Contestaţie la executare. Sentința nr. 546/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 546/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 546/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 546
Ședința publică din 03 februarie 2015
Președinte: H. B.
Grefier: A. Craițar
S-a luat în examinare, ca urmare a declinării competenței de soluționare de către Judecătoria Sectorului II București, contestația la executare formulată de contestatoarea Asociația F. de Protecție a V. S. în contradictoriu cu intimații B. M. L. și B. B. C., pentru anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 44/2014.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta intimatului B. M. L. - avocat P. C. din cadrul Baroului A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația este legal timbrată cu 1300 lei taxă judiciară de timbru, conform art. 10 al. 2 și 4 din OUG nr. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta intimatului B. M. L. depune un înscris emis de către Raiffeisen Bank, din care rezultă că intimata F. de Protecție a V. S. a fost executată prin poprire, în alte dosare execuționale, și de către alți executori judecătorești decât cei din București.
Nemaifiind cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea contestației, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Constată că prin contestația la executare, înregistrată inițial la Judecătoria Sectorului II București la data de 25.04.2014, iar în urma declinării competenței de soluționare la Judecătoria A. la data de 28.11.2014, contestatoarea Asociația F. de Protecție a V. S. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații B. M. L. și B. B. C.:
- anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 44/2014 al B. B. C., respectiv a încheierii din data de 17.04.2014;
- întoarcerea executării cu privire la suma de 992 lei reprezentând cheltuieli de executare, în cazul admiterii contestației, conform prevederilor art. 722-724 Cod procedură civilă;
- obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În subsidiar, în cazul respingerii contestației, contestatoarea a solicitat:
- reducerea cuantumului onorariului executorului judecătoresc de la suma de 8320,40 lei la un nivel rezonabil;
- reducerea cuantumului onorariului reprezentantului convențional al creditorului de la suma de 14.000 lei la un nivel rezonabil;
- restituirea sumei de 1.487 lei încasată fără drept, având în vedere că prin sentința nr. 136/03.12.2013 a Judecătoriei Ineu la plata acesteia a fost obligat doar inculpatul Landsberg E., nicidecum FPVS.
În motivare, contestatoarea a arătat că în baza sentinței penale nr. 136/03.12.2013, pronunțată de Judecătoria Ineu, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 285/31.03.2014 a Curții de Apel Timișoara, FPVS a fost obligat la plata către intimatul-creditor a sumei de 30.000 euro cu titlu de daune morale și a sumei de 5.999 lei cu titlu de daune materiale.
Pe durata întregului proces, FPVS și-a manifestat disponibilitatea soluționării litigiului pe cale amiabilă, însă apreciază că alegerea intimatului de a refuza ca plata să i se facă în condiții amiabile este dovada relei credințe.
Arată că a procedat imediat după ce a fost avizat de către instituțiile bancare unde există conturi bancare ale Fondului la plata sumelor poprite la data de 17.04.2014, iar la data de 24.04.2014 a solicitat B. B. C. să transmită către unitățile bancare adresele de ridicare a popririi.
Contestatoarea arată că în baza art. 622 Cod procedură civilă, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, se aduce la îndeplinire prin executare silită, însă din documentele depuse de B. B. C. nu rezultă în niciun fel faptul că FPVS a refuzat să execute de bunăvoie obligația care a fost stabilită în sarcina sa, fapt care să fi impus declanșarea procedurii executării silite, creditorii nedepunând nicio cerere de despăgubire către fond, ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.
Învederează că B. B. C., nu este competent teritorial, având în vedere prevederile art. 9 al. 1 din Legea 188/2000, care face trimitere la dispozițiile art. 651 al. 1 și 2 Cod procedură civilă.
Executorul judecătoresc a poprit conturile FPVS de la sucursalele locale ale tuturor băncilor din România – Municipiul A. – nicidecum cele de la sediul central din București. F. nu posedă niciun cont deschis la vreo sucursală în A. a băncilor din România, astfel că cererile de poprire trebuiau făcute la sediul central al băncilor, adică București sau Cluj-N..
În cazul popririi pe conturile unei persoane fizice sau juridice, competența aparține executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel de la domiciliul sau sediul debitorului ori, după caz, de la sediul principal sau de la sediile secundare ale instituției de credit unde debitorul și-a deschis contul.
Or, cum FPVS nu are deschis niciun singur cont la vreo sucursală din municipiul A. sau alt oraș din raza de competență a curții de apel sub care are competența B. B. C., apreciază că acesta nu are niciun fel de competență teritorială în prezenta cauză.
Contestatoarea solicită reducerea cuantumului cheltuielilor de executare și a onorariului de avocat, deoarece aceste sume sunt exagerate și creditorul nu face dovada achitării acestor sume cu chitanțe fiscale.
Arată că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată, în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală, iar în funcție de situația concretă instanța are posibilitatea să îl oblige pe cel care a pierdut procesul să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea care a câștigat procesul, apreciind că aceasta din urmă a săvârșit un abuz de drept, deci o faptă ilicită și prejudiciabilă care îi antrenează răspunderea civilă delictuală.
În speță, onorariul despre care nu știe să fi fost plătit cu adevărat avocatului ales sau executorului judecătoresc pentru a participa la executare se ridică la sume exagerate, respectiv 8.320,40 lei pentru executor și 14.000 lei pentru avocat.
În condițiile în care angajamentul avocatului ales a constat doar în redactarea unei simple cereri către executorul judecătoresc, iar al acestuia de a redacta o cerere de încuviințare sau o adresă de poprire, un asemenea onorariu nu este justificat, fiind disproporționat și tendențios.
Contestatoarea invocă dispozițiile art. 451 al. 2 Cod procedură civilă, și arată că prin aplicarea acestui text legal nu se intervine în contractul de asistență juridică încheiat între parte și avocat, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții care câștigă procesul trebuie suportat de partea care a pierdut.
În condițiile în care, în ceea ce privește posibilitatea reducerii onorariilor practicate de către avocați există un text legal constituit de dispozițiile art. 451 al. 2 Cod procedură civilă, astfel că, pentru identitate de rațiuni, aceste dispoziții pot fi aplicate și în cazul onorariilor practicate de executorul judecătoresc.
Față de cele menționate, contestatoarea solicită reducerea cuantumului onorariului avocatului la un nivel decent și al executorului judecătoresc la un nivel rezonabil, cu respectarea prevederilor Ordinului 2550/C/2006.
Pentru motivele arătate, contestatoarea solicită admiterea contestației formulate.
Prin întâmpinare, intimatul B. M. L., a solicitat respingerea petitului principal privind anularea formelor de executare și întoarcerea executării ca nefondat și raportat la petitul secundar, în principal invocă excepția tardivității introducerii acestei cereri de reducere a cuantumului onorariului executorului judecătoresc și a avocatului, în subsidiar, reducerea acestor petite ca nefondate, cu cheltuieli de judecată.
Arată că la data de 31.03.2014 prin decizia penală nr. 285/A/2014 a Curții de Apel Timișoara a rămas definitivă Sentința penală nr. 136/2013 pronunțată de Judecătoria Ineu și contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 30.000 euro echivalent în lei cu titlu de daune morale și 5.999 lei daune materiale.
De la data rămânerii definitive a deciziei penale - adică din data de 31.03.2014, hotărârea a fost executorie.
În data de 08.04.2014, la 9 zile de la data rămânerii definitive a deciziei penale antemenționate, timp în care intimatul nu a fost contactat în niciun fel de reprezentanții contestatoarei, arată că s-a adresat cu o cerere de deschidere a unui dosar execuțional la B. B. C., care la rândul lui a sesizat instanța la data de 03.03.2014 în vederea încuviințării executării silite, această încuviințare fiind dispusă prin Încheierea nr. 3609/09.04.2014 a Judecătoriei A.. În toată această perioadă, până la momentul încuviințării silite, intimatul arată că nu a primit nicio notificare din partea contestatoarei din care să reiasă intenția acesteia de plată amiabilă. Niciodată pe parcursul judecății FVPS nu a manifestat vreo intenție de soluționare a litigiului pe cale amiabilă, ba mai mult, s-a solicitat reducerea sumei acordate de instanța de fond.
Arată intimatul că nu are nicio obligație legală de a depune vreo cerere de despăgubire peste un titlu executoriu, putând a se adresa executorului judecătoresc, în condițiile în care hotărârea nu este pusă în executare de bunăvoie.
Referitor la întoarcerea executării silite, intimatul apreciază că aceasta este atât nefondată cât și nemotivată.
Referitor la susținerea că B. B. C. nu ar fi fost competent teritorial să pornească și să efectueze executarea silită, intimatul arată că este nefondată, acesta fiind competent teritorial, FPVS fiind urmărit și la conturile pe care le avea deschise la sucursalele băncilor din municipiul A.. Executorul a trimis adrese la toate unitățile bancare atât de pe raza municipiului A. cât și de la București în vederea identificării conturilor existente ale FPVS.
Pentru aceste motive, intimatul solicită respingerea ca nefondate a petitelor invocate pe cale principală.
Referitor la petitul subsidiar, în ceea ce privește reducerea cuantumului cheltuielilor de executare constând în onorariu de avocat, invocă pe cale de excepție tardivitatea contestației având ca obiect o încheiere a executorului judecătoresc, în speță Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită din data de 17.04.2014 care nu a fost contestată în termenul de 5 zile prevăzut de art. 714 al. 2 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, pe fond, dispoziția legală a art. 451 Cod procedură civilă, la care se face trimitere, permite stabilirea unui onorariu la valoarea cauzei. Astfel, raportat la valoarea cauzei, onorariul convenit a reprezentat un procent de 9,90% din valoarea creanței, onorar care nu este disproporționat în cadrul unei executări silite, pentru aceste sume existând și chitanțe justificative la dosarul execuțional.
Față de aceste aspecte, intimatul arată că nu se află în culpă pentru faptul că FPVS nu și-a îndeplinit obligația de plată din ziua scadenței, iar față de toate cerințele art. 451 Cod procedură civilă, apreciază că nu se impune reducerea cuantumului cheltuielilor de executare.
Pentru considerentele expuse, intimatul solicită respingerea contestației ca fiind nefondată.
În drept se invocă dispozițiile art. 715 al. 3, 714 al. 2, 451 Cod procedură civilă, art. 622 al. 1 și art. 714 al. 2 Cod procedură civilă.
Prin răspunsul la întâmpinare, contestatoarea solicită a se avea în vedere că nu s-a încercat de către creditor soluționarea amiabilă, acesta alegând executarea silită, iar cu privire la cuantumul onorariilor executorului judecătoresc și avocatului susține cele învederate în contestația la executare.
Referitor la excepția tardivității invocată de intimat, contestatoarea solicită respingerea ca nefondată, deoarece Somația a fost înregistrată la sediul FPVS la data de 23.04.2014, iar contestația la executare a fost transmisă instanței la data de 24.04.2014, fiind respectat termenul de 15 zile prevăzut de art. 714 al. 1 Cod procedură civilă.
Susține faptul că B. B. C. nu este competent teritorial, ținând seama de prevederile art. 9 al. 1 din Legea 188/2000.
Față de cele menționate, contestatoarea susține contestația astfel cum a fost formulată.
Intimatul B. B. C., deși legal citat, nu a formulat apărări prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr._/28.10.2014, Judecătoria Sectorului II București, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei A..
Din actele dosarului, precum și din înscrisurile dosarului execuțional nr. 44/2014 al B. B. C., instanța reține în fapt următoarele:
Dosarul execuțional susmenționat, înregistrat la B. B. C. cu sediul în A., are ca obiect cererea de executare silită formulată de creditorul intimat B. M. L. împotriva debitoarei contestatoare Asociația F. de Protecție a V. S., în temeiul titlului executoriu constituit din sentința penală nr. 136/03.12.2013, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 285/31.03.2014 a Curții de Apel Timișoara, pentru o creanță în cuantum de 30.000 euro reprezentând daune morale și 5.999 lei reprezentând daune materiale, la care s-au adăugat cheltuieli de executare în sumă totală de 23.332,40 lei, conform încheierii executorului judecătoresc din data de 17.04.2014.
În urma cererii creditorului, executorul judecătoresc a format dosarul execuțional, a solicitat instanței de executare încuviințarea executării silite – cerere admisă prin încheierea nr. 3609/09.04.2014 a Judecătoriei A., după care a procedat la somarea debitoarei la plată și emiterea mai multor adrese de poprire la unități bancare, dintre care unele cu sediul în A..
La data de 24.04.2014, debitoarea a efectuat plata debitului în sumă de 164.912,40 lei în contul executorului judecătoresc, care a procedat ulterior, conform art. 793 al. 1 Cod de procedură civilă, la desființarea popririlor înființate anterior.
Prin prezenta contestație, formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 714 al. 1 Cod de procedură civilă, contestatoarea a solicitat anularea formelor de executare, invocând în principal necompetența teritorială a executorului judecătoresc, având în vedere prevederile art. 651 al. 1 și 2 din Codul de procedură civilă.
Cum necompetența executorului judecătoresc atrage, în condițiile art. 651 al. 4 Cod proc. civilă, nulitatea necondiționată a actelor de executare efectuate, instanța va verifica cu prioritate competența executorului.
Competența generală a executorului judecătoresc este prevăzută de art. 651 Cod proc. civilă, conform căruia hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută, în mod diferit după formele de executare, de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află imobilul - în cazul urmăririi silite a bunurilor imobile, al urmăririi silite a fructelor prinse de rădăcini și al executării silite directe imobiliare, din circumscripția curții de apel unde se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului - în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile și al executării silite directe mobiliare, și executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde urmează să se facă executarea - în cazul executării silite a obligațiilor de a face și a obligațiilor de a nu face.
Cum în cauză executarea silită s-a făcut prin poprire, sunt aplicabile prevederile speciale privitoare la această formă de executare prevăzute în art. 781 Cod proc. civilă:
Cererea de poprire. Competența
(1) Poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul ori terțul poprit.
(2) În cazul popririi pe conturile unei persoane fizice sau juridice, competența aparține executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel de la domiciliul sau sediul debitorului ori, după caz, de la sediul principal sau, după caz, de la sediile secundare ale instituției de credit unde debitorul și-a deschis contul. Dacă debitorul are mai multe conturi deschise, competența pentru înființarea popririi asupra tuturor conturilor aparține executorului judecătoresc de la oricare dintre locurile unde acestea au fost deschise.
(3) Dispozițiile art. 651 alin. (4) sunt aplicabile.
Din aceste prevederi legale, instanța observă singura ipoteză care ar putea atrage competența unui executor judecătoresc cu sediul în A. (din circumscripția Curții de Apel Timișoara), în condițiile în care sediul debitoarei este în București, și nu se pune problema unor alte forme de executare decât poprirea, este aceea a existenței unor conturi deschise de către debitoare la instituții bancare – principale sau secundare – cu sediul în A..
Conform susținerilor debitoarei, confirmate de înscrisurile din dosarul execuțional, debitoarea nu are niciun cont deschis la vreo instituție bancară, sediu principal sau secundar, din A., fapt ce face pe deplin aplicabile prevederile art. 781 al. 3 raportat la art. 651 al. 4 Cod proc. civilă privitoare la nulitatea necondiționată a actelor de procedură efectuate.
Este adevărat că la demararea executării silite creditorul nu cunoștea exact sediile – principale sau secundare – ale unităților bancare la care debitoarea avea deschise conturi, însă pentru a putea beneficia de competența alternativă a executorului judecătoresc din circumscripția Curții de Apel Timișoara era necesară, chiar pe parcursul executării, identificarea unor asemenea conturi, nefiind suficientă doar bănuiala existenței acestor conturi. Interpretarea contrară – că este suficientă emiterea unor adrese de înființare a popririi la unități bancare din A., indiferent de existența efectivă a conturilor, pentru a atrage competența executorului nu poate fi primită, ea fiind contrară scopului reglementării competenței executorului sub sancțiunea nulității necondiționate a actelor de executare efectuate. În plus, prin modificările aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 138/15.10.2014, s-a reglementat expres acest caz, conform celor arătate mai sus, introducându-se la art. 651 din cod, un aliniat nou - al. 31, conform căruia În cazul în care executorul judecătoresc inițial învestit de creditor constată că nu sunt bunuri și venituri urmăribile în raza competenței sale teritoriale, creditorul poate cere instanței de executare continuarea executării silite printr-un alt executor judecătoresc, dispozițiile art. 652 alin. (4) aplicându-se în mod corespunzător.
Prin urmare, constatând necompetența executorului judecătoresc sancționată cu nulitatea necondiționată a actelor de executare, instanța, în temeiul art. 711, 713 și 719 Cod proc. civilă, va admite contestația formulată de contestatoare și va anula actele de executare efectuate în dosarul execuțional.
Referitor la petitul doi al contestației, privind întoarcerea executării, instanța reține că, potrivit art. 722 alin 1 Cod procedură civilă, în cazul în care se desființează executarea silită cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. În consecință, conform solicitării contestatoarei, instanța va dispune întoarcerea executării silite pentru suma de 992 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de contestatoare, instanța constată că acestea se compun numai din taxa judiciară de timbru în cuantum de 1.300 lei. Întrucât potrivit art. 45 al. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, în cazul în care contestația la executare este admisă se restituie taxa plătită, instanța va dispune restituirea către contestatoare, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a sumei de 1.300 lei, achitată la Trezoreria operativă Sector 2 București cu OP nr. 823/30.05.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea Asociația F. de Protecție a V. S., înscrisă în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor de pe lângă Judecătoria sector 2 București sub nr. 131/05.10.2006, cod fiscal_, cu sediul în București, .. 40-40 bis, sector 2, în contradictoriu cu intimații B. M. L., CNP_, cu domiciliul în com. S., ., jud. A., cu domiciliul procesual ales în A., ., nr. 25-27, . (la C.. Av. L. A.), și B. B. C., cu sediul în A., ., nr. 41, jud. A..
Anulează actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 44/2014 al B. B. C..
Dispune întoarcerea executării silite pentru suma de 992 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Dispune restituirea către contestatoare, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a sumei de 1.300 lei taxă judiciară de timbru, achitată la Trezoreria operativă Sector 2 București cu OP nr. 823/30.05.2014.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune, în caz de exercitare, la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 03.02.2014.
Președinte Grefier
H. B. A. Craițar
Red./dact/HB/AC;
19.02.2015. 5 ex/3 . .> contestatoarea - Asociația F. de Protecție a V. S. - București, .. 40-40 bis, sector 2,
intimații - B. M. L. – A., ., nr. 25-27, . - la C.. Av. L. A.,
- B. B. C. – A., ., nr. 41, jud. A..
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 523/2015. Judecătoria ARAD | Rectificare carte funciară. Încheierea nr. 567/2015.... → |
|---|
