Pretenţii. Sentința nr. 936/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 936/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 13976/55/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 936
Ședința publică din 05 februarie 2013 R. 2892
Președinte: A. O.
Grefier: N. B.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta Moșulia A., în contradictoriu cu pârâtul B. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantei, avocat K. A., din Baroul A. și reprezentantul pârâtului, avocat M. A., din Baroul A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este legal timbrată cu 720 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei.
Reprezentanta reclamantei solicită în probațiune audierea martorului Pataki Ladislau, care este persoana care lucrează grădina reclamantei de câțiva ani și cunoaște câinele acesteia; depune în acest sens cerere scrisă; reprezentantul pârâtului se opune acestei probe; instanța respinge proba cu martorul Pataki Ladislau, în baza art. 167 alin. 1 C. pr. civ., nefiind util a se concluziona în cauză asupra faptelor indicate ca obiect al probei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, sau probe de administrat, instanța declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, arătând că dacă reclamanta ar fi fost de rea-credință, ar fi păstrat bonurile și chitanțele începând cu luna iunie și nu doar din august, de când a început să nu se înțeleagă cu pârâtul; depune la dosar concluzii scrise și chitanță onorariu avocat.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, arătând că reclamanta nu a făcut dovada certă a faptului că a fost mușcată de câinele pârâtului, în adeverința de la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase se arată că aceasta s-a prezentat în data de 14 august, mai mult și documentele de la clinica Genesis, depuse la termenul anterior, sunt tot din august; nu s-a probat de către reclamantă faptul ilicit; adeverința din data de 18 iunie a fost eliberată în mod expres, pentru a-i servi la Tribunal; din probe nu rezultă că s-ar fi încercat împăcarea părților; martorii au dat declarații confuze, unul a spus că a dus-o pe reclamantă la doctor, altul că o asistentă a venit acasă, martorul de la termenul anterior a spus că a ajutat-o pe reclamantă începând cu luna, în contradictoriu cu reclamanta, care a spus că din luna august; depune la dosar chitanță onorariu avocat.
JUDECĂTORIA
În deliberare asupra cauzei, constată următoarele.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanță la data de 21.09.2012, sub nr. de dosar_, reclamanta Moșulia A. a chemat în judecată pe pârâtul B. V., solicitând instanței, ca prin sentința pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 5500 lei, reprezentând daune materiale, și a sumei de 6500 lei, reprezentând daune morale, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, arată că, în dimineața zilei de 18 iunie 2012, reclamanta se deplasa cu bicicleta pe . în care a ajuns în dreptul imobilului în care locuiește pârâtul a ieșit câinele acestuia, care s-a repezit la piciorul său stâng, unde a mușcat-o, după care a continuat să o atace, oprindu-se doar când a ieșit pârâtul din curte, care l-a prins și l-a dus în curte. Reclamanta a observat că i s-a umplut piciorul de sânge, motiv pentru care l-a rugat pe pârât să o ducă cu mașina la spital. Pârâtul a refuzat, spunând că se grăbește să ajungă la serviciu, motiv pentru care a reclamanta a fost nevoită să cheme un taximetru, care a transportat-o la Spitalul de boli infecțioase din A., unde a primit tratamentul necesar. Tratamentul l-a continuat la medicul de familie și la clinica Genesis.
Reclamanta arată că era necesară aplicarea zilnică pe plagă a unor alifii și ceaiuri, precum și pansarea plăgii, fiind nevoită să se deplaseze la medic, unde primea tratamentul injectabil, dimineața și seara. Cu toate că l-a rugat pe pârât să o transporte la medic o dată pe zi, seara, când nu era la serviciu, acesta a refuzat, reclamanta fiind astfel nevoită să cheme un taxi, pentru a se duce la medic. Timp de două luni și jumătate a urmat tratamentul injectabil, de două ori pe zi, iar din luna august a vorbit cu o asistentă, care venea la ea acasă și îi făcea injecțiile și căreia i-a plătit suma de 30 lei pe zi, pe lângă contravaloarea tratamentului. Pârâtul a refuzat să-i plătească tratamentul, iar datorită faptului că a sperat să se înțeleagă cu acesta, nu a mai păstrat chitanțele și nici bonurile de taxi, abia din luna august, când a înțeles că nu dorește să o ajute, a început să adune toate bonurile.
Reclamanta învederează că a înregistrat la poliție o plângere penală împotriva pârâtului, unde a declarat că a scăpat câinele din lanț și că nu ar fi vina lui.
În ceea ce privește locul său de muncă, reclamanta arată că a închiriat un stand în piața Miorița, din Micălaca, unde vinde fructe și legume. A fost nevoită să o lase pe sora sa să se ocupe de tot, de aprovizionare și de vânzare, plătindu-i acesteia 1000 lei pe lună.
Cu toate că a încercat să rezolve problema pe cale amiabilă, notificându-l pe pârât să-i plătească despăgubiri, acesta a refuzat.
În drept se invocă dispozițiile art. 1375, art. 1377, art. 1381, art. 1386, art. 1387, art. 1388 C. civ..
Pârâtul formulează întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată, arătând că în data de 18.06.2012, în jurul orei 7 dimineața, se pregătea să plece la serviciu și a deschis poarta, fără să realizeze, că, în curte, câinele său era liber, în mod normal acesta fiind legat. A auzit câinele lătrând și l-a văzut îndreptându-se spre poartă, dar a strigat la el și acesta s-a oprit. A alergat după el și l-a prins de zgardă, văzând-o totodată pe reclamantă coborând de pe bicicletă. Câinele nu a ajuns la reclamantă, fiind oprit de pârât. Aceasta a strigat să fie atent cu câinele, pentru că ar putea să atace pe cineva și a întrebat de ce îl lasă liber în stradă. După acest moment, pârâtul a dus câinele în curte și când a ieșit din nou în stradă, reclamanta era deja plecată cu bicicleta. Pârâtul susține că animalul a ieșit înspre partea dreaptă a reclamantei, acesta neavând cum să ajungă până la piciorul stâng al acesteia, în timpul foarte scurt de când a strigat la el, l-a oprit și l-a apucat de zgardă.
În aceeași zi, înainte de întoarcerea pârâtului de la serviciu, reclamanta a fost acasă la pârât și a discutat cu soția acestuia, spunând că a fost mușcată de câine și arătându-i o zgârietură la glezna stângă, ca fiind locul presupusei mușcături. Ulterior, pârâtul a încercat să discute cu reclamanta, dar nu a mai găsit-o.
În luna august, după două luni, reclamanta i-a solicitat să-i achite 3200 lei, cu titlu de cheltuieli de tratament și deplasare, după ce a fost atacată de câinele pârâtului. Tot în luna august, reclamanta a chemat și poliția, care a făcut cercetări, l-a amendat pentru că a lăsat câinele nesupravegheat și acesta a ieșit din curte. În procesul verbal de sancționare se menționează „câinele putea prezenta pericol pentru persoane sau bunuri”, nefăcându-se referire la niciun atac.
Mai mult, reclamanta nu are niciun act medical, care să ateste clar că afecțiunile pentru care s-a tratat au fost provocate de un câine, adeverințele medicale atașate cererii fiind contradictorii, cea de la Secția Clinică Boli Infecțioase fiind eliberată la data de 14.08.2012, la două luni după incidentul care pretinde reclamanta că a avut loc, iar cea de la medicul de familie, fiind eliberată în ziua presupusului atac, 18.06.2012, pentru a servi la Tribunal.
Totodată, la o studiere atentă a chitanțelor, pe care reclamanta pretinde că le-a primit de la șoferii de taxi, cu care a circulat să se trateze, se observă că aproape toate sunt de la același aparat, reclamanta circulând cu aceeași mașină și același șofer pe toată durata perioadei în care s-a tratat, după ce a început să strângă chitanțe în luna august.
În drept se invocă dispozițiile art. 115 – 119 C. civ..
Prin încheierea camerei de consiliu din data de 20.11.2012, a fost admisă cererea de ajutor public judiciar, formulată de reclamantă, fiind scutită aceasta de la plata taxei judiciare de timbru, în cuantum de 831 lei și a timbrului judiciar, în valoare de 5 lei.
Prin notele de ședință depuse în data de 22.01.2013, reclamanta arată că daunele materiale în sumă de 5500 lei, constau în: 2200 lei, reprezentând contravaloarea medicamentelor pentru lunile iunie, iulie, august, septembrie și a consultațiilor la medic chirurg, ecografie vene; 600 lei, reprezentând suma plătită timp de 20 de zile unei asistente medicale pentru aplicarea tratamentului injectabil la domiciliul reclamantei; 1200 lei, reprezentând suma plătită numitei D. R., pentru că îi făcea curățenie în casă; aceasta venea de ori pe săptămână, 2 săptămâni luna iunie, 4 în luna iulie, 4 în luna august și 2 în luna septembrie, fiind plătită de fiecare dată cu suma de 50 de lei; 1500 lei, reprezentând suma de bani cheltuit cu deplasarea în diferite locuri cu taximetrul.
În ceea ce privesc daunele morale în sumă de 6500 lei, se relevă că acestea reprezintă prejudiciul cauzat, constând în suferințe de ordin psihic, cum ar fi: teama de câini după incident, chiar și de propriul câine, pe care a fost nevoită să-l dea în grijă la o cunoștință; faptul că nu a dormit nenumărate nopți din pricina durerii, cauzate de mușcătură sau durerea efectivă pe care a avut-o câteva luni, mai ales că locul său de muncă presupune să stea mult în picioare; faptul că a fost nevoită să se deplaseze de atâtea ori la medic, că a urmat un tratament îndelungat, că a fost nevoită să stea în pat o perioadă îndelungată, că a fost nevoită să apeleze la diferite persoane pentru îndeplinirea treburilor zilnice, că nu a putut să lucreze aproape 3 luni.
În probațiune se depun înscrisuri certificate pentru conformitate cu originalul: adeverințe medicale, bonuri taxi, notificare, confirmare de primire, adresa nr._/18.09.2012 emisă de Inspectoratul de poliție al județului A., bonuri medicamente, carte de identitate reclamantă.
Au fost audiați martorii C. D., M. F. C., D. R..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele.Conform adeverinței medicale eliberate la 18.06.2012, reclamanta a fost consultată la acea dată de medic, prezentând o plagă cauzată de mușcătură de câine (f. 6).
În legătură cu împrejurarea în care s-a produs această vătămare, se va avea în vedere, în primul rând, poziția pârâtului, care arată că la data de 18 iulie 2012, câinele său a ieși afară din curte, ocazie cu care a „văzut-o pe reclamantă în stradă, coborâtă de pe bicicletă”, observându-se însă și că, întrucât, după cum tot acesta afirmă, se pregătea să pornească cu autoturismul său, fiind așadar atent la altceva, nu este plauzibilă și susținerea că „nu ar fi avut cum” câinele să ajungă la piciorul stâng al reclamantei. Apoi, martorul M. F. C. a arătat că pârâtul i-a spus, în luna august 2012, că o persoană pretinde că a fost mușcată de câinele său, iar el i-a cerut „acte doveditoare”, fără a putea preciza prietenului său dacă a văzut acest incident (f. 47). Rezultând, din cele două elemente anterior prezentate, că în ziua de 18 iunie 2012 câinele pârâtului a ieșit afară din curte în timp ce pe stradă trecea reclamanta cu bicicleta și că a existat, la acel moment, un incident, reclamanta reproșându-i pârâtului că a fost mușcată de câinele lăsat liber, se va mai avea în vedere că, în imediată proximitate temporală, după cum declară martorul Crăinicesc D. (f. 46), acesta a transportat-o pe reclamantă la un spital, întrucât prezenta o mușcătură de câine. Or, față de aceste aspecte certe, văzându-se și art. 1203 C. civ, se va concluziona că reclamanta a fost mușcată de câinele pârâtului, nefiind rezonabil a se reține vreo îndoială, în sensul că, în această succesiune de evenimente, un alt câine ar fi vătămat-o pe aceasta.
Potrivit art. 1001 C. civ. (incident în speță în baza art. 103 din L. nr. 71/2011), proprietarul unui animal, sau acela care se servește cu dânsul, în cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau că animalul se află sub paza sa, sau că a scăpat. Față de aceste prescripții se va reține că incumbă pârâtului obligația de reparare a prejudiciului ce i-a fost cauzat reclamantei.
În ceea ce privește natura și cuantumul acestuia se va observa că reclamanta a avut cheltuieli generate de necesitatea de a urma un tratament medical. Astfel, așa cum rezultă din adeverința medicală emisă de Spitalul Clinic Genesys, la 10.08.2012 reclamanta necesita încă 27 de zile de tratament pentru vindecare, datorită unei infecții persistente locale (f. 67). Tratamentul a presupus “toaletă și pansament zilnic” și “antibioterapie iv” (intravenos). Față de acestea și în raport cu celelate probe administrate, în concret bonuri fiscale ce dovedesc achitarea de medicamente și dispozitive medicale (f. 59, 60) și efectuarea unor deplasări zilnice cu taximetru (f. 51 – 58), corroborate cu depozițiile martorilor C. D. (f. 46) și D. R. (f. 63), instanța va considera ca find dovedite pretențiile în valoare de 631 de lei, respective 993 lei, văzând că o perioadă de aproximativ trei luni de zile reclamanta a avut nevoie de îngrijiri medicale și, de asemenea, de transport cu autoturismul la tratamente și consultații, în raport de condiția sa. Se va mai reține că a fost necesară remunerarea unei personane pentru menaj, în perioada invalidității, cu suma de 1000 de lei (f. 63). Ca urmare, va fi acordată suma de 2 624 de lei cu titlu de daune materiale, iar restul pretențiilor cu acest titlu vor fi respinse, neputând fi decelate din elementele de fapt dovedite.
De asemenea, nu poate fi negată suferința psihică a reclamantei, cauzată atât de vătămarea propriu zisă a sănătății sale, cât și de lunga perioadă necesară vindecării, ce a implicat imposibilitatea de a se deplasa normal și de a efectua activitățile necesare traiului zilnic. De aceea, va fi acordată suma de 6 500 de lei, cu titlu de daune morale.
În baza art. 274 C. pr. civ., va fi obligat pârâtul și la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial.
În baza art. 18 din OUG nr. 51/2008, va fi obligat pârâtul la plata către Statul Român a sumei de 836 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în ajutor public judiciar acordat reclamantului sub forma scutirii de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Moșulia A., cu domiciliul în A., ., jud. A., cu domiciliul procesual ales la C.. av. K. A. din A., .. 28, ., în contradictoriu cu pârâtul B. V., cu domiciliul în A., ., nr. 49, ., jud. A., cu domiciliul procesual ales în A., .. 6, ..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 2 624 lei, cu titlu de daune materiale.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 6 500 lei, cu titlu de daune morale.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă pârâtul la plata către Statul Român a sumei de 836 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în ajutor public judiciar acordat reclamantei sub forma scutirii de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 5.02.2013.
Președinte, Grefier,
A. O. N. B.
Red./tehn./AO/NB/8.03.2013
4 ex./2 . Moșulia A., cu domiciliul procesual ales la C.. av. K. A. din A., .. 28, .
- pârâtul B. V., cu domiciliul procesual ales în A., .. 6, .
| ← Pretenţii. Sentința nr. 955/2013. Judecătoria ARAD | Pretenţii. Sentința nr. 3609/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
