Contestaţie la executare. Sentința nr. 5402/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5402/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 5402/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5402
Ședința publică din data de 15 octombrie 2015
Președinte: E. D. B.
Grefier: G. M. P.
S-a luat în examinare, contestația la executare formulată de contestatorul V. A. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul contestatorului, av. R. R. F., lipsă fiind contestatorul și reprezentantul intimatei.
Contestația este legal timbrată cu 1000 lei taxă judiciară de timbru în conformitate cu prevederile art. 10 alin. 2 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul contestatorului depune la dosar dovada plății diferenței de onorariu expert în cuantum de 2618 lei și concluzii scrise și arată că nu mai are alte cereri de formulat solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art.244 alin.1 Noul Cod procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului și conform prevederilor art.244 alin.3 și art.392 Noul Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reprezentantul contestatorului solicită admiterea contestației la executare cu consecința anulării somației nr._/14.11.2014 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor publice A.. cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată la această instanță la data de 19.12.2014 sub nr. de dosar_, contestatorul V. A. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea somației nr._/14.11.2014 emisă în dosarul execuțional nr. 3248 al Administrației Județene a Finanțelor Publice A., în temeiul art. 174 alin. 3 Cod procedură fiscală. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare contestatorul a arătat că la data de 15.11.2014 i-a fost comunicată somația nr._/14.11.2014 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în dosarul execuțional nr. 3248 prin care a fost somat să plătească suma de 89.836 lei cu titlu de taxe vamale, dobânzi taxe vamale, TVA, dobânzi TVA, dobânzi accize.
Așa cum rezultă din conținutul somației nr._/14.11.2014 perioada pentru care sumele menționate în cuprinsul acesteia au fost calculate pentru perioada 08.04.2008 – 31.08.2012, în temeiul actelor administrativ – fiscale enumerate.
Contatorul susține că la dat de 10.02.2002 a importat în România din Germania un autoturism marca VW Golf 1,9 TDI.
Prin decizia de regularizare nr. 48/08.04.2008 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Hunedoara s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumei de 71.058 lei cu titlu de taxe vamale și accesorii datorate pentru importul autoturismului.
Decizia de regularizare a fost păstrată ca urmare a pronunțării de către Tribunalul A., Secția de C. administrativ și fiscal și litigii de muncă și asigurări sociale a sentinței civile nr. 1095/08.12.2008 în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1318/10.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția C. administrativ și fiscal.
La data de 29.03.2012 organul fiscal a trimis decizia privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 25.084/14.03.2014 prin care, din oficiu, a dispus compensarea obligațiilor fiscale datorate în conformitate cu decizia de regularizare nr. 48/08.04.2008 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Hunedoara și a poprit suma de 7196 lei consemnată de către contestator la CEC Bank Sucursala A. cu titlu de cauțiune.
Contestatorul susține că deși asupra veniturilor sale salariale a fost înființată poprirea încă de la data de 29.03.2012 conform adresei de înființare a popririi nr. 10.982/29.03.2012 și la data de 14.03.2014 organul fiscal a emis decizia privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 25.084/14.03.2014 prin care, din oficiu, a dispus compensarea obligațiilor fiscale datorate de acesta cu obligația de restituire a sumei de 7196 lei, depusă la CEC Bank Sucursala A., la data de 15.12.2014, i-a fost comunicată o nouă somație prin care a fost somat să plătească suma totală de 89.836 lei cu titlu de taxe vamale, TVA, dobânzi taxe vamale, dobânzi accize, dobânzi TVA.
Conform dispozițiilor art. 145 alin. 1 C.pr. fiscală executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
Contestatorul apreciază că în condițiile în care la data de 29.03.2012 executarea silită a fost declanșată prin poprirea înființată asupra veniturilor sale, somația este practic lipsită de obiect.
Cu referire la dispozițiile art. 115 cod procedură fiscală contestatorul mai arată că cea mai veche datorie este taxa vamală care, prin sumele reținute prin poprirea înființată asupra veniturilor sale și prin compensarea realizată la data de 14.03.2014, ar fi fost integral achitată, fapt care împiedică curgerea dobânzilor și penalităților. Aceeași discuție o comportă și achitarea parțială a TVA și a accizelor.
Totodată, contestatorul arată că organul fiscal nu i-a comunicat niciodată modul în care a înțeles să distribuie sumele încasate prin poprirea înființată asupra veniturilor sale și prin compensarea dispusă la data de 14.03.2014, însă a înțeles să emită o nouă somație în cadrul procedurii de executare silită declanșată împotriva sa încă din anul 2012.
La data de 29.06.200 Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara i-a comunicat adresa nr._/29.06.2010 prin care a arătat expres că în urma contestației înregistrate sub nr. 2645/17.06.2010, recalcularea taxelor a rămas în soluționarea compartimentului inspecție fiscală și control ulterior din cadrul DJAOV Hunedoara, iar soluționarea celui e-al doilea capăt de cerere al contestației a fost suspendat până la pronunțarea unei soluții asupra recalculării taxelor vamale.
Astfel, în această perioadă cursul dobânzilor a fost suspendat, însă această suspendare nu se regăsește în cuprinsul somației nr. 69.276/14.11.2014. Comparațiile dintre sumele menționate în cuprinsul adresei de înființare a popririi nr. 10.982/_ și cele menționate în cuprinsul somației ilustrează că organul fiscal nu a respectat dispozițiile art. 115 alin. 1 lit. b) și alin. 4 Cod procedură fiscală, sumele încasate prin poprirea înființată și prin compensare nu se reflectă pe debitul principal și, implicit, nu au condus la oprirea cursului dobânzilor la taxele vamale, TVA și acciza menționată inițial în decizia de regularizare nr. 48/08.04.2008 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Hunedoara.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 115, 145, 149, 172 – 174, 231 Cod procedură fiscală, iar în probațiune a depus la dosar somația nr._/14.11.2014, adresa de înființare a popririi nr._/29.03.2012, decizia privind compensarea obligațiilor fiscale nr._/14.03.2014, adresa nr._/29.06.2010.
Prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 37-39) intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și menținerea somației nr._/14.11.2014 emisă de AJFP A. ca temeinică și legală.
În fapt, intimata a arătat că obligațiile pentru care contestatorul este executat silit au fost stabilite de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Hunedoara, iar suma de 89.836 lei reprezentând soldurile debitelor restante și actualizate cu accesorii care au fost comunicare spre executare Administrației Județene a finanțelor Publice A., urmare a O.P.A.N.A.F. nr. 2594/29.08.2013, aceasta din urmă emițând somația nr._/14.11.2014, somație care cuprinde debitele vamale actualizate ce nu are în componență suma de 7196 lei care a fost încasată anterior.
Intimata apreciază că față de prevederile art. 172 alin. 1 din OG. 92/2003, cererea contestatorului este vădit nelegală, considerând că executarea silită declanșată împotriva contestatorului este perfect legală, respectând întocmai prevederile art. 141 coroborate cu art. 145 din OG. 92/2003. Având în vedere că, contestatorul nu și-a achitat în totalitate obligațiile, acesta datorând în continuare debite și accesorii în sumă de 89.836 lei și pentru că plata nu s-a făcut de bună-voie, s-a declanșat procedura de executare silită și pentru aceste debite neachitate și accesorii noi, prin emiterea somației.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205, art. 172 alin. 1, art. 141, art. 145 din OG. 92/2003, iar în probațiune a depus la dosar înscrisuri din dosarul execuțional.
Contestatorul a depus la dosar note scrise (f. 54-55) prin care a arătat că suma totală contestată este în cuantum de 27.207 lei rezultată din însumarea sumelor menționate în cuprinsul somației nr._/14.11.2014.
Intimata a depus la dosar note scrise (f. 85-87) prin care a arătat că, contestatorul fac confuzie între executarea silită, cu privire la care legiuitorul a stabilit ca și cale de atac contestația la executare silită, și instituirea obligațiilor prin titluri de creanță în sarcina contribuabililor, titluri de creanță împotriva cărora se poate formula în termele și condițiile stabilite de lege contestația ca și procedură prealabilă de atac pe calea contenciosului administrativ, procedură prealabilă prevăzută în cazul de față la Titlul IX din codul de procedură fiscală.
În conformitate cu prevederile art. 205-209 C.pr. fisc. se stabilește o procedură de contestare a sumelor stabilite prin decizii de impunere, astfel că aceste sume nu pot fi contestate pe calea contestației șa executare și în consecință criticile legate de sumele stabilite în sarcina sa nu pot face obiectul unei contestații la executare.
Pentru aceste motive, intimata apreciază că solicitarea contestatorului de anulare a somației întrucât contestă unele sume stabilite în sarcina sa este inadmisibilă. Astfel, executarea silită declanșată împotriva debitorului este perfect legală, acesta fiind înștiințat de emiterea actelor de executare silită, respectându-se întocmai prevederile art. 141 coroborate cu art. 145 din OG. 92/2003.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, contestatorul a arătat că sumele cuprinse în somație nu îi sunt opozabile având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă și lipsa dovezilor modului de calcul al sumelor de către organul fiscal.
Analizând probele administrate în cauză prin prisma prevederilor legale și a susținerilor părților, instanța reține următoarele:
Prin somația nr._/14.11.2014 emisă de AJFP A. în dosarul execuțional nr. 3248, debitorul V. A. a fost somat să plătească suma de 89.836 lei cu titlu de taxe vamale, dobânzi taxe vamale, TVA, dobânzi TVA, dobânzi accize.
Acesta contestă suma cuprinsă în somație, invocând stingerea parțială a datoriei prin popriri periodice anterioare și prin compensare, precum și cuantumul penalităților al căror curs, susține contestatorul a fost suspendat o perioadă de timp.
Instanța a analizat actul de executare silită contestat, prin prisma criticilor contestatorului.
Astfel, în ceea ce privește primul aspect, cel al modalității de imputare a sumelor de bani stinse prin poprire, respectiv compensare, instanța reține că, în raportul de expertiză judiciară în specialitatea contabilitate, s-a concluzionat că sumele rezultate din poprire și cele compensate au fost imputate asupra debitului principal, potrivit dispozițiilor art. 115 C.p.fisc. care la al. 1 lit b prescrie: „Dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuții și alte sume reprezentând creanțe fiscale prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanță fiscală principală pe care o stabilește contribuabilul sau care este distribuită, potrivit prevederilor art. 114, de către organul fiscal competent, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine:
b) toate obligațiile fiscale principale, în ordinea vechimii, și apoi obligațiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii. În cazul stingerii creanțelor fiscale prin dare în plată, se aplică prevederile art. 175 alin. (4^1);”
Cu toate acestea, se arată că debitul principal în cuantum de 11.585 lei a existat la data de 28.04.2015, somația fiind emisă la data de 14.11.2014, când debitul principal era de 9.685 lei.
Așadar, cuantumul debitului principal la data emiterii somației nu era cel menționat în cuprinsul acesteia, ci era mai mic.
Pentru acest motiv, instanța apreciază întemeiată contestația la executare, urmând a o admite în parte în privința cuantumului debitului principal.
În ceea ce privește majorările și dobânzile de întârziere, instanța apreciază că atâta timp cât imputarea sumelor rezultate din poprire și compensare s-a realizat asupra debitului principal, accesoriile nu au fost afectate, acestea curgând în continuare.
În privința acestora, instanța a apreciat că nu este necesară stabilirea cuantumului exact al acestora, atâta timp cât criticile contestatorului au vizat modul de imputare a plăților, ce s-a dovedit a fi conform prevederilor legale și intervenirea suspendării curgerii majorărilor și dobânzilor în perioada 29.06.2010 – 07.11.2012, aspect nedovedit însă în cauză.
Potrivit art. 215 C.p. fisc. „ (1) Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
(2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei.
(3) În cazul suspendării executării actului administrativ fiscal, dispusă de instanțele de judecată în baza prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, toate efectele actului administrativ fiscal sunt suspendate până la încetarea acesteia.”
Ori, contestatorul nu a dovedit că instanța de contencios a suspendat executarea actului administrativ contestat, pentru a fi suspendată curgerea dobânzilor și a penalităților, astfel că această apărare nu va fi reținută .
În baza art. 451 al. 3 C.p.civ., intimata fiind în culpă procesuală, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4018 lei reprezentând onorariu expert, către contestator.
Dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 1000 lei achitată conform chitanței . XWF_ din 05.02.2015, către contestator la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul V. A., CNP._, cu domiciliul în A., ., jud. A. și cu domiciliul procesual ales în A., .. 1/3, . în contradictoriu cu intimata ANAF – Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara (cod fiscal_) cu sediul în A., .-79, jud. A..
Anulează în parte somația_/14.11.2014 emisă de AJFP A. în dosarul execuțional nr. 3248 în privința cuantumului debitului principal care la data emiterii somației era de 9.685 lei, iar la data 31.07.2015, în cuantum de 7048 lei.
Obligă intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4018 lei reprezentând onorariu expert, către contestator.
Dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 1000 lei achitată conform chitanței . XWF_ din 05.02.2015, către contestator la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Cu drept de apel în termen 10zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din data de 15.10.2015.
Președinte Grefier
E. D. B. G. M. P.
Red./dact EDB./GMP/27.10.2015
5 ex./3 ex. se comunică cu:
V. A., cu domiciliul procesual ales în A., .. 1/3, .
ANAF – DGRF Timișoara - AJFP A., cu sediul în A., ., jud. A.
Exp.2 .>
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 21-10-2015,... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 5389/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
