Contestaţie la executare. Sentința nr. 2068/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2068/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 17056/55/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._/585/2012
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2068
Ședința publică din 12 martie 2013
Președinte: H. B.
Grefier: A. Craițar
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatorul D. G. în contradictoriu cu intimații Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C., U. Ț. B. SA, B.-G. Societe General SA, C. B. SA, A. B. România SA și P. B. România SA, pentru anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr._/2012 al AFP C..
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația este legal timbrată cu 194 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind formulate cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Constată că prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria A., la data de 14.11.2012, contestatorul D. G. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C., U. Ț. B. SA, B.-G. Societe General SA, C. B. SA, A. B. România SA și P. B. România SA:
- să constate că formele de înființare și validare a popririi asupra sumelor de 3.310 lei și 527 lei nu sunt legale și temeinice și că sumele pretinse sunt mai vechi de 5 ani, datând din perioada 2001-2002, implicit operând prescripția dreptului de a solicita aceste sume;
- să constate că Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C. nu i-a comunicat titlurile executorii în baza cărora a solicitat cele menționate;
- să dispună invalidarea formelor de poprire ale creditoarei;
- să dispună suspendarea executării pe durata judecării cauzei;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorul arată că a fost somat printr-o „Înștiințare poprire” din 15.10.2012, din dosarul de executare nr._ pentru a achita sumele menționate anterior, înființându-se poprirea asupra drepturilor sale bănești de la terții popriți.
Menționează că formele de înființare și validare ale popririi sunt nelegale și netemeinice, iar sumele pretinse de creditoarea AFP a municipiului C. au vechime mai mare de 5 ani, motiv pentru care invocă prescripția extinctivă a acestor creanțe, datorită faptului că ele datează din anii 2001-2002. Arată că aceste forme de înființare a popririi i-au fost comunicate prin „Total post” la data de 05.11.2012.
Față de cele menționate și datorită faptului că nu i-au fost comunicate titlurile executorii în baza cărora s-a dispus înființarea popririi, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată și desființarea formelor de poprire ale creditoarei.
Intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C. nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar copii din dosarul de executare nr._ privindu-l pe contestator.
Intimata C. B. SA a formulat întâmpinare, prin care a arătat că lasă la aprecierea instanței admiterea contestației.
Arată că, contestatorul figurează în evidențele C. B. SA - Sucursala A., cu un cont de consemnare a sumei de 11,40 lei din 16.10.2008 pe seama și la dispoziția ENEL și două popriri: pentru suma de 1.392 lei, dosar_/14.12.2009 – înființată de AFP A., și pentru suma de 3.837 lei, dosar_/15.10.2012 – înființată de AFP C..
Ceilalți intimați, deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat apărări prin întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 15.01.2013, instanța a admis cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației.
Din actele dosarului, precum și din înscrisurile dosarului de executare nr._/2012, instanța reține în fapt următoarele:
Dosarul de executare susmenționat al intimatei AFP a mun. C. are ca obiect executarea silită a contestatorului D. G., pentru o creanță totală de 3.837 lei, în temeiul a două titluri executorii, nr._/18.02.2008, în sumă de 3.310 lei, și nr._/17.08.2010, în sumă de 527 lei, ambele reprezentând diferențe de impozit anual de regularizat.
În prezenta contestație, contestatorul contestă executarea silită prin poprire, demarată de intimată prin emiterea la data de 15.10.2012 a cinci adrese de înființare a popririi, la terții popriți U. Ț. B. SA, B.-G. Societe General SA, C. B. SA, A. B. România SA și P. B. România SA, cu privire la care a fost înștiințat prin adresa de înștiințare poprire din aceeași dată, invocând prescripția dreptului intimatei de a cere executarea silită împotriva sa în condițiile în care sumele datorate sunt mai vechi de 5 ani, respectiv din perioada 2001 – 2002.
Conform actelor de executare depuse de intimată, creanța a cărei executare silită s-a solicitat este compusă din suma de 1.444 lei, cuprinsă în decizia de impunere anuală pe anul 2002, având nr._/14.10.2003, plus accesorii, identificate generic în titlurile executorii – decizii calcul accesorii, emise în perioada 31.12.2003 – 31.12.2007 (în titlul executoriu nr._/ 18.02.2008), și respectiv 14.01.2010 (în titlul executoriu nr._/ 17.08.2010).
Decizia de impunere anuală pe anul 2002, prin care s-a stabilit în sarcina contestatorului o diferență de impozit de achitat în sumă de 14.444.910 lei ROL (1.444,49 lei RON), a fost expediată contestatorului la data de 17.10.2003 prin poștă la domiciliul acestuia din C., ., ., . (domiciliu indicat de contestator în declarația de venit global pe anul 2002), contestatorul fiind însă, conform mențiunii făcută de lucrătorul poștal, „mutat de la adresă”.
Deciziile de calcul accesorii nu au fost comunicate în niciun fel contestatorului.
Conform art. 131 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, iar conform art. 133 din aceeași ordonanță, termenul de prescripție se întrerupe pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită.
Raportat la motivul invocat de contestator, instanța constată în primul rând că, potrivit mențiunii din decizia de impunere, contestatorul avea obligația de plată a diferenței de impozit până la data de 20 a lunii următoare primirii deciziei. Cum contestatorul nu a achitat de bunăvoie creanța, iar titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată, rezultă că dreptul organului fiscal de a începe executarea silită s-a născut la data de 21.11.2003, iar termenul de prescripție al acestui drept a început să curgă de la data de 01.01.2004.
Întrucât de la această dată și până la data efectuării actelor de executare prin poprire ce fac obiectul prezentei contestații (15.10.2012) s-a împlinit în mod evident termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită, se pune problema efectuării de către intimată a unor acte de executare susceptibile de a întrerupe termenul de prescripție.
Cu titlu preliminar, instanța constată că, potrivit informării din baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, contestatorul figurează cu domiciliul în municipiul A., ., nr. 20, .. 2, ., începând cu data de 05.12.2003.
Din actele din dosar, rezultă că organul fiscal a luat cunoștință de schimbarea domiciliului fiscal al contestatorului, din C. în A., cel mai târziu la 18.02.2008, când a emis titlul executoriu nr._/ 18.02.2008 și somația la executare nr._ din aceeași dată, acte în care contestatorul apare cu noul domiciliu.
Deși, cum s-a arătat mai sus, organul fiscal a cunoscut de la data susmenționată noul domiciliu fiscal al contestatorului (fapt ce ar fi impus, conform art. 136 din OG 92/2003, înaintarea dosarului de executare către organul fiscal din A.), intimata AFP a mun. C. a comunicat contestatorului atât titlul executoriu și somația din data de 18.02.2008, cât și titlul executoriu nr._/17.08.2010 și somația la executare nr._ din data de 17.08.2010, prin publicitate, la data de 26.02.2008 și respectiv la 06.01.2011, prin anunțuri colective emise în temeiul art. 44 alin. 2 lit. d din OG nr. 92/2003 (în forma în vigoare la data emiterii actelor).
Art. 44 din OG nr. 92/2003, în forma în vigoare la data efectuării comunicărilor prin publicitate, prevedea următoarele modalități de comunicare a actelor administrativ fiscale: prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia; și, în fine, prin publicitate.
Deși abia ulterior, prin OG nr. 29/2011, art. 44 a fost modificat, prevăzându-se expres că doar în cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin celelalte modalități aceasta se realizează prin publicitate, este evident că și anterior modificării actului normativ posibilitatea organului fiscal de a utiliza această formă de comunicare era condiționată de imposibilitatea realizării celorlalte forme.
Este relevantă sub acest aspect decizia Curții Constituționale nr. 667/30 aprilie 2009 - referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, prin care s-a arătat că:
În final, cu privire la constituționalitatea art. 44 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că, în sine, textul în cauză nu contravine niciunei dispoziții constituționale invocate, reglementând doar o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative este apanajul exclusiv al instanțelor judecătorești, însă deja acest aspect ține de aplicarea și interpretarea legii. Numai instanța de judecată este cea competentă să stabilească dacă comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal a fost efectuată în condițiile Codului de procedură fiscală.
Prin urmare, instanța apreciază că în conformitate cu principiul bunei credințe ce trebuie să fundamenteze relațiile dintre contribuabili și organele fiscale și ținând cont că pentru a produce efecte actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului potrivit art. 44 din OG nr. 92/2003, instanța constată că modalitatea în care intimata a procedat la comunicarea titlurilor executorii și a somațiilor cu contestatorul nu s-a făcut în conformitate cu art. 44 suscitat, nefiind făcută în niciun fel dovada comunicării actelor prin una din posibilitățile principale de comunicare, ce ar fi avut aptitudinea de a ajunge la cunoștința efectivă a contestatorului.
Apreciind așadar că cele două comunicări prin publicitate nu îndeplinesc condițiile art. 44 din OG nr. 92/2003, rezultă că actele de executare comunicate prin publicitate nu sunt opozabile contestatorului și nu produc efectele prevăzute de lege, astfel că nu pot întrerupe termenul de prescripție.
În consecință, instanța constată prescris dreptul intimatei de a cere executarea silită a contestatorului în temeiul titlului executoriu provenit din titlul de creanță din anul 2003, și subsecvent al deciziilor accesorii aferente.
Așa fiind, în temeiul art. 172 – 174 din OG nr. 92/2003, instanța va admite contestația formulată și va anula actele de executare efectuate în dosarul de executare nr._/2012 al AFP C..
Nepunându-se problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatorul D. G., cu domiciliul în A., ., nr. 20, .. 2, ., în contradictoriu cu intimații Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C., cu sediul în C., ., jud. C., U. Ț. B. SA, cu sediul în București, ., sector 1, B.-G. Societe General SA, cu sediul în București, .. 1-7, sector 1, C. B. SA, cu sediul în București, Calea Victoriei, nr. 13, sector 3, A. B. România SA, cu sediul în București, Calea Dorobanților, nr. 237B, sector 1 și P. B. România SA, cu sediul în București, .. 29-31, sector 1.
Anulează actele de executare efectuate în dosarul de executare nr._/2012 al AFP C..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12.03.2013.
Președinte Grefier
H. B. A. Craițar
Red./Dact.: HB/AC
9ex/7com/28.03.2013
Se .> Contest. - D. G. - A., ., nr. 20, .. 2, .;
Intimații - AFP a mun. C. - C., ., jud. C.,
-U. Ț. B. SA - București, ., sector 1,
-B.-G. Societe General SA - București, ..1-7, sect. 1,
-C. B. SA - București, Calea Victoriei, nr. 13, sector 3,
-A. B. România SA - București, Calea Dorobanților, nr. 237B, sector 1,
-P. B. România SA- București, .. 29-31, sect. 1.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2795/2013. Judecătoria... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
