Pretenţii. Sentința nr. 3684/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3684/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 16180/55/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ARADOperator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3684
Ședința publică din 25.06.2015
Președinte: H. Ș.
Grefier: M. J.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, acțiunea civilă formulată de reclamanții V. A. I. și V. C. în contradictoriu cu pârâtul M. A., având ca obiect pretenții.
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate prin încheierea ședinței de judecată din data de 18.06.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
În deliberare asupra cererii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /22.09.2014, precizată la fila 47, reclamanții V. A. I. și V. C. au solicitat obligarea pârâtului M. A. la plata sumei de 30.443,32 lei reprezentând prejudiciu material, 3.000 euro reprezintă daune morale pentru V. C. și 2.000 euro pentru V. A. I., cu cheltuieli de judecată.
În motivare, au arătat că în data de 04.05.2014, ora 03:30, se deplasau împreună cu cele două minore, V. E. C. și V. Miriam Dorothea, cu autoturismul, proprietate personală, pe Calea Zimandului, iar la o distanță de aproximativ 10,50 m față de . au suferit un accident de circulație, lovindu-se de o bordură nesemnalizată, construită pe mijlocul benzii pe care circulau. În urma impactului autoturismul a fost grav avariat, iar viața le-a fost pusă în pericol.
Așa cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului, organele de poliție nu au găsit indicatoare de interzicere și restrictive cum ar fi fost normal, având în vedere că banda pe care circula se îngusta urmare a construirii unui scuar, pe mijlocul sensului său de mers. Mai mult, producerea accidentului a fost favorizată și de faptul că pe banda sa de circulație era trasată o săgeată indicatoare cu linia înainte, dar a cărei orientare l-a expediat exact spre bordura ce delimita scuarul. În mod normal, potrivit legii, ar fi trebuit să existe amplasate la distanțe corespunzătoare indicatoare de atenționare, restrictive de viteză și cel mai important indicatorul privind drum îngust.
În urma efectuării cercetărilor, organele de cercetare penală au concluzionat că accidentul s-a produs din vina administratorului drumului, ca urmare a faptului că bordura scuarului care delimitează cele două sensuri de circulație nu era semnalizată cu indicatorul „OCOLIRE”.
A condus autoturismul, respectând viteza legală în acea zonă, ținând cont și de vremea nefavorabilă de la acea oră (ploaie și carosabil umed). Așa cum rezultă din expertiza tehnică auto extrajudiciară întocmită de expertul auto I. O., la momentul impactului avea viteza de 65,2 km/h, sub viteza legală prevăzută pentru acel sector de drum.
În vederea tragerii la răspundere a administratorului sectorului de drum respectiv, a făcut o . demersuri și în urma adresei nr._/T4/05.08.2014 eliberată de Primăria municipiului A., au fost informați că administrarea drumului respectiv cade în sarcina Autorității publice Locale.
În urma accidentului de circulație reclamanta V. C. a suferit un traumatism cranio facial, iar minorele V. E. C., născută la data de 12.03.3009 și V. Miriam Dorothea, născută la data de 20.08.2012 au suferit traumatism cranian-cerebral acut închis. Au fost afectați emoțional de nefericitul eveniment astfel cum rezultă și din raportul de psihogiagnostic și evaluare clinică, întocmit de O. M. N.. Reclamanta V. C., având traume fizice care nu s-au vindecat în totalitate nici în prezent, este îndreptățită la un cuantum mai mare, cu atât cu cât îngrijirea copiilor minori i-a fost mult îngreunată datorită șocului și a leziunilor fizice suferite în urma accidentului, iar vârsta fragedă a acestora impunea un aport substanțial mai mare din partea sa în calitate de mamă. Imposibilitatea fortuită de a se implica în proporție de 100% în îngrijirea copiilor i-a produs o stare emoțională și afectivă de neputință și nesiguranță, aspect ce apreciază că poate fi reparată prin acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat.
Prin constatarea întocmită de S.C. Eco Motors S.R.L. au fost identificate avariile apărute în urma impactului. Valoarea totală a reparațiilor suportate se ridică la suma de 29.193,32 lei, la care se adaugă cheltuielile auxiliare 1250 lei.
În drept, a invocat art. 1349 și urm. C.civ., O.U.G. nr. 51/2008.
Prin întâmpinare (f.52-54), pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului A., iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale, a arătat că evenimentul rutier, așa cum rezultă din susținerile reclamanților coroborat cu vizualizarea programului Google Map, a avut loc pe drumul european E 671 sau DN 79 (A.-Oradea), care nu se află în administrarea Unității Administrativ Teritoriale a Municipiului A., fapt pentru care solicită respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unor părți care nu au calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, a arătat că prejudiciul a fost cauzat din vina sau neglijența exclusivă a conducătorului auto, aspect reținut și în cuprinsul referatului cu propunere de clasare întocmit de organul de cercetare penală, care a apreciat că accidentul s-a produs din culpa reclamantului V. A.-I., prin încălcarea prevederilor art. 48 din OUG nr. 195/2002 privind adaptarea vitezei în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță și a art. 123 din H.G. 1391/2006. De asemenea, nu au fost respectat art. 42 din OUG nr. 195/2002, care prevede obligația șoferului de a revină pe prima bandă ori de câte ori acest lucru este posibil. În cazul în care conducătorul auto ar fi depus un minim de diligență și ar fi respectat prevederile legale menționate putea evita producerea accidentului.
Au existat indicatoare rutiere și o semnalizare corespunzătoare a sectorului de drum conform fotografiile depuse chiar de reclamant, din care se poate observa că sectorul de drum respectiv este prevăzut cu stâlpi pentru iluminat, intersecția este semaforizată și cu indicatoare rutiere, drumul fiind prevăzut inclusiv prin marcaje rutiere. Fiecare element din bordura scuarului este prevăzut cu elemente reflectorizante, care puteau fi observate pe timp de noapte cu un minim de diligență și circulând cu o viteză corespunzătoare în intersecție și respectând indicațiile semaforului electric care funcționa pe culoarea galben intermitent, iluminatul stradal fiind totodată funcțional la ora respectivă. Aspectele menționate pot fi verificate și prin consultarea programului Google MAP, în care se poate observa că intersecția în care a avut loc evenimentul rutier era semnalizată și marcată, iar scuarul care desparte cele două sensuri de mers era prevăzut cu un stâlp de semaforizare pe care era atașat un indicator de „OCOLIRE” încă din anul 2011. Lipsa stâlpului de semaforizare, cu care era prevăzută intersecția respectivă nu a fost semnalată decât la data producerii evenimentului rutier, acesta nu a fost înlăturat în mod intenționat de organele administrației publice locale, ci ca urmare a unui alt eveniment rutier, neimputabil autorităților, astfel reținerea culpei în sarcina acestora nu poate fi primită.
Astfel pentru a putea fi angajată răspunderea Municipiului A. este necesar să existe un raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu, în sensul că fapta Municipiului A. să fi provocat prejudiciul pretins de aceștia. De asemenea valoarea prejudiciului solicitată de reclamant nu este probată cu niciun document fiscal, chitanțe, bonuri fiscale sau facturi, care să ateste că aceste cheltuieli au fost efectiv suportate de acesta și care să dovedească repararea efectivă a autoturismului. Referitor la daunele morale solicitate, consideră că nu sunt justificate, în condițiile în care din actele medicale reiese că leziunile traumatice au fost minime și au necesitat un număr de 3-5 zile de îngrijiri medicale.
În drept, a invocat art. 205-208 C.pr.civ., OUG 195/2002 și OG nr. 43/1997.
Prin răspunsul la întâmpinare (f.60-61), reclamanții au solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului A., potrivit art. 21 alin. 2 din O.G. nr. 43/2007. Prin adresa nr._/T4/05.08.2014, chiar pârâtul le-a comunicat că administrarea drumului, precum și întreținerea acestuia se află în sarcina autorității publice locale, prin serviciile de specialitate.
Contrar susținerilor pârâtului, apreciază că acesta are o culpă substanțială în producerea accidentului de circulație. La locul accidentului nu au fost identificate indicatoare de restricție sau interzicere. Există legătură de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciu, prin prisma împrejurării că nu existau elemente de semnalizare rutieră de natură să atragă atenția participanților la trafic de existența scuarului amenajat pe mijlocul părții carosabile. Din acest punct de vedere, unitatea administrativ teritorială a încălcat art. 5 din O.U.G. nr. 105/2002. A avut un regim de viteză adaptat condițiilor de trafic, însă chiar și la o viteză extrem de scăzută impactul cu acel scuar ar putea avea consecințe grave. Viteza și conduita preventivă a reclamantului a fost adaptată proporțional cu gradul de vizibilitate. Faptul că indicatorul privind scuarul nu a existat a dus la săvârșirea accidentului de circulație. Faptul că la nivelul anului 2011 scuarul care desparte cele două sensuri de mers era semnalizat, pe un stâlp cu indicatorul „OCOLIRE” nu înseamnă că acesta exista la data producerii accidentului, mai mult, organele de cercetare ale Poliției Rutiere, în urma verificărilor realizate, infirmă aspectele arătate de pârât.
În drept, au invocat art. 201 alin. 1 și urm. C.pr.civ., O.U.G. nr. 195/2001, O.G. 43/1997.
În probațiune, se depun înscrisuri: factura nr. 085/04.05.2014 (f.5), factura nr. 144/11.06.2014 și chitanța aferentă (f.6), chitanță onorariu dosar penal (f. 6), deviz de reparație auto din data de 27.05.2014 (f.7-8), raport de psihodiagnostic și evaluare clinică nr. 1035/05.09.2014 (f.9-10), adresa nr._/T4/05.08.2014 (f.11, 63), Ordonanța din data de 28.08.2014 pronunțată în dosarul nr. 2856/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. (f.13), Referat cu propunere de clasare din data de 19.08.2014 (f.14), proces verbal de cercetare la fața locului (f.15-16), certificat medico-legal nr. 284/A2/06.05.2014 (f.17), planșe fotografice (f.18-20), raport de expertiză extrajudiciară (f.21-32), planșe foto cu locul accidentului (f. 33-39 și f.55), adresa nr._/T4/06.10.2014 (f.71), adresa nr. 40/740 din 09.12.2014 (72), adresa nr. 92/_/03.12.2014 (f.77), adresa nr._/04.06.2013 (f.78), HCL nr. 124/29.04.2014 (f.79), adresa nr._/T4/23.04.2014 (f.82), HCL nr. 290/23.12.2013 (f.83-84), adresa nr._/05.12.2013 (f.86), raport al serviciului de specialitate nr._/T7/05.12.2013 (f.87-88), adresa nr._/22.10.2009 (f.90-91), adresa nr._/T4/12.07.2014 (f.96), raport de expertiză din dosarul nr._/55/2014. S-a administrat proba testimonială cu martorii O. I. D. (f.108) și Ailișoaiei C. (f.109) și cu expertiza în specialitatea tehnică auto, întocmită de expert L. D. (f.113-144, f.156-167).
La termenul din data de 26.02.2015, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasiveinvocată de către pârât(f. 98-99).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 04.05.2014, ora 0330, reclamantul a condus autoturismul marca Seat Toledo, cu nr. de înmatriculare_, pe Calea Zimandului, dinspre Oradea, iar la intersecția dintre Calea Zimandului și drumul de acces spre magazinele Praktiker și Metro, reclamantul a urcat cu autoturismul pe scuarul care separă cele două sensuri de mers, fiind ulterior proiectat într-un pom de pe marginea șoselei.
În autoturism, alături de reclamant, se mai afla soția acestuia, reclamanta V. C., precum și cei doi copii, minorele V. E. C. și V. Miriam Dorothea.
În urma cercetării de la fața locului efectuată de organele de poliție (f. 15), s-a reținut că la locul respectiv nu au fost găsite indicatoare rutiere de interzicere sau restricție. Prin ordonanța din dosarul penal nr. 2856/P/2014, s-a dispus clasarea cauzei, prin referatul cu propunerea de clasare reținându-se că una dintre cauzele accidentului a constat în lipsa unei semnalizări a bordurii de care s-a lovit autoturismul (f. 13-14).
Conform expertizei administrate în cauză (f. 115-134 și 156-167), în momentul impactului, autoturismul condus de reclamant se deplasa cu o viteză de 62,20 km/h, situându-se în limitele legale de viteză pentru acel sector de drum.
Accidentul s-a produs din cauza nesemnalizării corespunzătoare a bordurii care este construită pe mijlocul benzii de circulație, respectiv lipsa marcajelor, a indicatoarelor de dirijare, care au concurat cu condițiile de drum de la momentul respectiv (noapte, carosabil umed). Dimpotrivă, exisa un marcaj pe sensul de circulație cu semnificația înainte.
În ce privește posibilitatea de observare a obstacolului, expertul a concluzionat că acesta nu putea fi a observat.
Aceste concluzii ale expertului din prezenta cauză sunt asemănătoare cu cele ale unui alt expert judiciar, care a întocmit o expertiză privitoare la un accident ce s-a petrecut în același loc, la o dată foarte apropiată (09.05.2014) (dosar nr._/55/2014 – raport expertiză f. 169-172). Ceea ce are înrâurire asupra cauzei de față este atât concluzia că obstacolul nu putea fi observat nici în condițiile în care persoana din acel eveniment a condus cu o viteză mai mică, anume 47 km/h, câr și reținerea drept cauză principală a accidentului lipsa indicatoarelor rutiere (obligatoriu de ocolire), înălțimea bordurii și culoarea acesteia la fel cu cea a căii de rulare.
Autoturismul a fost avariat, contravaloarea reparațiilor ridicându-se la suma de 19.323,96 lei (f. 133), sumă stabilită în urma expertizei administrate în cauză.
Reclamanta a suferit traume fizice care au necesitat 3-5 zile de îngrijiri medicale (certificat medico-legal nr. 284/A2/06.05.2014 - f.17, planșe fotografice - f.18-20) și traume psihice (raport de psihodiagnostic și evaluare clinică nr. 1035/05.09.2014 - f.9-10), înscrisuri care se corborează cu declarațiile martorilor O. I. D. (f.108) și Ailișoaiei C. (f.109) care susțin afecțiunile reclamanților.
În drept, art. 5 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 prevede că „Administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor, conform competențelor ce îi revin, cu avizul poliției rutiere, este obligat să instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, să aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor în vigoare și să le mențină în stare corespunzătoare.”, iar alin. 6 că „În cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii.” În ce privește răspunderea civilă, art. 1357 C.civ. „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”, iar „Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”
În cauză instanța apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii civile a pârâtului. Astfel, în calitate de administrator (conform celor arătate și cu ocazia respingerii calității procesuale pasive) îi revenea obligația de a semnaliza corespunzător locul respectiv, fapt ce nu poate fi reținut în cauză în baza probelor administrate. Astfel, chiar dacă, anterior, al un moment dat, exista o astfel de semnalizare, la momentul evenimentului aceasta nu mai exista.
În ce privește culpa, instanța reține că revenea pârâtului sarcina semnalizării, obligație continuă în realizarea căreia trebuie să verifice și să înlocuiască indicatoarele lipsă. De asemenea, instanța apreciază că această culpă aparține în exclusivitate pârâtului, în condițiile în care reclamantul a condus autoturismul cu viteză legală, nu foarte mare (62 km/h), și chiar dacă ar fi condus cu o viteză mult mai mică (47 km/h) tot nu ar fi putut observa obstacolul (expertul a concluzionat că acesta nu putea fi observat). De asemenea, instanța reține că locul accidentului este situat într-o intersecție, iar prima bandă asigură virarea spre stânga, în timp ce reclamantul se deplasa înainte. De altfel, benzile se folosesc în funcție de intensitatea traficului și viteza de deplasare, iar obligația de a reveni există în funcție de posibilitatea concretă, pârâtul neaducând dovezi sub niciunul dintre aceste două aspecte de fapt. Prin urmare, instanța nu poate reține culpa concurentă.
În ce privește raportul de cauzalitate, prejudiciul a fost provocat prin nesemnalizarea corespunzătoare.
Astfel, reținând că pârâtul are calitatea de administrator al drumului iar accidentul s-a produs datorită neîndeplinirii obligației de a marca și semnaliza în mod corespunzător scuarul, aceste condiții antemenționate sunt îndeplinite.
În ce privește prejudiciului, acesta există, constând în daune materiale (avarierea autoturismului) și daune morale (suferințe fizice și psihice ale reclamanților). Sub acest aspect, în cauză se pune problema întinderii acestuia.
Daunele materiale constând în avarierea autoturismului se ridică la suma de 19.323,96 lei, sumă stabilită de expert și la care părțile nu au ridicat obiecțiuni, urmând a fi luată în considerare de către instanță. La această sumă se adaugă valoarea de 150 lei, constând în serviciile de transport ale autoturismului avariat (f. 5). Nu se vor acorda sumele de 600 lei onorariu expert, expertiza extrajudiciară nefiind valorificată în prezenta cauză, iar suma de 500 lei onorariu avocat dosar penal nu privește prezenta cauză civilă, cea penală fiind, de altfel, clasată.
Sub aspectul daunelor morale, art. 1387 alin. 1 teza finală C.civ. prevede că, în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală și, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale, iar art. 1391 al. 1 C.civ specifică că „În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.”
Cu privire la daunele morale, acestea au fost precizate la suma de 2.000 euro pentru reclamant și 3.000 euro pentru reclamantă, în urma suferințelor provocate prin vătămările corporale și psihice cauzate prin accident.
Acordarea daunelor morale este îndreptățită, deoarece, de regulă, suferințe fizice și psihice puternice nu pot fi cuantificate, dar impun cel puțin compensarea lor. Instituția daunelor morale constituie și o reprobare morală a faptei ilicite, pe care cel ce a săvârșit-o trebuie să răspundă prin repararea prejudiciului existent în patrimoniul victimei și în domeniul vieții sufletești. Instanța are în vedere în acest context faptul că prejudiciul moral nu poate fi cuantificat pe baza unor criterii exacte, științifice, existând o anumită incompatibilitate între caracterul moral nepatrimonial al daunelor și cuantumul bănesc, patrimonial, al despăgubirilor. Conform doctrinei și practicii judiciare, cuantificarea prejudiciului moral se face, prin apreciere, în urma raportării la consecințele negative suferite de persoana vătămată pe plan psihic, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării corporale și măsura în care a fost afectată situația familiară, profesională și socială a persoanei vătămate. Totodată, în mod evident, daunele morale acordate nu trebuie să reprezinte un mijloc de îmbogățire nejustificată a persoanei vătămate, ci o modalitate de reparare a prejudiciului suferit.
În speță, reclamanta a suferit un prejudiciu moral prin vătămarea corporală, vătămare care a afectat-o de natură a produce traume psihice. La cuantificarea acestor daune, instanța are în vedere vătămarea efectiv produsă (traumatisme ușoare), durata și natura îngrijirilor medicale (3-5 de zile), însă fără a fi internată în spital, fără a se face dovada unei sensibilități dureroase persistente și fără a se face dovada necesității unui tratament de specialitate ulterior. Pe de altă parte, reclamanta a fost traumatizată psihic, sub acest aspect fiind recomandat un tratament de specialitate, anume consiliere. De asemenea, având în vedere că, în calitate de mamă, are îndatorirea de a se îngriji de copii săi minori, relația cu aceștia a fost afectată. Toate aceste aspecte au fost de natură a crea reclamantei o stare de disconfort și suferință. Acordarea daunelor morale reprezintă astfel o compensare a acestor suferințe fizice și psihice. Față de acestea, instanța apreciază că reclamanta este îndreptățită la primirea sumei de 2.000 euro, reprezentând materializarea bănească a traumelor suferite.
În ce-l privește pe reclamant, instanța reține că acesta nu a făcut dovada unor vătămări corporal care să determine suferințe de natură fizică, iar cele de natură psihică au fost de mică intensitate, inerentă oricărui accident de circulație (doar martorul Ailișoaiei C. constatând că era supărat imediat după accident). De asemenea, din declarația aceluiași martor, se poate reține că, datorită accidentului, relația cu copii săi a fost afectată. Prin urmare, instanța apreciază că reclamantul este îndreptățit la primirea sumei de 200 euro, cu acest titlu.
În baza art. 522 din OUG nr. 51/2008, reținând că prin hotărâre reclamanții au primit suma de 19.473,96 lei și 2.200 euro, deci peste de 10 ori cuantumului taxei de timbru pentru care a beneficiat de scutire, instanța îi va obliga să restituie statului ajutorul public judiciar primit, anume 1.076,93 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
În baza art. 453 al. 2 C.p.c., față de admiterea în parte a acțiunii, pârâtul va fi obligat plata către reclamanți a sumei de 3.273,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul expert (1.600 lei) și taxă judiciară de timbru aferentă cererii admise (1.673,20 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții V. A. I., având CNP_ și V. C., având CNP_, ambii cu domiciliul procesual ales în A., ., ., la Cabinet de Avocat P. M. E. în contradictoriu cu pârâtul M. A., cu sediul în A., ., jud. A. având ca obiect pretenții.
Obligă pârâtul M. A. la plata către reclamanți a sumei de 19.473,96 lei reprezentând daune materiale, respectiv a sumei de 200 euro către reclamant și a sumei de 2.000 euro către reclamantă, cu titlu de daune morale.
Obligă reclamanții să restituie statului ajutorul public judiciar primit sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 1.076,93 lei, după data rămânerii definitive a hotărârii.
Obligă pârâtul la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.273,20 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea se va depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică din data de 25.06.2015.
Președinte, Grefier,
H. ȘurteaMaria J.
Red. HȘ/MJ/09.07.2015
5 ex./3 ex. se . A. I.,
V. C., ambii cu domiciliul procesual ales în A., ., ., la Cabinet de Avocat P. M. E.
M. A., cu sediul în A., ., jud. A.
| ← Anulare act. Sentința nr. 3300/2015. Judecătoria ARAD | Obligaţie de a face. Sentința nr. 3685/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
