Contestaţie la executare. Sentința nr. 774/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 774/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 774/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 774
Ședința publică din data de 12 februarie 2015
Președinte: E. D. B.
Grefier: G. M. P.
S-a luat în examinare, contestația la executare formulată de contestatoarea C. C. M. în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. A. – S. Colectare și
Executare Silită Persoane Fizice.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul contestatoarei, av. B. P. și reprezentanta intimatei, consilier juridic, T. C., lipsă fiind contestatoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația este legal timbrată cu suma de 862 lei taxă judiciară de timbru, în conformitate cu prevederile art. 10 al. 2 din OUG nr. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul reclamantei depune la dosar răspuns la întâmpinare și extras din aplicația ecris referitoare la o speță asemănătoare, comunicând reprezentantei intimatei un exemplar din acestea.
Instanța pune în discuție dacă a fost încasată vreo sumă de bani prin poprire.
Reprezentantul contestatoarei învederează că nu au fost reținute sume de bani și nici nu au fost comunicate procesele verbale de control, în conformitate cu art. 45 alin. 2 și art. 44 din OG. nr. 92/2003 și nici adresele de înființare a popririi.
Instanța constată efectuată o plată în cursul anului 2004, care întrerupe termenul prescripției și de la care curge un nou termen, precum și că la dosarul execuțional s-a depus adresa nr._/20.05.2008 de instituire a ipotecii în favoarea DRAOV Timișoara a imobilului înscris în CF_ A..
Reprezentantul contestatoarei învederează că de la data instituirii ipotecii – noiembrie 2008 și până la data comunicării somației – 13.11.2014, s-a împlinit termenul de prescripție de 5 ani înlăuntrul căruia nu au mai fost emise alte acte de executare silită.
Reprezentanta intimatei învederează că nu mai are alte înscrisuri în probațiune, tot dosarul de executare silită fiind comunicat instanței, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Reprezentantul contestatoarei formulează aceeași cerere.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată și motivată cu consecința anulării somației nr._/12.11.2014 emisă de AJFP A. având în vedere că în temeiul art. 93 din OG. nr. 92/2003 a intervenit prescripția dreptului de a se efectua acte de executare silită. Cu cheltuieli de judecată și restituirea taxei judiciare de timbru depusă la dosar.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea contestației la executare ca nefondată și menținerea actului de executare ca temeinic și legal întocmit pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinare.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată la această instanță la data de 28.11.2014 sub nr. de dosar_, contestatoarea C. C. M. în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. A. – S. Colectare și
Executare Silită Persoane Fizice a solicitat, ca prin sentința ce se va pronunța să se constate prescrierea dreptului de a se cere executarea silită și anularea somației nr._/12.11.2014 emisă de AJFP A. – S. Colecatre și Executare Silită Persoane Fizice, comunicată prin poștă la data de 13.11.2014 prin care a fost somată să achite suma de 15.134 lei reprezentând taxe vamale și TVA, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea învederează că sumele pretinse au fost stabilite în anul 2002 prin procese verbale de control care nu i-au fost comunicate, astfel că, potrivit art. 45 alin. 2 din OG. nr. 92/2003, actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce nici un efect juridic, raportat și la punctul 5 din Decizia nr. 6/2004 a Comisiei Centrale Fiscale.
Având în vedere faptul că nu s-a efectuat nici un act de executare silită cară să îi fie comunicat în interiorul termenului de prescripție, contestatoarea apreciază că în speță sunt incidente prevederile art. 93 din OG. 92/2003, fiind împlinit termenul de prescripție a dreptului de a se efectua acte de executare silită în sarcina sa.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 91, 93, art. 172,173 cod procedură fiscală, iar în probațiune a depus la dosar copia somației contestate și a dovezii de comunicare a acesteia.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită apreciind că acesta nu este prescris, având în vedere acte de executare silită întreprinse înlăuntrul termenului de 5 ani și care întrerup prescripția, ceea ce face să curgă un nou termen de 5 ani potrivit art. 131 alin. 1 din OG. 92/2003 coroborat cu art. 133 lit. c) din același act normativ.
Debitul principal a fost stabilit prin actul constatator nr. 980/26.04.2002 emis de Biroul Vamal A., pentru care s-au calculat și accesoriile aferente și care a fost comunicat contestatoarei cu confirmare de primire la data de 15.06.2002.
La dosarul execuțional al debitoarei a fost identificat procesul verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr._/30.11.2004, fiind încheiat doar pe numele debitorului C. I. (soțul contestatoarei), fără să fie menționat și numele debitoarei. De asemenea, a fost identificată și chitanța nr. 27/16.12.2004 prin care debitoarea a achitat parțial debitul.
La data de 10.07.2002 s-a emis somația de plată nr._ comunicată debitoarei cu conformare de primire.
Prin adresa nr._/20.05.2008 D.R.A.O.V. Timișoara solicită O.C.P.I. A. instituirea unei ipoteci în ceea ce privește debitoarea din prezentul dosar, fără ca la dosarul execuțional să fie identificat procesul verbal de sechestru asupra bunului imobil. Tot la dosarul execuțional a fost identificată și adresa de înființare a popririi nr._/27.09.2011, precum și o revenire la adresa de poprire cu nr._/07.06.2012.
Ulterior, ca urmare a reorganizării ANAF, debitele stabilite de către direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, au fost comunicate spre executare administrației Județene a Finanțelor P. A., aceasta din urmă emițând somația nr._/12.11.2014, contestată în prezenta speță.
Astfel, în raport de prevederile art. 172 alin. 1 din OG. nr. 92/2003, contestația la executare este formulată cu încălcarea prevederilor art. 112 pct. 4 C.pr. civ., respectiv nu există nici un temei legal care să justifice acțiunea contestatoarei, aceasta neinvocând nici un temei de drept care să justifice anularea formelor de executare instituite, ci doar apărări de fond, aceasta neinvocând textul legal încălcat, cererea fiind vădit nelegală.
Se mai arată că debitul în cuantum de 15.134 lei reprezentând taxe vamale a fost stabilit în octombrie 2002 de către Direcția Generală a Vămilor. Astfel, având în vedere că aceasta nu și-a achitat debitul plata nefăcându-se de bună voie, s-a declanșat procedura de executare silită prin emiterea unor somații succesive de către autoritățile vamale competente.
Actele mai sus menționate au fost comunicate spre executare Administrației Județene a Finanțelor P. A. în septembrie 2013, urmare Ordinului ANAF nr. 2594/29.08.2013, aceasta din urmă emițând somația nr._/12.11.2014.
Prin urmare, având în vedere întreaga stare de fapt precum și succesiunea cronologică a actelor de executare silită întreprinse în prezentul dosar execuțional atât de către DRAOV Timișoara cât și de către AJFP A., intimata consideră că în cauză nu a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 C.pr. civ, OG. 92/2003, iar în probațiune a depus la dosar copia actelor de executare silită.
Contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatei, apreciind că în cauză sunt incidente prevederile art. 93 din OG. nr. 92/2003, ca urmare a faptului că intimata nu face dovada comunicării vreunui act de executare silită cu respectarea prevederilor art. 44 din OG. nr. 92/2003.
Comunicarea actelor administrativ fiscale se efectuează în temeiul art. 44 din OG. 92/2003, privind codul de procedură fiscală. Modalitățile de comunicare nu pot fi realizate alternativ, deoarece acestea contravin Deciziei Curții Constituționale nr. 667/30.04.2009 prin care s-a hotărât că, anterior recurgerii la modalitatea prevăzută de art. 44 lit. d), să fie respectate cu strictețe ordinea prevăzută în art. 44 alin.2 lit. a) – c) din OG. 92/2003, astfel încât comunicarea prin publicitate să reprezinte doar o modalitate ultimă și subsidiară.
Pentru a da o forță sporită deciziei și fără a marca o reconsiderare a jurisprudenței sale, Curtea Constituțională, prin Decizia 536/28.04.2011, constată neconstituționalitatea oricărei interpretări pe care practica administrativă sau judecătorească ar putea să o atribuie textelor de lege criticate față de cea consacrată în Decizia nr. 667/30.04.2009.
Astfel, curtea Constituțională, prin Decizia nr. 536/28.04.2011, admite excepția e neconstituționalitate ridicată de Judecătoria C. – secția civilă în dosarul său nr. 32._ și constată că dispozițiile art. 44 alin. 3 din OG. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a) – d) din aceeași ordonanță.
În speța de față, contestatoarea arată că somația nr._/12.11.2014 emisă de AJFP A. – S. Colectare și Executare Silită Persoane Fizice prin care a fost somată să achite suma de_ lei reprezentând taxe vamale stabilite în anul 2002 prin procese verbal de control, i-a fost comunicată la data de 13.11.2014, fără ca procesele verbale să-i fi fost comunicate.
Având în vedere faptul că nu s-a efectuat nici un act de executare silită care să îi fi fost comunicat în interiorul termenului de prescripție, contestatoarea apreciază că în speță sunt incidente prevederile art. 93 din OG. nr. 92/2003, fiind împlinit termenul de prescripție a dreptului de a se efectua acte de executare silită în sarcina sa.
Analizând probele administrate în cauză, prin prisma prevederilor legale și a susținerilor părților, instanța reține în fapt următoarele:
Împotriva contestatoarei s-a pornit executarea silită în baza titlului executoriu – act constatator nr. 980/26.04.2002 emis de Biroul Vamal A., fiind emisă somația din 10.07.2002 comunicată cu contestatoarea la 15.07.2002.
La data de 14.12.2004 debitoarea efectuează o plată parțială, în sumă de 1.000.000 lei rol, plată ce are efect întreruptiv de prescripție, de la această dată începând să curgă un nou termen de prescripție de 5 ani.
La data de 20.05.2008, organul fiscal solicită OCPI notarea unei ipoteci legale asupra imobilului bun comun aparținând contestatoarei și soțului său, fără însă a exista dovada comunicării cu contestatoarea a actului prin care se instituie ipoteca.
De asemenea, în anii 2011 și 2012 se emit adrese de înființare a popririi, însă nu este dovedită comunicarea lor cu debitoarea în condițiile art. 149 al. 5 raportat la art. 44 din C.p. fisc. potrivit cărora, „Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. “ și nu se obține plata vreunei sume de bani, astfel că aceste ultime acte de executare nu pot fi reținute ca legal efectuate, cu efect întrerupător de prescripție potrivit art. 133 C.p.fisc..
Astfel, somația din data de 12.11.2014, apare ca emisă după împlinirea termenului de prescripție de 5 ani, prevăzut de art. 131 C.p.fisc. potrivit căruia “Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.”, drept care, în speță, s-a născut la data de 14.12.2004, când debitoarea a recunoscut debitul efectuând o plată parțială, cursul prescripției fiind așa cum s-a arătat intrerupt prin aceasta, potrivit art. 133 C.p.fisc.
În temeiul art. 453 C.p.civ., intimata fiind în culpă procesuală va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 620 lei constând din onorariu de avocat, taxa judiciară de timbru, în cuantum de 862 lei urmând a fi restituită contestatoarei în temeiul art. 45 al. 1 lit f din OUG nr. 80/2013, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea C. C. M. (CNP._), cu domiciliul în A., ., . și cu domiciliul procesual ales în A., .. 1-3, ., în contradictoriu cu intimata AJFP A. SCESPF A. cu sediul în A., .-79, jud. A. (cod fiscal nr._) .
Constată prescris dreptul la executarea silită a creanței constatate prin actul constatator nr. 980/2002 emis de Biroul Vamal A..
Anulează somația nr._/12.11.2014 din dosarul execuțional nr. 2314.
Obligă intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 620 lei.
Dispune restituirea sumei de 862 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, către contestatoare, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din data de 12.02.2015.
Președinte Grefier
E. D. B. G. M. P.
Red./dact EDB./GMP/16.02.2015
4 ex./2 ex. se comunică cu:
C. C. M. cu domiciliul procesual ales în A., .. 1-3, .
AJFP A. SCESPF A. cu sediul în A., .-79, jud. A.
Exp.2 .>
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 2060/2014.... | Suspendare provizorie. Încheierea nr. 792/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
