Contestaţie la executare. Sentința nr. 4222/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4222/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 4775/55/2013
ROMANIA
JUDECĂTORIA ARADOperator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4222
Ședința publică din 12 iunie 2013
Președinte: R. A.
Grefier: L. M.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului A. în contradictoriu cu intimații B. E. Judecătoresc B. C. și Z. A..
La apelul nominal se prezintă reprezentanta contestatoarei, consilier juridic P. N. G. și reprezentanta intimatei Z. A., avocat D. A., lipsă fiind reprezentanta intimatului B. E. Judecătoresc B. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta contestatoarei depune delegație de reprezentare.
Instanța acordă cuvântul pe excepțiile formulate.
Reprezentanta contestatoarei solicită respingerea excepției necompetenței Judecătoriei A. în soluționarea cererii privind acordarea unui termen de grație și în soluționarea cererii privind suspendarea executării silite.
Reprezentanta intimatei Z. A. solicită admiterea excepțiilor invocate pentru motivele arătate prin întâmpinare.
Instanța pune în discuția părților disjungerea cererii pentru acordarea unui termen de grație.
Reprezentantele părților prezente arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Apreciind că problema competenței se pune diferit în cazul contestației la executare, față de contestația la executare cererea de suspendare a executării și cea pentru termenul de grație, disjunge aceste din urmă cereri și dispune formarea, în privința lor, a unui nou dosar, respectiv_ .
Constatând că nu s-au formulat alte cereri și că nu mai sunt probe de administrat instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei Z. A. solicită respingerea contestației la executare ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA,
Constată că prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 25.03.2013, contestatoarea Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului A. a chemat în judecată intimații B. E. Judecătoresc B. C. și Z. A., solicitând admiterea excepției prematurității declanșării procedurii de executare silită, cu consecința anulării Somației din 13.03.2013 emisă de către B. E. Judecătoresc B. C. în dosarul execuțional nr. 35/13.03.2013 și a actelor de executare silită subsecvente, iar în subsidiar, a solicitat acordarea unui termen de grație pentru plata obligației și suspendarea executării silite în condițiile art. 6 din OG nr. 22/2002.
În motivare, a arătat că, prin Somația emisă în data de 13.03.2013 în dosarul execuțional nr. 35/2013 B. E. Judecătoresc B. C. a solicitat plata de către Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului A., în termen de o zi de la primirea actului de executare, către creditoarea Z. A. a sumei de_ euro, respectiv echivalentul în lei la data plății și 6.665,14 lei, reprezentând creanța și cheltuielile de executare.
A indicat că executorul judecătoresc, în mod nelegal, încălcând prevederile art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, a trecut executarea silită a Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului A., așa cum rezulta din somația emisă, creditoarea nesolicitând plata sumei de_ euro sau echivalentul în lei Direcției Generale a Finanțelor Publice A..
A apreciat că nu poate fi acceptată ideea promovării executării silite prin executor judecătoresc în condițiile în care contestatoarea efectuează astfel de plăți pe cale amiabilă în baza Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 2626/02.11.2010.
A invocat dispozițiile art. 3 din OG nr. 22/2022, concluzionând că executarea silită a unei instituții publice se poate face doar după expirarea unui termen de 6 luni de la momentul comunicării somației de plată.
În subsidiar a solicitat acordarea unui termen de grație pentru plata obligației și suspendarea executării silite în condițiile art. 6 din OG nr. 22/2002.
În drept a invocat dispozițiile art. 711 și următoarele din codul de procedură civilă și prevederile OG nr.22/2002.
Prin întâmpinare, intimata Z. A. a invocat excepția necompetenței Judecătoriei A. de soluționare a cererii privind acordarea unui termen de grație, raportat la dispozițiile art. 6 alin. 1 și 2 din OG 22/2002 și excepția necompetenței Judecătoriei A. de soluționare a cererii privind suspendarea executării silite în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. 4 din OG 22/2002, raportat la dispozițiile art. 6 alin. 1 și 2 din OG 22/2002.
În motivare a arătat că obligația de plată a debitoarei este stabilită prin Sentința 196/18.03.2010 a Tribunalului A., competența de soluționare aparținând acestei instanțe, la aceeași concluzie ajungându-se și din analiza dispozițiilor art. 6 alin. 3 din OG 22/2002.
A apreciat că, raportat la cererea debitoarei de acordarea a unui termen de grație, instanța va verifica dacă și în ce măsură cererea este fondată, si simpla solicitare a acordării facilității în baza unor alegații nefiind de natură a justifica luarea măsurii.
A mai arătat că suspendarea executării unui titlu executoriu e o situație de excepție, iar acordarea unui termen de grație peste termenul de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG 22/2002 este și neavenită, constituind o limitare vădită a dreptului intimatei creditoarei la un remediu efectiv în accepțiunea jurisprudenței CEDO, constând în punerea în executare a titlului într-un termen rezonabil.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată.
În motivare a arătat că a fost în îndrituită prin Sentința civilă nr. 196/18.03.2010 să beneficieze cu titlu de despăgubiri de suma de_ euro care urma să fie achitată de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. În condițiile în care în contul obligației nu s-a făcut nicio plată benevolă, a solicitat concursul organului de executare pentru punerea în executare a sentinței.
A apreciat că simpla trimitere la depozițiile art. 2 din OG 22/2002 nu face ca procedura execuțională să fie nelegală și prematur demarată ci poate constitui cel mult temei pentru amânarea continuării executării în condițiile în care debitorul face dovada imposibilității de achitare de îndată a creanței supuse executării.
Nici trimiterea la prevederile Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nu fac ca procedura de executare silită să fie prematură în condițiile în care conform dispozițiilor art. 622 Cod procedură civilă, obligația stabilită printr-o hotărâre a instanței de judecată se duce la îndeplinire de bunăvoie, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză, deși hotărârea pusă în executare a fost pronunțată în 2010 și devenită executorie de 18 luni.
A concluzionat că actele de executare silită contestate au fost emise cu respectarea prevederilor legale, neexistând temeiuri pentru constatarea nulității și desființarea acestora sau a executării silite însăși.
În drept a invocat dispozițiile art. 622 și următoarele din Cod procedură civilă și dispozițiile OG 22/2002.
Prin răspuns la întâmpinare, contestatoarea a indicat că acordarea unui termen de grație nu are nicio legătură cu ciclu procesual avut anterior prin sentința civilă și obligația de plată ce rezidă din aceasta.
A subliniat că intimata nu a formulat o notificare prin care să solicite obligația de plată din titlu executoriu, aceasta adresându-se direct Biroului E. Judecătoresc B. C..
A apreciat că dispozițiile art. 6 alin. 3 din OG nr. 22/2002 susținute prin întâmpinare de către pârâtă au fost intrepretate limitativ, întrucât contestatoarea nu demarează singură procedura de plată a unui debit, doar în condițiile unei cereri scrise formulate de către creditor, ceea ce nu s-a întâmplat. Mai mult, din dispoziția legală nu rezultă nici competența materială a Tribunalului A. de a judeca acest litigiu.
Solicitarea de acordarea a unui termen de grație pentru plata obligației a considerat-o întemeiată, întrucât continuarea oricăror măsuri de executare silită efectuate în temeiul Codului de procedură civilă constituie o încălcare fragrantă a dispozițiilor speciale și imperative ale OG nr. 22/2002.
În privința cererii de suspendare a executării silite în condițiile art. 6 alin. 4 din OG nr. 22/2002, a considerat-o întemeiată întrucât în urma emiterii Somației din 13.03.2013 exista eminența executării forțate în caz de neplată a obligației în termen de o zi.
A considerat că doar prin acordarea unui termen de grație pentru plata obligației și admiterea cererii de suspendare a executării silite se poate preîntâmpina prejudicierea contestatoarei prin continuarea unei executări silite ce se efectuează cu încălcarea dispozițiilor OG nr. 22/2002.
Intimatul B. E. Judecătoresc B. C. nu a formulat apărări scrise și nu a avut reprezentant în instanță.
În probațiune s-a depus: somația din 13.03.2013 emisă în dosar execuțional nr. 35/2013 și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare emisă de executorul judecătoresc, încheierea nr. 968 pronunțată la data de 28.02.2013 de Judecătoria A. în dosar nr._, sentința civilă nr. 196 din 18.03.2010, pronunțată de Tribunalul A., în dosar nr._, decizia nr. 197 din 14.04.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._/55/2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
1. Asupra contestației la executare.
În temeiul titlului executoriu constituit prin sentința civilă nr. 196/18.03.2010 a Tribunalului A., intimata Z. A. a demarat împotriva contestatoarei executarea silită pentru o creanță de_ euro sau echivalentul acesteia în lei, reprezentând despăgubiri, sumă la care se adaugă și cheltuielile de executare.
În cadrul dosarului execuțional nr. 35/2013, singurul act emis de executorul judecătoresc este somația prevăzută de art. 667 Cod procedură civilă, prin care contestatoarei i s-a pus în vedere să execute, în termen de 1 zi, obligația stabilită în titlu executoriu, în caz contrar urmând a se face aplicarea dispozițiilor OG nr. 22/2002.
Contrar aprecierilor contestatoarei, executarea silită, în această modalitate este legală.
Nu este întemeiată susținerea contestatoarei care pretinde că intimata avea obligația ca, anterior demarării executării silite, să ceară, pe cale administrativă, plata sumei prevăzută în titlul executoriu. Art. 2 din OG nr. 2/2002 stabilește că „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”. Din acest text rezultă că, cel puțin până la momentul comunicării somației de executare de către executorul judecătoresc nu există impedimente legale la executare. Problema nulității executării, ori a actelor de executare, s-ar pune doar în ipoteza în care, ulterior comunicării somației, executorul continuă executarea, fără a respecta termenul de 6 luni prevăzut de textul de lege anterior citat. Or, nu acesta este cazul în speță, executorul judecătoresc arătând clar, în cuprinsul somației, că executarea silită urmează a se face cu paza dispozițiilor OG nr. 22/2002.
Ca urmare, constatând că executarea silită în cauză nu este, cel puțin prin prisma celor invocate de contestator, nelegală, instanța, în temeiul textelor de lege anterior menționate, va respinge contestația la executare.
2. Asupra cererilor subsidiare de suspendare a executării și pentru termen de grație.
Instanța constată că, așa cum deja s-a arătat mai sus, întreaga executare silită este guvernată de dispozițiile OG nr. 22/2002, fiind vorba de o creanță stabilită prin titlu executoriu în sarcina unei instituții publice. Titlul executoriu este reprezentat de o sentință civilă emisă de Tribunalul A., aspect care, de asemenea, a mai fost evidențiat mai sus.
Or, conform art. 6 alin. 1 și 4 din OG nr. 22/2002, cererile pentru termen de grație, respectiv suspendarea executării sunt de competența instanței care a pronunțat hotărârea. Aceasta constituie o derogare de la regula plenitudinii de competență a instanței de executare, regulă care, în cazul OG nr. 22/2001, se aplică doar în ipoteza în careobligația de plată este stabilită printr-un titlu executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească (art. 6 alin. 3 din OG nr. 22/2001).
Așadar, având în vedere atribuirea specială de competență făcută de art. 6 în favoarea instanței care a pronunțat hotărârea ce constituie titlu executoriu, în speță Tribunalul A., în temeiul art. 132 Cod procedură civilă judecătoria va admite excepția și își va declina competența în favoarea Tribunalului A..
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului A., cu sediul în A., . împotriva intimaților Biroul executor judecătoresc B. C., cu sediul în A., ., nr. 41 și Z. A., cu domiciliul în A., ., jud. A..
Disjunge cererea de suspendare a executării și cea pentru termenul de grație și dispune formarea în privința acestora a unui nou dosar, respectiv_ .
Admite excepția necompetenței materiale în privința cererilor de suspendare a executării și de acordare a termenului de grație, ce formează obiectul dosarului nou format, și, în consecință, declină competența în favoarea Tribunalului A..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel, la Judecătoria A., în 30 zile de la comunicare, în privința contestației la executare, și fără nicio cale de atac, în privința declinării competenței.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 iunie 2013.
Președinte pentru grefier L. M.,
R. A. aflată în concediu, semnează
grefier șef D. V.
Red. RA/LM
03.07.2013/5 ex/ 3 . comunică:
Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului A., A., .
Biroul executor judecătoresc B. C., A., ., nr. 41
Z. A., A., ., jud. A..
| ← Acordare personalitate juridică. Încheierea nr. 2200/2013.... | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 6253/2013.... → |
|---|
