alte cereri ori probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri ori probe de administrat, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, instanța declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în măsura în care au fost depuse chitanțe în acest sens. Depune la dosar concluzii scrise.
INSTANȚA
Constată că prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria A. la data de 15 octombrie 2012 contestatoarea . a solicitat în contradictoriu cu intimata Municipiului A. – Direcția Venituri, anularea parțială a titlului executoriu și a somației nr.2233/19.09.2012, în ceea ce privește sumele rezultate din taxa de salubritate și amenzile de parcare cu motivarea că, în fapt, titlul executoriu contestat conține obligații de plată rezultate din acesta care nu au fost comunicate contestatoarei.
Potrivit dispozițiilor art.45 din OG 92/2003, actul administrativ produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară, iar potrivit cu aliniatul 2 al aceluiași articol actul administrativ necomunicat nu produce efecte față de contribuabil nefiindu-i opozabil.
Conform art.41 din OG 92/2003 actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
În ceea ce privește sumele rezultate din amenzile de parcare, este evident și rezultă atât din modalitatea de reglementare legală, cât și din căile de atac împotriva lui, faptul că actul prin care acestea sunt stabilite este un act administrativ fiscal, acestuia fiindu-i aplicabile dispozițiile legale privitoare la forma și conținutul care trebuie să îl aibă.
Astfel, se poate constata fără dubiu faptul că actul atacat de aceasta nu cuprinde numele și prenumele contribuabilului, actul fiind lovit de nulitate absolută.
De asemenea, se poate constata cu ușurință și lipsa mențiunii privind audierea contribuabilului, reglementată de art. 43 alin. 2 lit. j) Cod procedură fiscală.
Inexistența unui titlu de creanță, duce la imposibilitatea executării silite, așa cum dispune art.137 alin.1 și 2 din Codul de procedură fiscală.
Neavând un titlu de creanță valabil ajuns la scadență pentru a deveni titlu executoriu și pentru a începe executarea silită, nu se poate vorbi nici de existența unor majorări de întârziere, potrivit art.115 Cod procedură fiscală.
S-au mai invocat de către contestatoare dispozițiile art.14 din O.G.2/2001, conform căruia „Executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului in termen de o lună de la data aplicării sancțiunii”.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.172-173 Cod procedură fiscală, art.41, art.43, art.45, art.115 Cod procedură fiscală, art. 14 OG. 2/2001.
Prin întâmpinare, intimata Municipiului A. – Direcția Venituri a invocat pe cale de excepție tardivitatea contestației la executare.
Pe fond s-a arătat că prin contestație nu se aduce nici un motiv de nelegalitate a actelor de executare silită, punând în discuție doar întinderea obligațiilor de plată pentru care s-a trecut la executare silită. Acest fapt contravine prevederilor art.172 alin. l și 3 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În aplicarea alin.(3) al art. 172 din O.G. nr.92/2003 republicată, se pun în discuție titlul de creanță și titlu executoriu, diferența de regim juridic între cele două acte, procedura de contestare a acestora, precum și temeiul legal de contestare .
Astfel, conform art.41 din O.G. nr.92/2003 republicată, prin act administrativ fiscal se înțelege „actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale”.
Potrivit art.110 alin.(3) din O.G.nr.92/2003 republicată, titlul de creanță reprezintă „actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii."
În conformitate cu art.141 alin.2 din O.G. nr.92/2003 republicată: „Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”.
Reiese astfel că titlul de creanță este actul administrativ fiscal prin care se stabilesc, modifică sau sting drepturi și obligații fiscale, iar titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată, titlul executoriu fiind actul în baza căruia se realizează executarea silită a creanțelor fiscale.
Deci, actul administrativ fiscal și titlul executoriu sunt două acte juridice distincte și cu regimuri juridice diferite.
După cum regimul juridic al celor două acte (titlul de creanță și titlul executoriu) este distinct, și procedura de contestare a acestora este distinctă.
Astfel, titlul de creanță, ca act administrativ fiscal prin care iau naștere, se modifică, se sting raporturi juridice, se contestă conform art.205 și urm. din O.G. nr.92/2003 republicată. Contestația împotriva titlului de creanță este o cale administrativă de atac.
Obiectul contestației îl constituie sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ fiscal atacat.
Prin contestația la executare silită nu se poate pune în discuție întinderea obligațiilor fiscale ale contestatoarei, ci numai modul în care actele de executare silită respectă prevederile Codului de procedură fiscală în activitatea de recuperare a creanțelor fiscale prin procedura executării silite.
De asemenea, în contestația la executare silită nu se aduce niciun motiv de fapt sau drept din care să reiasă nelegalitatea actelor de executare silită, motivele de fapt și drept nefiind incidente cauzei supuse judecății.
În ceea ce privește forma actelor de executare silită, se arată că acestea respectă formularele tipizate Model ITL- 069 pentru titlul executoriu și Model ITL- 071 pentru somație, prevăzute în Ordinul nr._ privind aprobarea unor formulare tipizate pentru activitatea de colectare a impozitelor și taxelor locale, desfășurată de către organele fiscale locale.
În cazul de față, fiind vorba de un contribuabil persoană juridică, pentru taxa specială de salubritate, titlul de creanță îl reprezintă declarațiile de impunere depuse de către contribuabil, potrivit prevederilor pct.107.1. din H.G. nr.1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Declarațiile de impunere depuse de către contribuabili sunt asimilate deciziilor de impunere sub rezerva unei verificări ulterioare conform art.86 alin.4 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Verificarea modului de constituire și achitare a obligațiilor datorate bugetului local se face de către organul fiscal în urma unei inspecții fiscale.
Astfel, declarația de impunere pentru taxa specială de salubritate nr._/29.10.2008 depusă de către . reprezintă titlul de creanță prin care s-au stabilit și individualizat obligațiile de plată.
În ceea ce privește amenzile cu care contestatorul este înregistrat în evidențele fiscale, titlul de creanță îl reprezintă procesele - verbale de constatare și sancționare a contravențiilor.
Conform art. 37 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, „ Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, ...constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate”.
Luarea în evidență a proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor a fost făcută de organul fiscal în temeiul art.39 alin.1, lit. a) și alin.2, lit. a) din O.G.nr.2/2001 actualizată.
Analizând înscrisurile depuse la dosar: titlul executoriu nr.2233/19.09.2012 (f.6); somație (f.7); copia certificată a dosarului execuțional care conține titlul executoriu nr.2233/19.09.2012 (f.15-26); Borderou de corespondență (f.36); copii ale proceselor –verbale nr._/24.10.2011;_/07.06.2011;_/11.01.2010, 3260/30.07.2010, 2060/09.2010, confirmări de primire (f.44-53); adresa emisă la data de 16.10.2012 de către M. A.-prin primar (f.55); procese-verbale, borderou pentru mandate prezentate în ..58-86); declarație atestată sub nr.40/06.08.2008 (f.89); sentința civilă nr.1662/11.11.2009, pronunțată în dosar nr._ de către tribunalul A. (f.90,91); specimene de semnătură (f.94), instanța reține în fapt următoarele:
În temeiul titlului executoriu nr.2233/19.09.2012 intimata creditoare Municipiului A. – Direcția Venituri a pornit executarea silită împotriva contestatoarei . pentru suma de 8086,61 lei, reprezentând impozit, taxă de salubritate și amenzi parcare. În baza titlului executoriu a fost emisă somația nr.2233/19.09.2012.
În termen, contestatoarea debitoare a formulat contestație la executare, solicitând anularea parțială a titlului executoriu, respectiv în ce privește sumele rezultate din taxa de salubritate și amenzile de parcare. S-a invocat faptul că actului administrativ fiscal îi lipsesc elemente esențiale, în lipsa cărora este nul și nu poate produce efecte, iar în ceea ce privește sumele rezultate din amenzi de parcare, executarea nu poate fi pornită pentru că sunt prescrise, prin necomunicarea titlului în condițiile art.14 din O.G. 2/2001. În legătură cu aceasta contestatoarea a formulat apărări și din perspectiva caracterului de act administrativ fiscal pe care îl prezintă.
Instanța apreciază ca neîntemeiată contestația la executare pentru următoarele considerente:
Potrivit art.172 alin.3 din O.G.92/2003 republicată, contestația la executare poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și „dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”. În speță, fiind vorba de acte administrative fiscale, contestatorul are la dispoziție procedura prevăzută de art.205 din O.G.92/2003 republicată și, apoi, calea contenciosului administrativ, pentru constatarea eventualei nulități a titlului de care se prevalează intimata.
Că este așa, a demonstrat-o chiar contestatoarea, prin depunerea la dosar a sentinței nr.1662/11.11.2009 pronunțată de Tribunalul A. Secția de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, în dosar nr._ (f.90).
Referitor la prescripția sancțiunii contravenționale invocată în temeiul art.14 din O.G.2/2001, s-a reținut de către contestatoare că, deși intimata a depus la dosar recipisele confirmărilor de primire, din care reiese că s-au comunicat procesele-verbale, în fapt o astfel de comunicare nu a avut loc, semnătura care apare pe partea din aceste recipise fiind contestată. Spre verificare s-au depus specimene de semnătură atestate.
Instanța apreciază că acestea nu pot face dovada deplină a faptului susținut de contestatoare, nefiind edificatoare, în condițiile în care societatea contestatoare are același sediu cu sediul cabinetului de avocatură. Specimenele de semnătură depuse la dosar aparțin avocaților care își desfășoară activitatea în cabinetul de avocatură. Acest fapt nu exclude eventualitatea ca persoane însărcinate cu primirea corespondenței din cadrul cabinetului ori personal aparținând societății contestatoare să fi semnat recipisele de confirmare de primire.
Ca urmare, până la proba contrară, se va constata că procesele-verbale de contravenție au fost comunicate.
În ce privește conținutul acestora și calitatea martorilor care le-au semnat, instanța apreciază că sunt aspecte de fond pentru care contestatoarea avea la îndemână calea plângerii reglementate de art.31 din O.G.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Ca urmare, apreciind că apărările de fond împotriva titlului executoriu nu pot fi primite în cadrul contestației la executare și cum alte motive de nulitate a executării nu au fost dovedite, în temeiul art.399 Cod procedură civilă raportat la art.174 Cod procedură civilă, contestația la executare formulată de contestatoarea W. S. SRL, va fi respinsă.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea ., cu sediul în A., .-10, jud. A. în contradictoriu cu intimata Municipiului A. – Direcția Venituri, cu sediul în A., ., jud. A..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 06.03.2013.
Președinte, Grefier,
C. H. A. P.
Red. CH/..4/2 .
Se comunică: - contestatoarei . - în A., cu sediul în A., .-10, jud. A.,
- Intimatei Municipiului A. – Direcția Venituri - în A., ., jud. A..
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 4067/2013. Judecătoria ARAD | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 693/2013.... → |
|---|
