Pretenţii. Sentința nr. 2850/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2850/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 16649/55/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2850
Ședința publică din 9 aprilie 2013
Președinte: H. B.
Grefier: A. Craițar
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta V. I.-D. împotriva pârâtului N. F. G., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reclamanta asistată de avocat C. M. din cadrul Baroului A., pârâtul asistat de avocat R. G. din cadrul Baroului Hunedoara și martorii A. T., T. A. și P. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată cu 684 taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care sub prestare de jurământ se audiază martorii, depozițiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Reprezentanta pârâtului depune la dosar o cerere de transfer de bani vizată la data de 27.08.2012 de către BCR - Sucursala Orăștie și copia rezoluției nr._/19.07.2012 pronunțată de ORC de pe lângă Tribunalul Hunedoara în dosarul nr._/18.07.2012.
Nefiind formulate alte cereri, instanța declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii, respectiv obligarea pârâtului la plata sumei de 2.091 Euro, echivalentul sumei de 9.534,96 lei, cu cheltuieli de judecată. Depune dovada onorariului avocațial.
Reprezentanta pârâtului solicită respingerea acțiunii, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, îmbogățirea este justificată și reprezintă acoperirea unor cheltuieli, cu cheltuieli de judecată. Depune dovada onorariului avocațial.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria A. la data de 07.11.2012, reclamanta V. I.-D. a solicitat obligarea pârâtului N. F. G. la restituirea sumei de 2.091 Euro, echivalentul în lei a sumei de 9.534,96 lei la un curs de 1 euro = 4,56 lei, întemeiat pe dispozițiile art. 1345 Cod civil, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că la începutul lunii iunie 2012, împreună cu pârâtul, au hotărât demararea unei afaceri având ca obiect creșterea viperelor, pârâtul urmând a efectua toate demersurile necesare înființării și înmatriculării unei societăți comerciale în acest sens.
Arată reclamanta că în luna iulie 2012 a plecat la munca în Italia, având un serviciu sezonier în această țară. În decursul lunilor iulie-august 2012 i-a trimis pârâtului din Italia suma de 1.891 euro în 3 tranșe, respectiv: în data 12.07.2012 - suma de 850 euro + comision 7 euro; în data de 14.08.2012 suma de 700 euro + comision 19 euro; în data de 27.08.2012 - suma de 300 euro + comision 15 euro, conform chitanțelor anexate prezentei cereri.
Susține reclamanta că aceste sume de bani le-a avansat pârâtului pentru a efectua demersurile necesare demarării afacerii - înființare societate și amenajare spațiu specific creșterii reptilelor - șerpi veninoși. În luna septembrie i-a mai avansat pârâtului 200 de euro, acesta cerându-i această sumă de bani în momentul plecării reclamantei din localitate la domiciliul din C., locația în care i-a înmânat această sumă fiind Gara din A., sumă de bani pe care pârâtul a recunoscut că a primit-o împreună cu toate celelalte sume față de numitul A. T., administratorul facultății unde atât ea cât și pârâtul sunt studenți.
La întoarcerea în localitatea A. i-a solicitat pârâtului să-i prezinte care este stadiul demersurilor sale, dacă s-au constituit actele societății, dar acesta a refuzat a-i da explicații. În această situație i-a solicitat să-i restituie sumele de bani avansate, dar acesta a refuzat.
Consideră reclamanta că suma avansată este o îmbogățire fără justă cauză și se impune restituirea acesteia.
Față de cele menționate reclamanta solicită admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În drept se invocă dispozițiile art. 1345, 1347 cod civil și art. 274 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei A., excepția fiind respinsă de instanță prin încheierea de ședință din data de 26.02.2013.
Pe fond, arată că sumele de bani care i-au fost trimise de reclamantă nu au avut destinația unui împrumut sau a unei participații la capitalul social al afacerii sale personale, ci au avut scopul de a acoperi o . cheltuieli pe care le-a făcut împreună cu reclamanta pe parcursul relației lor.
Arată că a fost coleg de facultate cu reclamanta, iar din luna noiembrie 2011 a avut o relație personală cu aceasta. S-au gospodărit împreună în acest interval de timp, având o . cheltuieli comune legate de utilități, alimente, divertisment, deplasări, vacanțe (aproximativ 500 de lei săptămânal), pe care în cea mai mare parte le-a achitat el. De asemenea, susține că a efectuat deplasări pentru a-i depune reclamantei documentația în vederea unui transfer școlar.
În intervalul iulie - august 2012, reclamanta a avut o slujbă temporară în Italia, perioadă în care i-a trimis sumele de bani solicitate prin acțiune.
A primit aceste sume pentru acoperirea cheltuielilor anterior menționate, la data transmiterii acestora reclamanta nefăcând vreo referire la o eventuală asociere în afaceri.
Reclamanta a declarat că sumele de bani reprezintă echivalentul unor cheltuieli familiale, fapt dovedit de chitanța din 12.07.2012 pentru suma de 850 de euro, care la rubrica destinația banilor poarta mențiunea de „Esigenze Familiari” (nevoi familiale).
Pe aceeași linie se înscriu și chitanțele din 14.08.2012 și 27.08.2012 pe care nu există nici o mențiune a vreunui împrumut sau a unei participații la capitalul afacerii sale, deși reclamanta avea posibilitatea și, mai ales, potrivit tuturor regulamentelor bancare, obligația de a face aceste mențiuni, bineînțeles în măsura în care ar fi corespuns realității.
Apreciază pârâtul că aceste chitanțe au caracterul unor înscrisuri oficiale, mențiunile fiind consemnate de un funcționar bancar, iar sub aspectul probațiunii sunt reglementate de art. 1191 Cod civil.
Arată pârâtul că a înființat începând cu data de 19.07.2012 o societate ce are ca obiect de activitate creșterea viperelor și la care este unic asociat, fapt cunoscut de reclamantă pe parcursul relației lor.
În luna august 2012, după înființarea societății, reclamata pe fondul deteriorării relației dintre ei a sugerat cooptarea în societate în limita banilor trimiși, propunere pe care nu a acceptat-o.
A primit banii cu bună-credință, considerând că reprezintă acoperirea unor cheltuieli efectuate în perioada relației, iar nu ca un împrumut sau participare la capitalul afacerii sale, mai ales că la data primirii avea toate intențiile de a continua relația și de a se gospodări în comun și în viitor cu reclamanta.
În luna septembrie relația sentimentală s-a încheiat, reclamanta făcând ulterior demersuri, inclusiv această acțiune, pentru recuperarea unui așa-zis împrumut.
Pârâtul consideră că prezenta acțiune are caracter vindicativ, față de împrejurarea că el a decis sa pună capăt relației pe care o avea cu reclamanta.
În consecință, solicită respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a arătat că apărările formulate prin întâmpinare sunt nereale. Astfel, în ceea ce privește relația pe care a avut-o cu acesta, reclamanta susține că a fost una pasageră și nu datează din noiembrie 2011, ci din iunie 2012.
Nu a locuit niciodată împreună cu pârâtul, sens în care nu au fost ocazionate cheltuieli comune. De asemenea, nu a fost plecată în vacanțe cu acesta. Nu este reală nici afirmația potrivit căreia pârâtul s-ar fi deplasat în țară strict pentru a-i procura anumite documente școlare privind un transfer al său.
În ceea ce privesc sumele de bani transferate pârâtului, acestea au avut destinația clară conform înțelegerii dintre părți la vremea respectivă, ca ele să fie investite într-o societatea în care ambii să aibă calitatea de asociați, iar obiectul de activitate al acesteia să fie cel de creștere al viperelor și extragere a veninului.
Pârâtul susține că sumele de bani transferate au avut ca și destinație nevoile familiale - cheltuieli familiale, dovedind acest lucru cu o traducere a formularului de trimitere completat la banca din Italia de unde reclamanta a făcut acest transfer. Arată reclamanta că acel formular de transfer este un formular tipizat și că era singura variantă prin care funcționarii băncii din Italia puteau să facă acest transfer în contul pârâtului din România, întrucât nu exista o rubrica specială: „pentru înființarea unei societăți comerciale”.
Pentru aceste considerente, reclamanta solicită admiterea acțiunii formulată.
Din actele dosarului, respectiv: documente bancare, copie act de identitate pârât, traducere din limba italiană a comenzii nr. 114/I din 22.01.2013, interogatoriile părților, cerere de transfer-cerere de primire din 27.08.2012 emisă de BCR Sucursala Orăștie, copie rezoluție nr._/19.07.2012 pronunțată de ORC de pe lângă Tribunalul Hunedoara în dosarul nr._/18.07.2012, declarațiile martorilor A. T., T. A. și P. A., instanța reține în fapt următoarele:
Obiectul prezentei acțiuni este constituit din pretențiile reclamantei de obligare a pârâtului la plata unei sume de bani, în temeiul îmbogățirii fără justă cauză.
După cum rezultă din înscrisurile de la dosar, coroborat cu răspunsul pârâtului la interogator, în perioada iulie – august 2012 reclamanta a trimis pârâtului suma de 1.850 euro, prin transfer bancar din Italia, comisionul aferent tranzacțiilor fiind de 41 euro, iar în luna septembrie 2012, în gara din S., reclamanta i-a înmânat pârâtului suma de 200 euro.
Conform art. 1345 din noul Cod civil: Cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri, iar conform art. 1346 din același cod, Îmbogățirea este justificată atunci când rezultă:
a) din executarea unei obligații valabile;
b) din neexercitarea de către cel păgubit a unui drept contra celui îmbogățit;
c) dintr-un act îndeplinit de cel păgubit în interesul său personal și exclusiv, pe riscul său ori, după caz, cu intenția de a gratifica.
În condițiile în care reclamanta a probat trimiterea/înmânarea sumei de 2.050 euro pârâtului, se pune problema dacă îmbogățirea este sau nu justificată.
Raportat la susținerile părților, instanța constată că sumele nu au fost trimise de reclamantă în interesul său personal și exclusiv, sau pe riscul său, și nici cu intenția de a-l gratifica pe pârât. De asemenea, nu este cazul nici ipotezei de la punctul b al art. 1346 din cod, singura ipoteza ce poate suscita discuții fiind ipoteza de la punctul a, îndeplinirea unei obligații valabile, pârâtul susținând că suma a reprezentat acoperirea unor cheltuieli făcute de el în timpul relației personale avută cu reclamanta în perioada noiembrie 2011 – iulie 2012.
Din probele administrate însă în cauză, constând în declarațiile martorilor, instanța nu poate reține că între părți a existat o asemenea înțelegere, prin care reclamanta să-și asume obligația de acoperire a acestor cheltuieli, și nici că pârâtul a efectuat în timpul relației cu reclamanta cheltuieli pentru gospodărirea în comun.
În acest context, instanța apreciază că nu prezintă relevanță modul de completare a dispozițiilor de transfer bancar, în care reclamanta a arătat că sumele expediate pârâtului reprezintă trimitere bani imigranți sau nevoi familiale, câtă vreme nu s-a dovedit înțelegerea dintre părți privind acoperirea unor astfel de cheltuieli familiale și nici că asemenea cheltuieli au fost făcute.
În consecință, instanța constată că pârâtul nu a dovedit, cum reclamau prevederile art. 1169 din vechiul Cod civil, articol rămas neabrogat până la data de 15.02.2013 când a intrat în vigoare noul Cod de procedură civilă, care nu se aplică însă prezentului proces început anterior acestei date, că suma primită a reprezentat executarea de către reclamantă a unei obligații valabile, astfel că el are obligația, conform art. 1347 și 1639 din noul Cod civil, să restituie suma de 2.050 de euro primită de la reclamantă.
Prin urmare, ținând cont și de faptul că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2.091 euro, incluzând comisioanele bancare, care însă nu pot fi acordate în temeiul îmbogățirii fără justă cauză întrucât nu reprezintă sume care să fi intrat în patrimoniul pârâtului, instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamantă și va obliga pârâtul să achite acesteia suma de 2.050 de euro.
În temeiul art. 276 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâtul și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.360 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, proporțional cu pretențiile admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta V. I.-D., cu domiciliul în C., ., .. 1, . și cu domiciliul ales în A., .. 5/7, ., jud. A., împotriva pârâtului N. F. G., cu domiciliul în ., ., și cu domiciliul ales în D., .. C1, ., jud. Hunedoara.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.050 euro reprezentând pretenții și suma de 1.360 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09.04.2013.
Președinte Grefier
H. B. A. Craițar
Red./dact/HB/AC;
Ex.4/2 .;
se comunică cu:
reclam. - V. I.-D. – A., .. 5/7, ., jud. A. - la C.. Av. C. M.,
pârât - N. F. G. – D., .. C1, ., jud. Hunedoara - la C.. Av. R. G..
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2965/2013. Judecătoria ARAD | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 105/2013.... → |
|---|
