Revendicare imobiliară. Sentința nr. 3277/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3277/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 15717/55/2014
ROMANIA
JUDECATORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3277
Ședința publică din 11 iunie 2015
Președinte: A. N.
Grefier: C. M.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul M. C., în contradictoriu cu pârâta L. M., având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 11.06.2015, când a hotărât următoarele:
I N S T A N T A
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 12.09.2014, reclamantul M. C., în contradictoriu cu pârâta L. M., a solicitat să fie obligată aceasta din urmă să îi predea în posesie suprafața de 2.614 mp situată în ., jud. A. și a construcției casă veche pe care pârâta o folosește; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că, împreună cu familia sa, locuiește în imobilul situat în ./a. În anul 1930, B. L. și soția sa, B. M., au construit o casă pe terenul situat în extravilanul loc. Vinga, actualul imobil de la nr. administrativ 1387. După decesul lui B. L., ce a avut loc în anul 1979, moștenitorul acestuia, N. P., a înstrăinat terenul și casa lui S. G., iar acesta din urmă, în anul 1984, a vândut la rândul său imobilul către P. I..
În anul 1987 a început o relație de concubinaj cu sora lui P. I., L. M., cu care ulterior s-a căsătorit; fratele acesteia le-a lăsat folosința imobilului situat în Vinga, nr. 1387, de la această dată soția sa figurând ca titular al imobilului. Au solicitat Primăriei Vinga eliberarea unei autorizații pentru construirea unei case noi, iar în anul 2004, construcția a fost finalizată și are nr. administrativ 1387/a.
În anul 2007, a efectuat demersuri în vederea evidențierii în CF a imobilului pe care-l deține – teren cu ambele construcții, atât de la nr. 1387 cât și cel cu nr. 1387/a, sens în care s-a adresat Primăriei Vinga cât și OCPI A., însă, datorită lipsei de bani, a fost în imposibilitate de a suporta plata contravalorii lucrărilor cadastrale. Primăria Vinga a evidențiat cele două case cu numere diferite, respectiv casa veche rămânând cu nr. administrativ 1387, unde figurează ca plătitor de impozit soția sa, M. M. (fostă L.), iar casa nouă a primit numărul administrativ 1387/a.
În dosarul nr._ al Judecătoriei A., a formulat o acțiune în contradictoriu cu Primăria Vinga, prin care a solicitat să se constate că a dobândit prin uzucapiune imobilul situat în Vinga, nr. 1387 și 1387 A, constând în teren în suprafață de 3.074 mp cu edificate, înscris în CF 2868 Vinga, având nr. top 7795. Acțiunea i-a fost admisă, urmare a efectuării unei expertize judiciare topografice, prin care a fost identificat imobilul aflat în posesia sa ca fiind cel înscris în CF 2868 Vinga cu nr. top 7795.
În vederea înscrierii în cartea funciară a celor două construcții (casa veche ridicată în anul 1930 la nr. administrativ 1387 și casa nouă pe care a ridicat-o în anul 2004 la nr. administrativ 1387/a), a avut nevoie de o lucrare cadastrală și de un nou certificat de atestare fiscală pentru ambele construcții. În acest sens, s-a adresat Primăriei Vinga și a solicitat eliberarea unui nou certificat de atestare fiscală pentru ambele construcții. În mod nejustificat, i-a fost eliberat certificat fiscal doar pentru construcția de la nr. administrativ 1387/a.
A promovat o acțiune în contencios-administrativ, ocazie cu care a aflat că, în ceea ce privește imobilul de la nr. administrativ 1387, Primăria Vinga, în mod nefondat, a înscris în evidențele fiscale pe soacra sa, L. M., pârâta din prezenta cauză. Acțiunea în contencios-administrativ i-a fost admisă de către instanța de fond, însă Curtea de Apel Timișoara a admis recursul promovat de Primăria Vinga, constatând că, atât el, cât și pârâta, dețin titluri aparent contradictorii cel puțin cu privire la nr. administrativ al unui imobil, iar instanța nu a fost sesizată să compare aceste titluri de proprietate.
Pârâta, soacra sa, s-a folosit de identitatea de nume pe care o are cu soția sa și de bunăvoința lor de a o îngriji pe o perioadă determinată, pentru a invoca în prezent, în mod nejustificat, un drept de proprietate asupra imobilului situat în . nr. administrativ 1387.
În anul 2008, pârâta avea în proprietate un imobil situat în Vinga la nr. administrativ 1254, iar după decesul soțului său – L. I. și la solicitarea copiilor săi, imobilul de la nr. 1254 a fost înstrăinat parțial, iar pârâta s-a mutat la fiul ei, L. G., unde a locuit până în anul 2010. Pârâta a încercat să obțină prin uzucapiune imobilul din Vinga nr. 1387, folosindu-se de identitatea de nume cu fiica sa și indicând că imobilul pe care intenționează să îl uzucapeze a aparținut numitei J. M.. În realitate, susținerile acesteia sunt mincinoase, iar în cadrul proceselor demarate, nu a solicitat identificarea imobilului pe care-l folosește, încercând să inducă instanța de judecată în eroare.
Așa cum a arătat în acțiunea care a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 479/17.01.2012 din dosarul nr._ al Judecătoriei A., a folosit împreună cu familia sa, atât imobilul situat în loc. Vinga, nr. 1387, cât și imobilul de la nr. 1387/a. În cadrul acestui dosar, a fost identificat imobilul pe care-l folosește, prin expertiza judiciară efectuată de expertul D. G., astfel că nu există niciun dubiu cu privire la identitatea imobilului.
Pârâta nu a identificat niciodată imobilul pe care susține că îl are în folosință, prin vreo expertiză, schiță, etc, în procesul de uzucapiune folosindu-se de un extras CF în care a fost găsit un proprietar decedat, J. M., și a uzucapat fără să identifice imobilul. Ulterior, a depus la Primăria Vinga declarații fiscale în baza sentinței nr. 2996/26.03.2012, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, sentință care este ulterioară titlului de care el se prevalează, solicitând luarea în evidențele fiscale ca proprietar al imobilului din loc. Vinga nr. 1837.
Atât el cât și soția sa au avut domiciliul în Vinga, nr. 1837, anterior domiciliului declarat de pârâtă, de altfel, din actul de identitate al soției sale rezultă faptul că aceasta are și în prezent domiciliul la nr. 1387, ceea ce dovedește faptul că M. M. este una și aceeași persoană cu L. M., aceasta fiind cea care a plătit impozit pentru imobilul din Vinga, nr. 1387, de la momentul când l-a primit în posesie.
Pârâta L. M., care are CNP_, în anul 2008, în fața notarului public, apare ca având domiciliul în ., în consecință, starea de fapt este confirmată de acte autentice, care emană de la notar sau de la autorități publice. Urmare a analizării celor mai sus relatate, a solicitat să se constate că titlul său de proprietate constând în sentința civilă nr. 479/17.01.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, este preferabil celui al pârâtei – sentința civilă nr. 2996/26.03.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, întrucât este anterior celui al pârâtei, are la bază o expertiză judiciară topografică prin care a fost identificată posesia și este susținut de înscrisuri justificative anterioare celor pe care pârâta le opune (acte de identitate, declarații fiscale, contracte de utilități, acte de înstrăinare încheiate cu terți).
Având în vedere toate aspectele arătate, a solicita admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 563, 566 cod civil și art. 451 C.pr.civ.
În probațiune, a depus înscrisuri.
Acțiunea a fost timbrată taxă judiciară de timbru în sumă de 500 lei, reclamantul beneficiind de ajutor judiciar sub forma reducerii taxei de timbru datorate, de la 2902,64 lei la 500 lei.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și ca nefondată.
În motivare, pârâta a arătat că, prin acțiune reclamantul a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care ea pârâta să fie obligată să îi predea în posesie suprafața de 2614 mp, situată în ., jud. A., precum și construcția casă veche edificată pe acest teren, așadar, acțiunea astfel cum a fost formulată este o acțiune în revendicare. Titularul acțiunii în revendicare, conform dispozițiilor art. 563 Cod civil, nu poate fi decât proprietarul unui bun care are dreptul să îl revendice de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept.
Pârâta a arătat că nu se încadrează în categoria aceasta de persoane care să dețină fără drept imobilul menționat în acțiune de reclamant, ci ea este posesoarea de drept al acestui imobil, ce deține titlu de proprietate asupra acestuia, constând în sentința civilă nr. 2996/26.03.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, despre care reclamantul a făcut vorbire în acțiunea sa, însă abordează în mod greșit și tendențios valabilitatea acestuia.
Este adevărat că și reclamantul invocă un titlu de proprietate asupra imobilului, dobândit pe aceeași cale pe care la dobândit și ea, uzucapiunea.
Față de aceasta, a solicitat să se observe că acțiunea în uzucapiune a reclamantului a fost înregistrată la instanță în 04.02.2011, iar cea promovată de ea, la 16.02.2011, faptul că una dintre cauze a fost finalizată anterior celeilalte nu are relevanță din punct de vedere juridic și nu poate conferi acesteia „preferențialitate” în raport de cealaltă hotărâre.
Acțiunea reclamantului este greșit și inadmisibil formulată, întrucât, existând în ființă hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad, remediul situației l-ar fi constituit o cu totul altă cale, extraordinară, doar că termenul de promovare a unei astfel de acțiuni a fost depășit cu câțiva ani.
Acțiunea este și nefondată, reclamantul încercând să deturneze adevărul, făcând trimitere la aspecte false, nereale, întrucât acesta este proprietar doar asupra casei edificate la nr. 1387/a, pe care, într-adevăr, a construit-o. Una din afirmațiile mincinoase pe care le face reclamantul în acțiune este aceea privind faptul că ea, pârâta, apare în anul 2008 în fața notarului public ca având domiciliul în Vinga, nr. 1254, când de fapt, conform actului său de identitate figurează ca având domiciliul schimbat în loc. Vinga, nr. 1387, încă din anul 1997. În mod nereal reclamantul susține că soția sa, M. (fostă L.) M. este cea care a achitat la primărie taxele aferente imobilului de la nr. 1387 și că ea, pârâta, de fapt, profitând de identitatea de nume cu actuala sa soție își arogă postura de plătitor al impozitului.
Pentru toate motivele arătate, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, întrucât titlul ei de proprietate asupra imobilului în cauză este de necontestat, dreptul său de proprietate fiind consfințit prin sentința civilă nr. 2996/26.03.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea ce face obiectul cauzei de față, reclamantul a solicitat obligarea paratei să îi lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Vinga, nr. 1387, jud. A., compus din teren în suprafață de 2614 mp și construcție.
Acțiunea în revendicare este acea acțiune reală pornită de proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar, constituind cel mai energic mijloc de apărare a dreptului de proprietate, deoarece titularul său, pe lângă recunoașterea dreptului, pretinde și restituirea bunului. În cazul în care pârâtul invocă, la rândul sau, un titlu de proprietate, revine instanței sarcina de a compara titlurile opuse de părți, astfel cum s-a solicitat și de către reclamant, dându-se preferință aceleia ce are un titlu mai caracterizat.
Cercetând titlul de proprietate al reclamantului, se constată că acesta este reprezentat de o hotărâre judecătorească – sentința civilă nr. 4791/17.01.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dos. nr._ (filele 9-10), irevocabilă, prin care s-a constatat că reclamantul a dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Vinga nr. 1387 și 1387/a, înscris în CF nr._ Vinga (nr. CF vechi 2868), nr. top. 7795, constând în teren în suprafață de 3074 mp cu edificate (CF de la fila 7).
Cât privește titlul de proprietate al pârâtei, acesta este reprezentat tot de o hotărâre judecătorească – sentința civilă nr. 2996/26.03.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dos. nr._ (filele 101-102), irevocabilă, prin care s-a constatat că pârâta a dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Vinga nr. administrativ actual 1387 (nr. administrativ vechi 900), înscris în CF nr._ Vinga (nr. CF vechi 1415), nr. top. 7761-7762, constând în teren în suprafață de 2878 mp cu casă (CF de la fila 8).
Așadar, luând în considerare doar numărul administrativ al imobilului (1387) aparent ar fi vorba despre același imobil, însă, având în vedere că identificarea s-a făcut și prin numărul de carte funciară, se observă că de fapt este vorba despre imobile diferite.
În dos. nr._, în care s-a pronunțat hotărârea în favoarea reclamantului, s-a efectuat o expertiză tehnică topografică de identificare a imobilului (filele 11-13 dosarul de față), potrivit căreia imobilul înscris în CF nr._ Vinga (nr. CF vechi 2868), nr. top. 7795 (fila 7) este cel care are numerele administrative 1387 și 1387/a.
Analizând dos. nr._, în care s-a pronunțat hotărârea prin care pârâta a dobândit imobilul, instanța constată că:
- reclamanta (pârâta de față), în cererea de chemare în judecată, a solicitat să se constate că a dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Vinga nr. 900;
- martorii audiați în cauză (filele 24-25 din dos. nr._ ) au arătat că nu știu ce număr are imobilul stăpânit de reclamantă (pârâta de față);
- nu există nicio dovadă la dosar cum că numărul administrativ 1387 ar fi vechiul număr 900.
În prezentul dosar, instanța a dispus, pentru lămurirea situației, efectuarea unei adrese către Primăria Vinga, pentru a comunica dacă actualul număr administrativ 1387 este sau nu fostul număr administrativ 900.
Primăria Vinga a răspuns (fila 166) că actualul număr administrativ 1387 nu este fostul număr administrativ 900, că actualului număr administrativ 1387 îi corespunde fostul număr administrativ 1247, iar fostul număr administrativ 900 este actualul număr administrativ 979.
Așadar, actualul număr administrativ 1387 nu este fostul număr administrativ 900, între acestea nu există nicio legătură.
Față de cele de mai sus, instanța constată că pârâta nu a dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Vinga nr. administrativ 1387.
Hotărârea judecătorească de care pârâta se prevalează este opozabilă și terților ce nu au participat la procesul în care s-a pronunțat (cum este reclamantul de față), însă, față de aceștia, ea se opune cu valoarea unui fapt juridic și cu valoarea unui mijloc de probă, respectiv de prezumție relativă, or în speță această prezumție relativă de proprietate în favoarea pârâtei a fost răsturnată, potrivit celor de mai sus.
În ce privește invocarea pârâtei, cum că acțiunea reclamantului în revendicare ar fi inadmisibilă, întrucât ar fi trebuit să uzeze de calea de atac a revizuirii pentru existența unor hotărâri potrivnice – aceasta nu poate fi primită, în cauză nefiind vorba de hotărâri potrivnice (nu există identitate de obiect), astfel că nu sunt îndeplinite condițiile legale ale acestui caz de revizuire (prevăzut de art. 322 pct. 7 vechiul C.pr.civ.).
Față de aceste considerente, instanța va admite cererea de chemare în judecată și va obliga pârâta să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în Vinga, nr. 1387, jud. A., compus din teren în suprafață de 2614 mp și construcție.
În baza art. 453 alin. 1 C.pr.civ., pârâta va fi obligată să plătească reclamantului cheltuielile de judecată suportate de acesta, în sumă de 2000 lei, constând în taxă judiciară de timbru (500 lei) și onorariu de avocat (1500 lei).
În temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008, pârâta va fi obligată să plătească Comunei Vinga suma de 2402,64 lei, reprezentând taxa de timbru pentru care reclamantul a beneficiat de scutire prin încuviințarea ajutorului public judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul M. C., CNP_, cu domiciliul ales în A., ., nr. 33-35, ., în contradictoriu cu pârâta L. M., CNP_, cu domiciliul ales în A., ., ., jud. A..
Obligă pârâta să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în Vinga, nr. 1387, jud. A., compus din teren în suprafață de 2614 mp și construcție.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă pârâta să plătească Comunei Vinga suma de 2402,64 lei, reprezentând taxa de timbru pentru care reclamantul a beneficiat de scutire prin încuviințarea ajutorului public judiciar.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică, azi 11.06.2015.
Președinte Grefier
A. N. C. M.
Red./Tehn./AN/CM/08.07.2015; se comunică părților.
Prezenta hotărâre se comunică, după rămânerea definitivă, Comunei Vinga, pentru executarea dispoziției în favoarea acesteia.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3539/2015. Judecătoria ARAD | Suspendare provizorie. Încheierea nr. 3317/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
