Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 4817/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4817/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 4817/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4817
Ședința publică din 28 septembrie 2015
Președinte: R. A. C.
Președinte: P. S.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată reclamantul B. M. în contradictoriu cu pârâta B. C. Română SA, având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantului, avocat I. N. D. din Baroul A., în substituire, și reprezentantul pârâtei, avocat L. M. B. din Baroul T., în substituire, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la data de 28.09.2015 din partea pârâtei, pe fax, dovada cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză.
Reprezentantul pârâtei depune la dosar delegație de substituire și o cerere de probațiune prin care solicită administrarea probei cu interogatoriul reclamantului pentru a dovedi condițiile în care a fost acordat contractul de credit, faptul că s-au expus toate elementele contractului, nu au existat neînțelegeri. Apreciază cererea utilă și solicită admiterea acesteia.
Reprezentanta reclamantului depune la dosar delegație de substituire și arată că nu se opune administrării probei.
Instanța respinge proba solicită de pârâtă prin reprezentant ca nefiind utilă soluționării cauzei.
La interpelarea instanței, reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat ori probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri ori probe de administrat instanța declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul prin reprezentant solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată. Solicită respingerea apărărilor formulate de pârâtă prin întâmpinare; comisionul de acordare a creditului și comisionul de administrare sunt parte componentă din contractul de credit. Solicită cheltuieli de judecată și menționează că va face dovada acestora până la închiderea dezbaterilor.
Pârâta prin reprezentant pune concluzii de respingere a acțiunii ca fiind inadmisibilă. Consideră că în cauză este incident art. 4 din Legea 93/2000. Arată că asupra clauzelor nu a fost solicitată o negociere. Cu privire la dobândă arată că aceasta este unică pentru toți clienții care optează pentru acest tip de credit. Cu privire la solicitarea de restituire a sumelor reprezentând comision, reprezentantul pârâtei consideră că este inadmisibilă; s-ar modifica dispozițiile esențiale ale contractului.
Instanța reține cauza spre soluționare.
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 24.06.2015, sub numărul de dosar_, reclamantul B. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. C. Română SA, să se constate nulitatea absolută a art. 8 lit. a și b, și a art. 5 alin. 2, respectiv a art. 2.7.a din Condițiile generale de creditare - Anexa din Convenția de credit bancar pentru persoane fizice nr._/04.10.2007, ca urmare a clauzelor abuzive inserate la aceste articole din Convenția antemenționată cu Anexa aferentă și să fie obligată pârâta la restituirea către reclamant a plății nedatorate in suma de 4968,5 euro, reprezentând comision acodare credit, comision administrare credit și a sumei reprezentând majorări ale sumelor de plată stabilite fată de scadențarul inițial, după primul an de plata, când de la marja fixa de dobândă, s-a trecut la practicare unei dobânzi variabile calculate discreționar de pârâtă și actualizarea acestor sume în raport cu dobânda legală de la data plății.
Astfel, reclamantul a arătat că solicită:
- să se constate nulitatea absolută a clauzei contractuale abuzive prevăzute de art.8 lit.a din Convenția de credit bancar pentru persoane fizice nr._/04.10.2007, cu privire la comisionul de acordare credit de 2.5% flat, in cuantum de 1987,50 euro, achitat de către reclamant la data acordării creditului și anume la data de 05.10.2007 și obligarea pârâtei la restituirea acesteia către reclamant, sumă actualizată cu dobânda legală de la data plății;
- să se constate nulitatea absoluta a clauzei contractuale abuzive prevăzute de art. 8 lit.b din Convenția de. credit bancar pentru persoane fizice nr._/04.10.2007, cu privire la comisionul de administrare credit in cuantum de 39,75 Euro lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat, plătiți de către reclamant începând cu data de 01.11.2007 și până la data rambursării anticipate a creditului, în cuantum de 2981 euro și obligarea pârâtei la restituirea acesteia către reclamant, sumă actualizată cu dobânda legală de la data plații;
- să se constate nulitatea absolută și caracterul abuziv al art. 5 alin. 2 din Contractul de credit care prevede: " La data încheierii prezentului contract, dobânda curenta este de 5,8% pe an, si este fixă în primii 1 an și variabilă ulterior. Dobânda fixă se menține constantă pe o perioadă de 1 an, începând cu data primei trageri cu excepțiile prevăzute la pct.6 si 7. După aceasta dată, dobânda curenta este formată din dobânda de referința variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă l,2p.p";
- să se constatate nulitatea absolută și caracterul abuziv al art. 2.7.a din Condițiile generale de creditare - Anexa la Contractul de credit bancar_/04.10.2007, potrivit căruia " Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda, fără consimțământul împrumutatului, în funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobânda aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul existent" și obligarea paratei la restituirea sumei reprezentând majorări ale sumelor de plată stabilite față de scadențarul inițial, din momentul in care creditului i s-a aplicat dobânda variabila, începând cu data de 06.10.2008 si până la lichidarea anticipată a creditului, la data de 24.01.2014, suma reprezentând diferența dintre dobânda fixă si dobânda majorată discreționar de către pârâtă, pe care solicită sa fie actualizată cu dobânda legala de la data plății;
În motivare, a arătat că între părți s-a încheiat contractul de creditare nr._/04.10.2007, pentru suma de 79.500 Euro, reprezentând credit ipotecar în vederea achiziționării unui imobil.
În privința cererii de constatare a nulității absolute a clauzei contractuale abuzive prevăzute de art. 8 lit.a din Convenția de credit bancar pentru persoane fizice nr._/04.10.2007, cu privire la comisionul de acordare credit de 2.5% flat, în cuantum de 1987,50 euro, reclamantul arată că acest comision nu poate fi justificat concret de pârâtă în condițiile în care nu se oferă un criteriu de calcul al acestui comision și nici caracterul negociat al acestuia nu exista. G., acest comision ar reprezenta acoperirea cheltuielilor efectuate de către pârâtă cu întocmirea documentației de credit. Nu se justifică însă în conținutul contractului absolut deloc cuantificarea acestuia, în funcție de mărimea sumei împrumutate ori de volumul, complexitatea actelor care formează documentația. Arată reclamantul că s-a aflat într-o poziție defavorabilă la momentul încheierii contractului.
În ceea ce privește clauza prevăzută de art. 8 lit. b referitoare la comisionul de administrare, cu privire la care în contract s-a prevăzut că acest comision este lunar, fiind în cuantum de 0,05%, arată că aceasta e o clauză abuzivă în raport de prevederile art. 4 alin. (1) și alin. (2) a Legii nr. 193/2000.
Reclamantul arată că în Convenția de creditare nu au fost identificate toate elementele necesare pentru perceperea acestui comision, în cuprinsul acesteia neexistând o definire clară a activităților pe care pârâta le prestează în schimbul comisionului de administrare. Acest aspect denotă clar că nu s-au respectat exigențele bunei-credințe, inserarea comisionului de administrare vătămând interesele patrimoniale ale reclamantului, urmărindu-se în realitate obținerea unui avantaj disproporționat față de prestația efectuată de pârâtă. Acest comision nu este definit, nu este prevăzută modalitatea în care a fost determinat, motivele de fapt care impun și temeiul legal pe care se întemeiază, respectiv justificarea lui economică si legală, fiind stipulate în același mod discreționar, în același context standard al contractului bancar.
În privința, constatării nulității absolute și a caracterului abuziv al art. 5 alin. 2 din Contractul de credit, respectiv în privința constatării nulității absolute și a caracterului abuziv al art. 2.7.a din Condițiile generale de creditare - Anexa la Contractul de credit bancar_/04.10.2007, reclamantul arată că a achitat începând cu data de 05.10.2007 și până la data de 05.10.2008, o dobânda fixă aplicată soldului împrumutat de 5,8%/an, ulterior aceasta transformându-se într-o dobândă variabilă, afișată la sediile BCR, la care se adaugă 1,2 p.p.. Practic, analizând documentația depusă în probațiune, rezultă că de la data de 05.10.2008, dobânda s-a dublat de la 5,8%/an, ajungând din al doilea an la o marjă totală de 10.1% și ajungând în decursul desfășurării creditului chiar și la 12,1%, o dobândă dublată față de cea inițială, fixă din primul an. Raportat la această împrejurare a crescut simțitor și rata lunară însumând rata credit plus dobândă, pe care reclamantul era ținut să o achite conform contractului. Astfel s-a ajuns de la o rată fixă de 506 Euro în momentul acordării creditului în 2007, la una de 860 Euro în 29.05.2009, astfel cum rezultă din extrasele de cont depuse in probațiune.
Creșterea enormă a ratei creditului a fost posibilă prin practicarea de către B. pârâtă a DRV-ului. În cazul indicelui de referință intern al băncii, DRV, valoarea și evoluția acesteia nu a fost clarificată reclamantului, neaducându-i-se la cunoștința în momentul semnării contractului și nici după ce s-a trecut la dobânda variabilă, modalitatea de calcul a acesteia, fiind probabil exprimată printr-o formulă de calcul proprie băncii, neputând fi verificată de consumator. Se poate observa cu ușurință că B. a exclus din mecanismul de formare al dobânzii criteriul obiectiv al pieței financiare, stabilind un element subiectiv favorabil propriei sale politici, aceasta având posibilitatea ca indiferent de creșterea sau diminuarea indicelui EURIBOR, dobânda băncii variabilă să nu scadă niciodată, menținându-se la nivelul dorit de banca.
Din analizarea contractului reiese că lipsesc total criteriile de definire a DRV (dobânda de referința variabilă), iar pârâta nu a explicat în contract ce este DRV, cum se calculează, în funcție de ce parametrii fluctuează, astfel că reclamantul arată că a fost în imposibilitate de a înțelege mecanismul, algoritmul matematic. DRV-ul reprezintă un algoritm propriu al băncii, calculată la modul discreționar.
Pentru aceste motive solicită admiterea acțiunii.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 113 pct.8; 192, 194 Noul Cod Pr. Civ; 1170, 1249 alin. 1, 1236 pct. 2 Noul Cod Civil; art. 148 alin. 2 si 4 Constituția României; art. 1 alin. 3, art. 4 alin. 1, 2 si 6 din legea 193/2000; Legea 157/2005; OUG 50/2010;Directiva nr. 93/ 13/CEE, iar în probațiune: Contract credit bancar pentru persoane fizice nr._/04.10.2007; Condițiile generale de creditare - Anexa; ordin încasare numerar 24.01.2014; ordin încasare numerar 27.01.2014; ordin încasare numerar 07.08.2013; dobânzile calculate pe zile din 05.10.2007 pana în 28.01.2014; extras de cont din data de 27.06.2014 ( 05.10._09); extras de cont din data de 27.06.2014 pentru perioada 01.01._14; Extras dobânzi calculate pentru perioada 05.10._14, jurisprudență.
Pârâta B. C. Română S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat să se respingă ca inadmisibilă cererea privind anularea clauzelor referitoare la comisionul de acordare credit și la comisionul de administrare; în subsidiar, să se respingă ca neîntemeiată cererea privind anularea clauzelor referitoare la comisionul de acordare credit și la comisionul de administrare; să se respingă ca inadmisibilă cererea privind anularea clauzelor referitoare la dobândă. În subsidiar, a solicitat să se respingă ca neîntemeiată cererea privind anularea clauzelor referitoare la dobândă; să se respingă ca inadmisibilă cererea de obligare a pârâtei la restituirea sumelor achitate de către reclamant cu titlu de comision de acordare credit, cu titlu de comision de administrare credit și cea reprezentând diferența dintre dobânda fixa și dobânda majorată aplicată de către pârâtă în perioada de rambursare a creditului; obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cauze.
În motivare, pârâta arată că toate clauzele referitoare la perceperea comisionului de acordare credit și a comisionului de administrare sunt, fără îndoială, redactate într-un mod clar si inteligibil, fiind folosiți termeni nesusceptibili de interpretare. Astfel cum se poate observa din lecturarea clauzelor anterior menționate, acestea conțin modalitatea în care comisioanele vor fi calculate, periodicitatea cu care acestea vor fi percepute și momentele la care trebuie plătite, neimpunându-se niciun fel de clarificări suplimentare.
Comisionul de acordare credit a fost agreat a fi perceput la prima tragere a creditului, ca procent fix din valoarea creditului acordat, și anume 2,50% din creditul acordat în baza Contractului de credit.
Comisionul de administrare a fost agreat a fi perceput lunar, ca procent fix din valoarea creditului acordat, și anume 0,05% din creditul acordat în baza Contractului de credit. Mai mult decât atât, pentru evitarea oricărui dubiu, comisionul de administrare este prevăzut și în cuantum fix, și anume 39,75 EUR/lunar.
În sprijinul celor de mai sus, pârâta invocă considerentele evocate de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 4685 din data de 27 noiembrie 2012 în dosarul nr._ * potrivit cărora „atât comisionul de risc cât si dobânda, ca si componentă a prețului creditului care reprezintă cea mai mare parte a costului creditului sunt exceptate, în speță de la controlul caracterului abuziv, potrivit art. 4 alin. (6) din Legea 193/2000, întrucât clauzele referitoare la aceste elemente ce definesc prețul serviciului de finanțare, sunt exprimate fără echivoc, în mod clar. în așa fel încât să conducă la concluzia că, la momentul acordului de voință, consumatorilor nu le-a fost ascunsă inserarea lor în cuprinsul convenției, iar termenii utilizați pentru stipularea lor au fost pe deplin inteligibili, clari, limpezi, accesibili si apți de a fi înțeleși cu ajutorul gândirii logice”.
Valoarea comisioanelor percepute de BCR pentru tipul de credit acordat reclamantului este foarte clar determinată în cuprinsul Contractului de credit, reclamantul cunoscând încă de la momentul semnării acestuia cuantumul total al comisioanelor care urmau a fi percepute de bancă. Dovada înțelegerii depline a modalității în care au fost redate clauzele privitoare la comisionul de acordare credit și de administrare rezidă și din executarea obligațiilor contractuale, fără ca reclamantul să indice în niciun moment nelămuriri cu privire la costul total al Contractului de credit la care s-a obligat de la bun început, cost total ce include, astfel cum am arătat, atât comisionul de acordare credit, cât și comisionul de administrare.
Cu privire la cererea de constatare a nulității clauzelor referitoare la dobânda pârâta arată că se invocă de către reclamant dispozițiile art. 1 și 4 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori („Legea 193/2000") și ale Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive.
Prin raportare la textele de lege invocate, reclamantul susține că respectivele clauze contractuale contestate (art. 5 alin. 2 din Contractul de credit, respectiv art. 2.7.a din Condițiile generale de creditare anexă la Contractul de credit) ar fi abuzive în considerarea faptului că indicele de referință intern al băncii ce determina variația dobânzii de referință variabilă ("DRV"), valoarea și evoluția acestuia nu au fost clarificate reclamantului la momentul semnării Contractului de credit.
Legea 193/2000, la art. 4 punctul 6, arată că „Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil."
Or, sub aspectul importanței dobânzii în Contractul de credit, toate clauzele privind dobânda aplicabilă, reprezintă în mod evident clauze prin care se stabilește prețul contractului, respectiv contra prestația împrumutatului pentru suma obținută.
În ceea ce privește claritatea și caracterul ușor inteligibil al clauzelor prin care este definită dobânda, reclamantul a luat la cunoștință și și-a asumat clauzele Contractului de Credit, după cum rezultă și din declarația cuprinsă la finalul acestuia: „Prin semnarea prezentului contract, declar că am citit, înțeles și mi-au fost explicate clauzele acestuia, pe care mi le însușesc în întregime."
Ca atare, întrucât este incontestabil faptul că prevederile referitoare la dobânda variabilă reprezintă „obiectul principal al contractului, respectiv „cerințele de preț și de plată", instanța nu poate interveni asupra acestora, câtă vreme acestea au fost exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
În concluzie pârâta solicită respingerea acțiunii formulate.
În drept: Legea nr. 193/2000.
Analizând acțiunea formulată, prin prisma prevederilor legale și a susținerilor părților, instanța reține următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul de credit nr._/04.10.2007, pentru suma de 79.500 Euro, reprezentând credit ipotecar în vederea achiziționării unui imobil, împrumut ce trebuie restituit de către reclamant în 360 rate lunare .
Creditul a fost acordat cu o dobândă fixă pentru primul an, iar după această perioadă, dobânda fiind variabilă (art.5 ), fiind perceput un comision de acordare credit de 2,5% din valoarea creditului și un comision de administrare lunară de 39,75 euro, reprezentând un procent din valoarea creditului (art. 8 lit.a, b).
Prin prezenta acțiune reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a art. 8 lit. a și b, și a art. 5 alin. 2, respectiv a art. 2.7.a din Condițiile generale de creditare - Anexa din Convenția de credit bancar pentru persoane fizice nr._/04.10.2007, ca urmare a clauzelor abuzive inserate la aceste articole din Convenția antemenționată cu Anexa aferentă și să fie obligată pârâta la restituirea către reclamant a plății nedatorate in suma de 4968,5 euro, reprezentând comision acordare credit, comision administrare credit și a sumei reprezentând majorări ale sumelor de plată stabilite fată de scadențarul inițial, după primul an de plata, când de la marja fixa de dobândă, s-a trecut la practicare unei dobânzi variabile calculate discreționar de pârâtă și actualizarea acestor sume în raport cu dobânda legală de la data plății.
Pe fond, reclamantul a invocat prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, conform cărora: O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Rezultă din acest text legal că pentru a se reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: clauza să nu fi fost negociată direct; să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe.
Pentru a se putea trece însă la analiza caracterului eventual abuziv al clauzelor mai sus menționate, se impune o analiză a dispozițiilor care exceptează anumite prevederi contractuale de la controlul caracterului abuziv.
Potrivit art. 4 al. 6 din Legea nr. 193/2000, „Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil”. Acest text de lege se interpretează în lumina Directivei nr. 93/13/CEE din 5 aprilie 1993, pe care Legea nr. 193/2000 o transpune în legislația națională, mai exact în lumina dispoziției prevăzute la art. 4 al. 2 din Directivă, potrivit căreia „aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau a remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil.”
Dobânda anuală intră în sfera noțiunii de „preț al contractului de credit”, de vreme ce reprezintă o parte din contraprestațiile lunare solicitate de bancă în virtutea creditului acordat. Astfel, potrivit definițiilor cuprinse la art. 3 lit. g și i din Directiva 2008/48/CE din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori: „(g) costul total al creditului pentru consumatori înseamnă toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de către creditor, cu excepția taxelor notariale”
De asemenea, într-o cauză mai recentă (C‑143/13 M. și M. c. Volksbank, par. 55-57) Curtea a considerat că din termenii articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 reiese că a doua categorie de clauze al căror eventual caracter abuziv nu poate fi apreciat are un domeniu de aplicare restrâns, întrucât această apreciere nu privește decât caracterul adecvat al prețului sau al remunerației prevăzute față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, această excludere explicându‑se prin faptul că nu există niciun barem sau criteriu juridic care să poată încadra și ghida controlul acestui caracter adecvat (a se vedea în acest sens Hotărârea Kásler și Káslerné Rábai, EU:C:2014:282, punctele 54 și 55). Clauzele referitoare la contraprestația datorată de consumator creditorului sau care au un efect asupra prețului efectiv ce trebuie plătit acestuia din urmă de către consumator nu intră, așadar, în principiu, în această a doua categorie de clauze, cu excepția chestiunii dacă valoarea contraprestației sau a prețului prevăzut în contract este adecvată față de serviciul furnizat în schimb de creditor. În ceea ce privește în special calificarea, în lumina criteriilor amintite la punctele 54-56 din prezenta hotărâre, a clauzelor contractuale în discuție în litigiul principal în scopul aplicării articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 și, în primul rând, a clauzelor care permit creditorului, în anumite condiții, să modifice în mod unilateral rata dobânzii, mai multe elemente tind să indice că aceste clauze nu intră în domeniul de aplicare al excluderii prevăzute de această dispoziție.”
Cu privire la clauza privind dobânda variabilă (art. 5 alin.2 și art.2.7.a din Condițiile generale de creditare) , respectiv la posibilitatea băncii de a modifica unilateral dobânda, instanța constată că dobânda face parte din obiectul principal al contractului, însă pentru a fi exclusă de la controlul instanței era necesar, conform art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, ca modul de formulare al clauzei să fie exprimat într-un limbaj ușor inteligibil.
În speță, în contract s-a prevăzut doar că dobânda este variabilă și că banca își rezervă dreptul de a modifica dobânda, fără a fi precizate în contract criteriile după care banca putea modifica dobânda. În aceste condiții, instanța apreciază că, deși privește o componentă a obiectului principal al contractului, clauza privind posibilitatea modificării dobânzii nu îndeplinește condițiile de claritate cerute de textul legal pentru a fi exclusă de la controlul instanței.
Pe de altă parte, instanța apreciază că reclamantul nu a dovedit în niciun fel că modul de variație al dobânzii a dus la un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe. Prin urmare, în lipsa stabilirii acestui dezechilibru, instanța nu poate constata caracterul abuziv al clauzei privind dobânda variabilă.
Cu privire la comisionul de acordare credit (art.8 lit.a): acesta a fost stabilit ca o cerință pentru punerea la dispoziție a creditului, însă, dat fiind caracterul sinalagmatic al contractului de credit, obligația de plată a clientului trebuie să aibă cauza juridică într-un serviciu corelativ prestat de bancă. Or, în cazul comisionului de acordare a creditului, punerea la dispoziție a capitalului de către bancă se regăsește deja în dobânda percepută de aceasta pentru acordarea împrumutului, banca neprestând un alt serviciu suplimentar punerii la dispoziție a fondurilor posterior încheierii contractului.
În contractele de credit bancar, obligația băncii creditoare de a vira suma către clientul debitor este o obligație principală, ceea ce înseamnă că banca nu poate percepe un comision autonom pentru executarea obligației sale principale, în caz contrar creează, în detrimentul debitorului și contrar bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între prestațiile reciproce, în condițiile art. 4 alin 1 din Legea nr. 193/2000, și procură un avantaj pentru bancă în detrimentul debitorului.
Un argument în plus este și acela că prin OUG nr. 50/2010 s-au limitat comisioanele pe care băncile pot să le perceapă, printre aceste comisioane permise de lege (art. 36 din ordonanță) neregăsindu-se și comisionul pentru acordarea creditului.
Ca atare, fiind întrunite cerințele art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, instanța va constata caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de acordare a creditului (prevăzut de art. 8 lit.a din contract) și nulitatea absolută a acesteia, și întrucât comisionul a fost deja plătit integral, prin reținerea sumei, va obliga banca să restituie reclamantului această sumă, la care se adaugă dobânda legală aferentă calculată de la data plății și până la plata efectivă a sumei.
Cu privire la comisionul de administrare credit (art.8 lit.b)
Acest comision a fost stabilit la suma fixă de 39,75 euro iar în contractul părților, banca nu a justificat necesitatea perceperii comisionului, comisionul de administrare, reprezentând în realitate o dobândă mascată, ce disimulează un spor de dobândă, sub denumirea de comision. Prin directiva nr. 93/2013 a CEE s-a arătat că prin inserarea unor clauze de acest fel, consumatorii sunt puși într-o situație de inferioritate față de bancă, atât în ceea ce privește puterea de negociere, cât și nivelul de informare, ceea ce determină adeziunea la un contract redactat în prealabil de bancă.
Ca atare, fiind întrunite cerințele art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, instanța va constata caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de administrare lunară (prevăzut de art. 4.1 din contract) și nulitatea absolută a acesteia, și va dispune eliminarea acestuia din contract. Totodată va obliga banca la restituirea sumelor încasate cu acest titlu, la care se va adăuga dobânda legală, de la data plății acestora și până la plata efectivă a sumelor.
Ca urmare, în temeiul textelor de lege menționate, acțiunea reclamantului se va admite în parte, potrivit considerentelor ce preced, și va constata nulitatea clauzei la art. 8 lit. a din contractul de credit nr._/04.10.2007 încheiat între părți, privind comisionul de acordare a creditului, și dispune eliminarea acesteia din contract. Va obliga pârâta, B. C. Româna S.A., să restituie reclamantului suma de 1987,50 euro, încasată cu titlu de comision acordare credit, la care se adaugă dobânda legală aferentă începând cu data de 05.10.2007 și până la plata efectivă a sumei.
Va constata nulitatea clauzei contractuale prevăzută la art. 8 lit. b din contractul de credit nr._/04.10.2007 încheiat între părți, privind comisionul de administrare credit și dispune eliminarea acesteia din contract. Va obliga pârâta, B. C. Româna S.A., să restituie reclamantului suma de 2981 euro încasată cu titlu de comision administrare credit, la care se adaugă dobânda legală aferentă începând cu data perceperii, 01.11.2007 și până la plata efectivă a acesteia.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă având ca obiect constatare clauze abuzive formulată de reclamantul B. M. cu domiciliul procesual ales în A., ., . în contradictoriu cu pârâta B. C. Româna S.A. cu sediul procesual ales în București, ..10, sector 2.
Constată nulitatea clauzei contractuale prevăzută la art. 8 lit a din contractul de credit nr._/04.10.2007 încheiat între părți, privind comisionul de acordare a creditului, și dispune eliminarea acesteia din contract.
Obligă pârâta B. C. Româna S.A. să restituie reclamantului suma de 1987,50 euro, încasată cu titlu de comision acordare credit, la care se adaugă dobânda legală aferentă începând cu data de 05.10.2007 și până la plata efectivă a sumei.
Constată nulitatea clauzei contractuale prevăzută la art. 8 lit b din contractul de credit nr._/04.10.2007 încheiat între părți, privind comisionul de administrare credit și dispune eliminarea acesteia din contract.
Obligă pârâta B. C. Româna S.A. să restituie reclamantului suma de 2981 euro încasată cu titlu de comision administrare credit, la care se adaugă dobânda legală aferentă începând cu data perceperii, 01.11..2007 și până la plata efectivă a acesteia.
Respinge în rest acțiunea reclamantului.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică, azi 28.09. 2015.
Președinte Grefier
R. A. C. P. S.
Red/tehnored/R./PS/06.11.2015
B. M. - A., ., .
B. C. Româna S.A. - București, ..10, sector 2.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 6552/2015.... → |
|---|
