Contestaţie la executare. Sentința nr. 2990/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2990/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 3853/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2990
Ședința publică din 10 aprilie 2013
Președinte: A. - B. V.
Grefier: L. M.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatoarea B. D., în contradictoriu cu intimatele Banca I. S. România SA și Banca I. S. România SA Sucursala A..
La apelul nominal se prezintă reprezentanta contestatoarei, av. L. L. din Baroul A., absentă fiind contestatoarea și reprezentantele intimatelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația este legal timbrată cu suma de 194 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta contestatoarei solicită respingerea excepției netimbrării formulată de către intimate, arătând că cererea fost timbrată corespunzător, iar cu privire la excepția tardivității, solicită respingerea acesteia, precizând că au fost respectate prevedirile art. 401 Cod proc. civ, respectiv termenul de 15 zile de la data comunicării adresei de înființare a popririi, fiind depusă la dosar copia plicului, având trecută data poștei.
Instanța, văzând că a fost achitată taxa de timbru judiciar în sumă de 194 lei și 5 lei timbru judiciar (f.271) respinge excepția netimbrării.
Se respinge de a asemenea și excepția tardivității introducerii contestației la executare deoarece contestatoarea a fost înștiințată despre măsura înființării popririi în data de 18.02.2013, conform înscrisurilor din dosarul execuțional, iar contestația a fost înregistrată în data de 04.03.2013, data poștei, conform plicului existent la dosar, deci în termenul legal de 15 zile.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea contestației la executare, astfel cum a fost formulată, solicitând totodată întoarcerea executării silite, pentru motivele arătate pe larg în scris.
Menționează faptul că din analiza contractului de fidejusiune reiese voința reală a părților și anume poprirea conturilor pe care contestatoarea le are deschise la Banca Comercială I. S. România SA, și nu la alte unități bancare. În susținerea afirmațiilor făcute, reprezentanta contestatoarei relevă faptul că intimata a înțeles să negocieze cu clienții săi și să revizuiască contractele de credit cu privire la dreptul băncii de a popri conturile deținute de către clienții acesteia și la alte bănci, ceea ce nu s-a întâmplat și în cazul contestatoarei.
Cu privire la cheltuieli arată că vor formula o cerere separată. Solicită instanței ca în sentința ce o va pronunța să ia în considerare voința reală a părților, ci nu conținutul contractelor.
J U D E C A T A
Constată că, prin contestația la executare înregistrată la această instanță, la data de 07 martie 2013, sub numărul de dosar_, contestatoarea B. D., a chemat în judecată intimatele Banca I. S. România SA și Banca I. S. România SA Sucursala A., solicitând instanței să admită contestația la executare, iar prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea tuturor popririlor efectuate în acest dosar execuțional asupra conturilor deținute de contestatoare la alte bănci decât cea a creditoarei, a salariului, precum și a tuturor actelor de executare subsecvente efectuate în baza acestor acte.
În temeiul art. 404 ind.l-404 ind. 3 C.pr.civ., ca urmare a admiterii contestației la executare, solicită întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare și restituirea tuturor sumelor actualizate cu indicele de inflație și bunurilor executate în cadrul dosarului execuțional nr. 101/2012.
În motivarea cererii promovate, contestatoarea a arătat că la data de 18.02.2013, executorul judecătoresc i-a comunicat în baza art. 454 C.pr.civ adresa de poprire, asupra conturilor sale bancare precum și asupra cotei de 1/3 din salariul pe care îl realizează în calitate de angajată la . pentru recuperarea creanței în suma de 128.266,47 Euro + 600.117,37 CHF + 33.331,75 lei, compusă din: 128.266,47 Euro + 600.117,37 CHF- reprezentând creanța calculată până la data de 09.08.2012, inclusiv, - 33.331,75 lei - cheltuieli de executare stabilite până în prezent.
Contestatoarea arată că procedura popririi în dosar execuțional 101/2012 al B. Berlo C. O. s-a desfășurat cu încălcarea dispozițiilor legale imperative în materie de executare silită fapt ce atrage nulitatea tuturor actelor de executare întocmite și a tuturor actelor subsecvente efectuate în baza acestora.
Relevă faptul că în calitate de fidejusor, a garantat îndeplinirea obligațiilor pe care le are împrumutata ..R.L față de creditoare, iar banca a solicitat executarea silită a sa în baza contractelor de credit și de fidejusiune.
Apreciază că poprirea efectuată în dosar execuțional 101/2012 al B. Berlo C. O. este nelegală pentru următoarele considerente:
Ca un prim aspect, contestatoarea arată că titlul executoriu în baza căruia s-au demarat formele de executare nu este emis de o instanța judecătorească și prin urmare sunt aplicabile dispozițiile art. 399 alin.3 C.pr.civ. care prevăd posibilitatea invocării, pe calea contestației la executare și apărări de fond împotriva titlului executoriu.
Arată că executarea silită s-a pornit împotriva sa în baza titlurilor executorii constând în: contractul de credit nr. 142/17.11.2006 cu actele adiționale nr.AAl/19.03.2007; AA2/16.11.2007; AA3/28.02.2008; A4/14.11.2008; 5/30.01.2009, AA6/2602..2009; AA7/31.08.2009, AA8/29.09.2009, AA9/26.02.2010, contractul de fidejusiune nr. 55/28.02.2008, contractul de credit nr. 158/28.09.2007, cu actele adiționale aferente: AA 1/29.09.2009, anexa nr.l la contractul de credit, contractul de fidejusiune nr.220/28.09.2007, contractul de credit nr. l29/16.08.2007, cu actele adiționale aferente: AA1/21.04.2008, AA2/19.01.2009, AA3/31.08.2009, AA4/29.09.2009, anexa nr.l și act adițional nr.l la contractul de credit, contract de fidejusiune nr. 134/16.08.2008 încheiat între creditoarea B.C. I. S. ROMÂNIA SA A.-Sucursala A. și contestatoare, prin care contestatoarea garantează în favoarea Băncii executarea obligației de achitare a debitoarei împrumutate ..R.L.
Contestatoarea precizează că prin contractele de fidejusiune s-a obligat să garanteze datoria debitoarei principale doar cu sumele pe care le deține în conturile deschise la Banca I. S., la capitolul III din toate contractele de fidejusiune stipulându-se că Banca ( Banca I. S., definită în preambulul contractului ca Banca) poate, “în orice moment să utilizeze orice conturi deschise la Bancă chiar dacă sumele din acele conturi au fost depozitate la Bancă pentru o anumită perioadă iar termenul nu a expirat, fără ca banca să fie obligată pentru orice fel de daune ca rezultat al exercitării acestor drepturi”.
Menționează că din analiza clauzelor contractuale (identice în toate cele trei contracte de fidejusiune încheiate) rezultă în mod evident că acesta s-a obligat la restituire doar cu conturile (prezente și viitoare) deschise la Bancă, indiferent dacă este vorba de conturi curente sau de depozit, și în niciun caz cu salariul sau sumele de bani existente în conturi deschise la alte bănci, cum greșit a dispus executorul judecătoresc. În susținerea celor afirmate relevă dispozițiile art. 969 C. Civ. “convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante - pacta sunt servanda”.
Potrivit regulilor de interpretare a contractelor cuprinse în art. 970, 977-985 C.civ. se consacră prioritatea voinței reale a părților, astfel că instanța nu este ținută de denumirea contractului. Reliefează faptul că din cuprinsul contractului reiese intenția sa de a se obliga la restituirea doar cu sumele din conturile de la bancă, aspect consemnat expres în contractul încheiat. Subliniază că fidejusiunea convențională are o natură contractuală, este expresă și nu poate fi extinsă peste limitele stabilite în contract, iar întinderea acesteia nu poate fi mai mare decât datoria debitorului însă nimic nu se opune ca fidejusiunea să privească o parte din datoria principală sau în condiții mai ușoare. Mai mult decât atât, în literatura de specialitate s-a arătat ca fidejusiunea este de strictă interpretare, ea se interpretează restrictiv, întodeauna, în favoarea fidejusorului.
În sprijinul susținerilor arată că intimata a înțeles să încheie contracte de fidejusiune diferite în funcție de înțelegerile dintre părți, depunând în probațiune un alt contract de fidejusiune în care a fost introdusă clauza expresă, potrivit căreia în situația în care debitorul nu își onorează obligațiile sale, banca își va putea îndestula creanța prin urmărirea și valorificarea tuturor bunurilor mobile și imobile prezente și viitoare, proprietatea fidejusorului.
Precizează totodată că contractul de fidejusiune s-a încheiat sub clauza confidențialității (excepție făcând instituțiile de control si bancare), acesta fiind și unul din motivele pentru care a fost de acord doar cu executarea discretă a conturilor bancare deschise la Banca I. S. România SA. dar, menționează că aceasta a fost încălcată de către bancă prin publicitatea care s-a realizat urmare a procedurii instituirii popririi pe veniturile salariate și a conturilor deschise la alte instituții bancare ale contestatoarei, comunicată către societăți, înregistrată în evidențele acestora și luată la cunoștință de funcționarii respectivi.
Pentru toate considerentele expuse, contestoarea solicită admiterea contestației, anularea tuturor formelor de executare din dosar precum și a tuturor actelor subsecvente, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat contestația promovată pe prevederile în art. 399 și urm. C.pr.civ., art. 274 C.pr.civ., art. 969, 970, 977-985 C.civ
În probațiune depune înscrisuri: adresa de poprire cu dovada comunicării, contractele de fidejusiune nr. 134/16.08.2007, nr. 220/28.09.2007 și 55/28.02.2008, practică judiciară.
Prin întâmpinarea formulată și depusă la dosarul cauzei la data de 21.03.2013, intimate BC I. S. Romania Sucursala A. a solicitat anularea contestației la executare ca netimbrată și respingerera acesteia ca tardivă, iar pe fond, respingerea ca nefondată.
Referitor la excepția netimbrării contestației la executare, arătă faptul că potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat iar potrivit dispozițiilor art. 9 din OG nr. 32/1995, cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, totodată solicită instanței să pună în vedere contestatoarei să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru si timbru judiciar, iar dacă aceasta nu se va conforma dispozițiilor instanței, să dispună anularea ca netimbrată a contestației la executare.
Cu privire la excepția tardivității contestației la executare, arată că a fost tardiv înregistrată pe rolul Judecătoriei A., întrucât adresa de înștiințare a contestatoarei, cu privire la înființarea popririi, a fost comunicată acesteia la data de 18 februarie 2013, astfel cum rezultă din procesul-verbal de predare întocmit de agentul procedural, în timp ce contestația a fost înregistrată, la registratura instanței, la data de 07 martie 2013.
În motivarea susținerilor invocă dispozițiile art. 401 alin. (1) lit. a) C.proc.civ. din 1865, arătând că întrucât contestația a fost înregistrată pe rolul instanței la o zi dupa împlinirea termenului legal, solicită respingerea acesteia ca tardivă.
Pe fondul cauzei, intimata arată că în fapt, debitoarea împrumutată, . a contractat trei credite, prin contractele de credit nr. 142/17.11.2006, nr. 158/28.09.2007 si nr. 129/16.08.2007, cu actele adiționale aferente, semnate și de contestatoare, care a garantat creditele cu fidejusiune, prin contractele de garanție nr. 55/28.02.2008, nr. 220/28.09.2007 și nr. 134/16.08.2007, potrivit cărora contestatoarea s-a obligat, în mod expres, în solidar cu debitoarea împrumutată . și a renunțat la beneficiul de diviziune și discutiune.
Potrivit dispozițiilor art. 1652 și urm. din Codul civil din 1864, fidejusiunea reprezintă contractul prin care o persoană se obligă să execute, ea însăși, obligația asumată de o altă persoană, debitor principal, în cazul în care aceasta din urma nu își respectă obligația de plată, iar în lipsa unei limitări convenționale exprese, fidejusorul garantează cu întreg patrimoniul, creditorul putându-se îndestula prin urmărirea și valorificarea tuturor bunurilor mobile sau imobile, prezente și viitoare, aflate în proprietatea fidejusorului.
Mai arată că modul în care contestatoara a prezentat clauzele contractelor de fidejusiune este eronat întrucât, din cuprinsul acestora nu rezultă dreptul intimatei de a se îndrepta doar asupra disponibilităților aflate în conturile deschise de contestatoare la subscrisa banca, ci, din contra, se prevede dreptul subscrisei ca, "in orice moment, sa utilizeze orice conturi ale acestuia, indiferent de natura acestora, în vederea compensării oricăror creanțe față de fidejusor".
De altfel, în ipoteza garantării cu un bun anume, garanția s-ar transforma într-un veritabil gaj asupra unui bun individual determinat, lucru care este incompatibil cu natura fidejusiunii, care este o garanție personală asupra întregului patromoniu al fidejusorului.
În contextul prezentat, intimata, arată că nu pot fi acceptate susținerile contestatoarei potrivit cărora, în realitate, intenția părților a fost de a constitui nu o fidejusiune, ci o garanție mobiliară asupra conturilor, întrucât natura juridică a fidejusiunii rezultă atât din denumirea contractului "contract de fidejusiune”, cât și din conținutul acestuia și chiar din neindividualizarea, prin număr (spre ex. cont IBAN RO WBAN ), a conturilor bancare care ar fi fost avute în vedere de părți, iar în măsura în care părțile ar fi dorit să încheie o garanție mobiliară asupra disponibilităților aflate în conturile bancare, părțile ar fi încheiat un contract de gaj pe cont, astfel cum a fost încheiat asupra conturilor deschise de debitoarea ..
În susținerea faptului că părțile au înțeles să încheie un contract de fidejusiune, intimata arată că acest lucru rezultă inclusiv din invocarea, în contract, a dispozițiilor art. 1662 din Codul civil, privitoare la renunțarea la beneficiul de diviziune și discutiune, care sunt de strictă aplicare în materia fidejusiunii.
Cu privire la susținerile contestatoarei referitor la garantarea doar a unei părți din datorie, arată că sunt nefondate, întrucât, astfel cum a fost prevăzut expres în contractul de fidejusiune, aceasta s-a obligat să achite integral contravaloarea ratelor, a dobânzilor și a comisioanelor aferente, astfel întreaga datorie și nu doar o parte din aceasta.
În ceea ce privește hotărârile judecătorești invocate de contestatoare, învederează că în sistemul juridic român practica judiciară nu constituie izvor de drept, iar pentru a contrazice susținerile intimatei atașează în probațiune o . hotărâri pronunțate atât de instanțele judecătorești din A., cât și de alte instanțe din țară, ramase irevocabile, prin care au fost respinse susțineri similare invocate de diverși contestatori.
Pentru motivele arătate, solicită respingerea contestației la executare, invocând în drept, art. 20 din Legea nr. 146/1997, art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995, art. 401 alin. (1) C.proc.civ., art. 1652 si urm. din Codul civil din 1864 și celelalte dispoziții legale invocate.
În probațiune, atașează contractele de credit nr. 142/17.11.2006, nr. 158/28.09.2007 și nr 129/16.08.2007, contractele de fidejusiune nr. 55/28.02.2008, nr. 220/28.09.2007 si nr. 134/16.08.2007 și practica judiciară, arătând că înțeleg să se folosească de toate actele din dosarul de executare nr. 101/2012 al B. Berlo C. O..
Intimata BC I. S. Romania SA, a depus în data de 25.03.2013 întâmpinare prin care a invocat aceleași excepții și apărări de fond ca și prima intimată.
Ulterior închiderii dezbaterilor, s-au depus prin serviciul registratură, în 3 exemplare, noi concluzii scrise din partea contestatoarei, care nu vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei deoarece au fost depuse după ce instanța a rămas în pronunțare asupra cererii de chemare în judecată.
La termenul din data de 10.04.2013 instanța a respins excepțiile netimbrării și tardivității invocate de intimate, pentru considerentele arătate în practicaua sentinței.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Contestatoarea, în calitate de fidejusor, prin contractele de fidejusiune nr.55/28.02.2008, nr.220/28.09.2007 și nr.134/16.08.2008 a garantat creditele acordate de către BC I. S. Romania SA prin Sucursala A. debitoarei împrumutate . în baza contractelor de credit nr.142/17.11.2006, nr. 158/28.09.2007 și nr.129/16._, cu actele adiționale ulterioare.
Întrucât debitoarea împrumutată nu a rambursat creditele contractate, banca a declanșat procedura executării silite, contestatoarea fiind urmărită în dosarul execuțional nr.101/2012 pe rolul executorului judecătoresc H. P. pentru recuperarea unei creanțe de 128.266,47 EUR+600.117,37 CHF debit principal, la care se adaugă cheltuieli de executare în sumă de 33.331,75 lei, fiind înființate popriri asupra veniturilor salariale și asupra conturilor contestatoarei.
Contestatoarea, față de clauzele contractelor de fidejusiune semnate apreciază că garanția constituită se limitează la conturile pe care aceasta le are deschise la banca creditoare, și că prin urmare executarea silită nu poate avea ca obiect veniturile sale salariale, alte conturi sau alte bunuri mobile ori imobile ale sale.
Aceste susțineri sunt neîntemeiate.
Astfel, potrivit art.II din contractele de fidejusiune, contestatoarea s-a obligat să garanteze cele trei credite acordate de bancă împrumutatului, precum și dobânzile, comisioanele și toate spezele aferente datorate.
Conform art.III pct.1 din contracte, contestatoarea s-a obligat “să achite Băncii integral contravaloarea ratelor, dobânzilor și comisioanelor aferente datorate de debitorul împrumutat, în cazul în care acesta nu-și onorează obligațiile de plată asumate” prin contractele de credit și actele adiționale aferente. “În scopul executării obligațiilor Fidejusorului (prezente sau viitoare) rezultând din Contract, Banca poate în orice moment să utilizeze orice conturi ale acestuia, indiferent de natura acestora, în vederea compensării oricăror creanțe față de Fidejusor. Banca poate exercita aceste drepturi chiar dacă sumele din aceste conturi au fost depozitate la bancă pentru o anumită perioadă, iar termenul respectiv nu a expirat, fără ca Banca să fie obligată pentru orice fel de daune ca rezultat al exercitării acestor drepturi. Prin semnarea acestui contract, Fidejusorul împuternicește Banca să participe în numele acestuia pe piața valutară pentru cumpărarea sau vânzarea de valută sau conversia dintr-o valută în alta.”
Din analizarea acestor clauze, ca de altfel din întreg conținutul celor trei contracte de fidejusiune, precum și din capitolele rezervate garanțiilor din cadrul contractelor de credit (contracte care au fost semnate și de către contestatoare), nu rezultă cele susținute prin cererea de chemare în judecată și anume faptul că garanția ar privi doar conturile contestatoarei deschise la banca creditoare.
Faptul că banca garantată și-a rezervat dreptul de a utiliza sumele din depozitele fidejusorului care nu au ajuns la scadență, fără a i se putea cere daune, precum și rezervarea dreptului de a licita și a converti sumele din conturile fidejusorului în valuta necesară pentru stingerea debitelor rezultate din cele trei contracte de credit, nu echivalează cu restrângerea fidejusiunii la conturile deschise la banca intimată, clauzele având doar valoarea unui mandat acordat băncii de a efectua aceste operațiuni asupra conturilor fidejusorului în vederea ușurării recuperării sumelor restante, în condițiile în care lichidarea unui depozit înainte de termen sau convertirea sumelor din conturi într-o altă valută necesită acordul titularului de cont. De altfel, chiar în contractele de fidejusiune se arată că drepturile speciale rezervate de bancă cu privire la operațiunile pe care aceasta este mandatată să le efectueze asupra conturilor fidejusorului sunt stipulate “în scopul executării obligațiilor fidejusorului” (art.III pct.1).
Pe de altă parte, dacă s-ar fi garantat cu un bun anume cum susține contestatoarea, garanția s-ar transforma într-o garanție reală mobiliară, care are ca obiect un bun determinat, iar conturile ar fi individualizate în contract, conform prevederilor Legii 99/1999, contractele fiind înregistrate în AEGRM pentru conservarea rangului creditorului garantat.
Ori, în cuprinsul contractului nu este individualizat niciun cont al contestatoarei, clauzele contractuale fiind specifice contractelor de fidejusiune, în cadrul cărora nu sunt menționate bunuri determinate tocmai pentru că fidejusiunea este o garanție personală ce are ca obiect întreg patrimoniul fidejusorului.
În altă ordine de idei, potrivit art.978 din Codul civil din 1864 (aplicabil față de data încheierii contractelor), clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul.
Ori, interpretând clauza în sensul dorit de către contestatoare garanția constituită de aceasta ar fi una lipsită de finalitate în condițiile în care fidejusorul nu se obligă să deschidă sau să păstreze deschise conturi la banca creditoare, în care să depună anumite sume de bani din care aceasta să se poată îndestula în caz de executare silită, rămânând la latitudinea fidejusorului, ba mai mult, chiar ipotetică, deschiderea acestor conturi, ceea ce ar echivala cu o clauză pur potestativă, nulă potrivit art.1010 cod civil din 1864.
Pentru toate cele de mai sus, întrucât clauzele contractuale nu pot fi interpretate în sensul invocat de către contestatoare, neexistând motive care să atragă nulitatea actelor de executare, și nepunându-se prin urmare problema întoarcerii executării silite, în baza art.399, 400 și 404 ind.1 Cod de procedură civilă se va respinge contestația la executare.
În baza art.274 Cod de procedură civilă instanța va lua act de faptul că debitoarea contestatoare își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
DISPUNE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea B. D. în contradictoriu cu intimații BC I. S. Romania SA și BC I. S. Romania SA – Sucursala A..
Ia act de faptul că debitoarea contestatoare își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.04.2013.
Președinte, pentru Grefier,
A.- B. V. L. M. în concediu
Semnează Grefier șef,
D. V.
Red. LM/ABV/13.05.2013/ 5 ex. din care 3 se comunică cu părțile:
- contestatoarea – mun. A., Piața Gării, nr. 11, ., .;
- intimata – Banca I. S. România SA cu sediul în mun. A.,
., jud. A..
- Banca I. S. România SA Sucursala A.- „-
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 6725/2013. Judecătoria ARAD | Partaj judiciar. Sentința nr. 3296/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
