Obligaţie de a face. Sentința nr. 635/2013. Judecătoria ARAD

Sentința nr. 635/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 15103/55/2012

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA A. Operator 3208

SECFTIA CIVILA

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 635

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2013

Președinte: R. A. C.

Grefier: S. Barbara C.

S-a luat în examinare acțiunea formulată și precizată de reclamantul M. A., reprezentat prin primar, în contradictoriu pârâtul B. G., intervenienții K. M. M., B. A., T. A., C. I., având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâtei, avocat Ș. O. S. din Baroul de Avocați A., reprezentanta intervenienților, avocat P. I. din Baroul de Avocați A., absent fiind reprezentantul reclamantului, pârâta și intervenienții.

Acțiunea este timbrată cu suma de 8 lei taxa judiciare de timbru și 0,30 timbrui judiciar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată depus la dosar prin Serviciul registratură al instanței din partea reclamantului, precizare la acțiune.

Reprezentantul pârâtei depune la dosar întâmpinare la cererea accesorie, un exemplar comunică cu reprezentanta intervenienților.

Instanța, din oficiu pune în discuție proba privind efectuarea unei expertize pentru identificarea construcției.

Reprezentata intervenienților se opune.

Reprezentantul pârâtei consideră că proba nu este utilă având în vedere că pârâta nu contestă existența construcției.

Instanța acordă cuvântul părților pe probe.

Reprezentanta intervenineților arată că nu are probe de propus.

Reprezentantul pârâtei învederează că nu are alte probe de solicitat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța declară dezbaterile închise, în temeiul disp.art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Reprezentanta intervenienților solicită admiterea cererii, autorizarea desființării îngrădirii executate în incinta curții imobilului, cu cheltuieli de judecată.

Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii, respingerea cererii de intervenție în favoarea reclamantului ca inadmisibilă și nefondată, consideră că prin apărările formulate o astfel de îngrădire nu obturează accesul, cu cheltuieli de judecată.

JUDECĂTORIA

Prin acțiunea civilă având ca obiect obligația de a face înregistrată la data de 09.10.2012 la Judecătoria A. sub numărul de dosar_ reclamantul M. A., reprezentat prin primar, în contradictoriu pârâtul B. G., a solicitat: autorizarea desființării îngrădirii executate în incinta curții imobilului situat in A. ..77-79.

În motivare acțiunii reclamantul arată că pârâta a îngrădit o suprafață de teren din curtea imobilului situat în A. ..77-79 fără a avea acordul coproprietarilor. În acest mod a obstrucționat accesul locatarilor apartamentelor nr.2 si 3 împiedicând folosirea normală a curții .Mai mult arată reclamantul, pârâta a procedat la popularea țarcului respectiv cu trei câini care tulbură liniștea locatarilor si produc disconfort.

Mai arată reclamantul că potrivit dispozițiilor legale în cazul coproprietății forțate si perpetue fiecare coproprietar poate poseda și utiliza bunul comun fără a avea consimțământul celorlalți coproprietari dacă respectă două condiții: să nu aducă atingere drepturilor simultane si concurente de aceeași natură ale celorlalți coproprietari și să se exercite numai pentru utilizarea bunului principal spre a cărui folosire a fost destinat bunul accesoriu.

De asemenea potrivit disp.art.35 din Legea 114/1996 în clădirile cu mai multe locuințe proprietarul răspunde de asigurarea condițiilor de funcționare normală a locuinței aflate în proprietate exclusivă și a spațiilor aflate în proprietate indiviză. Conform art.2 lit.j) din Lege este obligatorie asigurarea accesului la locuința individuală

Mai arată reclamantul că din cartea funciară nr._ A. rezultă că pârâta este coproprietară doar pe 162 de mp din 1408 mp teren total ceea ce reprezintă 0,115 din totalul terenului care figurează la părțile comune, iar apartamentele nr.2 si 3 sînt proprietatea Statului

Având în vedere faptul că pârâta și-a exercitat în mod abuziv dreptul de coproprietară solicită admiterea acțiunii.

În drept se invocă disp.art 2 lit.j),art.10 index 1 ,art.35 din Legea 114/1996 si art.15 din Codul civil, iar în probațiune a depus înscrisuri: sesizarea înregistrată cu nr._/23.03.2012 din partea locatarului C. I. ,fotografiile executate la fata locului privind împrejmuirea realizată, răspunsul Serviciului Disciplină în construcții cu nr.3844/06.06.2012. - CF_ A.

Prin notele de ședință depuse la dosar reclamantul a arătat că obiectul contractului de donație încheiat între Pacsa M. în calitate de donator pe de o parte, și B. G. în calitate de donatar, pe de altă parte, l-a constituit nuda proprietate asupra apartamentului nr.l din imobilul situat pe ..77-79 și nicidecum terenul în suprafață de 223 mp reprezentînd cota din curtea imobilului care se află în proprietatea Statului.

Prin urmare, din moment ce conform CF_ A. Pacsa M. a fost proprietară doar asupra cotei de 162/1408 mp reprezentând terenul de sub construcție aceasta nu putea să doneze mai mult decât avea în proprietate ,nici să constituie ori să rezerve drepturi reale pe care nu le-a avut,cota de 223/1408 la care face referire rămânând proprietatea Statului

În concluzie din moment ce Pacsa M. nu a fost proprietara terenului pe care s-a edificat construcția nelegală (și nici nu are vreun alt drept real susceptibil de intabulare) cum eronat se consideră în întâmpinare apreciază că nu se impune introducerea acesteia în cauză. Astfel nuda proprietate respectiv uzufructul viager au ca obiect doar apartamentul si terenul de sub acesta adică 162/1408, pârâta fiind în eroare cu privire la noțiunea si regimul juridic al terenului aferent imobilului respectiv terenul cu destinația de curte.

Litigiul are ca obiect autorizarea desființării construcției nelegale si nicidecum folosința terenului cum eronat se interpretează de către pârâtă.

Pârâta, a fost reprezentată în instanță și a depus la dosar întâmpinare la acțiunea reclamantului M. A., prin care, în temeiul disp. art. 115 C.pr.civ. solicitat respingerea acțiunii ca lipsită de temei legal, în condițiile în care părțile sunt proprietare asupra imobilului și coproprietare (coproprietate forțată) asupra părților comune ale imobilului asupra terenului, legea aplicabilă fiind N.C.c;

Pârâta arată că în mod greșit acțiunea reclamantei se fondează pe dispozițiile legii locuinței, în condițiile în care Legea nr. 114/1996 reglementează raporturi de locațiune și nu de proprietate, calitate pe care o au părțile litigiului.

Mai arată pârâta că în cuprinsul acțiunii se invocă exercitarea abuzivă a dreptului ei de folosință privind terenul, însă textul de lege înscris la art. 15 N.C.c. nu este incident în litigiu deoarece în speță, toate persoanele ce folosesc terenul fără construcții și-au îngrădit zonele din dreptul locuințelor, la fel ca și mine, deci nu se poate susține, în condițiile date, că sunt singura care își exercită abuziv drepturile.

Pârâta a mai depus la dosar întâmpinare la cererea de intervenție in interesul reclamantului Mun. A., formulată de intervenienții K. M.-M., B. A., T. A. si C. I., prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii invocând totodată caracterul nefondat al acesteia

Cu privire la cererea de intervenție pârâta arată că deși aceasta a formulată cu respectarea disp. art. 51 C.pr.civ., cererea are un caracter inadmisibil in raport cu conținutul art. 49 alin. 3 C.pr.civ., ce prevede ca o astfel de cerere poate susține, in mod exclusiv doar apărarea părții în favoarea căreia se intervine. Astfel, pârâta arată că titularul acțiunii principale reclamă exercitarea abuzivă a dreptului de folosința asupra terenului fără construcții, obstrucționând accesul locatarilor apartamentelor cu nr. 2 si 3., si anume a intervenienților T. A. si C. I., însa, prin cererea de intervenție sunt deduse judecații aspecte ce nu constituie obiect al cererii principale, respectiv exercitarea acestui atribut in mod abuziv, cu consecința îngrădirii accesului la apartamentele cu numerele 5 si 6. In aceste condiții apreciez ca cererea depășește limitele impuse de textul de lege, ceea ce ii conferă un caracter inadmisibil.

Pe fondul litigiului invocă același caracter nefondat al cererii accesorii, ca și al celei principale. Astfel, pârâta arată că exercitarea abuzivă a folosinței terenului fără construcții de către aceasta este nereală în condițiile în care toate persoanele care locuiesc in imobil și-au îngrădit zonele din dreptul locuinței lor. Îngrădirea durează de 50 de ani, iar aceasta nu a determinat o perturbare a folosinței normale a terenului nefiind incomodat accesul liber la apartamentele cu nr. 2 si 3, sens in care, in raport cu aceste considerente va solicit respingerea cererii ca nefondata.

Analizând înscrisurile depuse la dosar prin prisma prevederilor legale si a susținerilor părților, instanța reține următoarele:

Pârâta este nuda proprietară a apartamentului situat în A., ..77-79, înscris în CF nr._-C1-U7, dreptul de uzufruct aparținând numitei P. M..

Potrivit mențiunilor din cartea funciară imobilul este compus din 3 camere, bucătărie, antreu, cămară alimente, părți comune fiind terenul, fațadele, podul, iar pârâta are o cotă de 162/1408 din teren, proprietate personală, cota de 223/1408 din teren fiind proprietatea statului.

Instanța reține că imobilul situat în A., ..77-79 este format din 7 apartamente, reclamanta deținând în nudă proprietate doar apartamentul nr.1, . fiind în proprietatea Statului Român, celelalte apartamente fiind proprietatea intervenineților.

Prin acțiunea formulată reclamantul M. A. solicită obligarea pârâtei la desființarea îngrădirii executate în incinta curții imobilului situat in A. ..77-79.

Instanța reține că pârâta nu a contestat edificarea construcției, apărarea acesteia vizând pe de o parte faptul că prin construcția realizată nu se îngrădește accesul celorlalți proprietari la imobilele apartamente ce le aparțin, iar pe de altă parte faptul că toți proprietarii au procedat de aceeași manieră, efectuând îngrădiri pe terenul aflat în coproprietate.

Instanța reține că terenul pe care este edificată construcția nu este proprietatea exclusivă a pârâtei, ci aceasta are doar o cotă de 162/1408 din teren, cota de 223/1408 din teren fiind proprietatea statului.

Instanța reține că spre deosebire de proprietatea exclusivă, care potrivit art. 480 cod civil este dreptul pe care îl are o persoană de a se bucura și dispune de un bun în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege, în cazul coproprietății forțate și perpetuă, drepturile coproprietarilor nu sunt concretizate asupra unei părți materiale din bun, coproprietarul neputând dispune decât de cota sa abstractă, neavând dreptul să transforme modul de folosință sau să efectueze acte de administrare, nici în folosul tuturor coproprietarilor, decât cu acordul acestora. Astfel, actele îndeplinite fără respectarea acestui principiu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate a celorlalți.

Ori, efectuarea unei îngrădiri pe terenul deținut în coproprietate, fără acordul coproprietarilor, transformă modul de folosință a curții, iar actele de administrare efectuate de pârâtă în folosul propriu, respectiv edificarea unui îngrădiri încalcă dreptul de proprietate al reclamantului și celorlalți coproprietari asupra unei cote parte din curte .

Prin urmare pârâta aduce atingere dreptului de folosință al celorlalți coproprietari din imobil asupra părților aflate în coproprietate comună .

Instanța reține că la data ridicării construcției era în vigoare Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, potrivit căreia: Construcțiile civile, industriale, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, eliberată în condițiile prezentei legi, și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor. (art. 1); Autorizația de construire se eliberează pentru: a) lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere sau reparare a clădirilor de orice fel; (art. 3 alin. 1).

Totodată art. 647 alin. 1 C.civ. prevede că „Fiecare coproprietar poate exercita folosința bunului comun, cu condiția să respecte destinația acestuia și să permită exercitarea folosinței de către ceilalți coproprietari”, iar art. 653 C.civ prevede că „Fiecare coproprietar poate folosi, în condițiile acordului de asociere, atât spațiul care constituie bunul principal, cât și părțile comune, fără a aduce atingere drepturilor celorlalți proprietari și fără a schimba destinația clădirii. În lipsa acordului de asociere, dispozițiile art. 647 rămân aplicabile.” De asemenea, conform art. 648 alin. 1 C.civ. „Dacă într-o clădire sau într-un ansamblu rezidențial există spații cu destinație de locuință sau cu altă destinație având proprietari diferiți, părțile din clădire care, fiind destinate întrebuințării spațiilor respective, nu pot fi folosite decât în comun sunt obiectul unui drept de coproprietate forțată.”

Textele de lege obligă pe toți coproprietarii să utilizeze bunul aflat în coproprietate cu respectarea drepturilor celorlalți asupra aceluiași bun, interzicând orice act, abuziv sau nu, de natură a aduce atingere folosinței și destinației normale.

Instanța constată că pârâta nu a avut acordul celorlalți coproprietari pentru edificarea construcției, cererea de intervenție accesorie formulată de proprietarii apartamentelor 2, 3, 5 și 6 dovedind lipsa acestui acord.

Prin urmare, întrucât prin fapta ei pârâta aduce atingere dreptului de folosință al celorlalți coproprietari și văzând totodată, că aceasta nu deține autorizație de construcție pentru gardul ridicat, în temeiul dispozițiilor legale indicate mai sus, va admite acțiunea formulată de reclamant precum și cererea de intervenție accesorie și, în consecință, va obliga pârâta să desființeze îngrădirea executată în incinta curții imobilului situat în A., ..77-79 iar în caz de refuz, va autoriza pe reclamant să desființeze construcția mai sus indicată.

În temeiul art.274 cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta la plata către intervenienta K. M. M. a sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea civilă având ca obiect obligația de a face formulată de reclamantul M. A. prin primar în contradictoriu cu pârâta B. G. și pe cale de consecință:

Obligă pârâta la desființarea îngrădirii executate în incinta curții imobilului situat în A., ..77-79 iar în caz de refuz, va autoriza pe reclamant să desființeze construcția mai sus indicată.

Admite cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantului formulată de intervenienții K. M. M., B. A., T. A., C. I..

Obligă pârâta la plata către intervenienta K. M. M. a sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 28.01.2013.

Președinte, Grefier,

R. A. C. S. Barbara C.

Red/tehored/R.A.C./S.B.C./27.02.2013

8 ex/6 ex se . M. A. prin primar A., ., jud.A.

pârâta B. G. ..77-79, .

intervenienții K. M. M., cu domiciliul în A., ..77-79, .

B. A. cu domiciliul în A., ..77-79, .

T. A., cu domiciliul în A., ..77-79, .

C. I. cu domiciliul în A., ..77-79, .

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 635/2013. Judecătoria ARAD