Contestaţie la executare. Sentința nr. 3216/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3216/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 20024/55/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3216
Ședința publică din 09 iunie 2015
Președinte: O. A.
Grefier: N. B.
S-a luat în examinare contestația la executare, formulată de contestatorul M. G. în contradictoriu cu intimata B. C. Română SA.
La apelul nominal se prezintă contestatorul și reprezentanta intimatei, avocat D. Baroianu, din Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Contestatorul depune la dosar răspuns la întâmpinare, din care se comunică un exemplar reprezentantei intimatei; contestatorul arată că nu mai susține cererea de ajutor public judiciar, formulată prin înscrisul depus la acest termen și că nu mai are alte cereri în probațiune.
Reprezentanta intimatei solicită încuviințarea probei cu interogatoriul contestatorului și cu înscrisurile depuse la dosar; contestatorul nu se opune; se constată că nu este utilă soluționării cauzei proba cu interogatoriul, față de înscrisurile cauzei, respingându-se această cerere; se încuviințează proba cu înscrisuri.
Se acordă cuvântul asupra excepțiilor invocate de intimată și, în subsidiar, pentru ipoteza respingerii acestora, pe fondul cauzei; reprezentanta intimatei solicită admiterea excepției netimbrării, apreciind că prin capetele de cerere privind daunele materiale și morale s-a formulat o veritabilă acțiune în pretenții; de asemenea, solicită admiterea excepției inadmisibilității, față de prevederile art. 712 alin. 2 C. pr. civ., întrucât ceea ce urmărește contestatorul este modificarea titlului executoriu, iar articolul menționat prevede în mod expres că se pot invoca motive doar dacă nu există o cale specială de atac, contestatorul având la îndemână acțiunea în anularea clauzelor abuzive, prevăzută de L. nr. 193/2000; depune în acest sens la dosar practică judiciară; reprezentanta intimatei susține și excepția prescripției dreptului material la acțiune, arătând că acțiunea privind constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale este prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani, iar contractul a fost încheiat în anul 2007, cererea de chemare în judecată fiind înregistrată în luna noiembrie 2014.
Pe fondul cauzei, reprezentanta intimatei solicită respingerea contestației la executare, arătând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de L. nr. 193/2000, cu cheltuieli de judecată, a căror dovadă o depune la dosar în copie conformă cu originalul.
Contestatorul solicită respingerea excepțiilor, iar pe fondul cauzei, admiterea contestației la executare, fără cheltuieli de judecată, arătând că nu a primit niciun răspuns oficial de la bancă, cu privire la situația sa după amputație, i s-a acordat a 3-a rescadențare, care nu a fost depusă la dosar (din aceasta reiese că banca cunoștea situația sa medicală); arată că a solicitat băncii un dialog și a depus lunar o anumită sumă, s-a adresat și unui mediator; în contractul de credit dobânda anuală efectivă se compune inclusiv din comisionul de risc și nu i se explică în concret obligația de plată; relevă că nu s-au negociat clauzele contractuale, a depus toate diligențele, a solicitat daune morale doar de 1 leu, pentru care s-a achitat taxa de timbru de 1 leu, polița de asigurare este parte din contract, a fost încheiată abuziv pe numele soției, iar cauza de handicap permanent a fost tăiată abuziv din contract; suma pretinsă de intimată crește cu aproximativ 400 de euro la 26 de zile, iar în timpul derulării contractului a intervenit un caz fortuit.
În replică, reprezentanta intimatei învederează că înțelege dificultățile contestatorului, în acest sens s-au încheiat trei acte de rescadențare, iar banca a făcut o ofertă contestatorului în scopul stingerii amiabile a litigiului; că nu s-a perceput niciodată comision de risc.
I N S T AN Ț A
În deliberare asupra cauzei de față, constată următoarele.
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei A. sub nr._ /28.11.2014 contestatorul M. G. în contradictoriu cu intimatul B. C. Română SA a solicitat anularea executării silite începută de către B.E.J. D. D. și Stepanov Voislav, în baza încheierii civile nr. 9650/25.09.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2014 și suspendarea executării silite, până la soluționarea contestației la executare și daune materiale în cuantum de_,14 euro și daune morale de 9.499,79 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că prin contractul nr._/16.10.2007 și prin actele adiționale din 09.09.2009, 21.05.2010 și 16.03.2011 (prin care a fost rescadențat creditul), contestatorul a împrumutat suma de 30.000 euro. Pentru garantarea creditului a încheiat un contract de ipotecă de rang 1 asupra apartamentului situat în A., ., ., . și a soției sale. În dovedirea veniturilor sale a depus dosarul de pensionare din cadrul armatei și un cupon de pensie care atesta calitatea sa de pensionar militar. Aceste documente nu au fost transmise executorului judecătoresc, astfel că acesta s-a adresat în mod greșit Casei județene de pensii A., în loc să se adreseze Casei de pensii sectoriale a M.. fi fost legal. Acest mod incorect de a proceda a creat contestatorului un prejudiciu material, întrucât pensia pe care o primește într-un cont deschis la ING Bank A. a fost poprită peste limita legală, de maximum ½ din aceasta, fiind încălcate dispozițiile art. 659 C. pr. civ. Se arată că pensia contestatorului este de 2384 lei, iar ca rețineri figurează suma de 1164,62 lei, restul de plată fiind de 1129,38 lei. Datorită omisiunilor și modului incorect de gestionare a identificării corecte a provenienței acestui tip de venit, ING i-a reținut ilegal încă 1/3 din suma poprită din 2013 de alt executor judecătoresc din A., în două dosare. Casa de pensii sectorială a armatei nu a fost chemată să înființeze poprirea asupra pensiei contestatorului datorită neglijenței băncii și a executorului, iar ING Bank continuă să-i rețină abuziv din pensie suma de 270 lei.
Se relevă că totodată s-a înființat poprirea și asupra contului deschis la B. Transilvania A., în care se virează contestatorului de către D.G.A.S.P.C. A., suma de 234 lei, reprezentând indemnizație lunară persoană cu handicap.
Contestatorul relevă că suma pe care banca o pretinde este nejustificată și nu este calculată corect (43.604,14 euro), fiind exagerat de mare, iar termenul de la care banca a solicitat demararea procedurilor de executare silită este disproporționat de lung față de notificarea înaintată băncii, că este în imposibilitatea de a mai achita obligațiile contractuale, conform art. 7.1, cap. 7 din contractul de credit. În toate documentele trimise de executor nu a fost detaliată această sumă, mai exact nu s-au indicat soldul sumei, restanțele, formula de calcul, dobânzile sau penalitățile.
Se arată că deși a notificat banca încă din luna martie 2011 asupra intervenirii unui caz de forță majoră, din data de 02.02.2011, când i-a fost amputat piciorul, în afară de o rescadențare total inutilă și ineficientă nu a primit niciun răspuns din partea acesteia. Ba, mai mult banca nu a notificat executorul cu privire la acest aspect. Astfel, contestatorul apreciază ca fiind abuzivă clauza din cap. 7 art. 7.1 lit. l) din contractul nr._/16.10.2007, potrivit căruia împrumutatul are obligația să înștiințeze banca în maxim 5 zile lucrătoare de la apariția unor situații care-l pun în imposibilitatea de executare a obligațiilor, în timp ce nu este prevăzută nicio cale de acțiune/comunicare a băncii în sensul vreunei obligații ce i-ar reveni acesteia ca rezultat la informarea făcută de împrumutat în acesta sens.
Contestatorul învederează că, prin neluarea în considerare a stării de handicap banca și executorul îl pun în situația de a fi deposedat de mașina proprietate comună a familiei, adaptată conducerii pentru persoană cu handicap.
Totodată, se arată că asigurarea de viață, impusă de banca-intimată reprezintă o condiționalitate abuziv preformulată în contract, fiind încheiată pe numele soției sale, cu BCR Asigurări, cu un an și jumătate înainte de acordarea creditului, fără a avea posibilitatea de a alege societatea de asigurare, iar banii împrumutați nu au ajuns în posesia contestatorului, decât după ce s-a încheiat polița de asigurare de viață pe numele soției acestuia.
Cu privire la cheltuielile de executare silită se precizează că afirmația că nu și-ar fi executat obligațiile stabilite de bună voie în titlul executoriu este mincinoasă, câtă vreme contestatorul a notificat banca privind imposbilitatea sa de plată, a apelat și la procedura medierii, a achitat în mod constant unele sume mai mici decât cele stabilite prin contract. Contestatorul susține că, prin tergiversarea nejustificată a punerii în executare a titlului executoriu, după ce a înștiințat banca despre incapacitatea sa de a mai achita ratele, încă din martie 2011, banca a amânat fără temei executarea silită, pentru a beneficia injust de sume de bani necuvenite. În acest sens, contestatorul solicită să fie obligată banca la calculul sumei datorate, cu restanțe, penalități și comisioane încă de la data primei luări la cunoștință despre incapacitatea fizică și materială a contestatorului, comunicată de acesta prin adresa din data de 23.04.2012 și în subsidiar, stabilirea acestei sume de către instanță.
Totodată, se invocă și caracterul abuziv al clauzei de la punctul 8 din contract, cu privire la dreptul băncii de a uza de un drept pe care nu l-a exercitat, oricând până la stingerea tuturor obligațiilor împrumutatului.
Pentru toate acestea, arătând că după numai 2 ani și 4 luni, se solicită o sumă restantă de aproximativ 13.604,14 euro și 9499,79 lei cheltuieli de executare și aceasta, datorită intimatei, care a tergiversat începerea executării silite, contestatorul solicită admiterea contestației la executare, astfel cum a fost formulată.
Intimata, prin întâmpinare, invocă excepția netimbrării petitelor 3 și 4, privind daunele materiale și morale solicitate, excepția inadmisibilității contestației la executare, față de dispozițiile art. 712 alin. 2 C. pr. civ. și excepția prescripției dreptului material la acțiune, apreciind că perioada în care se poate formula o astfel de acțiune prin care se tinde la anularea clauzelor contractuale este de 3 ani, conform art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, calculată de la data semnării contractului 16.10.2007). Pe fondul cauzei respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Intimata învederează că la data de 16.10.2007 între aceasta și contestator s-a încheiat contractul de credit bancar nr._, pentru suma de 30.000 euro pe o perioadă de 300 de luni, reprezentând credit pentru nevoi personale. Ulterior, ca urmare a dificultăților întâmpinate de contestator în îndeplinirea obligațiilor sale financiare în temeiul contractului de credit, intimata a venit în sprijinul acestuia prin încheierea a trei acte adiționale de rescadențare succesive: actul adițional din 0.09.2009, prin care s-a acordat o perioadă de grație de 6 luni și s-a consolidat creditul total la 32.431,91 euro; actul adițional din 21.05.1010, prin care s-a acordat o perioadă de grație de 6 luni și s-a consolidat creditul tola la 34.305.07 euro; actul adițional nr. 3/16.03.2011, prin care s-a acordat o perioadă de grație de 3 luni și s-a consolidat creditul total la suma de 35.229,46 euro. Urmare a neexecutării culpabile a obligațiilor de către contestator, intimata a demarat procedurile de recuperare pe cale silită a creanței în cuantum de 43.604,14 euro.
Cu privire la criticile aduse de contestator clauzei 7.1 din contract, intimata menționează că susținerile contestatorului potrivit cărora, ulterior notificării imposibilității de executare a obligațiilor contractuale, banca ar fi trebuit să suspende perceperea dobânzi și a comisioanelor sunt neîntemeiate, având în vedere principiul „pacta sunt servanda”. Astfel, din modul de redactare al contractului de credit reiese cu claritate că intenția părților la introducerea obligației împrumutatului de a notifica banca în ipoteza imposibilității de plată nu a fost în niciun caz de a suspenda executarea obligațiilor asumate sau de a le diminua după bunul plac al contestatorului.
Intimata susține că suma pentru care s-a început executarea silită, de 43.604,14 euro, reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, după cum rezultă din dispozițiile contractului de credit și ale actelor adiționale subsecvente. De altfel, cuantumul creanței este explicat și în cerea de executare silită, după cum urmează: credit restant – 34.902,45 euro, dobândă restantă 8.059,37 euro și comisioane restante 642,32 euro.
De asemenea, se relevă că, pentru asigurarea respectării art. 728 C. pr. civ., privind limitele legale ale popririi, contestatorul a fost informat cu privire la obligația sa de a obține adeverințe de la angajator/casa de pensii, prin comunicarea B.E.J.A. D. D. și Stepanov Voislav din data de 17.10.2014 în dosarul execuțional nr. 1405/ex/2014.
Cu privire la clauzele contractuale considerate ca fiind abuzive de către contestator, intimata apreciază că în speță nu sunt îndeplinite condițiile cumulative pentru ca o clauză să fie abuzivă, în temeiul art. 4 din L. nr. 193/2000 și anume: clauza să nu fi fost negociată, să fie contrară bunei-credințe și să dea naștere unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului.
Prin precizarea de acțiune depusă în data de 06.04.2015 contestatorul a solicitat anularea executării silite începută de către B.E.J. D. D. și Stepanov Voislav, în baza încheierii civile nr. 9650/25.09.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2014 și anularea următoarelor acte de executare emise de B.E.J. D. D. și Stepanov Voislav în dosarul execuțional nr. 1405/ex/2014: somația din data de 23.10.2014, adresa din data de 17.10.2014, privind înființarea popririi executorii; adresa din data de 17.10.2014, privind încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită. Totodată, a solicitat: obligarea intimatei B. C. Română să ia act de handicapul permanent survenit contestatorului în data de 02.02.2011; obligarea intimatei să-și reducă pretențiile sale asupra creanței totale la suma din data de 16.03.2011; să se constate, în conformitate cu prevederile L. nr. 193/2000, ca fiind abuzive următoarele clauze din contractul nr._/16.10.2007: obligația de a notifica banca despre imposibilitatea de a derula mai departe obligațiile în termen de 5 zile de la apariția cazului fortuit (condiții generale de creditare, cap. 7, alin. 7.1 lit. l) în condițiile în care potrivit condițiilor generale de creditare, cap. 7 supcap. 7.4 alin. f și subcap. 8 alin. 8.3, banca a întârziat nejustificat de mult punerea în practică a executării silite; polița de asigurare de viață încheiată pe numele coplătitorului la data de 16.10.2007 (condiții generale de creditare cap. 6, art. 6.1); prevederile privitoare la posibilitatea ca banca să poată modifica unilateral nivelul dobânzii creditului (condiții generale de creditare cap. 2 alin. 2.7.a); comisioanele de urmărire riscuri și comisionul de adminitrare (art. 6 și art. 9 pct. b), precum și prevederile posibilității de luare în calcul a unor ipotetice alte costuri, fără negociere directă. A mai solicitat obligarea băncii la plata unor daune morale în valoare de 1 leu.
În motivare contestatorul arată că, urmare a intervenirii unui caz fortuit, la data de 02.02.2011, conform certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 1326/13.02.2014 deși a notificat banca în acest sens, aceasta nu a făcut nico minimă diligență pentru a evita și a-și limita prejudiciul creat după data de 16.03.2011, prelungind în mod nejustificat de mult termenul de la care ar fi putut începe executarea silită.
De asemenea, cu privire la clauzele contractuale mai sus menționate, se relevă că aceasta nu au fost negociate, fiind impuse ca o obligație de îndeplinit în vederea acordării creditului.
Referitor la daunele morale solicitate, contestatorul învederează că nu sunt reale afirmațiile făcute la adresa sa cu privire la „maniera dezinteresată în care a înțeles să-și îndeplinească obligațiile” (notificarea din 01.04.2012) sau „în motivarea cererii, creditorul a arătat că debitorii nu și-au executat de bună voie obligațiile” (încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare silită, 17.10.2014), sau „neexecutarea culpabilă a obligațiilor” (întâmpinarea băncii din 20.02.2015) sau „au ales că reclame cu rea-credință caracterul abuziv al clauzelor” (întâmpinarea băncii din data de 20.02.2015).
În drept se invocă dispozițiile art. 711 alin. 2, art. 712 alin. 2, art. 1351 alin. 3, art. 1534 din L nr. 193/2000.
Intimata, prin întâmpinarea la precizarea de acțiune, invocă excepția inadmisibilității contestației la executare, excepția prescripțiie dreptului material la acțiune, solicitând pe fondul cauzei respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la dobânda aplicabilă creditului, intimata învederează că la data încheierii contractului de credit, clauza 5 a fost o clauză clar și inteligibil redactată, contestatorul putând determina consecințele economice ale contractului încheiat. Astfel, cuantumul dobânzii creditului la data semnării contractului a fost de 7,4%, formula de calcul a dobânzii variabile – dobânda variabilă de referință a BCR + 1,5 marjă, criteriul în raport de care se putea modifica dobânda variabilă a contractului - dobânda variabilă de referință a BCR și faptul că dobânda variabilă de referință poate crește până la un nivel rezonabil.
Cu privire la comisionul de urmărire riscuri, intimata susține că nu a perceput niciodată un astfel de comision, invocând excepția lipsei de obiect a petitelor referitoare la acest comision.
Referitor la comisionul de administrare, intimata arată că a perceput un comision de administrare fix, de 15 euro/lunar pe toată perioada contractuală.
În ceea ce privește dobânda anuală efectivă (D.), intimata învederează că aceasta nu implică niciun fel de cost suplimentar, reprezentând doar un cost total al creditului, pentru a oferi clientului o viziune de ansamblu și pentru a transparentiza contractul.
Referitor la petitul privind obligarea intimatei la plata daunelor morale, se relevă că în speță nu sunt întrunite condițiile pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală a intimatei, întrucât aceasta nu a încălcat niciun drept nepatrimonial al împrumutatului, neexistând astfel fapta ilicită.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele.
Excepția netimbrării este nefondată și va fi respinsă, întrucât contestatorul, căruia i s-a pus în sarcină o obligație de plată în valoare de 1000 de lei, în baza art. 10 lit. b) din OUG nr. 10/2013, a fost scutit de la această plată, în procedura ajutorului public judiciar; în ceea ce privește solicitarea inițială de plată a unor daune morale și materiale, aceasta a fost ulterior precizată de contestator, care a relevat că solicită 1 leu „pentru afirmațiile mincinoase făcute la adresa noastră”; întreaga motivare a contestatorului în susținerea acestui petit, ca și a aceluia referitor la desființarea contractului de credit, s-a făcut din perspectiva calității sale de consumator; or, conform art. 29 alin. f) din OUG nr. 80/2013, astfel de cereri sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru.
Nefondată este și excepția inadmisibilității referitoare la solicitarea contestatorului de desființare a unor clauze contractuale, întrucât art. 712 alin 2 C. pr. civ. nu se opune la aceasta, cererea în anulare ca urmare a constatării caracterului abuziv fiind o sesizare cu caracter general, în sensul art. 30 C. pr. civ., nu „o cale procesuală specifică de desființare” cum reclamă textul invocat de intimată.
Va fi respinsă ca nefondată și excepția prescripției, de care se prevalează intimata în raport cu petitul având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale, dat fiind aceea că nu nulitatea relativă sancționează o clauză abuzivă în sensul L. nr. 193/2000, ci nulitatea absolută; concluzia potrivit căreia prin reglementarea în discuție s-ar proteja un interes privat nu este conciliabilă cu opțiunea legiuitorului de a incrimina contravențional stipularea de clauze abuzive.
Pe fond se va observa aceea că, la solicitarea intimatei, formulată la 12.09.2014, contestatorul a fost somat, la 12.11.2014, în considerarea titlului executoriu constând în contractul de nr._/2007, modificat prin acte adiționale, să achite suma de 43 604, 14 euro, la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de obligație contractuală calculată până la 21.07.2014, cu cheltuieli de executare silită.
În titlu executoriu de care s-a prevalat intimata s-a prevăzut, printre altele, aceea că în schimbul unui împrumut în valoare de 30 000 de euro, ce urma să se restituie în 300 de luni în rate lunare, contestatorul va plăti dobânzi și comisioane; contractul a fost subscris și de numita M. M., în calitate de „coplătitor”.
Prezenta contestație la executoare este fondată doar în parte.
Astfel, contestatorul a criticat cuantumul sumei poprite din veniturile sale, însă se constată aceea că în adresele de înființare a popririi s-a menționat că poprirea se va face a asupra unei cote de 1/2 sau 1/3, după caz, din suma datorată contestatorului, mențiunea fiind în acord cu prescripțiile art. 728 C. pr. civ.; din dosarul execuțional nu rezultă că, în concret, s-ar fi indisponibilizat o suma într-un cuantum excesiv, iar contestatorul nu face nici el, prin înscrisuri distincte, dovada în sensul celor susținute; apoi, împrejurarea că ar fi fost comunicată o adresă de înființare a popririi unei instituții care nu are calitatea de debitor față de contestator nu are aptitudinea de a genera vreun prejudiciu procesual concret, nemulțumirea exprimată de contestator în acest sens fiind, de altfel, neinteligibilă. În activitatea de executare prin poprire organul instrumentator se poate adresa oricărei persoane ce poate avea calitatea de debitor al urmăritului, nefiind ținut de vreo „procedură legală de urmărire a provenienței și a sursei reale a veniturilor (...)”, cum afirmă contestatorul.
Contestatorul mai relevă aceea că suma solicitată în executarea silită ce se critică este „exagerat de mare și nejustificată”; față de acestea se constată că în actul juridic ce leagă părțile sunt înscrise sumele și procentele exacte datorate lunar, în desfășurarea contractului și pentru ipoteza survenirii unor întârzieri; ca urmare, în lipsa unor critici concrete, nemulțumirea acesteia, exprimată generic, nu poate fi primită și examinată de instanță; față de prevederile contractului de credit și față de caracterul executoriu al acestuia, îi revine celui ce contestă suma ce se execută să releve precis și să probeze faptul că s-a depășit cadrul convenit de părți, fiind indiferent că pentru un atare demers ar fi necesară obținerea unui ajutor de specialitate (în speță, contabil), dat fiind aceea că art. 249 C. pr. civ. pune proba în sarcina celui ce face o susținere, nu în sarcina părții adverse, excepțiile fiind doar cele anume indicate de lege. Art. 711 alin. 2 C. pr. civ., invocat de contestator, este nepertinent, ipoteza acestui text legal nevizând simpla opunere a unei opinii diferite cu privire la înțelesul unui contract și nedispensând autorul de învederarea în concret a înțelesului de care se prevalează.
În limita termenul de prescripție a dreptului de executare silită, astfel cum este acesta reglementat de art. 6 din D. nr. 167/1958 (aplicabil în raport cu data nașterii raporturilor contractuale, în baza art. 102 din L. nr. 71/2011) intimata poate oricând să procedeze la executarea silită, neexistând temei juridic spre a se imputa acesteia că nu a procedata de îndată la aceasta, curgerea daunelor moratorii fiind generată de neplata debitului principal, nu de conduita acesteia din urmă.
Împrejurarea invocată de contestator, vătămarea sănătății sale pe parcursul derulării contractului, cu consecința reducerii capacității de a genera venituri, nu poate fi analizată drept o cauză care înlătură răspunderea sa contractuală. Cazul fortuit reprezintă, în accepțiunea în vigoare la data subscrierii contractului de credit, o împrejurare internă sau externă, ce nu are un caracter extraordinar și este relativ imprevizibilă și inevitabilă, iar forța majoră constă într-o împrejurare de origine externă, cu caracter excepțional, absolut imprevizibilă și inevitabilă. Reducerea sau pierderea capacității unei persoane de a susține un contract de împrumut pe un termen îndelungat nu poate fi considerată forță majoră sau caz fortuit, fiind, dimpotrivă, o situație ce poate și trebuie să fie avută în vedere de orice persoană ce manifestă diligență și prudență minimă, atunci când se angajează într-o astfel de convenție.
Prin contractul de credit subscris de părți în 2007 s-a pus în sarcina contestatorului, ca împrumutat, obligația de a încheia un „contract de asigurare (...) la o instituție sau societate de asigurări agreată de bancă”; totuși, un atare contract s-a încheiat de către numita M. M., în calitate de coplătitor; nu există vreun temei legal sau contractual spre a sancționa intimata cu stingerea creanței sale pentru faptul că nu s-a prevalat de un drept al său născut din voința concordantă a părților, impunându-i contestatorului să contracteze o asigurare de viață, ci a acceptat un contract în care o altă persoană figurează ca asigurat; de altfel, deși în contractul de credit numita M. M. este denumită „coplătitor”, situația sa juridică este tot aceea a unui debitor al obligației de restituire, distincția din terminologia contractului neproducând consecințe juridice, dat fiind conținutul drepturilor și obligațiile asumate de ambele părți.
Contestatorul mai învederează aceea că în titlu executoriu sunt prevăzute clauze abuzive referitoare la: obligația de a anunța banca în 5 zile de la apariția unor situații de punere în imposibilitate de executare a obligațiilor, obligația de a încheia o poliță de asigurare, modificarea nivelului dobânzilor, comisionul de administrare, dobânda anuală efectivă.
L. nr. 193/2000 caracterizează drept abuzive clauzele ce cumulează următoarele caracteristici: nu au fost negociate direct și creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Prevederile a căror anulare se cere sunt preformulate, așa cum rezultă din chiar împrejurarea că actul dintre părți conține o parte denumită „condiții generale de creditare” și, prin urmare, se poate concluziona că nu au fost „negociate direct”, în sensul L. nr. 193/2000, republicată.
Nu se poate reține și existența unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar bunei credințe, cum se va arăta.
Astfel, contestatorul arată că s-ar fi impus ca prevederea potrivit căreia are obligația de a anunța cocontractantului său situația de imposibilitate de achitare a creditului să fie urmată de o prevedere potrivit căreia banca are obligația să demareze de îndată executarea silită; or, neprevederea unei atari consecințe nu afectează contrar bunei credințe echilibrul contraprestațiilor, demararea executării silite fiind, dimpotrivă, vătămătoare pentru împrumutat, în timp ce acordarea implicită a mai multor termen de grație, prin notificările prealabile formulării cererii de executare, a fost de natură să ofere contestatorului timp suplimentar pentru efectuarea unor plăți benevole.
Apoi, împrejurarea că s-a solicitat, pentru acordarea creditului, subscrierea unui contract de asigurare de viață, ale cărui costuri au fost anticipat învederate, nu este nici ea contrară bunei credințe, o astfel de clauză având rolul de a asigura creditoarea, dat fiind și cuantumul ridicat al sumei ce a ieșit din patrimoniul său și al perioadei de restituire întinse pe un interval de timp semnificativ, că va fi rambursat împrumutul în ipoteza în care una dintre cele două persoane obligate solidar la restituire decedează; cum o atare garanție funcționează în favoarea împrumutătorului și presupune, pentru efectivitate, bonitatea asigurătorului, este legitim ca alegerea să aparțină creditorului;
Dobânda reprezintă prețul împrumutului, iar contractul de credit ce se analizează prevede o modalitate exactă de calcul a acesteia, în funcție de dobânda de referință a băncii, un criteriu accesibil oricărui împrumutat, identic pentru toți solicitanții de credit, și consacrat cu titlu de referință legală în contractele de credit de art. 9 ind. 3 din OG nr. 21/1992.
Perceperea comisionul de administrare a unui credit bancar nu este abuzivă, ci reprezintă contraprestația activității de gestiune a creditului, derulată de intimată.
Reclamantul mai solicită, pe cale prezentei proceduri, daune morale în valoare de 1 lei pentru „afirmații mincinoase făcute la adresa mea”. Această cerere nu va fi admisă, întrucât nu se învederează săvârșirea unei fapte ilicite, în sensul art. 1 349 C. civ., în cadrul înscrisurilor extrajudiciare adresate contestatorului intimata rămânând liberă să-și exprime propria opinie cu privire la atitudinea contractuală a acestuia, iar o expresie precum „manieră dezinteresată” se înscrie cu certitudine în limitele regulilor generale de conduită, chiar dacă poate produce disconfort destinatarului.
Așa fiind, nerelevându-se motive de anulare a executării silite înseși ori a titlului executoriu, va fi păstrată somația emisă de B. D. D. și Stepanov Voislav în dos. ex. nr. 1405/ex/2014.
Va fi însă modificată în parte a încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, dresată la 17.10.2014 în dos. ex. nr. 1405/ex/2014 al B. D. D. și Stepanov Voislav, în sensul reducerii cheltuielilor de executare silită de la suma de 9 499, 79 lei la suma de 7 639, 69 lei. În această privință se va avea în vedere că greșit s-a adăugat onorariului executorului cuantumul taxei pe valoare adăugată, față de prescripțiile lit. d) din anexa la Ordinul MJ 2 550/2006, care reglementează onorariul maximal ce poate fi perceput de executorii judecătorești ; de asemenea, că nu pot avea caracterul unor cheltuieli de executare silită propriu zise alte sume decât cele ce sunt efectiv remise de creditor sau executor terților pentru sume percepute de instituții ori autorități publice; costurile comunicărilor actelor de executare prin poștă și costul „consultanței privind constituirea actelor execuționale” sunt nejustificat solicitate, întrucât instrumentarea dosarului execuțional, inclusiv prin comunicări și consultații, reprezintă tocmai activitatea remunerabilă prin onorariu.
În ceea ce privește sumele ce reprezintă indemnizații lunare ce se acordă persoanelor cu handicap se va reține că acestea sunt exceptate de la urmărire, date fiind prescripțiile art. 728 alin. 7 C. pr. civ.; ca urmare, în baza art. 625 alin. 1 C. pr. civ., în această privință se va admite contestația la executare și se va dispune modificarea în parte a adreselor de înființare a popririi, dresate la 17.10.2014 în dos. ex. nr. 1405/ex/2014 al B. D. D. și Stepanov Voislav, în sensul excluderii de la indisponibilizare a sumelor ce reprezintă indemnizație acordată persoanelor cu handicap, observându-se, totodată, că această neregularitate nu atrage sancțiunea nulității tuturor actelor de executare, art. 177 alin. 1 C. pr. civ. opunându-se unei astfel de soluții.
Așa fiind, în baza art. 719 C. pr. civ., va fi admisă în parte contestația la executare, în privința adreselor de înființare a popririi și în privința încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, respingându-se ca nefondată pentru rest.
În baza art. 453 C. pr. civ. va fi obligat contestatorul să plătească intimatei suma de 1 000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în parte din onorariul avocațial plătit de intimată; la stabilirea acestei sume s-a avut în vedere atât împrejurarea că a căzut doar parțial în pretenții contestatorul, cât și aceea că, față de complexitatea medie a prezentei cauze se impune reducerea sumei de 5 504, 24 lei, solicitată de intimată pentru asistență juridică.
În baza art. 18 din OUG nr._ și văzându-se admiterea în parte a contestației la executare, va fi obligată intimata la plata către Statul Român a sumei de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în parte din ajutorul public judiciar acordat contestatorului sub forma scutirii de la plata taxei de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția netimbrării, ca nefondată.
Respinge excepția inadmisibilității, ca nefondată.
Respinge excepția prescripției, ca nefondată.
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. G., cu domiciliul în A., ., ., ._, în contradictoriu cu intimata B. C. Română SA, cu sediul în București, .. 5, sector 3, având J_, CUI_, înregistrată în registrul banca sub nr. RB-PJR-40-008/19.02.1999, cu sediul procesual ales la SCA N. N. D. Kingston Petersen din București, Bucharest Business Park, Șoseaua București-Ploiești, nr. 1A, ., sector 1.
Dispune modificarea în parte a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, dresată la 17.10.2014 în dos. ex. nr. 1405/ex/2014 al B. D. D. și Stepanov Voislav, în sensul reducerii cheltuielilor de executare silită de la suma de 9 499, 79 lei la suma de 7 639, 69 lei.
Dispune modificarea în parte a adreselor de înființare a popririi, dresate la 17.10.2014 în dos. ex. nr. 1405/ex/2014 al B. D. D. și Stepanov Voislav, în sensul excluderii de la indisponibilizare a sumelor ce reprezintă indemnizație acordată persoanelor cu handicap.
Respinge restul cererilor, ca nefondate.
Obligă contestatorul să plătească intimatei suma de 1 000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă intimata la plata către Statul Român a sumei de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în parte din ajutorul public judiciar acordat contestatorului sub forma scutirii de la plata taxei de timbru.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică azi, 9.06.2015.
Președinte, Grefier,
O. A. N. B.
Red./tehn./AO/NB/9.07.2015
4 ex. din care 2 ex. se .> - contestatorul M. G., cu domiciliul în A., ., ., .
- intimata B. C. Română SA cu sediul procesual ales la SCA N. N. D. Kingston Petersen din București, Bucharest Business Park, Șoseaua București-Ploiești, nr. 1A, ., sector 1
| ← Validare poprire. Sentința nr. 3133/2015. Judecătoria ARAD | Pretenţii. Sentința nr. 3539/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
