Contestaţie la executare. Sentința nr. 5181/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5181/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 10685/325/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5181
Ședința publică din 10 septembrie 2013
Președinte: F. V. B.
Grefier: C. B.
S-a luat în examinare, prin declinare, contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, în contradictoriu cu intimatul I. R. I., precum și cererea de suspendare a executării silite.
La apelul nominal se prezintă intimatul, lipsă fiind reprezentantul contestatoarei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se depus prin registratura instanței la data de 09.09.2013, înscris din partea B. B. C., reprezentând modul de calcul al creanței.
Intimatul depune la dosar stat de salarii și nota internă nr. 129/26.05.2008 și învederează instanței că nu are un alt mod de calcul de determinare al sporului.
Nefiind formulate alte cereri, instanța declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul în fond.
Intimatul arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită.
Cu privire la fondul cauzei, intimatul solicită respingerea contestației la executare, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Constată că prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr._ /12.04.2013, contestatoarea Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, în contradictoriu cu intimatul I. R. I., a solicitat desființarea actului de executare silită, respectiv a somației emisă în dosar execuțional nr. 34/2013 al B. B. C., a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 21.03.2013, ca fiind netemeinice și nelegale, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a acțiunii formulate, în temeiul art. 718 Cod procedură civilă.
În motivare, contestatoarea a arătat că prin somația emisă în dosarul execuțional nr. 34/2013, a fost somată să plătească creditorului suma de 2.188,39 lei reprezentând creanță și cheltuieli de executare. Executarea silită a fost pornită în baza sentinței civile nr. 965/23.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și încheierea din 27.05.2010, în dosar nr._ .
Contestatoarea a invocat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, cu motivarea că de la data rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești, respectiv 23.10.2007 și 23.06.2009 și până la începerea executării silite prin emiterea somației, au trecut mai mult de 3 ani, termenul de prescripție fiind împlinit. Până la emiterea somației în data de 21.03.2013 nu s-a făcut niciun act de executare care să întrerupă termenul de prescripție, cererea de îndreptare eroare materială, soluționată prin încheierea din data de 27.05.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, având o natură necontencioasă, astfel că nu reprezintă un act întrerupător a prescripției dreptului de a cere executarea silită.
Contestatoarea susține că executarea silită este nelegală, arătând că, sentința civilă nr. 2399/23.10.2007 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ irevocabilă prin decizia civilă nr. 83/24.01.2008 a Curții de Apel Timișoara a fost pusă în executare de către autoritatea vamală anterior emiterii somației nr. 3245/28.06.2011.
Astfel, în baza notei interne nr. 129/26.05.2008 emisă de Serviciul Juridic din cadrul D.R.A.O.V. Timișoara înregistrată la serviciul F.C.A.S. cu nr. 379/26.05.2008 prin care se acordă avizul de punere în executare a titlurilor executorii precizate și se transmite cererea înregistrată cu nr._/23.05.2008 formulată de creditor privind achitarea sumelor la care autoritatea vamală a fost obligată, serviciul financiar a procedat la calculul sumei datorate raportat la dispozitivul hotărârilor judecătorești pronunțate, aceasta însumând 3.455 lei și a virat la data de 10.07.2008 suma de 2.423 lei în contul indicat de creditor, obligația fiind stinsă prin plată.
Prin decizia civilă nr. 965/23.06.2009 a fost admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 18/13.01.2009 și s-a dispus plata către reclamanți și intervenienți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu data de 01.04.2004 la zi (23.06.2009).
Prin somația emisă se pretinde de către creditor suma de 2.188,39 lei, pentru care nu există titlu executoriu, așa cum prevede art. 632 Cod procedură civilă.
Decizia civilă nr. 965/23.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și încheierea din 27.05.2010 din dosar nr._, nu obligă autoritatea vamală la plata unei sume cuantificată, ci doar la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum erau prevăzute de legea funcționarului public.
În ceea ce privește suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, contestatoarea a arătat că nu există nicio prevedere legală care să prevadă cuantumul acestora și modul de calcul, fiind astfel evident că aceste două suplimente nu pot fi acordate de nicio instituție publică și nici de instanță, nefiind prevăzute de lege, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 20/21.09.2009 în dosar nr. 9/2009.
În acest sens s-a pronunțat și Ministerul Finanțelor Publice care nu a avizat notele de punere în executare a hotărârilor judecătorești, care nu cuprind dispoziția instanței de a se plăti drepturile salariale în cuantumul stabilit de către instanța de judecată pentru fiecare supliment solicitat, iar autoritatea vamală nu poate proceda la negocierea cuantumului procentului privind suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, deoarece statutul funcționarilor publici nu prevede criterii concrete de cuantificare și determinare a suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare și nu există acte normative de punere în aplicare a prevederii legale.
Cu toate acestea, executorul judecătoresc a emis somația, pretinzând sume pentru care nu justifică modalitatea de calcul sau determinare a acestora.
Cu privire la suma de 609,04 lei reprezentând cheltuieli de executare silită, contestatoarea apreciază că această sumă nu este datorată, apreciind că executarea silită este nelegală, fiind pornită cu nerespectarea dispozițiilor legale speciale aplicabile în lipsa prevederii sumei de plată și a unui titlu executoriu, astfel că solicită exonerarea sa de la plata acestor cheltuieli.
În ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării silite, contestatoarea apreciază că această cerere este întemeiată, fiind invocate motive de nulitate a executării silite, iar o eventuală executare ar aduce grave prejudicii bugetului de stat.
În drept, contestatoarea a invocat art. 705, 711, 718 Cod procedură civilă, art. 229 Cod procedură civilă, iar în probațiune a administrat înscrisuri în copie, respectiv somație, adresa de înființare a popririi emisă în dosar execuțional nr. 34/2013 al B. B. C.. Încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare silită, încheierea nr. 950/27.02.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, proces-verbal cu privire la reactualizarea creanței întocmit de B. B. C. la data de 21.03.2013, sentința civilă nr. 2399/23.10.2007 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, decizia civilă nr. 965/23.06.2009 a Curții de Apel Timișoara, încheierea din Camera de Consiliu din data de 27.05.2010 dată în dosar nr._, stat de salarii, notă internă nr. 129/26.05.2008, extras de cont, ordin de plată nr. 1521/10.07.2008.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara, apreciind că este competentă Judecătoria A. în soluționarea prezentei contestații.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, intimatul a arătat că nu are aplicabilitate în speță, fiind incidente prevederile OUG nr. 71/2009.
Prin sentința civilă nr. 7939/20.06.2013 Judecătoria Timișoara a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei A., dosarul fiind înregistrat la această instanță la data de 19.07.2013.
La dosar s-a depus și copia certificată a dosarului execuțional nr. 34/2013 al B. B. C..
Din probele administrate în cauză, instanța reține, în fapt următoarele:
În dosar execuțional nr. 34/2013 al B. B. C. executarea silită împotriva contestatoarei a pornit în baza a două titluri executorii și anume sentința civilă nr. 2399/23.10.2007 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ irevocabilă prin decizia civilă nr. 83/24.01.2008 a Curții de Apel Timișoara prin care contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 3139 lei reprezentând prime concediu 2001-2006 și a titlului executoriu constând în decizia civilă nr. 965/23.06.2009 prin care a fost admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 18/13.01.2009 și s-a dispus plata către reclamanți și intervenienți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu data de 01.04.2004 la zi (23.06.2009).
Referitor la primul titlu executoriu instanța constată că obligația stabilită prin acesta a fost executată.
Astfel după cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 21-26 și 31 dosar contestatoarea a actualizat creanța cu rata inflației, stabilind că intimatul are de încasat suma brută de 3455 lei, sumă ce a fost inclusă pe statul de plată din luna iunie 2008 și care, după aplicarea cotelor de contribuție către bugetul de stat, a ajuns la valoarea de 2423 lei, fiind efectiv plătită contestatorului la data de 10.07.2008 prin OP nr. 1521/10.07.2008.
În concordanță cu această stare de fapt, față de prevederile art. 622 care stabilesc că se execută silit doar obligațiile neexecutate benevol, contestația la executare este întemeiată.
Referitor la cel de al doilea titlu de creanță instanța consideră că nu este determinat în mod cert cuantumul creanței.
Potrivit art. 662 din noul Cod de procedură civilă:
„(1) Executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
(2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
(3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
(4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
(5) Creanțele cu termen și cele condiționale nu pot fi puse în executare, însă ele pot participa, în condițiile legii, la distribuirea sumelor rezultate din urmărirea silită a bunurilor aparținând debitorului.”
Din cuprinsul titlului executoriu rezultă că nu s-a putut determina de către instanță cuantumul celor două sporuri acordate fiind respinsă solicitarea reclamanților de a se stabili cuantumul acestora la câte 25% fiecare, ori în condițiile în care executarea silită s-a făcut luându-se în calcul exact procentele respective, fără a se indica temeiul sau modalitatea prin care s-a ajuns la stabilirea procentelor respective, aceasta apare ca nelegală.
După cum rezultă din considerente deciziei ante-menționate determinarea acestui cuantum revine autorității administrative urmând a se face în funcție de „gradul, clasa, treptele de salarizare, etc.”.
Față de aceste considerente rezultă că instanța a stabilit în sarcina contestatoarei pe lângă obligația de a da (o sumă de bani) și o obligație de a face, obligație ce poate fi adusă la îndeplinire conform art. 902 și următoarele din noul Cod de procedură civilă.
Pentru aceste considerente și în baza dispozițiilor legale ante-menționate, în conformitate cu prevederile art. 711 din noul Cod de procedură civilă instanța va admite contestașia la executare și va anula actele de executare silită efectuate ulterior emiterii cererii de încuviințare a aexecutării.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, cu sediul în Timișoara, . P., nr. 89, ., în contradictoriu cu intimatul I. R. I., cu domiciliul în A., P-ța UTA, ., județul A..
Dispune anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 34 al Biroului Executorului Judecătoresc B. C..
Respinge cererea de suspendare a executării silite.
Fără cheltuieli de judecată.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se poate depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică azi 10.09.2013.
Președinte, Grefier,
F. V. B. C. B.
FVB/CB/ 10.10.2013/ 5 ex. din care 2 ex. se .> - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara-Timișoara, . P., nr. 89, .
- I. R. I.-A., P-ța UTA, ., județul A.
1 ex. se va comunica B. B. C. după rămânerea definitivă a hotărârii
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 6253/2013.... | Fond funciar. Sentința nr. 4382/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
