Pretenţii. Sentința nr. 7848/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7848/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 11461/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7848
Ședința publică din data de 19.12.2013
Președinte: H. Ș.
Grefier: M. J.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, acțiunea civilă formulată de reclamanții C. medical dr. M. A. și C. medical dr. Tuderoiu M. în contradictoriu cu pârâta Asociația de proprietari ., . ca obiect anulare act și pretenții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate prin încheierea ședinței de judecată din data de 12.12.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria A. la data de 29.07.2013, reclamanții C. medical dr. M. A. și C. medical dr. Tuderoiu M. au solicitat obligarea pârâtei Asociația de proprietari ., . comunicarea actelor prin care a stabilit cota din cheltuieli comune pentru furnizarea energiei termice și listele cu cheltuieli comune pentru lunile octombrie 2012 – mai 2013; anularea hotărârii Adunării Generale prin care pârâta a stabilit cota de cheltuieli comune pentru furnizarea energiei termice; restituirea sumei de 152 lei către Cabinetul medical dr. M. A. și 157 lei către C. medical dr. Tuderoiu M., cu cheltuieli de judecată.
În motivare, au arătat că, deși au dreptul a li se comunica actele solicitate prin prezenta acțiune, pârâta a refuzat în mod constant, deși a depus în acest scop o cerere scrisă.
Cabinete medicale sunt situate la parterul blocului, alături de un al treilea cabinet medical, având intrare separată. Chiar dacă reclamanții sunt racordați la sistemul central de încălzire, au încheiate contracte separate cu furnizorul de căldură, în baza cărora sunt emise facturi, achitate separat de cele emise pe numele pârâtei. Astfel, deși consumul de energie termică este facturat separat, pârâta le-a pretins sume de bani pentru căldura sa din lunile octombrie-decembrie 2012. Au achitat aceste sume, deși nu figurau pe listele de cheltuieli. Ulterior, administratorul blocului le-a solicitat plata și pentru lunile ianuarie-aprilie 2013. Sumele solicitate au fost stabilite printr-o hotărâre a pârâtei, care a stabilit ca 40% din factura proprietarilor de apartamente să fie considerată cheltuială comună pentru furnizarea energiei termice, inclusiv comună cu cabinetele medicale, iar acestea din urmă să contribuie la plata acesteia, proporțional, alături de proprietarii de apartamente.
Hotărârea asociației de proprietate este nelegală. Astfel, calculul cheltuielilor comune pentru furnizarea energiei termice nu poate fi stabilit de către pârâtă, deoarece este stabilit prin art. 12 lit. b din Ordinul nr. 483/2008 al Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunicare de Utilități Publice. Acest text de lege prevede că, în cazul în care nu sunt montate repartitoare de costuri, sunt deconectări de la instalația interioară de distribuție a energiei termice sau/și sunt operatori economici care își desfășoară activitatea în condominiu, cantitatea de energie termică pentru încălzire consumată în spațiile comune se calculează proporțional cu raportul dintre suprafața echivalentă termic a corpurilor de încălzire montate în spațiile comune luată împreună cu cea a conductelor rețelei interioare de distribuție și încălzire ce traversează spațiile comune și suprafața echivalentă termic totală din condominiu.
În speță nu este aplicabil Ordinul ANRSCUP nr. 343/2010, deoarece acesta privește doar condominiile unde sunt montate repartitoare de costuri. Chiar și acest ordin, stabilește la art. 2 o proporție de 30% aferentă anului 2012, iar nu de 40%, cum a procedat pârâta.
Astfel, hotărârea asociației de proprietari prin care stabilește reguli într-un domeniu reglementat de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice este nelegală. Normele au fost edictate tocmai pentru a preveni astfel de abuzuri.
Sumele achitate în baza acestei hotărâri pentru lunile octombrie-decembrie 2012 reprezintă o plată nedatorată și se impune a fi restituită.
În drept, a invocat art. 12 lit. b din Ordinul nr. 483/2008, Ordinul ANRSCUP nr. 343/2010.
Prin întâmpinare (f.25-26), pârâta solicită respingerea cererii reclamanților, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că reclamanții dețin apartamentele 17b și 17d din imobilul situat în A., ., . subsol tehnic cald, coloane și elemenți radianți în spațiile comune, amplasate inclusiv în spațiile deținute de reclamanți, aceștia beneficiind astfel de instalația comună. Întrucât Ordinul A.N.R.S.C. nr. 343/2010 se aplică doar până la sfârșitul sezonului de încălzire 2011, și întrucât prestatorul CET A. nu a făcut inventarul instalațiilor și stabilirea cotelor, cu toate solicitările sale, a reglementat repartizarea cheltuielilor cu părțile comune prin Hotărârea Asociației din 2010, prin similitudine cu Ordinul A.N.R.S.C. nr. 343/2010. Astfel, a făcut o medie a procentelor stabilite prin ordin de 50% și 30%, rezultând un procent de 40%, pentru a face posibil calculul și a verificarea acestuia. Prin hotărârea asociației, adoptată cu cvorumul și majoritatea legală, nu se încalcă nici o dispoziție legală de ordine publică sau imperativă, actul fiind aplicabil tuturor membrilor condominiului, chiar nemembri ai asociației. Astfel, la coeficientul de 0,4 (corespunzător procentului de 40%), s-a aplicat coeficientul de 0,2 (respectiv 40%:5 nivele=8%) corespunzător cotei parterului în condominiu, și mai apoi coeficientul corespunzător cotei deținute individual la parter, astfel că modalitatea de calcul este legală și corectă, făcându-se aplicarea tuturor coeficienților.
În urma insistențelor sale, CET a trimis la începutul lunii septembrie a acestui an un expert, astfel încât pentru sezonul următor există posibilitatea ca prestatorul să-și îndeplinească obligația legală de a stabili cotele pentru instalația comună.
În drept, invocă art. 653 – 659 C.civ., art. 451 – 455 C.pr.civ., Legea nr. 230/2007, Ordinul A.N.R.S.C. nr. 343/2010.
Prin răspunsul la întâmpinare (f.55-59), reclamanții au arătat că energia termică poate fi furnizată doar în baza unui contract de furnizare. ANRSC a emis Ordinul nr. 483/2008 privind contractul cadru de furnizare a energiei termice și Ordinul nr. 343/2010 pentru aprobarea Normei tehnice pentru repartizarea consumurilor de energie termică, în cazul folosirii sistemelor de repartizare a costurilor (a contoarelor pe calorifere).
Calculul costurilor de energie se realizează fie potrivit Ordinului nr. 343/2010, dacă sunt repartitoare de costuri, fie în baza art. 12 din Ordinul 483/2008, dacă nu sunt repartitoare. Dispozițiile privind cheltuielile comune și procentele de 30-50% din Ordinul nr. 343/2010 sunt singurele care au avut caracter temporar, iar nu întreg ordinul. În condominiul reclamantelor nu există repartitoare de costuri, ci un singur contor de branșament, comun pentru ei și pârâtă, fiind aplicabil Ordinul nr. 483/2008. Astfel, din moment ce există contracte separate, furnizorul CET Hidrocarburi citește contorul comun de branșament și împarte costurile de furnizare a energiei termice între cabinetele reclamante și pârâtă. Reclamanții nu plătesc energie termică pentru un anumit număr de radiatoare (calorifere), ci cotă parte din consumul comun, deci pentru calorifere și țevi, iar pârâta nu plătește energie termică pentru reclamanți. Pârâta primește factură doar pentru propria energie termică, care trebuie repartiza doar între ceilalți proprietari din condominiu, care nu au contracte individuale. Reclamanții nu pot fi incluși în listele de cheltuieli comune deoarece achită energia termică pe bază de facturi individuale.
În probațiune, s-au depus înscrisuri: situația repartizării consumului de energie termică (f.7, 85-86), adresa nr. 6/17.06.2013 (f.8), adresa nr. 4/16.05.2013 (f.9), chitanța nr. 3021/25.01.2013 și nr. 3017/25.01.2013 (f.10 și 12), Hotărârea Adunării generale din 21.04.2012 (f.27), tabel nominal privind participarea la adunarea generală (f.28), convocator din 06.04.2012 (f.29), liste cheltuieli comune (f. 30-34, f. 37-43, f.60-61), adresa nr. 7/21.11.2013 (f.62), facturi fiscale C.M. M. A. (f.20, 63-69), adresă CET A. (f.71-72), inventarul conductelor de încălzire (f. 73-83, f.131-133), contract de furnizare a energiei termice nr. 6750/15.10.2007 (f.94-100), contract de furnizare a energiei termice nr. 5232/26.09.2003 (f.101-122), facturi fiscale C.M. Tuderoiu M. (f.11,123-128), notă informativă privind Hotărârea Adunării Generale a asociației (f.130), și facturi fiscale (f. 134-140).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La parterul imobilului situat în A., ., . funcționează trei cabinete medicale. La această scară de . apartamente (liste cheltuieli - f. 30-34, f. 37-43, f.60-61).
Asociația de proprietari are încheiat cu furnizorul energiei termice contractul nr. 181/17.04.2003, în baza căruia sunt emise lunar facturile aferente consumului (f. f. 134-140). Aceste facturi sunt însoțite de o anexă care evidențiază un consum separata pentru . asociația de proprietari (pârâta) și pentru cele două cabinete medicale situate la parter (reclamante). Acesta deoarece, cabinetele medicale reclamante au încheiate, fiecare în parte, contracte separat de furnizare a energiei, anume nr. 6750/15.10.2007 (f.94-100) și nr. 5232/26.09.2003 (f.101-122), fiind emise facturi individuale pentru fiecare dintre acestea (f. f.20, 63-69 și f.11,123-128).
Având în vedere că în condominiu nu există montate repartitoare, pentru a se asigura în mod echitabil plata energiei termice aferente cotelor-comune, pârâta a stabilit prin Hotărârea Adunării generale din 21.04.2012 (f.27) ca 40% din factura lunară să fie considerată o astfel de cheltuială. Astfel, 40% din suma facturată se împarte la cele 5 nivele (P+4), urmând ca fiecare procent de 8% să fie reîmpărțit între apartamentele situate pe același etaj în funcție de suprafața locativă (f. 26, 130). Astfel, asociația de proprietari a pretins ca reclamantele să contribuie alături de apartamentele situate la nivele 1-4, la achitarea facturii emise către pârâtă în ce privește cota-comună (f.62). Prin urmare, pentru lunile octombrie-decembrie 2012 reclamantul C. medical dr. M. A. a achitat suma de 152, iar reclamantul C. medical dr. Tuderoiu M. a achitat suma de 157 lei (chitanța nr. 3021/25.01.2013 și nr. 3017/25.01.2013 - f.10 și 12).
Conform inventarului conductelor de încălzire (f. 71-72, 131-133) și propriilor declarații ale părților (f. 91-92 și 130), cabinetele medicale reclamante și pârâta au atât un branșament comun, cât și o cotă-parte din instalația de încălzire comună.
Deși au declarat inițial că nu le revine nici o cotă-parte din facturile emise către pârâtă (f.56-57), în urma susținerilor pârâtei din ședința din 28.11.2013, reclamantele au afirmat, in extremis, că există o parte comună din instalația de încălzire, dar că suma din factura pârâtei ce le-ar reveni ar fi mult mai mică (f. 91-92) raportat la suprafața totală echivalentă termic din imobil.
Prin acțiunea de față reclamantele au invocat nulitatea hotărârii Adunării Generale a Asociației de Proprietari privind modul de stabilire a cotei-părți comune din factura de energie termică și restituirea sumelor achitate cu titlu de cheltuieli de încălzire către pârâtă.
În ce privește solicitarea reclamantelor de comunicare a înscrisurilor menționate în primul petit al cererii, instanța constată că acestea au fost depuse la dosar și comunicate către reclamante, astfel că, sub acest aspect, cererea a rămas fără obiect.
În ce privește anularea hotărârii adunării generale, instanța arată că, conform art. 24 alin. 4 din Legea nr. 230/2007 „Hotărârile adunării generale a asociației de proprietari sunt obligatorii și pentru proprietarii din condominiu care nu au fost prezenți la adunarea generală, precum și pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociației de proprietari.” Astfel, în situația în care un astfel proprietar se consideră vătămat în dreptul sau interesul său legitim poate să conteste în justiție o astfel de hotărâre.
În speță, motivul de nulitate invocat se rezumă la modul de stabilire a cantității de energie termică consumată în spațiile comune.
Într-adevăr, contrar celor susținute de către pârâtă, în speță nu se aplică Ordinul nr. 343/2010 deoarece acesta are cu totul un alt domeniu de aplicare, anume repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu, în cazul folosirii sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire și apă caldă de consum.
Astfel, situației de față îi este aplicabil Ordinul nr. 483/2008 care prevede expres la art. 12 alin. 2 lit. b că „cantitățile de energie termică pentru încălzire ce se facturează individual se determină (…) în cazul în care nu sunt montate repartitoare de costuri, sunt deconectări de la instalația interioară de distribuție a energiei termice sau/și sunt operatori economici care își desfășoară activitatea în condominiu, cantitatea de energie termică pentru încălzire consumată în spațiile comune se calculează proporțional cu raportul dintre suprafața echivalentă termic a corpurilor de încălzire montate în spațiile comune luată împreună cu cea a conductelor rețelei interioare de distribuție și încălzire ce traversează spațiile comune și suprafața echivalentă termic totală din condominiu.”
Acest text de lege invocat de către reclamante are un caracter imperativ, iar interesul protejat este nu numai cel al asociaților de locatari/proprietari și al proprietarilor de locuințe asociate într-un condominiu, ci și al operatorilor economici care, de obicei, nu fac parte din asociația de proprietari. Prin urmare, interesul protejat este de natură privată.
Pe de altă parte, scopul adunării generale a proprietarilor dintr-un condominiu este ca aceștia să-și exprima acordul sau dezacordul cu privire la un anumit aspect legat de dreptul de proprietate sau de administrare a părților comune. Din moment ce proprietarii, membri ai asociației, au acceptat modul de repartizare a energiei termice și au achitat prețul astfel stabilit, acordul acestora a fost materializat atât în cadrul ședinței organizate cu ocazia adoptării hotărârii, cât și ulterior prin fapte de executare.
Din moment ce textul de lege asigură protecția unui interes privat, nimic nu se opune că proprietarii, cu ocazia gestionării propriilor interese, să decidă, de comun acord, într-un anumit fel. Cu alte cuvinte, asociația de proprietari poate hotărî, cel puțin provizoriu, cu privire la modul în care înțelege să asigure plata către diferiți furnizori. Nici un text de lege nu interzice acesteia să adopte hotărâri, însă această modalitate le este opozabilă doar celor care și-au dat acordul sau celor care puteau să-și exprime acordul prin vot, conform art. 9 alin. 1 și art. 24 alin. 3 din Legea nr. 230/2007.
Dimpotrivă, o hotărâre prin care se gestionează interesele proprietarilor într-o altă manieră decât cea stabilită printr-un cadru normativ nu le poate fi opozabilă acelor proprietari care se prevalează de lege și care nu și-au exprimat acordul sub aspectul derogator. În speță, cu atât mai mult cu cât reclamantele nu fac parte din asociația de proprietari pârâtă și nu au putut să-și exprime punctul de vedere sub acest aspect.
Astfel, fără a nega dreptul pârâtei de a-și administra propriul patrimoniu (hotărârile adunării generale rămânând obligatorii pentru proprietarii membri ai asociației), reținând însă că modul în care aceasta a stabilit cantitatea de energie termică pentru încălzire consumată în spațiile comune diferă de modalitatea stabilită printr-un act normativ de către Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunicare de Utilități Publice (ANRSC), instanța de față trebuie să constate inopozabilitatea Hotărârea Adunării generale din data de 21.04.2012 față de cabinetele medicale reclamante. Pe cale de consecință, instanța va dispune anularea parțială a acestei hotărâri, sub aspectul subiecților de drept, anume aceasta nu se aplică reclamanților
În ce privește restituirea sumelor achitate de către reclamante, instanța arată că plata acestora nu au drept cauză Hotărârea Adunării generale atacate, care stabilește doar o modalitate de calcul, ci își găsește justificarea în folosirea instalației comune de încălzire.
Astfel, în soluționarea acestui capăt de cerere trebuie plecat de la premisa, recunoscută de către reclamante, că există în imobil o parte din instalația de încălzire comună, folosită ca atare. De asemenea, trebuie reținut că contractele individuale ale reclamantelor privesc doar suprafața radiantă (caloriferele), fără a cuprinde și costurile aferente instalației comune.
Prin urmare, instanța nu poate fi de a acord cu susținerea reclamantelor că sumele achitate reprezintă o plată nedatorată. Dimpotrivă, obligația de a achita rezidă în existența și folosirea de către reclamante a conductelor rețelei interioare de distribuție și încălzire. Faptul că aceste sume datorate ar fi mai mici, nu justifică neplata și, implicit, restituirea celor deja achitate. Totuși, față de modalitatea de calcul al pârâtei, reclamantele sunt îndreptățite de a refuza executarea acestei obligații până la remedierea deficiențelor. D. după ce pârâta va pune în acord modul de calcul cu normativul tehnic și va recalcula aceste cheltuieli ce revine fiecărui cabinet medical, aceasta va putea pretinde sumele cuvenite aferente energiei termice și eventual, se vor putea compensa sumele achitate deja în plus de către reclamante (sau restitui aceste sume).
Instanța mai arată că, sub aspect strict procedural, conform art. 249 C.p.civ., revine reclamantelor sarcina probei, implicit de a dovedi că sumele datorate sunt mai mici decât cele deja achitate. În speță, reclamantele nu au făcut o astfel de dovadă, iar prin opoziția la administrarea probei cu expertiză (f. 89) și-au însușit cu bună știință această situație.
De asemenea, trebuie făcută diferență între contractul de furnizare a energiei termice și convenția de facturare individuală a consumurilor de energie termică. Primul contract se referă la utilizatorul de energie termică definit de art. 5 pct. 35 din Legea nr. 325/2006, acesta fiind „unul sau mai mulți consumatori de energie termică, beneficiar al serviciului public de alimentare cu energie termică; în cazul condominiilor, prin utilizator se înțelege toți consumatorii din condominiul respectiv”, în timp ce al doilea se referă la un alte termen juridic, anume „convenție”, astfel cum este definită de art. 5 pct. 11 din lege „act juridic, anexă la contractul de furnizare a energiei termice, încheiat între un operator și un utilizator, prin care se stabilesc condițiile de facturare și plată a energiei termice la nivel de consumator din cadrul unui condominiu.”
În speță, există un utilizator (toți proprietarii din condominiu, deci și reclamantele și pârâtelor împreună) deoarece există un singur contor de branșament comun, dar și consumatori individuali (care au încheiate convenții separate) și a căror facturi sunt emise tot în baza aceluiași contor de la branșamentul comun.
Acesta este scopul reglementării modului de repartizare și calcul al consumului aferent instalației de încălzire comun, anume de a permite facturarea separată, individuală. Spre această finalitate tinde și art. 12 alin. 2 lit. b din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 483/2008, respectiv ca operatorul economic, care nu face parte din asociația de proprietari, dar care are un branșament comun cu acesta, să poată încheia contract separat și să achite separat costul energiei termice, atât cea aferentă caloriferelor situate în spațiul proprietate personală, cât și a conductelor care le deservesc pe acestea, atât cele situate în spațiul comun, cât și pe cele care doar traversează spațiul privat. De asemenea, art. 16 alin. 1 precizează că „Facturarea se face lunar, iar tipul de factură emisă este … (Se trece colectivă sau individuală).”
Ordinul nr. 483/2008 reglementează, în continuare, în Anexa 4 la contract, convenția de facturare individuală a consumurilor de energie termică specificând expres și explicit la art. 2 alin. 1 că obiectul acestei convenții „îl constituie facturarea cotei-părți din consumurile totale de energie termică înregistrate de contoarele de energie termică pentru încălzire și apă caldă de consum, montate la branșamentul condominiului, reglementarea raporturilor dintre furnizor și consumatorul individual privind condițiile de consum și plata contravalorii acestor consumuri, pe baza facturii emise de furnizor.”
Prin urmare, deși există un contrat al reclamantelor cu furnizorul de energie termică, obiectul convenției, trebuie să includă și aceste cote-părți comune. Includerea acestor cote-părți în factura proprie, cu o scădere corespunzătoare de pe factura asociației pârâte, ar asigura deplinătatea facturării individuale.
Conform art. 7 lit. c din Anexa 4 la contract din Ordinul nr. 483/2008, consumatorul are ca obligație și de a permite accesul furnizorului pe proprietatea sa pentru inventarierea instalațiilor individuale de utilizare a energiei termice. Astfel, revine și acestei persoane, în speță reclamantele, sarcina ca, de comun acord furnizorul și cu utilizatorul (pârâta), să inventarieze instalațiile în vederea facturării.
Față de toate acestea, instanța nu poate reține justificarea reclamantelor privind existența unei plăți nedatorate, motiv pentru care va respinge acest capăt de cerere.
În baza art. 453 alin. 1 și alin. 2 C.proc.civ, instanța va admite în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către reclama te, reținând în sarcina pârâtei o culpă procesuală. În primul rând, instanța are în vedere că acțiunea a fost admisă doar în parte, astfel că și cheltuielile de judecată vor admise doar în parte, iar taxa judiciară aferentă capătului de cerere respins (pretenții) rămâne în sarcina reclamantelor. În ce privește onorariul avocațional, pe lângă incidența art. 453 alin. 2 C.p.c., instanța mai arată că aceste cheltuieli trebuie să fie nu numai efective, dar și necesare și rezonabile. Aprecierea în concret a instanței nu trebuie să fie una discreționară, ci trebuie să aibă la bază criterii precum dificultatea, amploarea și durata cazului, timpul petrecut cu procedurile și volumul de muncă efectiv depus, colaborarea cu experți sau specialiști, nivelul instanței în fața căreia se desfășoară procesul. Instanța are în vedere volumul redus de muncă din cauza de față, miza procesului, administrarea doar a probei cu înscrisuri, existența a două termene de judecată. Față de cele arătate, în baza art. 451 alin. 2 C.p.c., instanța apreciază că un onorariu într-un cuantum rezonabil și echitabil de 500 lei este proporțional cu parte de cerere admisă, obiectul cauzei, modul de soluționare și munca efectiv depusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de către reclamanții C. medical dr. M. A., având C.U.I._, cu sediu în A., ., ., jud. A. și C. medical dr. Tuderoiu M., având C.U.I._, cu sediu în A., ., . în contradictoriu cu pârâta Asociația de proprietari ., . sediul în A., ., ..
Anulează în parte Hotărârea Adunării generale din data de 21.04.2012 a pârâtei în sensul că aceasta nu se aplică reclamanților.
Respinge capătul de cerere având ca obiect pretenții.
Obligă pârâta la plata către reclamante a sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
În caz de exercitare a căii de atac, cererea se va depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din data de 19.12.2013.
Președinte Grefier
H. Ș. M. J.
Red/Dact.HȘ/MJ/28.01.2014
5 ex./3 . medical dr. M. A., cu sediu în A., ., ., jud. A.
C. medical dr. Tuderoiu M.,cu sediu în A., ., ., jud. A.
Asociația de proprietari ., . sediul în A., ., ..
| ← Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 12-09-2013,... | Grăniţuire. Încheierea nr. 6034/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
