Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 3/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 21133/55/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
DOSAR NR. 21._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3.013
Ședința publică din 02.06.2015
Președinte: G. C.
Grefier: B. D.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta N. L. în contradictoriu cu pârâtul N. N. pentru stabilire program vizitare copil și acțiunea reconvențională formulată de pârâtul – reclamant reconvențional N. N. în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă reconvențională N. L. pentru stabilire program vizitare copil și stabilire pensie de întreținere.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei – pârâtă reconvențională, avocat C. D. din Baroul A., pârâtul – reclamant reconvențional asistat de avocat Buzeșan F. din Baroul A. și martorii B. T. și G. V., absentă fiind reclamanta – pârâta reconvențională.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea civilă este legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru
Acțiunea reconvențională este legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei și se constată depus la dosar prin serviciul Registratură adresa de înaintare a mandatului de aducere privind pe martorul B. T..
Reprezentanții părților depun la dosar acte doveditoare referitoare la veniturile realizate de părți și câte o caracterizare a copilului eliberată de învățătoarea acestuia. Câte un exemplar din acestea își comunică reciproc.
Instanța procedează la audierea martorilor B. T. și G. V..
Nemaifiind alte probe de administrat instanța declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul în fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantei – pârâta reconvențională solicită admiterea acțiunii civile, astfel cum a fost formulată, încuviințarea unui program de vizitare al copilului de către reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului – reclamantul reconvențional solicită admiterea în parte a acțiunii civile principale, încuviințarea programului de vizitare al copilului conform programului propus de pârât prin acțiunea reconvențională; admiterea acțiunii reconvenționale și respingerea acțiunii reconvenționale, arătând că reclamanta nu caută copilul niciodată, nici acasă și nici la școală și nici nu îl sună, pârâtul nu a încercat să rupă legăturile dintre mamă și fiu, cu cheltuieli de judecată.
JUDECATA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță în data de 23.12.2014, reclamanta N. L. a chemat în judecată pârâtul N. N. solicitând reglementarea vizitării copilului, în conformitate cu următorul program: săptămânal, în fiecare zi de marți și joi, după programul școlar, cu posibilitatea de a rămâne peste noapte la domiciliul mamei; în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, de vineri, de la orele 17,00 și până duminică la orele 17,00, prin luarea copilului de către mamă și rămânerea peste noapte a copilului la mamă; 7 zile consecutive în vacanța de iarnă din anii pari, care să includă și zilele de 24, 25, și 26 decembrie, iar în anii impari, să includă și zilele de 31 decembrie, 1 și 2 ianuarie, cu rămânerea peste noapte la mamă; o săptămână în vacanța de P., din doi în doi ani, urmând ca în primul an copilul să petreacă Paștele cu mama lui; jumătate din vacanța de vară, alternativ la fiecare dintre părinți, într-un an prima jumătate la mamă iar în anul următor cea de a doua jumătate, cu rămânerea peste noapte la mamă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că părțile au fost căsătorite, și că din căsătoria lor a rezultat copilul N. Kamen, născut în data de 02.02.2004 în municipiul A..
În anul 2014 părțile au divorțat la notar, fiind totodată stabilită exercitarea autorității părintești de către ambii părinți cu privire la copil, locuința copilului la domiciliul pârâtului, urmând ca în baza înțelegerii părților să fie exercitate celelalte drepturi și obligații părintești. Cu toate acestea pârâtul a împiedicat-o în mod repetat pe reclamantă să păstreze legăturile persoanle cu copilul, motiv pentru care reclamanta a încerat remedierea situației pe cale amiabilă, notificându-l pe pârât și întrucât încercarea reclamantei nu a produs rezultatul dorit, reclamanta a formulat prezenta acțiune.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea civilă formulată pe dispozițiile art. 262, art. 397, art. 400, art. 401 cod civil și disp. art. Codului de procedură civilă.
În cadrul procedurii prealabile, pârâtul a depus la dosar întâmpinare având inclusă și acțiune reconvențională, prin care a arătat că nu se opune ca reclamanta să păstreze legăturile personale cu copilul, însă în conformitate cu programul propus prin aceasta, respectiv săptămânal, sâmbăta între orele 12,00 – 16,00, la domiciliul copilului sau în spații publice, în prezența tatălui; în vacanțele școlare, de 2 ori pe săptămână, în fiecare zi de luni și joi înte orele 16,00 – 18,00, la domiciliul copilului sau în spații publice, în prezența tatălui; în timpul sărbătorilor legale și de ziua de naștere, la locuința copilului sau în spații publice, în prezența tatălui și a solicitat obligarea reclamantei – pârâta reconvențională la plata unei pensii lunare de întreținere pe seama copilului în cuantum de ¼ din veniturile realizate. T
În motivare, pârâtul – reclamantul reconvențional a arătat că părțile au fost căsătorite și că din căsătoria lor a rezultat copilul N. Kamen, născut în data de 02.02.2004 în municipiul A.. Părțile au divorțat la notar în anul 2014 și prin convenția notarială a fosr stabilită exercitarea autorității părintești comune, iar locuința copilului a fost stabilită la domiciliul tatălui.
La desfacerea căsătoriei, părțile au convenit ca și după divorț să locuiască împreună pentru a nu crea un copilului un dezechilibru moral și pentru ca acesta să nu resimtă destrămarea relațiilor dintre părinți. La scurt timp însă, reclamanta a părăsit locuința comună împreună cu copilul, pe care ulterior l –a trimis acasă cu taxi, și s-a mutat împreună cu un alt bărbat, motiv pentru care copilul este foarte afectat și îl percepe pe resprectivul bărbat, ca fiind bărbatul care i-a furat mama și manifestă față de acesta o adversitate puternică, fiind de-a dreptul traumatizat. Din acest motiv pârâtul a dus copilul la consiliere psihologică, specialistul constatând că minorul traversează o traumă psihică, ca urmare a separării părinților lui, prezintă stări de disconfort legate de reexperimentarea traumei, irascibilitate crescută, coșmaruri legate de incidente traumatizante, anxietate crescută, teamă, disperare, agresivittae verbală atunci când relatează evenimentele trăite în prezența mamei în ultima perioadă de timp. Comportamentul reclamantei față de copil a dus la dezvoltarea unui puternic sentiment de respingere a copilului față de mamă.
În cursul lunii februarie și în timp ce pârâtul se afla împreună cu copilul în centrul comercial în care lucrează reclamanta, copilul și-a văzut mama și bucuros s-a îndreptat spre ea, însă reclamanta a fugit efectiv de copil și s-a ascuns în depozitul magazinului.
De la părăsirea locuinței comune, reclamanta – pârâtă reconvențională nu s-a ineresat niciodată de situația școlară a copilului, nu a căutat copilul, nici măcar la școală și nici nu a discutat cu învățătoarea copilului în ceea ce îl privește pe copil și nici nu a contribuit sub nici un aspect la cheltuielile legate de creșterea și educarea copilului.
Pârâtul apreciază că programul propus de reclamantă, nu este rezonabil și realist pentru copil. Copilul este în clasa a IV-a, are un program de școală bine structurat între orele 08,00 – 13,00, iar acasă își face temele cu tatăl lui, care îl duce la diverse activități extrașcolare, astfel că rămânerea peste noapte la domiciliul mamei, ar necesita echiparea ghiozdanului pentru două zile de școală sau existența paralelă a 2 seturi de cărți și caiete.
Copilul este la o vârstă fragedă, la care începe formarea personalității și caracterului, necesitând o mare atenție și grijă, mai ales cu privire la modelele care i se oferă în viață, un cadru stabil și liniștit în care să crească și să se dezvolte, precum și un climat de echilibru emoțional și afecțiune, și pe care reclamanta nu le poate oferi copilului.
În drept, pârâtul și-a întemeiat întâmpinarea având inclusă și acțiune reconvențională pe dispozițiile art. 209 și urm. Cod procedură civilă, art. 401, art. 402, art. 529 Cod civil, art. 3 din Conenția O., art. 6 lit. a din Lg. 272/2004, juristprudența CEDO.
Tot în cadrul procedurii prealabile, reclamanta – pârâta reconvențională a depus la dosar răspuns la întâmpinare și întâmpinare la acțiunea reconvențională, având inclusă și o precizare a acțiunii civile cu privire la programul de vizitare al copilului din timpul săptămânii.
În cuprinsul acestora, reclamanta – pârâta reconvențională a solicitat admiterea acțiunii civile, astfel cum a fost formulată și motivată și și-a precizat programul de vizitare al copilului din timpul săptămânii solicitând ca acesta să se realizeze în conformitate cu următorul program: în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, de vineri, de la orele 17,00 și până duminică la orele 17,00, la domiciliul mamei, cu ridicarea copilului de către mamă și cu rămânerea lui peste noapte la mamă. Totodată a arătat că nu se opune obligării sale la plata pensiei lunare de întreținere pe seama copilului, întrucât ambii părinți au obligația legală de întreținerea copilului.
Reclamanta – pârâta reconvențională a arătat că nu sunt reale susținerile pârâtului din acțiunea reconvențională, cu privire la dezinteresul manifestat față de copil și la neparticiparea sa la cheltuielile legate de creșterea și educarea copilului.
Astfel, a arătat că, după desfacerea căsătoriei, pe fondul multor neînțelegeri existente între părți, generate în special de relațiile extraconjuale ale pârâtului, conviețuirea în aceeași locuință nu a mai fost posibilă, motiv pentru care reclamanta a părăsit domiciliul comun. La plecare a luat cu ea și copilul, întrucât copilul era singur, dar nu l-a trimis singur acasă cu taxiul.
Pârâtul a respectat doar o săptămână înțelegerea amiabilă cu privire la programul de vizitare al copilului. Copilul venea câte o zi alternativ la fiecare dintre părinți, până când pârâtul, prin încercarea de a o readuce acasă pe reclamantă, i-a interzis acesteia orice legătură cu copilul și i-a comunicat că poate vedea copilul doar dacă se întoarce acasă, manifestând împotriva acesteia o stare continuă de agresiune și hărțuire. Pârâtul o urmărea zilnic pe reclamantă la domiciliu și la locul de muncă și o amenința că o să o bată de o să o lase lată jos, direct de la locul de muncă, motiv pentru care reclamanta a și formulat o plângere penală împotriva pârâtului la P. de pe lângă Judecătoria A., sperând să îl determine pe pârât să conștientizeze gravitatea faptelor sale. Reclamanta și-a retras această plângere, ca urmare a declarației dată de pârât în fața organelor de cercetare penală, prin care acesta promitea că cele întâmplate nu se vor mai repeta. Ca urmare, relațiile dintre părți s-au îmbunătățit, dar nu și cele cu privire la copil.
Apreciază reclamamta – pârâta reconvențională că imposibilitatea interacționării cu copilul, tensiunile existente între părți și absența acorduli cu privire la programul de vizitare al copilului de către mamă, se datorează exclusiv atitudinii culpabile a pârâtului – reclamantul reconvențional, care nu face decât să înrăutățească situația copilului, privându-l de ocrotirea și afecțiunea mamei, și nu pretinsuli dezinteres al mamei față de copil.
În ceea ce privește prezența obligatorie a tatălui în cadrul progamului de vizitare al copilului, reclamanta a arătat că este nefondat și neoportun, cu atât mai mult cu cât pe fondul multiplelor nemulțumiri ale pârâtului, acesta a avut o atitudine improprie asupra copilului raportat la persoana mamei, realizând, de la ultima întâlnie cu copilul o agravare semnificativă a atitudinii lui față de mamă.
În drept, reclamanta și-a întemeiat răspunsul la întâmpinare și întâmpinarea la acțiunea reconvențională pe disp. art. 201, art. 205-208, art. 254 alin. 1, pct. 2 Cod procedură civilă.
Din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv: convenție autentică încheiată în cadrul procedurii divorțului cu copii, certificat de divorț, cerere de divorț, copia certificatului de naștere al copilului, copia CI a pârâtului, notificare, confirmare de primire, raport de evaluare psihologică, copia declarației dată de părți cu ocazia efectuării anchetei psihosociale la divorțul părților, plângere penală, contract de comodat, referatul de anchetă psihosocială efectuat de CLM A. – autoritatea tutelară, adeverințele cu veniturile realizate de părți, caracterizările copilului făcute de învățătoarea acestuia și declarațiile martorilor A. C. R., Boldizsar T. și G. V., instanța a reținut următoarele:
Cu privire la capătul de cerere referitor la reglementarea vizităriii copilului:
Părțile au fost căsătorite, căsătoria fiind încheiată în data de 09.11.2013 în municipiul A.. Din relația părților a rezultat copilul N. Kamen, născut în data de 02.02.2004 în municipiul A..
Căsătoria părților a fost desfăcută prin Convenția încheiată în procedura divorțului cu copii minori autentificată sub nr. 2.116 din data de 02.12.2014 de BNP A. V.. Părților le-a fost eliberat certificatul de divorț nr. 14.851 din data de 02.12.2014. Prin această convenție părțile au stabilit desfacerea căsătoriei prin acordul părților, ca reclamanta să își păstreze numele dobândit prin încheierea căsătoriei, acela de N., exercitarea autorității părintești de către ambii părinți cu privire la copil și locuința copilului a fost stabilită la domiciliul pârâtului, fără obligarea reclamanei la plata pensiei lunare de întreținere pe seama copilului și fără a se stabili un proigram de vizitare al copilului de către reclamantă, urmând ca părțile să se înțeleagă cu privire la aceste aspecte.
Părțile nu s-au înțeles cu privire la programul de vizitare al copilului, astfel că reclamanta a formulat prezenta acțiune.
Din declarația martorului A. C. R., colegă de serviciu cu reclamanta, instanța a reținut că, în luna ianuarie 2015, pârâtul a venit împreună cu copilul la magazinul unde lucrează reclamanta și martorul, copilul a înjurat-o pe reclamantă, iar pârâtul a amenințat-o. Martorul nu a reținut exact ce i-a spus pârâtul, reclamantei. Martorul l-a văzut de mai mule ori pe pârât plimbându-se prin fața magazinului, uneori fiind însoțit și de copil.
Martorul cunoștea faptul că, la desfacerea căsătoriei, locuința copilului a fost stabilită la domiciliul tatălui dar nu a putut indica instanței modalitatea înlâlnirilor dintre reclamantă și copil, însă din spusele reclamantei cunoștea că pârâtul nu îi permite acesteia să se întâlnească cu copilul și nici să vorbească cu el la telefon. Uneori reclamanta reușea să ia legătura telefonică cu copilul și în acese situații, copilul o înjura.
Din declarația martorului Boldizsar T., propus în probațiune de reclamantă, instanța a reținut că, după desfacerea căsătoriei părților, copilul a locuit la domiciliul pârâtului. Martorul nu cunoștea ca reclamanta să fi păstrat legăturile personale cu copilul, chiar dacă reclamanta i-a spus martorului că dorește să se întâlnească cu copilul, nici motivul pentru care nu a făcut acest lucru și nici dacă aceasta achită sau nu copilului pensia lunară de întreținere.
Copilul martorului este prieten cu copilul în cauză, și din discuțiile copiilor, martorul cunoaște că minorul în cauză nu dorește să se întâlnească cu reclamanta, însă nu a putut indica motivul.
Martorul este vecin cu pârâtul și în această calitate l-a văzut de multe ori pe pârât în compania copilului, în jurul blocului și în aprecirea martorului relația acestora este una foarte bună.
Din declarația martorului G. V., propus în probațiune de pârât și care cunoștea părțile de când s-au căsătorit, instanța a reținut că la desfacerea căsătoriei, locuința copilului a fost stabilită la domiciliul pârâtului, unde copilul a și locuit. Martorul știe că reclamanta nu a păstrat legăturile persoale cu copilul și că nici nn dorește acest lucru. Nici copilul nu dorește să țină legătura cu mama lui pentru că aceasta l-a bătut de mai multe ori și îl teroriza. Martorul nu a fost de față la vreo agresiune a reclamantei față de copil, ci doar când reclamanta ,,l-a repezit pe minor”.
Martorul cunoaște că pârâtul și minorul au încercat să o viziteze pe reclamantă la locul ei de muncă, ocazie cu care reclamamta s-a ascuns de ei.. Un astfel de episod a mai avut loc într-o parcare a unui supermarket, când reclamanta și actualul ei soț au fugit de copil. Copilul îl cunoaște personal pe actualul partener de viață al reclamantei.
Martorul nu a auzit ca pârâtul să o fi ponegrit vreodată în fața copilului și nici ca acesta să îi fi interzis reclamantei să viziteze copilul și după știința sa, pârâtul încearcă să o mențină pe reclamantă în viața copilului și să faciliteze întâlnirile dintre ei.
Din referatul de anchetă psihosocială efectuat în cauză, instanța a reținut că reclamanta locuiește în municipiul A., Aleea Dezna, ., ., într-o locuință închiriată, compusă din 2 camere și dependințe, bine mobilate, curat întreținute, cu respectarea normelor igienico-sanitare.
Reclamanta este absolventă a învățământului mediu, în prezent fiind angajată la ., unde realizează un venit lunar în cuantum de 946 lei și bonuri de masă. Sub aspect medical declară o stare bună a sănătății.
Copilul se află în întreținerea tatălui, frecventează Școala Generală ,,A. V.” A., în mod disciplinat și nu prezintă probleme deosebite de sănătate.
Din verificările efectuate rezultă că reclamanta dispune în plan material de condiții locativ- financiar bune,
Este subliniat totodată faptul că, pentru a asigura copilului climatul favorabil dezvoltării armonioase atât din punct de vedere comportamental cât și pe plan afectiv și psihosocial, este necesară implicarea activă și continuă a ambilor părinți în procesul de creșterea, educara și întreținerea copilului. În acest context, părintele care deține custodia copilului are obligația de a respecta obligațiile celuilalt părinte de a avea legături personale cu copilul, precum și dreptul de a veghea la creșterea, educarea și pregătirea profesională a copilului, mediul cel mai bun de dezvoltare al copilului fiind alături de ambii părinți.
Art. 503 Cod civil consacră principiul egalității părinților în ce privește drepturile și îndatoririle față de copil. Este un aspect al egalității în drepturi între bărbat și femeie prevăzut în art. 44 din Constituția României. Aceste dispoziții legale au un caracter imperativ. Astfel fiind drepturile și îndatoririle părinților față de copii lor, deci în speță față de copilul N. Kamen născut în data de 02.02.2004 în municipiul A., rămân neschimbate chiar și după divorțul părților.
În dispozițiile art. nr. 2 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului se indică principiul după care se vor ghida organele de stat, inclusiv instanțele judecătorești, în luarea unor hotărâri referitoare la copii. Este vorba despre principiul interesului superior al copilului. Textul de lege invocat prevede:
„(1) Prezenta lege, orice alte reglementari adoptate in domeniul respectării si promovării drepturilor copilului, precum si orice act juridic emis sau, după caz, încheiat in acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
(2) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legătura cu drepturile si obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum si oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat in mod legal.
(3) Principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele soluționate de instanțele judecătorești.”
Dreptul părintelui de a-și vizita copiii implică obligația legală de creștere, educare și supraveghere, astfel că nu poate fi exercitat cu eficiență în cazul în care este limitat, prin restrângerea lui la câteva ore din anumite zile.
Se va mai ține seama că, în conformitate cu dispozițiile art. 33 din Legea nr. 272/2004 privind promovarea și protecția drepturilor copilului, copilul nu poate fi separat de părinții săi sau de unul dintre ei împotriva voinței acestora, cu excepția cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare și numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului. Prin dispozițiile art. 15 din același act normativ se promovează aceeași idee, a menținerii relațiilor copilului cu părinții și rudele prin întâlniri și vizite. Exercitarea acestui drept se poate limita când există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, morală a copilului.
Interesul superior al copilului, în accepțiunea Legii nr. 272/2004, și care se regăsește în egală măsură în Codul civil, se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socio-afectiv, la viața de familie, drept afirmat și prin art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Ceea ce primează este starea de bine, de echilibru necesar copilului. A fi împreună cu copilul său reprezintă pentru părinte un element fundamental al vieții de familie, indiferent dacă relațiile dintre părți s-au destrămat. Pentru aceasta conștientizarea figurii paterne se impune cu necesitate pentru minor.
Cât privește modalitatea de păstrare a legăturilor mamă - copil, ea trebuie să fie eficientă și independentă de relațiile și problemele dintre părți, dar care să confere totodată posibilitatea pentru fiecare dintre părinți de a se bucura de prezența copilului lor într-un cadru intim, normal și firesc care să permită desfășurarea împreună a unor activități diverse, educative sau de divertisment.
În spiritul bunei-credințe și al înțelegerii, în interesul superior al copiilor, principial, ambii părinți trebuie să manifeste o disponibilitate maximă și o cooperare deplină, fiind excluse șicanele, de așa manieră încât copiii să se bucure de prezența, de afecțiunea, de grijă și de creștere din partea ambilor părinți.
În speță, din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat că reclamantă și-ar fi exercitat în mod abuziv dreptul.
Instanța constată însă, că programul propus de pârât este unul prea restrictiv și nu este în concordanță cu interesul superior al copilului. Așa cum s-a arătat și mai sus, pentru ca întâlnirile dintre copil și mama lui să se desfășoare în cele mai bune condițiuni, este necesar ca acestea să aibă loc fără prezența pârâtului, într-un cadru în care atât copilul cât și reclamanta să nu se simtă în permanență supravegheați de către acesta.
Instanța constată că programul propus de reclamantă este unul mult prea larg și nu este în concordanță cu interesul superior al copilului. Minorul are o vârstă de 11 ani. Instanța apreciază că nu se impune ca minorul să petreacă nopțile într-un mediu necunoscut, respectiv la domiciliul reclamantei, și să nu fie scos din mediul cunoscut, care în prezent este la domiciliul pârâtului decât pentru perioade scurte de timp. În timp, după ce relațiile dintre minor și reclamantă s-au reașezat și s-au remediat, reclamanta va putea formula o acțiune civilă prin care să solicite o modificare a programului de vizitare a copilului, prin lărgirea acestuia.
Văzând cele de mai sus, având în vedere interesul superior al minorului, instanța apreciază întemeiate în parte atât acțiunea civilă principală formulată de reclamantă cât și acțiunea reconvențională formulată de pârât, le va admite în parte, și în consecință:
Va reglementa dreptul reclamantei de a păstra legăturile personale cu copilul N. Kamen născut în data de 02.02.2004 în municipiul A., în conformitate cu următorul program:
- în fiecare prima și a treia săptămână din lună, la domiciliul reclamantei sau împreună cu reclamanta, sâmbătă, între orele 12.00 – 19.00, cu obligarea reclamantei de a-l lua pe minor de la domiciliul pârâtului și de a-l aduce înapoi la finalizarea timpului alocat;
- în timpul vacanțelor școlare, săptămânal, în zilele de marți și joi, între orele 15.00 – 19.00 la domiciliul reclamantei sau împreună cu reclamanta, cu obligarea reclamantei de a-l lua pe minor de la domiciliul pârâtului și de a-l aduce înapoi la finalizarea timpului alocat;
- anual, de ziua de naștere a minorului, în compania pârâtului, la o locație aleasă de comun acord de părți.
Cu privire la capătul e cerere referitor la obligarea pârâtei la plata pensiei lunare de întreținere:
Reclamanta este mama copilului și în conformitate cu dispozițiile art. 525 Cod civil, datorează întreținere acestuia.
La stabilirea cuantumului obligației de întreținere datorată de reclamantă, instanța va avea în vedere veniturile obținute de aceasta în calitate de angajată la S.C. Peraj International SRL și se va ghida după dispozițiile art. 529, alin. 1 Cod civil care prevăd că întreținerea este datorată în raport de nevoia aceluia care o cere și de mijloacele celui ce urmează a plăti și dispozițiile art. 529, alin. 2 Cod civil conform cărora: „când întreținerea este datorată de părinte ... ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii.”.
Prin urmare, instanța va obliga reclamanta la plata către pârât a ¼ din veniturile nete realizate lunar, cu titlu de pensie de întreținere pe seama copilului, începând cu data de 02.06.2015 și până la majoratul copilului sau alte dispoziții.
Cu privire la cheltuielile de judecată:
În baza art. 453 pct. 2 Cod procedură civilă instanța va compensa în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta N. L. CNP:_ cu domiciliul procesual ales în municipiul A., ., nr. 5/7, ., județul A. în contradictoriu cu pârâtul N. N. CNP:_ cu domiciliul procesual ales în municipiul A., ., . și admite în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâtul – reclamant reconvențional N. N. în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă reconvențională N. L. și în consecință:
Reglementează dreptul reclamantei de a păstra legăturile personale cu copilul N. Kamen născut în data de 02.02.2004 în municipiul A. în conformitate cu următorul program:
- în fiecare prima și a treia săptămână din lună, la domiciliul reclamantei sau împreună cu reclamanta, sâmbătă, între orele 12.00 – 19.00, cu obligarea reclamantei de a-l lua pe minor de la domiciliul pârâtului și de a-l aduce înapoi la finalizarea timpului alocat;
- în timpul vacanțelor școlare, săptămânal, în zilele de marți și joi, între orele 15.00 – 19.00 la domiciliul reclamantei sau împreună cu reclamanta, cu obligarea reclamantei de a-l lua pe minor de la domiciliul pârâtului și de a-l aduce înapoi la finalizarea timpului alocat;
- anual, de ziua de naștere a minorului, în compania pârâtului, la o locație aleasă de comun acord de părți.
Obligă reclamanta la plata către pârât a ¼ din veniturile nete realizate lunar, cu titlu de pensie de întreținere pe seama copilului, începând cu data de 02.06.2015 și până la majoratul copilului sau alte dispoziții.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 02.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. C. B. D.
Red: C.G. / Tehnoredactare: B.D.
26.06.2015
4 ex./2 . comunică cu:
Reclamanta – pârâtă reconvențională:
N. L. cu domiciliul procesual ales în municipiul A., ., nr. 5/7, ., județul A.
Pârâtul – reclamant reconvențional:
N. N. cu domiciliul procesual ales în municipiul A., ., .
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1258/2015.... | Curatelă. Încheierea nr. 2254/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
