Contestaţie la executare. Încheierea nr. 1188/2016. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 1188/2016 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 25-02-2016 în dosarul nr. 1188/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA NR. 1188
Ședința publică din 25 februarie 2016
Președinte: A. N.
Grefier: C. M.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatorul B. I., în contradictoriu cu intimata DGRFP Timișoara - AJFP A..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.02.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 25.02.2016, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin contestația la executare înregistrată la această instanță la 16.11.2015, contestatorul B. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimata DGRFP Timișoara - AJFP A., să se dispună anularea titlului executoriu nr._/16.10.2015, a somației nr._/16.10.2015, precum și anularea executării înseși, ce face obiectul dosarului de executare nr._/2015 al intimatei DGRFP Timișoara.
În motivare, a arătat că prin somație i s-a pus în vedere că se va demara împotriva sa executarea silită pentru un debit în sumă de 9.888 lei, reprezentând contribuții sociale ce rezultă din titlul executoriu nr._/16.10.2015.
Privitor la mențiunile din titlul executoriu, contestatorul a arătat că acestea nu sunt lămuritoare, nu rezultă de ce i s-a reținut în sarcină acea suma exorbitantă ca debit. Din mențiunile titlului se desprinde ideea că ar fi vorba de datorii pe care le-a solicitat statul austriac, dar fără să se precizeze nimic în concret. Este adevărat că a fost plecat în Austria, unde a muncit efectiv aproximativ o lună de zile în cursul lunii septembrie 2012, cu toate acestea, nu înțelege de unde rezultă datoriile, mai ales în cuantumul pretins prin titlul în cauză, către Statul Austriac, în condițiile în care în perioada în care a lucrat i s-au achitat toate contribuțiile către stat, inclusiv cele reprezentând contribuții sociale, angajatorul său fiind cel care s-a ocupat de plata obligațiilor fiscale/sociale.
Ulterior lunii septembrie 2012, a revenit în țară și începând cu data de 22.03.2013 și până în data de 15.03.2015 a fost angajat al ., iar din data de 25.03.2015 la . A.. Astfel, în acest interval de timp nu a desfășurat nici un fel de activități pe teritoriul Austriei și nu a avut nici un fel de raporturi cu persoane sau bunuri din Austria care să genereze obligații fiscale față de acest stat.
Prin titlul executoriu nu s-au stabilit venituri ale bugetului general consolidat din România, ci ale bugetului austriac; mai mult, în cauză nu există vreun titlu de creanță emis conform legii, eventuala cerere adresată de Statul Austriac, la care se face referire în titlul executoriu, nu poate constitui titlu de creanță în înțelesul legii.
În drept, a invocat dispozițiile art. 172 și urm. C.pr. fiscală.
Contestația a fost timbrată cu suma de 900 lei taxă judiciară de timbru.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității contestației (excepție respinsă la termenul de judecată din 21.01.2016), iar pe fond, respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
Pe fond, a arătat că în cauză este vorba de o decizie de impunere urmare a unei cereri de recuperare a creanțelor reprezentând contribuții sociale transmisă de autoritatea competentă din Austria, contestatorul fiind în eroare cu privire la executarea silită demarată împotriva sa, aceasta fiind întemeiată pe Regulamentului CC nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului European, prin urmare, trebuia să urmeze calea contestației în termenele și condițiile stabilite de lege pe calea contenciosului administrativ, procedură prealabilă prevăzută de Titlul IX din Codul de procedură fiscală.
Potrivit prevederilor art. 205- 209 C.pr.fisc., s-a stabilit o procedură de contestare a sumelor stabilite prin decizii de impunere, astfel că aceste sume nu pot fi contestate pe calea contestației la executare, prin urmare, solicitarea de anulare a acestora formulată de contestator este inadmisibilă, executarea demarată împotriva acestuia fiind perfect legală și respectă prevederile art. 141 coroborat cu art. 145 din OG nr. 92/2003.
În ce privește actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr._/2015 intimata a arătat că, contestarea acestora este neîntemeiată, având în vedere că nu s-a invocat de către contestator nici un motiv de nelegalitate, nici un viciu sau neregularitate a acestora.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205-208, art. 141, 145, 172, 205-209, art. 1782 și urm. C.pr.fiscală.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Împotriva contestatorului s-a început executarea silită de către intimata DGRFP Timișoara - AJFP A., ca urmare a unei cereri de recuperare creanțe formulate de Instituția Socială pentru Economie Industrială din Viena - Austria, conform căreia contestatorul datorează suma totală de 9888,03 lei, cu titlu de contribuții sociale (la sănătate, pensie, boală profesională și accident de muncă) și dobânzi.
Prin contestația la executare de față, contestatorul a solicitat anularea actelor de executare silită, pe motiv că nu are datorii față de statul austriac, că a lucrat în Austria în anul 2012, aproximativ o lună, însă angajatorul i-a achitat toate contribuțiile față de statul austriac.
Instanța reține că în speță este vorba despre o cerere de recuperare creanțe adresată de către autoritatea competentă din Austria către autoritatea competentă din România, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială.
Potrivit art. 79 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009,
„(1) În conformitate cu articolul 84 alineatul (2) din regulamentul de bază, instrumentul care permite recuperarea creanței este recunoscut direct și considerat automat ca un instrument care permite executarea creanței de către statul membru al părții solicitate.
(2) Fără a aduce atingere alineatului (1), instrumentul care permite executarea creanței poate fi omologat, recunoscut, completat sau înlocuit cu un instrument care autorizează executarea pe teritoriul statului membru al părții solicitate, dacă acest lucru este oportun și dacă este în conformitate cu dispozițiile legislative în vigoare în statul membru respectiv.
În termen de trei luni de la data primirii cererii, statele membre fac toate eforturile pentru a finaliza formalitățile de omologare, de recunoaștere, de completare sau de înlocuire a titlului, cu excepșia cazurilor în care se aplică dispozițiile paragrafului al treilea din prezentul alineat. Statele membre nu pot refuza finalizarea acestor formalități dacă instrumentul care permite executarea este corect întocmit. În cazul depășirii termenului de trei luni, autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă asupra motivelor care au determinat depășirea.
Dacă una dintre aceste formalități dă naștere vreunei contestații cu privire la creanță și/sau la instrumentul care permite executarea emis de partea solicitantă, se aplică articolul 81 din regulamentul de punere în aplicare.”
Potrivit art. 81 alin. 1 și 3 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009,
„(1) În cazul în care, în timpul procedurii de recuperare, creanța și/sau instrumentul care permite executarea emise în statul membru al părții solicitante sunt contestate de una dintre părțile vizate, acțiunea este supusă atenției autorităților competente din statul membru al părții solicitanteîn conformitate cu legile în vigoare în acel stat membru. Partea solicitantă notifică fără întârziere partea solicitată cu privire la această acțiune. Partea vizată poate, de asemenea, informa partea solicitată cu privire la acțiune.
(3) În cazul în care contestația se referă la măsurile de executare aplicate în statul membru al părții solicitate, acțiunea este supusă autorității competente din acel stat membru, în conformitate cu actele cu putere de lege în vigoare în acesta.”
În cauză, se contestă datorarea contribuției sociale către statul austriac, adică se contestă creanța și/sau instrumentul care permite executarea, aspect ce este însă de competența autorităților competente din statul membru al părții solicitante (în speță Austria) în conformitate cu legile în vigoare în acel stat membru.
D. măsurile de executare aplicate în statul membru al părții solicitate (în speță România) pot fi contestate la autoritățile competente din acel stat membru, însă contestatorul nu a contestat măsurile de executare (actele de executare în sine), n-a adus critici cu privire la legalitatea acestora.
Față de cele de mai sus, contestația la executare va fi respinsă ca neîntemeiată.
În baza 453 alin. 1 C.pr.civ., contestatorul va fi obligat să plătească intimatei cheltuielile de judecată suportate de aceasta, în sumă de 210 lei, constând în onorariu traducător (fila 63).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul B. I., CNP_, cu domiciliul ales în A., ., ., în contradictoriu cu intimata DGRFP Timișoara - AJFP A., cu sediul în A., ., jud. A..
Obligă contestatorul să plătească intimatei suma de 210 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică, azi 25.02.2016.
Președinte Grefier
A. N. C. M.
Red./tehn.AN/CM/21.03.2016; se comunică părților.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3136/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 6917/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
