Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 4779/2014. Judecătoria ARAD

Judecătoria ARAD - Sentințe și decizii civile / 2016

Sentința nr. 4779/2014 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 4779/2014

JUDECĂTORIA A. Operator 3208

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 4779

Ședința publică din 21 octombrie 2014

Președinte: F. V. B.

Grefier: C. B.

S-a luat în examinare acțiunea civilă precizată de reclamanta S. A., în contradictoriu cu pârâții . SA, B. A. de A. din R. și intervenientul forțat B. F. M., având ca obiect pretenții, în vederea pronunțării.

La apelul nominal nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Acțiunea este legal timbrată cu suma de 4809,28 lei taxă judiciară de timbru, în temeiul art. 3(1)e din OUG nr. 80/2013.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise, iar apoi pentru a avea nevoie de timp pentru deliberare, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 14.10.2014, respectiv 21.10.2014.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se depus prin registratura instanței la data de 16.10.2014, înscris din partea intervenientului forțat B. F.-M., prin care arată că este de acord ca actele de procedură să-i fie comunicate și prin e-mail și SMS.

I N S T AN Ț A

Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._ /02.04.2014, reclamanta S. A., în contradictoriu cu pârâta . SA și intervenientul forțat B. F. M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea la plata următoarelor despăgubiri:

-6.272,00 lei cu titlu de despăgubiri materiale cu actualizarea acestei sume cu indicele de inflație de la data producerii accidentului (07.01.2012) până la data achitării efective; dobânda legală aferentă acestei sume de la data producerii accidentului (07.01.2012) și până la data plății efective; penalități de întârziere în cuantum de 0,2%/zi calculate de la data expirării termenului de plată a despăgubirilor stabilit de art. 36 alin. 5 din Ordinul CSA 14/_ și până la data plății efective;

-150.000,00 lei cu titlu de daune morale, cu actualizarea acestei sume cu indicele de inflație de la data producerii accidentului (07.01.2012) și până la data achitării efective; dobânda legală aferentă acestei sume de la data producerii accidentului (07.01.2012) și până la data plății efective; penalități de întârziere în cuantum de 0,2%/zi calculate de la data expirării termenului de plată a despăgubirilor stabilit de art. 36 alin. 5 din Ordinul CSA 14/2011 și până la data plății efective;

-cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că, în data de 07.01.2012, la ieșirea din localitatea Vinga a avut loc un accident rutier soldat cu rănirea gravă a reclamantei, pasager în autoturismul cu număr de înmatriculare_, vinovat de producerea accidentului fiind numitul B. F. M., care conducea autoturismul cu număr de înmatriculare 3344DDM.

Autoturismul avea asigurare valabilă de răspundere civilă obligatorie încheiată la A. Spania.

Potrivit datelor furnizate de B. A. de A. din R., corespondentul asigurătorului A. Spania este A. Ț. Asigurări.

Conform rechizitoriului s-a reținut că accidentul s-a produs pe fondul culpei învinuitului, iar potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică întocmit în cauză, a rezultat că evenimentul rutier nu putea fi evitat de către conducătorul autoturismului în care se afla partea civilă și că evenimentul rutier putea fi evitat de către inculpat. Astfel, culpa în producerea accidentului aparține în exclusivitate intervenientului forțat, care, dacă s-ar fi asigurat în efectuarea manevrei ar fi putut evita lovirea autoturismului în care se afla ca și pasager partea civilă.

Reclamanta apreciază că este dovedită îndeplinirea tuturor condițiilor care fac incidente dispozițiile Codului civil privind răspunderea civilă delictuală, fiind dovedite existența faptei ilicite, culpa inculpatului în producerea accidentului, prejudiciul suferit de partea civilă în urma accidentului și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciul suferit de către partea civilă.

Persoana vinovată de producerea accidentului a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, acțiune ce a făcut obiectul dosarului_/55/2013 aflat pe rolul Judecătoriei A..

P. sentința penală nr. 764/2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._/55/2013, inculpatul B. F. M. a fost achitat, ca urmare a faptului că instanța a constatat intervenirea legii penale mai favorabile și au fost lăsate nesoluționate acțiunile civile exercitate de reclamanta din prezenta cauză și Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara.

Daunele materiale solicitate de reclamantă se ridică la valoarea de 6.272 lei, fiind compuse din: 1.080 lei reprezentând contravaloare raport expertiză criminalistică; 1.800 lei cost medicamente pentru 1 an de zile; 1.290 lei cost aparat auditiv; 40 lei cost examinare medico-legală; 432 lei contravaloare analize sânge; 460 lei consult cardiologic; 250 lei computer tomograf; 200 lei combustibil deplasare; 720 lei cheltuieli cu femeia care a îngrijit-o.

Suma de 150.000 lei solicitată de reclamantă cu titlu de daune morale reprezintă o compensație echitabilă pentru suferințele fizice și psihice cauzate părții civile.

La data producerii accidentului, reclamanta era pasager în autoturism, dormind cu capul în geam, iar la momentul impactului a dat cu capul în geamul mașinii, spărgându-și capul și căzând într-o stare de inconștiență, din care și-a revenit doar la spital.

Potrivit certificatului medico-legal nr. 58/12.01.2012 leziunile suferite de reclamantă au necesitat un număr de 45 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.

Pe o perioadă de 2 luni, reclamanta a avut mâna stângă imobilizată în ghips, ulterior timp de 3 luni de zile fiind imobilizată în corset. După cele 5 luni de zile a urmat o perioadă de recuperare, ședințe de fizioterapie și alte proceduri de recuperare specifice leziunilor suferite.

Având în vedere că la momentul producerii accidentului partea civilă dormea cu capul pe geamul mașinii, din cauza șocului a avut probleme cu urechea, necesitând pentru o perioadă de timp aparat auditiv.

În această perioadă, reclamanta a stat doar în casă, neputând, din cauza ghipsului, să desfășoare nici măcar activități strict necesare de îngrijire și igienă personală. Participarea la viața familiară a fost restrânsă, neputând participa activ la niciun eveniment familial (aniversări, vizitarea rudelor și prietenilor). În toată această perioadă reclamanta a locuit în Timișoara împreună cu familia acesteia, iar după aceasta a revenit la domiciliul său din județul S., însă pentru o perioadă de 6 luni a angajat o femeie care să o ajute la activitățile zilnice, care să-i gătească și să o ajute la igiena personală, să aibă grijă de gospodărie, plătind-o cu 120 lei/lună.

Perioada lungă de recuperare a fost un calvar pentru reclamantă, aceasta aflându-se într-o stare de depresie, consecințele în plan fizic ale leziunilor suferite de aceasta resimțindu-le și în ziua de azi și se vor resimți pe tot parcursul vieții, întrucât partea civilă suferă de o sensibilitate a membrului stâng superior, cu dureri la fiecare schimbare a vremii și afecțiuni în ce privește mobilitatea acestui membru. În mod evident, accidentul de circulație a schimbat în sens negativ viața părții civile.

Având în vedere împrejurarea că drepturile nepatrimoniale ale părții civile au fost încălcate, că nici în prezent consecințele în plan fizic ale accidentului nu sunt remediate, reclamanta apreciază că daunele morale solicitate sunt proporționale cu suferințele fizice și psihice suferite.

Cu privire la actualizarea sumelor cu indicele de inflație și acordarea dobânzilor de la data producerii accidentului și până la data plății, reclamanta a arătat că repararea integrală a prejudiciului, presupune, așa cum prevăd art. 1349 și art. 1381 cod civil din noul Cod civil, atât acoperirea pierderii efectiv suferite, cât și beneficiul nerealizat, fiind extrem de important ca toate consecințele dăunătoare ale faptei ilicite să fie înlăturate, nu numai o parte din acestea.

Reclamanta a mai arătat că actualizarea cu indicele de inflație are rolul să acopere pierderea care apare prin inflație raportat la cele două momente: data nașterii obligației de plată și data efectivă a plății, asigurând astfel respectarea principiului reparației integrale a prejudiciului.

Dobânda are rolul de a acoperi beneficiul nerealizat prin lipsa folosinței banilor între data la care s-a născut obligația de plată și data la care s-a făcut plata efectiv, cuantumul dobânzii fiind reglementat de dispozițiile OG nr. 9/2000.

Prejudiciul este cert de la data producerii accidentului, reclamanta apreciind astfel că se va impune repararea acestuia prin raportare la acest moment și acordarea implicită a dobânzii legale și actualizării cu indicele de inflație tot din acest punct, tocmai pentru că ele reprezintă o parte importantă din prejudiciu, privit în integralitatea lui.

Astfel, reclamanta consideră că se impune, pe de o parte, ca suma cuvenită cu titlu de despăgubiri materiale, respectiv daune morale, să fie actualizată cu indicele de inflație la data achitării efective, tocmai pentru că respectiva creanță, daună compensatorie acordată pentru a suplini imposibilitatea reparării în natură a prejudiciului, să reprezinte valoarea reală a prejudiciului (a obligației bănești) la data plății, la acest moment născându-se dreptul de creanță al victimei conform art. 1381 alin. 1 noul Cod civil, asigurându-se astfel, un echilibru valoric în condițiile de instabilitate ale monedei.

Cu privire la plata dobânzii, calculată în temeiul art. 3 din OG 9/2000, reclamanta apreciază că se impune plata acesteia tocmai pentru a asigura o reparare integrală a prejudiciului, care trebuie să acopere nu numai paguba efectiv suferită, ci și câștigul nerealizat, prețul lipsei de folosință, prejudiciul fiind cert de la data producerii accidentului.

Potrivit Deciziei 3966/11.10.2012 pronunțată de Secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materia răspunderii civile pentru prejudicii produse de accidente de vehicule (răspundere civilă delictuală) dobânda legală este datorată de la data punerii în întârziere, dată care, în opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție este data formulării cererii de chemare în judecată.

Noul Cod civil lămurește această problemă, prin art. 1523 alin. 2 lit. e), conform căruia debitorul este de drept în întârziere în cazul în care obligația se naște dintr-o faptă ilicită.

P. urmare, tocmai pentru că daunele-interese compensatorii, respectiv dobânda legală au o natură diferită, cele dintâi reprezentând valoarea actualizată a prejudiciului cauzat, în timp ce dobânda se acordă cu titlu de beneficiu nerealizat, cumulul acestora nu este interzis și, prin urmare, nu este interzisă nici actualizarea creanței cu indicele de inflație, care se substituie executării în natură a prejudiciului, cu acordarea dobânzii legale prevăzute de lege.

În ceea ce privește penalitățile de întârziere, reclamanta a arătat că, în temeiul art. 36 alin. 5 din Ordinul nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, asigurătorul de răspundere civilă, în măsura în care întârzie mai mult de 15 zile de la primirea hotărârii judecătorești definitive cu plata sumei cuvenite cu titlu de despăgubiri, va fi ținut la plata unei despăgubiri de 0,2% calculată pentru fiecare zi de întârziere.

P. urmare, reclamanta apreciază că dobânda legală se impune de la data producerii accidentului, tocmai pentru că aceea este data la care s-a produs prejudiciul și de la care se impune acordarea beneficiului nerealizat, în speță, a lipsei de folosință, pentru a se asigura astfel, repararea integrală a acestuia. În schimb, penalitățile de întârziere nu vizează repararea integrală a prejudiciului, ci sancționarea pasivității asigurătorului de răspundere civilă, care nu-și îndeplinește în termenul legal obligațiile prevăzute de lege.

În drept, reclamanta a invocat Ordinul 14/2011 pentru punerea în aplicare a normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, art. 50, art. 54, art. 55 alin. 1 din Legea 136/1995, art. 998, art. 1084 Cod civil, OG 9/2000.

P. precizare de acțiune, reclamanta a arătat faptul că a solicitat suma de 6.272 lei cu titlu de despăgubiri materiale, actualizarea acestei sume cu indicele de inflație în valoare de 467,26 lei calculată de la data producerii accidentului-07.01.2012 până la data introducerii acțiunii-02.04.2014 și dobânda legală în cuantum de 694,34 lei aferentă sumei de 6272 lei de la data producerii accidentului – 07.01.2012 și până la data introducerii acțiunii – 02.04.2014, rezultă astfel suma de 7.433 lei ce reprezintă totalul despăgubirilor materiale actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală de la data producerii accidentului și până la data introducerii acțiunii.

De asemenea, reclamanta a arătat că a solicitat suma de 150.000 lei cu titlu de daune morale, actualizată cu indicele de inflație de la data producerii accidentului și până la data introducerii acțiunii, respectiv cu suma de 16.605,82 lei și dobânda legală calculată la această sumă de la data producerii accidentului și până la data introducerii acțiunii în sumă de 11.175 lei, rezultând astfel suma totală de 177.780,82 lei rezultând total daune morale de la data producerii accidentului și până la data introducerii acțiunii.

În ceea ce privește cuantumul penalităților, reclamanta a arătat că nu poate indica acest cuantum, acestea fiind de 0,2%/zi calculate de la data expirării termenului de plată a despăgubirilor stabilit de art. 36 alin. 5 din Ordinul CSA 14/2011 și până la data plății efective, acestea fiind scadente începând cu a 11-a zi de la data la care asigurătorul a primit hotărârea judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care trebuie să o plătească, conform art. 37 din același ordin și doar în măsura în care acesta nu și-a îndeplinit obligația înscrisă în hotărârea judecătorească.

P. rezoluția din data de 13.05.2014 instanța a dispus comunicarea către pârâtă și intervenientul forțat a acțiunii și a înscrisurilor depuse în probațiune.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, raportat la prevederile art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în R., conform căruia „drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentanțele de despăgubiri sau prin B. A. de A. din R., după caz, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 48 alin. 2”.

D. aceste prevederi legale, rezultă că, în situația în care accidentul rutier a fost produs de un vehicul aflat în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate, calitatea procesual pasivă în cadrul unei acțiuni în pretenții derivată dintr-un asemenea eveniment este deținută de asigurătorul străin.

Așa cum a arătat și în cadrul dosarului penal nr._/55/2013 al Judecătoriei A., în ipoteza descrisă de dispozițiile art. 48 alin. 2 lit. b coroborate cu prevederile art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995, citarea acestei societăți de asigurare poate fi dispusă doar în calitate de reprezentantă a societății de asigurare emitentă a documentului de asigurare Carte V. sau în situația în care autoturismul condus de persoana vinovată de producerea accidentului rutier posedă o poliță de asigurare valabilă.

Față de faptul că reclamanta a înțeles să își îndrepte acțiunea în pretenții împotriva sa în calitate de pârâtă, aceasta apreciază că în speță sunt incidente și prevederile art. 36 noul Cod de procedură civilă, pârâta nefiind emitentul poliței de asigurare Carte V., emitentul acestei polițe fiind A. Seguros, societate de asigurare distinctă, cu sediul în Spania.

Pe de altă parte, în urma diligențelor efectuate de pârâtă, a rezultat că polița de asigurare de răspundere civilă Carte V. nr. E-1109/01_, depusă de reclamantă în probațiune, nu este valabilă la data producerii accidentului rutier. În acest sens, B. asigurătorilor de autovehicule din Spania a comunicat faptul că, în realitate, polița de asigurare în discuție a fost emisă pentru un alt autovehicul și pe numele altei persoane decât cele care figurează în documentul prezentat de inculpat.

În aceste condiții, pârâta apreciază că nu este posibilă citarea sa nici în calitate de reprezentanță a asigurătorului străin, aceasta neavând mandat de reprezentare în situația în care polița Carte V. nu este valabilă la data accidentului rutier.

De asemenea, pârâta a mai arătat că, întrucât vehiculul nr. 3344-DDM, implicat în evenimentul rutier era înmatriculat în mod legal în Spania, în baza prevederilor legale, respectiv art. 48 alin. 2 lit. a și art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995, B. A. de A. din R. i-a comunicat faptul că urmează să preia gestiunea acestui caz, în dosarul deschis sub nr. BAAR/MGD/12/RO/_.

Față de motivele arătate, pârâta a solicitat admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, scoaterea sa din cauză și citarea în continuare a Biroului A. de A. din R. (BAAR).

În subsidiar, în ipoteza respingerii excepției, pârâta a solicitat respingerea în parte a pretențiilor reclamantei, arătând că, din prevederile art. 49 din Normele aprobate prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011, emis în aplicarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în R., în vigoare la data accidentului rutier se desprinde concluzia că pretențiile părților civile reprezentând daune materiale trebuie probate cu înscrisuri (documente justificative) și trebuie să facă parte din categoriile enunțate în textul legal, în caz contrar urmând a fi respinse.

În ceea ce privește daunele morale, absența unor criterii legale de apreciere în cuantificarea prejudiciului, pârâta apreciază că instanța trebuie să statueze în echitate, având în vedere practica judiciară în materie.

O astfel de apreciere a cuantumului daunelor morale trebuie să vizeze interesele tuturor părților implicate în proces, astfel încât reparația obținută de una din ele să nu se transforme într-o „amendă” aplicată celeilalte pe considerentul unei „culpe” derivate din calitatea de societate de asigurare, în condițiile în care, de fapt, doar asigurătorul urmează să acopere valoarea prejudiciului.

În acest sens, pârâta a invocat decizia nr. 2617 din 09 iulie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, referitor la despăgubirile ce reprezintă daune morale, care a statuat că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale, prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. În acest scop, pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi cauzate prin fapta săvârșită, precum și toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din actele medicale ori de alte probe administrate.

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin Decizia nr. 1179 din 11 februarie 2011, referitor la acordarea daunelor morale statuează principiului judecării în echitate. Astfel, atât instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în funcție de care se stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit.

În pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale, pârâta apreciază că instanța de judecată trebuie să se raporteze la jurisprudența în materie, precum și la nivelul de trai anterior al părților civile și al colectivității din care acestea fac parte, astfel încât stabilirea daunelor morale să păstreze un anumit grad de rezonabilitate, să nu constituie o îmbogățire fără just temei pentru părțile civile.

Cu privire la solicitarea reclamantei referitoare la acordarea sumelor prin actualizare cu indicele de inflație precum și de acordare a dobânzii legale, pârâta apreciază că aceste capete de cerere sunt neîntemeiate, nefiind de acord cu susținerea reclamantei potrivit cu care actualizarea cu indicele de inflație și dobânda legală au finalități diferite. Dimpotrivă, pârâta consideră că finalizarea este aceeași, respectiv dezdăunarea creditorului pentru prejudiciul încercat de acesta prin faptul că a fost lipsit de folosința banilor, iar dobânda legală acoperă în întregime acest tip de prejudiciu, fapt care exclude aplicarea actualizării cu indicele de inflație.

În altă ordine de idei, în ceea ce privește atât solicitarea de actualizare cu inflația cât și solicitarea de acordare a dobânzii legale, pârâta a arătat că, deși reclamanta susține că ambele au rolul de a indemniza o pierdere derivată din producerea accidentului rutier, scapă din vedere faptul că această pierdere trebuie să fie și probată.

Totodată, dreptului reclamantei de a fi dezdăunată trebuie să îi corespundă o obligație corelativă a pârâtei. O astfel de obligație, potrivit prevederilor art. 1522 și urm. noul Cod civil presupune, între altele, punerea în întârziere a pârâtei.

În concluzie, în virtutea principiului „specialia generalibus derogant”, pârâta apreciază că sunt aplicabile în speță în mod exclusiv prevederile art. 36 alin. 5 din Norma pusă în aplicare prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011, atât solicitarea de acordare a actualizării cu inflația, precum și a dobânzii legale fiind, în mod evident, netemeinice și nelegale, considerând astfel că se impune respingerea acestora.

Intervenientul forțat B. F. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii față de acesta, arătând că la data producerii evenimentului rutier avea o poliță de asigurare obligatorie de răspundere civilă emisă de asigurătorul A. Ț. Asigurări SA, astfel că nu poate să răspundă de daunele suferite de reclamantă, riscul și efectele asigurării fiind preluate de asigurător în baza contractului de asigurare obligatorie RCA.

În aceste condiții, când conducătorul auto a încheiat o asigurare obligatorie de răspundere civilă, sub nicio formă nu operează solidaritatea în privința răspunderii civile delictuale.

P. răspuns la întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. T. Asigurări SA, cu motivarea că l-a chemat în judecată în calitate de reprezentant al asigurătorului A. Compania de Seguros y Reaseguros SA, raportat la prevederile art. 54 alin. 2.

Raportat la polița de asigurare a autovehiculului, reclamanta a arătat că aceasta era valabilă la data producerii accidentului, iar simpla afirmație a pârâtei că polița nu ar fi valabilă, însoțită de unele documente care nu prezintă relevanță, reclamanta consideră că nu poate fi primită de către instanță pentru justificarea lipsei calității de reprezentant al pârâtului.

Cu privire la motivele de fond invocate de pârâtă în susținerea argumentării de respingere a acțiunii, reclamanta a arătat că acestea sunt nefondate, întrucât daunele materiale sunt probate prin actele depuse la dosar, iar daunele morale sunt consecința negativă în plan psihologic suferit de victima accidentului, cuantumul acestora urmând a fi stabilit de instanța de judecată și în ceea ce privește solicitarea obligării la plata sumei actualizate cu indicele de inflație și acordarea dobânzilor legale, aceasta a fost expusă pe larg în cuprinsul acțiunii.

P. precizarea de acțiune depusă la dosar la data de 23.06.2014, raportat la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de A. Ț. Asigurări SA, în ipoteza admiterii acestei excepții, raportat la prevederile art. 54 alin. 2 din Legea nr.1 36/1995, reclamanta a solicitat împrocesuarea în calitate de pârât și a Biroului A. de A. din R., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea la plata următoarelor despăgubiri:

-6.272,00 lei cu titlu de despăgubiri materiale cu actualizarea acestei sume cu indicele de inflație de la data producerii accidentului (07.01.2012) până la data achitării efective; dobânda legală aferentă acestei sume de la data producerii accidentului (07.01.2012) și până la data plății efective; penalități de întârziere în cuantum de 0.2%/zi calculate de la data expirării termenului de plată a despăgubirilor stabilit de art. 36 alin. 5 din Ordinul CSA 14/_ și până la data plății efective;

-cu cheltuieli de judecată.

În motivarea precizării, reclamanta a invocat aceleași argumente ca și cele din cuprinsul acțiunii introductive.

B. Național „Carte V.” din Spania, prin mandatar legal B. A. de A. din R. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că în dosarul de urmărire penală a fost efectuată o expertiză criminalistică pe dinamica producerii accidentului.

Astfel, din concluziile expertului reiese fără echivoc faptul că cel care putea evita producerea accidentului este pârâtul B. F. M. dacă nu încalcă dispozițiile legale privind asigurarea la momentul schimbării direcției de deplasare și că autoturismul marca Opel Zafira în care se afla reclamanta din prezenta cauză circula cu o viteză de aproximativ 80 km/h pe un sector de drum pe care limita maximă legală era de 50 km/h, încălcând astfel dispozițiile legale privind regimul de viteză în interiorul localității.

D. analiza celor două aspecte, pârâta apreciază că reiese în mod cât se poate de clar faptul că ambii conducători auto se fac vinovați de încălcarea normelor legale privind circulația pe drumurile publice generând astfel o stare de pericol generic și premisele producerii unui accident de circulație, ceea ce s-a și întâmplat. Având în vedere acest lucru, se poate preciza că starea de pericol a fost generată de ambii conducători auto întrucât ambii au încălcat dispozițiile legale, însă cel care putea evita producerea accidentului era conducătorul autoturismului Volkswagen Passat.

Sintagma „cel ce putea evita producerea accidentului” nu este o situație echivalentă cu vinovăția exclusivă, așa cum lasă reclamanta să se înțeleagă, întrucât vinovăția exclusivă implică situația în care doar unul dintre conducătorii implicați în accident a încălcat dispozițiile legale, ceea ce nu este cazul în speța de față, unde ambii conducători auto au încălcat dispozițiile legale.

Având în vedere că în prezenta cauză se discută pe urmările accidentului de circulație, faptul că șoferul autoturismului marca Opel Zafira în care se afla reclamanta circula cu viteza peste limita legală prevăzută de lege (80 km/h), poartă o importanță deosebită, fiind evident că un impact la o viteză de 50 km/h nu are aceleași consecințe pe care le are impactul la 80 km/h.

P. urmare, pârâta consideră că este de necontestat că la majorarea prejudiciului a contribuit și fapta delictuală a șoferului autoturismului marca Opel Zafira în persoana lui Grotti G., care a încălcat dispozițiile legale privind regimul vitezei de circulație pe drumurile publice într-o localitate.

Astfel, pârâta a solicitat instanței să facă aplicarea art. 1371 Cod civil și să rețină o culpă concurentă la majorarea prejudiciului în sarcina șoferului autoturismului marca Opel Zafira în care se afla în calitate de pasager reclamanta.

De asemenea, pârâta a arătat că dispozițiile legale prevăzute la art. 1371 Cod civil sunt dublate de prevederile art. 28 din Normele anexe ale Ordinului CSA 14/2011.

Astfel, chiar dacă nu reclamanta se face vinovată de încălcarea dispozițiilor legale ce au dus în mod evident la mărirea prejudiciului, aceasta nu poate solicita de la pârâtul B. F. M. și implicit de la pârâtă, garant al pârâtului, decât partea de prejudiciu pe care acesta a cauzat-o, iar cealaltă parte urmează a o recupera de la asigurătorul autoturismului marca Opel Zafira, condus de către S. Grotti G..

Față de cele arătate, pârâta a solicitat instanței să rețină culpa comună și în proporție egală în producerea urmărilor accidentului rutier a celor doi conducători auto și, pe cale de consecință să fie obligată pârâta la acoperirea a 50% din prejudiciul dovedit de reclamantă.

În ceea ce privește daunele materiale, pârâta apreciază că acestea trebuie să fie acordate de instanță în limita dovedirii efectuării lor, în baza documentelor justificative care să ateste legătura de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, având în vedere prevederile art. 49 pct. 2 din Normele puse în aplicare prin Ordinul CSA nr. 14/2011.

Cu privire la cuantumul foarte mare al daunelor morale solicitate de reclamantă, la fel ca și în privința daunelor materiale, pârâta a solicitat instanței să aibă în vedere că, în conformitate cu regulile esențiale ale răspunderii civile delictuale, reparațiunea consecințelor dăunătoare ale faptului delictual (accidentul de circulație) trebuie să vizeze prejudiciul real și cert încercat de persoana păgubită, iar finalitatea acesteia este acoperirea pagubei și repunerea persoanei prejudiciate în starea sa materială anterioară accidentului, cu excluderea însă, în mod obligatoriu, a oricărei tendințe de îmbogățire fără justă cauză.

S-a apreciat de către pârâtă că îndreptățirea reclamantei de a primi o compensație materială pentru suferința prilejuită de accident este în drept, în afara oricărui dubiu, însă consideră că instanța trebuia să ia în considerare gravitatea pe care o prezintă fapta ilicită pentru persoana lezată, profilul moral al autorului faptei ilicite și frecvența unei asemenea conduite, precum și orice elemente care asigură o dezdăunare echitabilă și rațională.

D. urmare, avându-se în vedere faptul că fapta ilicită din care a rezultat vătămarea reclamantei a fost săvârșită din culpă și nu cu intenție, că în toate cazurile de vătămări suferința nu diferă de la caz la caz și în funcție de sumele cerute cu titlu de daune morale, de poziția socială și/sau materială a victimelor accidentelor sau a rudelor acestora și jurisprudența în cauze similare, în conformitate cu dispozițiile art. 49 pct. 2 lit. d din Norma CSA, pârâta apreciază că acordarea de despăgubiri pentru daune morale în suma de 22.500 lei ar reprezenta o compensație adecvată pentru prejudiciul moral suferit de reclamantă ca urmare a vătămărilor produse de accidentul de circulație, solicitând însă, ca instanța să oblige pârâta la acoperirea a 50% din prejudiciu conform culpei comune.

Față de solicitarea reclamantei de a fi obligată la plata sumelor ce urmează a fi indexate, cât și la dobânda legală, pârâta a arătat că dobânda legală cuprinde și rata inflației, deci și despăgubirea pentru prejudiciul cauzat prin deprecierea monedei naționale în perioada dintre data exigibilității creanței și data plății. Astfel, actualizarea creanței în funcție de rata inflației nu poate fi cumulată cu dobânda legală, întrucât aceasta include și rata inflației pe fiecare an în parte, iar admiterea cererii reclamantei ar însemna să se repare de două ori același prejudiciu.

Pe de altă parte, dobânda legală se aplică doar în cazul daunelor materiale, întrucât în ceea ce privește suma pe care reclamanta o solicită cu titlu de daune morale nici nu este susceptibilă de a fi actualizată cu rata inflației ori cu dobânda legală decât după ce instanța va stabili prin hotărâre judecătorească obligația bănească.

Daunele morale reprezintă o compensație și nu o reparație a unui prejudiciu ce nu poate fi evaluat în bani, prejudiciul psihic suferit nu produce dobânzi și nici nu poate fi actualizat, suma ce urmează a fi acordată de instanță fiind o compensație care să creeze persoanei vătămate o bucurie de ordin moral și nu are un caracter cert decât în momentul în care a fost stabilită definitiv de instanță.

Față de argumentele expuse, pârâta a arătat că eventualele dobânzi legale pentru daunele morale sunt aplicabile abia după ce instanța de judecată, prin hotărârea ce va pronunța, va da în forma unei sume de bani un caracter material și cert daunelor morale.

Astfel, pârâta a solicitat respingerea capătului de cerere în ce privește obligarea sa la plata sumelor de 16.605,82 lei reprezentând actualizarea prejudiciului moral și 11.175 lei reprezentând dobânda legală aplicată prejudiciului moral.

Ca urmare, pârâta a solicitat, în principal, admiterea în parte a acțiunii, în limita sumei ce va fi dovedită de către reclamantă cu înscrisuri justificative, urmând ca instanța să dispună obligarea sa la acoperirea a 50% din prejudiciu conform culpei comune, pentru despăgubirile materiale și în limita sumei de 11.250 lei, cu titlu de daune morale suma ce reprezintă 50% din prejudiciul moral evaluat de pârâtă prin raportare la Ghidul de evaluare a daunelor morale, precum și la jurisprudența creată la nivel național, precum și admiterea în parte a capătului de cerere privind aplicarea cumulate a ratei dobânzii legale și a indexării sumei conform ratei inflației în sensul admiterii doar a cererii de aplicare a dobânzii legale de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești aplicabilă doar pentru 50% din prejudiciul material dovedit și de respingere a cererii de cumulare cu rata inflației care este deja inclusă în rata dobânzii legale.

În subsidiar, pârâta a solicitat admiterea în parte a acțiunii, în limita sumei ce va fi dovedită de către reclamantă cu înscrisuri justificative în ceea ce privește prejudiciul material, iar pentru prejudiciul moral suferit, acordarea unei sume compensatorii în cuantum de 22.500 lei cu titlu de daune morale, pe care o apreciază adecvată pentru vătămările ce au necesitat 45 de zile de îngrijiri medicale, precum și admiterea în parte a capătului de cerere privind aplicarea cumulate a ratei dobânzii legale și a indexării sumei conform ratei inflației în sensul admiterii doar a cererii de aplicare a dobânzii legale de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești pentru prejudiciul material și de respingere a cererii de cumulare cu rata inflației care este deja inclusă în rata dobânzii legale.

P. încheierea din data de 16.09.2014 instanța a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . SA, potrivit considerentelor acelei încheieri.

Reclamanta a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea în principal a asigurătorului de răspundere civilă A. T. Asigurări SA, iar în subsidiar a Biroului A. de A. din R., la plata către reclamantă a următoarelor sume:

-7.442,60 lei cu titlu de despăgubiri materiale, compusă din 6.272 despăgubiri materiale, 467,26 lei reprezentând actualizarea acestei sume cu indicele de inflație de la data producerii accidentului 07.01.2012 până la data introducerii acțiunii 02.04.2014; 694,34 lei reprezentând dobânda legală aferentă acestei sume de la data producerii accidentului 07.01.2012 și până la data introducerii acțiunii 02.04.2014;

-actualizarea acestei sume cu indicele de inflație de la data introducerii acțiunii (02.04.2014) până la data achitării efective;

-dobânda legală aferentă acestei sume de la data introducerii acțiunii (02.04.2014) și până la data plății efective;

-penalități de întârziere în cuantum de 0,2%/zi calculate de la data expirării termenului de plată a despăgubirilor stabilit de art. 36 alin. 5 din Ordinul CSA 14/2011 și până la data plății efective;

-177.780,82 lei cu titlu de daune morale, compusă din 150.000 lei daune morale, 16.605,82 lei reprezentând actualizarea acestei sume cu indicele de inflație de la data producerii accidentului 07.01.2012 și până la data introducerii acțiunii; 11.175 lei reprezentând dobânda legală aferentă acestei sume de la data producerii accidentului 07.01.2012 și până la data introducerii acțiunii;

-actualizarea acestei sume cu indicele de inflație de la data introducerii acțiunii (02.04.2014) până la data achitării efective;

-dobânda legală aferentă acestei sume de la data introducerii acțiunii (02.04.2014) și până la data plății efective;

-cheltuieli de judecată.

Pârâtul B. Național de Carte V. Spania prin mandatar legal B. A. de A. din R. a depus concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. T. Asigurări SA și respingerea acțiunii față de această pârâtă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Cu privire la fondul cauzei, pârâtul a apreciat că acțiunea este întemeiată în parte, solicitând respingerea capătului de cerere ce privește obligarea sa la plata sumelor de 16.605,82 lei reprezentând actualizarea prejudiciului moral și 11.175 lei reprezentând dobânda legală aplicată prejudiciului moral, după care, în principal, admiterea în parte a acțiunii, în limita sumei ce se va dovedi de reclamantă cu înscrisuri justificative urmând ca instanța să dispună obligarea sa la acoperirea a 50% din prejudiciu conform culpei comune pentru despăgubiri materiale; admiterea în parte a acțiunii în limita sumei de 11.250 lei, cu titlu de daune morale, sumă ce reprezintă 50% din prejudiciul moral evaluat de pârât prin raportare la Ghidul de evaluare a daunelor morale precum și la jurisprudența creată la nivel național; admiterea doar a cererii de aplicare a dobânzii legale de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești aplicabilă doar pentru prejudiciul material dovedit.

În subsidiar, în măsura în care instanța nu va reține culpa comună, pârâtul a solicitat admiterea în parte a acțiunii în limita sumei ce va fi dovedită de reclamantă cu înscrisuri justificative în ceea ce privește prejudiciul material, iar pentru prejudiciul moral suferit, acordarea unei sume compensatorii în cuantum de 22.500 lei cu titlu de daune morale, sumă pe care o apreciază adecvată pentru vătămările ce au necesitat 45 zile de îngrijiri medicale.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri în copie, respectiv minuta sentinței penale nr. 764/06.03.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._/55/2013, certificat medico-legal nr. 58/12.01.2012, poliță de asigurare în limba spaniolă și în traducere în limba română, rechizitoriu dat de P. de pe lângă Judecătoria A. în dosar nr. 205/P/2012, raport de expertiză criminalistică nr. 81 din 16 iulie 2013, declarații date în dosarul penal 205/P/2012, Ordonanță de respingere a cererii de probațiune, ordin de plată contravaloare expertiză, facturile nr. FTM_/29.02.2012, nr. 2300/12.01.2012, bonuri fiscale, raport statistic-ratele dobânzilor BNR – după data valabilității, indicele lunar al prețurilor de consum emis de Institutul Național de S., corespondență e-mail, practică judiciară, precum și proba cu martorii B. C. P., M. M. G..

Referitor la excepția lipsei calități procesuale pasive a pârâtei . SA instanța consideră următoarele:

Articolul 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în R., prevede că „drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentanțele de despăgubiri sau prin B. A. de A. din R., după caz, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 48 alin. 2”.

O primă chestiune care se impune a fi lămurită este aceea dacă autovehiculul cu număr de înmatriculare 3344DDM este sau nu asigurat.

În aceste sens la dosar s-a depus polița de asigurare E-1109/01_ eliberată de asigurătorului A. Comapnia de Seguros y Reaseguros SA din Spania pentru autovehiculul cu nr. 3344DDM (fila10 doasr). Cu privire la această poliță, din corespondența purtată între pârâtă și societatea de asigurare din Spania (fila 72-74 dosar) rezultă că această poliță nu este valabilă, autoturismul nefiind asigurat de respectiva societate de asigurare.

Pe de altă parte, din corespondența purtată între pârâtul B. A. de A. din R. și B. Carte V. din Spania (fila 70 dosar) rezultă că autoturismul este legal înmatriculat în Spania fiind astfel asigurat.

Față de această stare de fapt, raportat la prevederile art. 36 din noul Cod de procedură civilă instanța consideră că pârâta . SA nu are calitate procesuală pasivă, autovehiculul nefiind asigurat de societatea de asigurare A. Comapnia de Seguros y Reaseguros SA din Spania pe care aceasta ar fi putut-o reprezenta, motiv pentru care va fi admisă excepția invocată

Pe fond, din probele administrate în cauză, instanța reține, în fapt, următoarele:

În data de 07.01.2012, la ieșirea din localitatea Vinga a avut loc un accident rutier soldat cu rănirea gravă a reclamantei, pasager în autoturismul cu număr de înmatriculare_ .

Față de probele administrate instanța consideră că vinovat de producerea accidentului se face numitul B. F. M., care, conducând autoturismul cu număr de înmatriculare 3344DDM a virat stânga fără a se asigura și a observa autoturismul marca Opel Zafira cu nr. de înmatriculare_ care era deja angajat în depășirea sa, încălcând astfel prevederile art. 54 din OUG 195/2002.

Susținerea pârâtului că și conducătorul autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ are o culpă în producerea accidentului întrucât depășise viteza legală circulând în localitate cu 80 de km /h nu poate fi primită întrucât conform concluziilor raportului de expertiză criminalistică, evenimentul rutier nu putea fi evitat chiar dacă autoturismul marca Opel ar fi circulat cu viteza de 50 de km/h, ci doar dacă pârâtul s-ar fi asigurat.

Potrivit art. 1357 din noul Cod civil „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare”.

Raport la aceste dispoziții legale pârâtul B. F. M. are obligația de a repara prejudiciul material și moral cauzat reclamantei prin accidentul de circulație de a cărui producere se face vinovat.

În privința prejudiciului material suferit de reclamantă acesta rezultă din înscrisurile depuse la filele 44-47 dosar și constă în următoarele sume de bani plătite ca urmare a accidentului suferit:

- 1080 lei plătiți la data de 23.07.2012 reprezentând contravaloare raport expertiză criminalistică;

- 1290 lei plătiți la data de 29.02.2012 reprezentând cost aparat auditiv;

- 40 lei plătiți la data de 12.01.2012 reprezentând cost examinare medico-legală;

- 99,99 lei plătiți la data de 25.02.2012 reprezentând contravaloare transport;

- 99,94 lei plătiți la data de 06.02.2012 reprezentând contravaloare transport;

- 250 lei plătiți la data de 08.02.2012 reprezentând computer tomograf;

- 460 lei plătiți la data de 14.02.2012 reprezentând consult cardiologic;

- 432 lei plătiți la data de 18.02.2012 reprezentând contravaloare analize sânge.

În privința celorlalte sume de bani pretinse cu titlu de daune materiale, și anume suma de 1800 lei contravaloarea medicamentelor pentru un an de zile și suma de 720 lei reprezentând cheltuieli cu femeia care a îngrijit-o pe reclamantă, instanța le va respinge în temeiul art. 249 din noul Cod de procedură civilă, întrucât efectuarea acestor cheltuieli nu rezultă din niciun mijloc de probă aflat la dosar.

Cu privire la actualizarea sumelor cu indicele de inflație și acordarea dobânzilor de la data producerii prejudiciului și până la data plății, instanța apreciază că solicitarea reclamantei este întemeiată și că doar în această modalitate este posibilă repararea integrală a prejudiciului, care presupune, așa cum prevăd art. 1349 și art. 1381 Cod civil din noul Cod civil, atât acoperirea pierderii efectiv suferite, cât și acordarea beneficiul nerealizat.

Actualizarea cu indicele de inflație are rolul să acopere pierderea care apare prin inflație raportat la cele două momente: data nașterii obligației de plată și data efectivă a plății, asigurând astfel respectarea principiului reparației integrale a prejudiciului.

În privința datei de la care urmează a se proceda la actualizarea sumelor cu rata inflației și la aplicarea dobânzii legale, aceasta nu este data producerii accidentului, cum susține reclamanta, ci data la care s-a produs prejudiciul în patrimoniul acesteia, adică data la care a efectuat cheltuielile ante-menționate.

Referitor la prejudiciul moral suferit de reclamantă instanța consideră următoarele:

Potrivit certificatului medico-legal nr. 58/12.01.2012 leziunile suferite de reclamantă au necesitat un număr de 45 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.

D. declarațiile martorilor audiați rezultă că urmare a accidentului reclamanta a avut o lungă perioadă de timp suferințe fizice, acuzând dureri în zona picioarelor și a capului, i-a fost greu să se deplaseze și să-și efectueze singură igiena personală. De asemenea a avut nevoie de ajutorul altor persoane pentru a putea să realizeze treburile gospodărești.

Toate acestea i-au cauzat reclamantei suferințe fizice și psihice ce intră în noțiunea de prejudiciu moral și pe care pârâtul este dator să îl acopere.

Aprecierea prejudiciului moral nu are la bază criterii exacte, științifice, deoarece există o incompatibilitate între caracterul moral nepatrimonial al daunelor și cuantumul bănesc, patrimonial, al despăgubirilor.

Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral trebuie să precizăm că acesta se stabilește, prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de persoana vătămată pe plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care le-a fost afectată situația familiară, profesională și socială. Totodată daunele morale acordate nu trebuie să reprezinte un mijloc de îmbogățire a persoanei vătămate ci o modalitate de reparare a prejudiciului suferit.

Față de aceste criterii de apreciere, instanța consideră că acordarea unor daune morale în cuantum de 30.000 lei este de natură a acoperi prejudiciul suferit de către reclamantă.

Referitor la solicitarea reclamantei de actualizare a daunelor morale cu rata inflației și aplicare a dobânzii legale începând cu data producerii accidentului, instanța o consideră neîntemeiată. Astfel, dreptul reclamantei la daune morale se naște doar de la data la care prezenta hotărâre devine definitivă întrucât prin prezenta s-a stabilit dacă reclamanta este sau nu îndreptățită la daune morale, și totodată a fost determinat cuantumul acesteia. D. de la această dată reclamanta este îndreptățită la plata dobânzii legale conform art. 1535 din noul Cod civil și la actualizarea sumei cu rata inflației conform art. 628 alin. 3 din noul Cod de procedură civilă.

Conform art. 49 din Legea 136/1995 „Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu:

a) legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare;

b) legislația românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, dacă nu există birou național pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul.”

În conformitate cu aceste prevederi legale pârâta B. A. de A. din R. este cea care trebuie să plătească în locul pârâtului B. F. M., persoana vinovată de producerea accidentului, despăgubirile materiale și morale către reclamantă.

În ceea ce privește penalitățile de întârziere, conform art. 36 alin. 5 din Ordinul nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, asigurătorul de răspundere civilă, în măsura în care se întârzie mai mult de 15 zile de la primirea hotărârii judecătorești definitive cu plata sumei cuvenite cu titlu de despăgubiri, asigurătorul va fi ținut la plata unei despăgubiri de 0,2% calculată pentru fiecare zi de întârziere.

După cum rezultă din dispozițiile de mai sus pârâta datorează penalități doar dacă nu achită despăgubirile în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii judecătorești definitive. Așadar, la momentul pronunțării prezentei hotărâri nu s-a născut dreptul reclamantei de a solicita penalizări de întârziere întrucât acestea sunt condiționate de o eventuală conduită viitoare și culpabilă a pârâtei, astfel că instanța va respinge această cerere a reclamantei.

În baza art. 453 din noul Cod de procedură civilă instanța va obliga pârâta la plata sumei de 4891,56 lei constând în 1617,56 lei taxă de timbru stabilită proporțional cu câtimea pretențiilor admise, 1488 lei onorariu avocat pentru faza de urmărire penală, 248 lei cheltuieli pregătire dosar, 1488 onorariu avocațial pentru etapa judiciară și 50 lei traduceri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . SA, cu sediul în București, .. 80-84, sector 1, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J/40/_/1994, CUI_.

Admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta S. A., CNP_, cu domiciliul în ., . și domiciliul procesual ales în A., ., . (la SCA L. & L.), împotriva pârâtului B. A. de A. din R., cu sediul în București, .. 40-40 bis, . și intervenientul forțat B. F. M., CNP_, cu domiciliul în Vinga, nr. 1006, județul A. și domiciliul procesual ales în A., ., . (la avocat I. D.).

Obligă pârâta să plătească reclamantei următoarele sume de bani cu titlu de daune materiale, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației și cu privire la care va curge dobânda legală, începând cu dat scadenței:

- 1080 lei scadentă la data de 23.07.2012;

- 1290 lei scadentă la data de 29.02.2012;

- 40 lei scadentă la data de 12.01.2012;

- 99,99 lei scadentă la data de 25.02.2012;

- 99,94 lei scadentă la data de 06.02.2012;

- 250 lei scadentă la data de 08.02.2012;

- 460 lei scadentă la data de 14.02.2012;

- 432 lei scadentă la data de 18.02.2012.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 4891,56 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se poate depune la Judecătoria A..

Pronunțată în ședința publică azi 21.10.2014.

Președinte,Grefier,

F. V. B. C. B.

FVB/CB/ 27.11.2014/6 ex. din 4 ex. se .> - S. A.-A., ., . (la SCA L. & L.)

- . SA-București, .. 80-84, sector 1

- B. A. de A. din R.-București, .. 40-40 bis, .

- B. F. M.-A., ., . (la avocat I. D.) - e-mail -_

← Acţiune în constatare. Sentința nr. 5070/2014. Judecătoria ARAD		Investire cu formulă executorie. Încheierea nr. 29/2014.... →

Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 4779/2014. Judecătoria ARAD

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 4779/2014. Judecătoria ARAD