Contestaţie la executare. Sentința nr. 299/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 299/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 16571/55/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 299
Ședința publică din 17.01.2013
Președinte: H. Ș.
Grefier: M. J.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de către contestatorii B. S. și B. D. în contradictoriu cu intimata B. G. Societe Generale SA.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul contestatorilor avocat I. A. din Baroul A. și reprezentantul intimatei avocat Ș. R. din cadrul Baroului A., lipsă fiind contestatorii.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este legal timbrată cu suma de 194 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Nemaifiind alte cereri formulate, instanța acordă cuvântul pe excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de intimată, conform art. 137 alin. 1 C.proc.civ., și în continuare asupra fondului.
Reprezentantul contestatorilor solicită respingerea excepției tardivității introducerii acțiunii invocată de intimată, iar pe fondul cauzei solicită admiterea contestației pentru motivele arătate pe larg prin acțiune, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru. Cu privire la onorariul executorului judecătoresc, consideră că este excesiv de mare, este calculat abuziv și nelegal peste limita admisă de lege.
Reprezentantul intimatei susține excepția tardivității promovării contestației, iar pe fondul cauzei solicită respingerea contestației ca neîntemeiată. Referitor la invocarea beneficiului de discuțiune și de diviziune, arată că contestatorii au renunțat expres la aceste beneficii, conform prevederilor contractului de ipotecă autentificat sub nr. 906 (pag. 5, paragraf 1,2 și 4) și nr. 1664 (pag. 5 paragraf 11, 12, 14). Astfel, aceștia s-au obligat în solidar cu debitoarea principală .. Nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
În deliberare asupra cererii civile de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la această instanță sub nr._ /06.11.2012, contestatorii B. S. și B. D. au solicitat în contradictoriu cu intimata B. G. Societe Generale SA, anularea tuturor formelor de executare silită întreprinse în cadrul dosarului execuțional nr. 2856/ex/2012, respectiv a somației din data de 17.10.2012, a proceselor verbale din data de 15.10.2012 și din data de 17.10.2012 privind cheltuielile de executare silită, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, arată că prin somația din data de 17.10.2012, emisă în dosar execuțional nr. 2856/ex/2012 de către B. Asociați D. D. și Stepanov Voislav, au fost somați să achite 1.780.727,96 euro reprezentând credit și 206.025,47 lei cheltuieli de executare. Numitul R. D. I., în calitate de asociat unic și administrator la ., a contractat mai multe credite bancare garantate cu ipoteci atât de către debitor, cât și de către garanți ipotecari.
Invocă beneficiul de discuțiune și de diviziune deoarece sunt garanți ipotecari și nu pot fi obligați la plata creditului bancar decât după ce creditoarea încercă încasarea sumelor direct de la debitorul principal. D. în situația în care averea debitorului . ar fi insuficientă pentru acoperirea debitului contractat, creditorul poate urmări pe garanții ipotecari sau alte persoane care au garantat în favoarea debitorului. De asemenea, fiind mai mulți garanți imobiliari, solicită ca urmărirea silită a debitului să se împartă proporțional între toți garanții ipotecari.
Ulterior încheierii contractelor de credit au fost încheiate acte adiționale prin care s-au modificat doar clauzele privind evaluarea bunurilor ce constituie garanția creditorului. Imobilele au fost constant subevaluate în mod arbitrar și fără nici o bază legală sau un raport de evaluare. În cuprinsul contractelor de credit și a actelor adiționale la acestea, cât și a contractelor de ipotecă și a actelor adiționale la acestea se face vorbire doar despre un raport de evaluare din data de 16.04.2007, raport care însă stabilește valori net superioare celor cuprinse ulterior în actele adiționale. S-a procedat fără nici o bază legală la reevaluarea convențională a bunurilor imobile ipotecate, micșorând astfel patrimoniul societății, în timp ce creditul bancar a fost mărit, creând un prejudiciu garanților ipotecari și diminuând activul societății.
Cu privire la onorariul executorului judecătoresc, consideră că este excesiv de mare, cu mult peste suma admisă în mod legal. Debitul asupra căruia ar trebui însă calculat onorariu executorului judecătoresc nu este creanța în sumă totală de 1.780,727,96 euro, ci suma de 93.600 euro, sumă cu care au garantat creditul.
În drept, invocă art.399 și urm. C.pr.civ., Legea nr. 188/2000.
Intimata formulează întâmpinare (f.22-23), prin care invocă excepția tardivității introducerii acțiunii, iar pe fond solicită respingerea cererii ca neîntemeiată.
Cu privire la excepție, invocă art. 401 alin. 1 lit. b și c C.pr.civ., din susținerile contestatorilor nerezultând data la care aceștia au primit somația sau care este primul act de executare de care au luat cunoștință.
Pe fondul cauzei, arată că contestatorii au renunțat la beneficiul de discuțiune și diviziune, obligându-se solidar cu debitoarea principală ., conform prevederilor contractelor de ipotecă. Prin urmare, în speță sunt aplicabile prevederile art. 1662 C.civ. (vechiul cod civil) coroborate cu prevederile art. 42 alin 1 și 2 C.. garanți și debitorii principali. Cu privire la celelalte susțineri, acestea nu au nici o relevanță în soluționarea cauzei, creanța pentru care s-a pornit executarea silită împotriva lor fiind certă, lichidă și exigibilă, rezultând din titlurile executorii (contracte de credit, contracte de ipotecă) menționate în somația transmisă acestora, nefiind influențată în nici un fel de aspectele invocate de către contestatori.
În drept, invocă art. 1662 C.civ., art. 42 alin 1 și 2 C.. urm. C.pr.civ.
În probațiune, se depun înscrisuri: somația din data de 17.10.2012 (f.7), procesele verbale din data de din data de 17.10.2012 și 15.10.2012 a cheltuielilor de executare silită (f.8-9). La dosarul instanței a fost atașat dosarul execuțional nr. 2856/2012 al Biroului executori judecătorești asociați D. D. și Stepanov Voislav, conform art.402 alin. 1 C.proc.civ.
Cu privire la excepția tardivității invocată de către intimată, art. 401 alin. 1 C.p.c reglementează curgerea termenului de decădere de 15 zile de în funcție de luarea la cunoștință a actului de executare („a luat la cunoștință”, „cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea”, „a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare”). Termenul este unul legal imperativ, de decădere, din moment ce reglementează termenul de exercitare ale unei acțiuni în justiție (termen de aceeași natură cu cele reglementate de lege pentru exercitare unor căi de atac). Aceste dispoziții trebuie coroborate cu dispozițiile care reglementează procedura de citare, fiind aplicabilă și în această fază procesuală, din moment ce faza executării silite este o fază a procesului civil, chiar dacă are un specific aparte. Astfel, conform art. 102 alin. 1 C.proc.civ., punctul de plecare a termenelor procedurale, ca termene de decădere, îl reprezintă data comunicării actelor de procedură. În cauză, somația a fost emisă la data de 17.10.2012 și comunicată împreună cu titlurile executorii la data de 23.10.2012, conform art. 92 C.proc.civ. Modul în care s-a efectuat această procedură rezultă din procesul verbal de comunicare, întocmit de agentul procedural și care face dovada până la înscrierea în fals. Prin urmare, de la această dată curge termenul de 15 zile prevăzut de lege. Având în vedere că contestația la executare a fost depusă la data de 06.11.2012, instanța constată că a fost respectat termenul de decădere de 15 zile prevăzut la art. 401 alin. 1 C.p.c, acesta începând să curgă la data de 24.10.2012 și s-ar fi împlinit la data de 08.11.2012. Prin urmare, instanța va respinge această excepție ca neîntemeiată.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Între debitoarea principală . și intimată s-au încheiat mai multe contracte de credit, printre care:
- nr. 3776/01.10.2007 pentru suma de 2.360.000 lei (modificat prin acte adiționale nr. 1/26.03.2009, nr. 2/04.11.2009, nr. 3/15.04.2010);
- nr. 3507/08.10.2008 pentru suma de 2.000.000 lei (modificat prin acte adiționale nr. 1/26.03.2009, nr. 2/04.11.2009, nr. 3/15.04.2010);
- nr. 3508/08.10.2008 pentru suma de 1.500.000 lei (modificat prin acte adiționale nr. 1/26.03.2009, nr. 2/04.11.2009, nr. 3/15.04.2010).
Creditele au fost garantate prin constituirea unor drepturi de ipotecă asupra mai multor imobile (parte proprietatea debitoarei, altele proprietatea unor terțe persoane), printre care și imobilul situat în mun. A., .. 6, înscris în CF nr. 2403 Aradul Nou, nr. top 650-651, coproprietatea contestatorilor B. S. și B. D..
În acest sens au fost încheiate două contracte de ipotecă:
- autentificat sub nr. 906/05.10.2007 la BNP I. B. (privind și contractul de credit nr. 3776/01.10.2007), modificat prin actul adițional din data de 15.04.2010;
- autentificat sub nr. 1664/08.10.2008 (privind contractul de credit nr. 3507/08.10.2008 și nr. 3508/08.10.2008), modificat prin actele adiționale din data de 15.04.2010 și din data de 06.11.2009.
Aceste contracte de garantare împreună cu actele adiționale, precum și contractele de credit nr. 3507/08.10.2008 și nr. 3508/08.10.2008 (inclusiv actele adiționale) au fost semnate de către contestatori prin mandatar/împuternicit B. S.-D..
În cuprinsul contractelor de ipotecă se menționează expres că garanții răspund solidar cu titulara contractului de credit, renunțând la beneficiul de discuțiune și că valorificarea imobilului în cadrul executării silite să se facă pentru orice sumă care ar acoperi integral creanța creditorului (nr. 906/05.10.2007 – pag. 5, paragraful nr. 1 și 2, respectiv nr. 1664/08.10.2008 – pag. 5 paragraful nr. 11 și 12). De asemenea, se specifică expres că această garanție se întinde la întreaga creanță, anume la suma luată cu titlu de împrumut de către debitoarea principală, inclusiv dobânda penalizatore, comisioanele, costurile aferente, cheltuielile de recuperare (pag. 4, par. 1 – nr. 906, respectiv pag. 3 par. ultim și pag. 4 par. 7 – nr. 1664).
Cu privire la evaluarea imobilelor ipotecate:
- prin anexa 3 la contractul nr. 3776/01.10.2007 au fost evaluate imobilele proprietatea debitoarei principale și a garanților R. D. și R. M. (valoare menținută prin actul adițional nr. 1/26.03.2009), valoare modificată în sensul diminuării valorii de circulație prin actul adițional nr. 3/01.10.2007. De asemenea, valorile stabilite pentru imobilele ipotecate prin contractul nr. 906/05.10.2007 au fost modificate prin actul adițional la acest contract de ipotecă, autentificat sub nr. 734/1/15.04.2010.
- prin contractul nr. 3507/08.10.2008 au fost evaluate toate imobilele, inclusiv al contestatorilor, valoare de circulație fiind modificată prin actul adițional nr. 3/15.04.2010 în sensul diminuării, inclusiv pentru imobilul contestatorilor (de la suma de 282.700 euro la suma de 93.600 euro); prin contractul nr. 3508/08.10.2008 au fost evaluate toate imobilele, la aceeași valoare cu cele anterioare, modificate în același sens, la aceeași dată. De asemenea, valorile stabilite pentru imobilele ipotecate prin contractul nr. 1664/08.10.2008 au fost modificate prin actul adițional la acest contract de ipotecă, autentificat sub nr. 735/1/15.04.2010 (diminuându-se și valoarea stabilită inițial pentru imobilul contestatorilor, conform celor arătate mai sus).
În ce privește onorariule executorului judecătoresc, prin procesul verbal din data de 15.10.2012, acesta a fost stabilit la suma totală de 205.430,80 lei.
Împotriva actelor de executare, contestatorii au invocat ca motive de nelegalitate incidența beneficiului de discuțiune și diviziune, modificarea clauzelor contractuale prin diminuarea valorii de circulație a imobilelor și cuantumul onorariului de executor.
În drept, cu privire la primul aspect, privind beneficul de discuțiune și indiviziune, art. 42 alin. 1 și alin. 2 C.. garantul unei obligații comerciale și debitorul principal, chiar dacă acest garant este o persoană fizică. Mai mult, contestatorii au arătat expres în contractele de ipotecă încheiate că se obligă în mod solidar. Astfel, art. 1662 C.civ., dispune că urmărirea prioritară a debitorului principal poate fi invocată doar dacă nu s-a renunțat la acest beneficiu (fapt confirmat expres prin renunțarea la beneficiul de discuțiune) sau dacă nu s-a obligat în solidar (fapt reținut prin declarația contestatorilor de acceptare a răspunderii solidare), iar art. 1667 C.civ prevede că beneficiul diviziunii poate fi invocat doar dacă s-a renunțat la acesta (declarația de solidaritate echivalând și confirmând acest lucru). Din moment ce instanța a reținut existența unei stipulații exprese a solidarității, conform art. 1041 teza I-a C.civ, instanța va avea în vedere art. 1039 rap. la art. 1662 teza finală C.civ, conform cărora, în cazul obligației solidare, fiecare codebitor poate fi urmărit pentru întreaga creanță. Față de acestea, instanța va respinge argumentele contestatorilor sub acest aspect.
Cu privire la al doilea aspect, privind evaluarea convențională a imobilelor, instanța trebuie să aibă în vedere efectul juridic al unei astfel de evaluări în cadrul executării silite și caracterul specializat al ipotecii. Astfel, valoarea stabilită de debitori și creditoare, de comun acord, reprezintă o evaluare estimativă, necesară pentru ca banca să aprecieze întinderea creditului ce îl poate acorda și dacă garanțiile oferite sunt de natură a facilita/asigura recuperarea acestuia în caz de neplată. Valorificarea propriu-zisă a imobilelor se poate realiza fie prin vânzare de bunăvoie la prețul acceptat de către proprietarii-garanți ipotecari, fie prin executare silită pentru plata creditului, la prețul stabilit conform art. 500 alin. 2 C.pro.civ. În ce privește respectarea principiului specializării dreptului de ipotecă, art. 1776 alin. 1 C.civ. prevede că întinderea debitului garantat este cel al creanței debitorului garantat, iar nu valoarea imobilului cu care se garantează. Cu alte cuvinte, aceștia au garantat cu prețul imobilului (ce urmează a fi stabilit conform legii de executorul judecătoresc) până la limita creanței urmărite (împrumutul bancar). În acest sens este și declarația contestatorilor-garați ipotecari că ipotecile se constituie pentru plafonul de credit menționat expres în contract, la care se adaugă dobânda, penalitățile, comisioanele și alte cheltuieli de recuperare. Modificarea valorii estimative a imobilelor ce constituie garanția creditoarei nu este de natură a afecta executare silită, prețul urmând a fi stabilit la valoarea de piață din momentul vânzării efective. Mai mult, instanța a mai reținut că inclusiv pentru imobilul contestatorilor s-a procedat la diminuarea valorii de piață estimative (de la suma de 282.700 euro la suma de 93.600 euro), iar contractele și actele adiționale care materializează acordul părților sub acest aspect au fost semnate de contestatori prin mandatar, fără a ridica obiecțiuni la acel moment. De asemenea, în ce privește susținerea privind diminuarea activelor societății debitoare, pe de o parte instanța arată că evaluarea estimativă a unor imobile prin contract bancar nu este de natură a determina un astfel de efect în plan juridic, iar pe de altă parte acest aspect nu impietează asupra executării silite a garanților obligați în solidar. Față de toate acestea, instanța va respinge aceste susțineri ale părților.
În ce privește însă onorariul executorului judecătoresc, instanța este îndrituită să verifice legalitatea, conform Ordinului nr. 2550/2006 și art. 39 din Legea nr. 188/2000. În ce privește cuantumul sumei la care trebuie raportat, acesta este întinderea debitului urmărit și garantat, anume creanța debitorului principal, iar nu valoarea estimativă a imobilului. În speță, instanța arată că întinderea creanței este de 1.780.727,96 euro (sumă înscrisă în cererea de executare silită și somația de executare), respectiv 8.066.697,65 lei, astfel că onorariul maximal cuvenit executorului trebuie stabilit conform art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/2000. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maximal este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite. Acest cuantum este prevăzut și de Anexa nr. 1 la Ordinul 2550/C/2006. Așadar, onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit cu depășirea cuantumului maxim prevăzut de lege, motiv pentru se impune reducerea acestuia de la suma de 205.430,80 lei la suma maximă prevăzută de lege, respectiv 85.966 lei.
Prin urmare, instanța va admite contestația doar în parte și va dispune reducerea onorariului B. D. D. și Stepanov Voislav stabilit prin procesul verbal din data de 15.10.2012 în dosar execuțional nr. 2856/2012 de la 205.430,80 lei la 85.966 lei.
În baza art. 23 alin. 1 lit. e din Legea nr. 146/1997, care reglementează restituirea taxei judiciare de timbru plătite în caz de admitere a contestației la executare, față de admiterea doar parte a acesteia (sub aspectul cuantumului onorariului de executor, nefiind reținute celelalte aspecte de nelegalitate ale actelor de executare), instanța va respinge cererea contestatorilor de acordare a cheltuielilor de judecată prin restituirea taxei judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de către intimată ca neîntemeiată.
Admite în parte contestația la executare formulată de către contestatorii B. S. și B. D., ambii domiciliați în A., ., .. 31, jud. A. în contradictoriu cu intimata B. G. Societe Generale SA, cu sediul în Timișoara, ., jud. T..
Dispune reducerea onorariului B. D. D. și Stepanov Voislav stabilit prin procesul verbal din data de 15.10.2012 în dosar execuțional nr. 2856/2012 de la 205.430,80 lei la 85.966 lei.
Respinge în rest contestația la executare ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17.01.2013.
Președinte,Grefier,
H. Ș. M. J.
Red./tehn./HȘ/MJ/05.02.2012
5 ex./3 . comunică cu:
B. S.
B. D., ambii domiciliați în A., ., .. 31, jud. A.
B. G. Societe Generale SA, cu sediul în Timișoara, ., jud. T..
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 6763/2013.... | Constatare nulitate act juridic. Încheierea nr. 7206/2013.... → |
|---|
