Anulare act. Sentința nr. 1289/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1289/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 1289/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVIL NR. 1289
Ședința publică din 10 martie 2015
Președinte: F. V. B.
Grefier: C. B.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanții T. M., T. S. V. și T. V., în contradictoriu cu pârâta . ca obiect anulare act.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamanților avocat O. N. din Baroul A., lipsă fiind reclamanții și reprezentantul pârâtei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 29 lit. f din OUG nr. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în temeiul prevederilor art. 131 Cod procedură civilă, instanța verifică propria sa competență generală, materială și teritorială, constatând, în baza art. 94 și art. 107 Cod procedură civilă că este competentă în judecarea prezentei cauze.
Reprezentanta reclamanților susține acțiunea astfel cum este formulată, depune la dosar răspunsul din partea B. SA, la încercarea de mediere a reclamanților și arată că nu formulează alte cereri.
Nefiind formulate alte cereri, instanța, socotindu-se lămurită, în temeiul art. 244 Cod procedură civilă declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta reclamanților solicită admiterea acțiunii, să se constate caracterul abuziv al clauzei prevăzut la pct. 4 privind comisionul de administrare, să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 3255 CHF reprezentând comisionul achitat de reclamanți de la data încheierii contractului, respectiv 21.08.2007 și până în luna noiembrie 2014.
La solicitarea instanței, reprezentanta reclamanților apreciază că nu sunt incidente dispozițiile cu privire la prescripție raportat la primul capăt de cerere privind anularea comisionului ca fiind o clauză abuzivă. Solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar chitanța de plată a onorariului avocațial.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._ /12.12.2014, reclamanții T. M., T. S. V. și T. V., în contradictoriu cu pârâta . solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța:
-să constate caracterul abuziv al clauzei privitoare la comisionul de administrare prevăzut la art. 4.1. din convenția de credit nr. 021CFF_/21.08.2007, stabilit ca procent de 0,30% lunar aplicat la valoarea soldului creditului pe toată durata de derulare a contractului de credit, dispunând nulitatea absolută a clauzei și eliminarea acesteia, având în vedere dispozițiile Legii 193/2000, a Directivei 1393 a CEE și a celorlalte reglementări privind protecția consumatorilor;
-să dispună obligarea pârâtei la restituirea către reclamanți a sumelor plătite până la acest moment cu titlu de comision de administrare în valoare de 3255 CHF, precum și a sumelor ce se vor achita cu acest titlu după introducerea cererii de chemare în judecată;
-cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că au încheiat cu pârâta la data de 21.08.2007 convenția de credit nr. 021CFF_, prin care li s-a acordat cu titlu de împrumut suma de_ CHF pe termen de 120 de luni.
Potrivit secțiunii IV pct. 4.1 din convenția de credit pentru punerea la dispoziție a creditului „clientul se obligă să plătească următoarele comisioane:...comision de administrare lunară a creditului de 0,30% aplicat la valoarea soldului creditului”.
Reclamanții apreciază că acest comision a fost aplicat fără să se arate în funcție de ce a fost stabilit, de ce totuși s-a impus aplicarea lui, cum a fost el negociat, care este înțelesul lui. Această clauză, datorită modului în care este formulată și percepută, fără nicio posibilitate de negociere are caracterul unei clauze abuzive, având în vedere că dacă reclamanții au dorit să beneficieze de serviciile băncii nu au avut altă posibilitate decât să accepte în . bancă. Astfel de clauze nu se negociază direct cu consumatorul, fiind impuse prin contracte standard preformulate de instituția financiară și exclusiv în interesul ei, fără ca reclamanților să li se fi dat posibilitatea de a influența în vreun fel prevederile contractului.
Reclamanții au mai arătat faptul că banca le-a pus la dispoziție contractul de credit doar la momentul semnării, fără ca aceștia să aibă posibilitatea să-l ia acasă și să-l studieze și fără ca cineva să le explice conținutul acestuia, fără a avea posibilitatea de a discuta și negocia clauzele contractuale și fără să fie încheiat un proces-verbal în acest sens cum imperativ prevede legea în cazul contractelor de adeziune.
Astfel, reclamanții consideră că din acest motiv nu are relevanță faptul că la încheierea convenției au acceptat drepturile și obligațiile ce le revin conform clauzelor din contract, întrucât aceste clauze nu le-au fost explicate și nicidecum nu au fost negociate cu aceștia, oferind pârâtei dreptul discreționar de a încasa comisioane față de clienți.
Reclamanții au invocat în apărare prevederile art. 1 alin. 1-3, art. 4, 5 și 6 din Legea 193/2000 cu privire la contractele încheiate între comercianți și consumatori pentru vânzarea unor bunuri sau prestarea unor servicii, clauzele contractuale și negocierea acestora.
În continuare, reclamanții au mai arătat că deși convențiile încheiate de părți au putere de lege, acestea trebuie să fie legale și în niciun caz abuzive. Pârâta nu explică în niciun mod scopul solicitării acestor comisioane, astfel încât clientul să înțeleagă de ce i se solicită.
Comisionul de administrare prin încasarea lui lunară reprezintă în fapt o dobândă mascată și astfel banca i-a indus în eroare pe reclamanți prezentându-le o dobândă avantajoasă față de ofertele altor bănci, dar care în realitate era mai mare prin adăugarea comisionului de administrare.
P. urmare, reclamanții consideră că prevederile art. 4.1 din convenția de credit privind comisionul de administrare, contravin prevederilor Legii 193/2000 și Directivei 93/13/CEE, reprezentând clauze abuzive, producându-se un dezechilibru major între drepturile și obligațiile părților contractuale. Raporturile comerciale trebuie să se bazeze pe încredere și colaborare, iar părțile să-și asigure un echilibru în aceste relații și nu să transforme o relație comercială într-o afacere abuzivă numai în favoarea unei părți.
P. directiva 93/2013 a CEE se arată că prin înserarea unor clauze de acest fel, reclamanții apreciază că sunt puși într-o situație de inferioritate față de comerciantul banca, atât în ceea ce privește puterea de negociere cât și nivelul de informare, ceea ce determină la adeziunea la un contract redactat în prealabil de bancă, pe care reclamanții ca parte nu au avut posibilitatea de a-l studia, ci doar de a-l semna în condițiile impuse.
Consimțământul dat de consumator la momentul încheierii contractului este considerat de legiuitor inexistent, întrucât a fost exprimat în contextul unei stări de constrângere financiară, stare de care pârâta în calitate de comerciant, a înțeles să se folosească și astfel să impună obligații excesive cocontractantului aflat într-o poziție defavorabilă.
În drept, reclamanții au invocat prevederile art. 1-4, 5, 6 și următoarele din Legea 193/2000, Directiva 93/13/CEE, iar în probațiune a administrat înscrisuri în copie, respectiv contract de credit de consum nr. 021CSF_/21.08.2007, cărțile de identitate ale reclamanților, grafic de rambursare din data de 15.09.2014 și 21.01.2012, convocare la conciliere, confirmare de primire, adresa nr. 674/15.10.2014 emisă de B. SA-Agenția Revoluției.
P. rezoluția din data de 17.12.214, instanța a dispus comunicarea către pârâtă a acțiunii formulată de reclamanți și înscrisurile anexate acesteia.
Pârâta nu și-a exprimat poziția față de acțiune.
Din probele administrate în cauză, instanța reține, în fapt, următoarele:
Reclamanții au încheiat cu pârâta la data de 21.08.2007 convenția de credit nr. 021CFF_, prin care li s-a acordat cu titlu de împrumut suma de_ CHF pe termen de 120 de luni.
Potrivit secțiunii IV pct. 4.1 din convenția de credit pentru punerea la dispoziție a creditului „clientul se obligă să plătească următoarele comisioane:...comision de administrare lunară a creditului de 0,30% aplicat la valoarea soldului creditului”.
Susținerea reclamanților că acest comision are un caracter abuziv este neîntemeiată.
Criteriile care trebuiesc avute în vedere pentru a determina dacă o clauză contractuală are sau nu un caracter abuziv rezultă din cuprinsul art. 4 din Lege193/200:
„(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
(4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive.
(5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de:
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia;
b) toți factorii care au determinat încheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.”
Din dispozițiile legale amintite mai sus rezultă că, pentru ca o clauză contractuală să fie considerată abuzivă, este necesar a fi întrunite următoarele condiții:
- clauza să nu fi fost negociată cu consumatorul;
- prin ea însăși să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților;
- dezechilibrul creat să fie în detrimentul consumatorului, nefiind respectată cerința bunei-credințe.
Instanța apreciază că acest comision nu creează niciun dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, respectivul comision fiind clar definit, reclamanții având cunoștință de cuantumul acestuia încă din momentul încheierii contractului, fiind menționat în graficul de rambursare a creditului.
Existența acestui comision este permisă de legislația bancară. Astfel, conform art. 36 din OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori comisionul de credit este permis a fi stipulat și perceput lunar în situația în care se aplică asupra soldului curent, cerință respectată de art. IV 4.1 din contractul de credit încheiat.
Pentru aceste considerente și în baza dispozițiilor legale amintite mai sus instanța va respinge acțiunea formulată.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către pârâtă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții T. M., CNP_, T. S. V., CNP_ și T. V., CNP_, toți cu domiciliul în Livada, nr. 116, județul A. și domiciliul procesual ales în A., ., . (la av. O. N.), în contradictoriu cu pârâta . sediul în București, .. 6A, sector 2, înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI_, pentru anulare act.
Fără cheltuieli de judecată.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se poate depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică azi 10.03.2015.
Președinte,Grefier ,
F. V. B. C. B.
FVB/CB/ 10.04.2015/6 ex. din care 4 ex. se .> - T. M.-A., ., . (la av. O. N.)
- T. S. V.-A., ., . (la av. O. N.)
- T. V.-A., ., . (la av. O. N.)
- ., .. 6A, sector 2
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1326/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1798/2015. Judecătoria... → |
|---|
