Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 4875/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3.208
SECȚIA CIVILĂ
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
DOSAR NR. 11._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4.875
Ședința publică din 29.09.2015
Președinte: G. C.
Grefier: B. D.
S-a luat în examinare cererea de ordonanță președințială formulată și precizată de reclamanta P. C. A. în contradictoriu cu pârâtul P. C. I. pentru obligația de a face.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Fără citarea părților.
Cererea de ordonanță președințială este legal timbrată cu 100 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța reține cauza spre soluționare.
JUDECATA
Constată că prin cererea de ordonanță președințială înregistrată la această instanță la data de 15.09.2015 reclamanta P. C. A. a chemat în judecată pârâtul P. C. I. solicitând obligarea pârâtului la a-și da acordul pentru eliberarea pașaportului individual pe numele fiicei părților, P. P. I., născută în data de 10.03.2005, având CNP:_ și pentru efectuarea unor călătorii din România în Germania din vizitele efectuate în România la domiciliul pârâtului, și, în caz de refuz al pârâtului, hotărârea care se va pronunța să țină loc de acord al pârâtului în acest sens.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că părțile au fost căsătorite și căsătoria a fost desfăcută prin Sentința civilă nr. 4.015 din data de 15.10.2012 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 12._ . Ulterior reclamanta s-a recăsătorit, fiind deja stabilită în Germania unde soțul acesteia lucrează și unde și reclamanta are un loc de muncă. Anterior stabilirii în Germania, pârâtul a fost de acord ca minora, a cărei locuință a fost stabilită la domiciliul reclamantei, să se stabilească cu reclamanta în Germania. În acest sens pârâtul a dat declarația autentificată sub nr. 791 din data de 09.10.2014 de BNP Besliu M. N..
Minora a absolvit clasa a III-a în Germania, cu rezultate foarte bune. S-a acomodat repede și are doar note bune. Minorei îi place viața în Germania.
În cursul anului școlar trecut, minora și-a vizitat tatăl atât în vacanța de paște cât și în vacanța de vară pe o perioadă de 4 săptămâni, reclamanta dorind ca minora să păstreze legăturile personale cu tatăl ei.
Cu toate acestea, pârâtul nu dorește să-i facă minorei pașaport individual decât temporar, cu valabilitate redusă în timp. Deși reclamanta a trimis bani pârâtului pentru plata taxei de pașaport pentru un pașaport cu valabilitatea de 3 sau 5 ani însă acesta a achitat o taxă doar pentru pașaportul temporar. Reclamanta apreciază că această atitudine a pârâtului are un scop șicanator și nu urmărește interesul superior al copilului. Reclamanta lucrează cu contract de muncă și nu poate lipsi în fiecare an câte o săptămână pentru a fi prezentă în România, pentru refacerea pașaportului minorei, așa cum dorește pârâtul.
Costurile implicate de atitudinea pârâtului sunt în sarcina exclusivă a reclamantei, atât în ce privește taxa de eliberare a pașaportului cât și contravaloarea deplasării minorei și a reclamantei în România în vederea întocmirii pașaportului minorei și în vederea păstrării legăturilor personale dintre minoră și pârât.
Caracterul urgent al cererii este reprezentat de apropiata dată de expirare a pașaportului minorei, în data de 09.10.2015. Minora este în prezent în Germania, înainte de întoarcerea acesteia reclamanta nu a ajuns la un acord cu pârâtul în ceea ce privește întocmirea unui pașaport permanent pentru minoră. Așa fiind, în lipsa unui pașaport valabil, minora nu mai poate călători în România în vederea întocmirii unui nou pașaport. Autoritățile din Germania au comunicat reclamantei să prezinte noul pașaport al minorei. Având în vedere data de expirare a pașaportului minorei, 09.10.2015, reclamanta trebuie să se prezinte cu minora la Instituția prefectului – Serviciul pașapoarte în vederea emiterii noului pașaport, însă nu are acordul pârâtului pentru întocmirea unui pașaport permanent pentru copil.
Reclamanta apreciază că sunt întrunite în cauză cele patru condiții legale pentru pronunțarea unei ordonanțe președințiale.
În drept, reclamanta a întemeiat cererea formulată pe dispozițiile art. 996 și următoarele Cod procedură civilă, art. 401, 403 și 404 cod civil și dispozițiile Legii nr. 272/2004.
În deliberare, din probele administrate în cauză, respectiv certificat de naștere, Sentința civilă nr. 4.015 din data de 15.10.2012 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 12._, copia CI a reclamantei, certificat de căsătorie, copia pașaportului minorei, acte în limba germană, declarație dată de pârât și autentificată sub nr. 791 din data de 09.10.2014 de BNP B. M. N., instanța reține următoarele:
Părțile au fost căsătorite, căsătoria fiind încheiată în data de 02.10.2004 în municipiul A. și trecută în Registrul Stării civile sub nr. 1.308 din aceeași dată. Din căsătoria părților a rezultat copilul P. P. I., născută în data de 10.03.2005 în municipiul A..
Căsătoria părților a fost desfăcută prin Sentința civilă nr. 4.015 din data de 15.10.2012 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr. 12._ . Prin aceeași hotărâre s-a mai dispus reluarea de către reclamantă a numelui purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de C., s-a dispus exercitarea autorității părintești de către ambii părinți față de minoră, a fost stabilită locuința copilului la domiciliul reclamantei iar pârâtul a fost obligat la plata unei pensii lunare de întreținere față de minoră în cuantum de ¼ din veniturile realizate.
După divorț, reclamanta s-a recăsătorit în data de 03.04.2015, în municipiul A., dobândind numele de P., astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie depus la dosar. Ambii soți locuiesc în Germania, împreună cu minora. Aceasta este înscrisă la școală în Germania unde a terminat clasa a III-a, astfel cum rezultă din cele arătate de reclamantă în cuprinsul cererii de ordonanță președințială.
Din copia pașaportului temporar al minorei, depus la dosar, rezultă că data de expirare a pașaportului este data de 09.10.2015.
Din declarația dată de pârât și autentificată sub nr. 791 din data de 09.10.2014 de BNP B. M. N., rezultă că pârâtul și-a dat acordul cu privire la efectuarea unei călătorii de către minoră însoțită doar de reclamantă, în perioada 01.12.2014 – 01.12.2015, pe ruta Ungaria – Austria – Germania, pentru ca minora să revină la reședința ei actuală din Germania.
Cu privire la capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la a-și da consimțământul pentru ca minora să călătorească în străinătate însoțită doar de reclamantă:
În dispozițiile art. 30 din Legea nr. 248/2005 se arată că:
„(1) Organele poliției de frontieră permit ieșirea din România a cetățenilor români minori numai dacă sunt însoțiți de o persoană fizică majoră, în următoarele cazuri: (...)
b) minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărți de identitate și călătorește în străinătate împreună cu unul dintre părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu acesta numai dacă părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul sau în statele de destinație, precum și cu privire la perioada acesteia sau, după caz, face dovada decesului celuilalt părinte;”
Din cele arătate de reclamantă în cuprinsul cererii de ordonanță președințială rezultă faptul că în prezent minora se află pe teritoriul Germaniei. De asemenea, din declarația autentică depusă la dosar rezultă că pârâtul și-a dat acordul pentru ca minora să călătorească din România în Germania, pe ruta Ungaria – Austria – Germania pe toată perioada cuprinsă între 01.12.2014 – 01.12.2015.
Având în vedere că în prezent minora are acordul pârâtului pentru a efectua călătorii din România în Germania însoțită doar de reclamantă, în forma solicitată de textul de lege reprodus mai sus, instanța urmează să respingă acest capăt de cerere ca fiind lipsit de interes.
Cu privire la capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la a-și da acordul pentru eliberarea pașaportului individual pe numele minorei:
În dispozițiile art. 17 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate se arată că:
„(1) Minorilor cetățeni români care nu se află în una dintre situațiile de suspendare a exercitării dreptului la libera circulație în străinătate li se eliberează pașapoarte simple sau pașapoarte simple electronice în următoarele condiții:
a) în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, numai la cererea ambilor părinți, a părintelui supraviețuitor, a părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă sau, după caz, a reprezentantului legal;”
În baza hotărârii de divorț, ambele părți exercită autoritatea părintească față de copil.
Din cererea formulată de reclamantă rezultă faptul că aceasta a cerut pârâtului acordul pentru eliberarea unui pașaport individual pentru minoră și că acesta a fost de acord. Reclamanta a și trimis bani pârâtului pentru a achita taxa de pașaport și pârâtul a și achitat această taxă. Singura divergență pe care părțile o au se referă la categoria de pașaport ce urmează a fi eliberat pentru minoră.
Reclamanta dorește eliberarea unui pașaport de lungă durată pentru minoră iar pârâtul dorește ca minorei să îi fie eliberat un pașaport temporar, cu valabilitate de 1 an.
Instanța constată că pârâtul are dreptul de a-și exprima punctul de vedere referitor la eliberarea pașaportului minorei, având în vedere că ambele părți exercită autoritatea părintească față de copil. De asemenea, are dreptul ca argumentele lui să fie ascultate de instanța de judecată, înainte ca instanța de judecată să decidă ce fel de pașaport urmează a fi eliberat minorei.
În dispozițiile art. 486 Cod civil se arată că în situația în care apar neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea autorității părintești, instanța de judecată este chemată să soluționeze diferendul, după ascultarea părților.
Instanța, după cercetarea aparenței dreptului constată că nu sunt întrunite în cauză condițiile legale prevăzute în dispozițiile art. 996 și următoarele Cod procedură civilă.
În ce privește condiția urgenței:
Reclamanta apreciază că cererea formulată are un caracter de urgență datorită faptului că pașaportul individual al minorei expiră în data de 09.10.2015. Dar atât reclamanta cât și pârâtul cunoșteau despre această dată de expirare încă din data de 09.10.2014, data eliberării pașaportului. Astfel că, faptul că reclamanta s-a adresat instanței doar în data de 15.09.2015, adică cu 3 săptămâni înainte de expirarea pașaportului este culpa reclamantei. Și, în conformitate cu principiul „nemo censetur propriam turpitudinem allegans”, nimeni nu se poate folosi într-un proces de propria turpitudine pentru a obține câștig de cauză. De altfel ambele părți sunt de acord cu emiterea unui nou pașaport pentru minoră. Pârâtul a și achitat taxa aferentă eliberării unui pașaport temporar, cu valabilitate de 1 an. Astfel că, în momentul de față, nimic nu o oprește pe reclamantă să solicite și să obțină un nou pașaport pentru minoră.
Însă, prin modalitatea procedurală aleasă, reclamanta intenționează să îl priveze pe pârât de dreptul de a expune în fața instanței de judecată argumentele ce l-au condus pe acesta la a-și da acordul cu privire la eliberarea unui pașaport temporar pentru minoră. O asemenea variantă nu poate fi primită.
Din aceste motive, instanța constată că nu este întrunită în cauză condiția urgenței, având în vedere că părțile nu sunt în dezacord cu privire la eliberarea unui pașaport individual pentru minoră. Astfel că dreptul minorei la o liberă circulație nu este încălcat.
În ce privește apărarea reclamantei referitoare la faptul că aceasta trebuie să achite singură costurile aferente călătoriilor în România pentru eliberarea unui pașaport pentru minoră și pentru ca minora să se întâlnească cu pârâtul, în cadrul programului de vizită, aceasta nu poate fi reținută de instanța de judecată atâta timp cât prin sentința de divorț pârâtul a fost obligat la plata a ¼ din veniturile nete realizate lunar către reclamantă, cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorei.
În ce privește apărarea reclamantei referitoare la faptul că, fiind angajată, nu poate lipsi de la serviciu pentru a veni în România în vederea eliberării unui nou pașaport pentru minoră, aceasta nu va fi reținută de instanța de judecată.
În dispozițiile art. 15 din Legea nr. 248/2005 se arată următoarele:
(1) Pașaportul simplu electronic se eliberează, la cerere, cetățenilor români care îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege și nu se află în una dintre situațiile de suspendare a dreptului de a călători în străinătate.
(2) Cererile pentru eliberarea pașapoartelor simple electronice se depun personal de către solicitanți, în țară, la serviciile publice comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple în a căror rază de competență au domiciliul sau, după caz, reședința, iar în străinătate, la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României.
Astfel fiind, instanța constată că reclamanta și minora nu au vreo obligație legală pentru a veni în țară anual în scopul eliberării unui nou pașaport pentru minoră. Actele necesare pot fi depuse, așa cum rezultă din textul de lege reprodus mai sus și la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României în Germania.
În ce privește condiția vremelniciei:
În varianta în care instanța ar admite cererea formulată de reclamantă, s-ar ajunge în situația în care, fără ca pârâtul să poată să își prezinte argumentele în fața instanței de judecată, acesta să fie lipsit de dreptul de a-și manifesta opțiunea pentru o perioadă de 3 ani. O variantă mai rezonabilă este ca părțile să își dea acordul cu privire la eliberarea unui pașaport temporar pentru minoră, cu o valabilitate de 1 an, urmând ca în perioada de valabilitate a pașaportului să formuleze o acțiune civilă de drept comun pentru ca instanța să hotărască, în baza dispozițiilor art. 486 Cod civil, și în urma cercetării argumentelor oferite de părți, ce fel de pașaport să fie eliberat minorei începând cu anul 2016.
Din această cauză, instanța apreciază că nu este îndeplinită în cauză condiția vremelniciei.
În ce privește condiția de neprejudecare a fondului:
Reclamanta nu a formulat o acțiune de fond, de drept comun, în contradictoriu cu pârâtul pentru ca instanța să dispună, după ascultarea argumentelor părților, ce fel de pașaport urmează a fi eliberat pentru minoră. Astfel că, în varianta în care instanța ar admite cererea de ordonanță președințială și ar dispune eliberarea unui pașaport cu o valabilitate de 3 ani, pârâtul ar fi lipsit de orice posibilitate legală de a-și exprima opinia și de a face opoziție, în fond, la această măsură, pe întreaga perioadă de valabilitate a pașaportului.
Astfel că, instanța constată că nu este îndeplinită în cauză condiția de neprejudecare a fondului.
Instanța înlătură din materialul probator înscrisurile depuse la dosar în limba germană, fără a fi traduse în limba română.
Văzând cele de mai sus, instanța constată că nu sunt întrunite condițiile legale arătate în dispozițiile art. 996 Cod. proc. civilă pentru pronunțarea unei ordonanțe președințiale.
În consecință, instanța urmează să:
Respingă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta P. C. A. în contradictoriu cu pârâtul P. C. I. pentru obligația de a face.
Cu privire la cheltuielile de judecată:
Având în vedere că reclamanta a căzut în pretențiuni, instanța, în baza art. 453 Cod procedură civilă va respinge capătul de cerere prin care aceasta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta P. C. A. CNP:_ cu domiciliul procesual ales în municipiul A., ., nr. 5-7, ., județul A. în contradictoriu cu pârâtul P. C. I. CNP:_ domiciliat în municipiul A., ., . pentru obligația de a face.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. C. B. D.
Red: G.C. / Tehnored.: B.D.
01.10.2015
4 ex / 2 .>
Se comunică cu:
Reclamanta:
P. C. A. cu domiciliul procesual ales în municipiul A., ., nr. 5-7, ., județul A.
Pârâtul:
P. C. I. domiciliat în municipiul A., ., .
| ← Curatelă. Încheierea nr. 2251/2015. Judecătoria ARAD | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6390/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
