Contestaţie la executare. Sentința nr. 1213/2014. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1213/2014 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 1213/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1213
Ședința publică din 17 martie 2014
Președinte: S. S.
Grefier: A. S. B.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatorul P. L. M. în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. A..
La apelul nominal se prezintă reprezentantul intimatei, consilier juridic L. F., lipsă fiind contestatorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația la executare este legal timbrată cu suma de 85,10 lei taxă judiciară de timbru, în temeiul art. 10 alin. 2 din OUG nr. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul intimatei depune la dosar borderoul nr.40/14/18.03.2013, din care reiese la poziția 362 numărul scrisorii recomandate trimise contestatorului, respectiv numărul_, învederând faptul că anunțul colectiv are o dată ulterioară, și anume 05.06.2013.
Instanța pune în discuția reprezentantului intimatei să arate de unde reiese faptul că decizia a fost comunicată prin poștă cu scrisoarea recomandată, în contextul în care nu a fost depusă la dosar confirmarea de primire.
Reprezentantul intimatei învederează că persoana care s-a ocupat cu expedierea scrisorii nu mai lucrează la AFP A., însă prin borderoul depus la dosar e dovedită expedierea deciziei prin scrisoare recomandată.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității contestației la executare cu privire la decizia de impunere nr._/01.07.2013.
Reprezentantul intimatei solicită admiterea excepției inadmisibilității, iar pe fodn solicită respingerea contestației la executare.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Constată că prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria A. sub nr._ /22.10.2013, contestatorul P. L. M. a solicitat în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. a Municipiului A. anularea somației nr. 2/_ /_, împreună cu titlul executoriu nr._/23.09.2013, precum și a tuturor formelor de executare din dosarul fiscal nr. 3045/_ /_, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/31.12.2012 nu i-a fost comunicată, astfel încât nu îi este opozabilă, invocând în acest sens dispozițiile art. 45 și art. 44 Cod procedură fiscală și pct. 44.1. din Normele metodologice și pct. 5 din decizia nr. 6/2004 a Comisiei Centrale Fiscale. Așadar, numai îndeplinirea de către organul fiscal a obligației de comunicare a actului administrativ face ca respectivul act să devină opozabil contribuabilului, oferindu-i posibilitatea de a opta între a achita obligațiile datorate sau de a ataca actul pe cale administrativă, precum și să constituie titlu de creanță.
Referitor la decizia de impunere nr._/01.07.2013, contestatorul arată că se referă la obligații principale instituite prin titluri de creanță desființate, cuprinzând obligații accesorii, respectiv dobânzi și penalități, calculate după cum urmează: pentru debite instituite prin Decizia de impunere pentru plăți anticipate (DIPA) pe anul 2012 nr._ din 19.06.2012 dobânzi în sumă 255 lei; pentru debite instituite prin Decizia de impunere pentru plăți anticipate (DIPA) pe anul 2012 nr. 2301_ din 29.02.2012 dobânzi în sumă de 7 lei; pentru debite instituite prin Decizia de impunere pentru plați anticipate (DIPA) pe anul 2013 nr. 2301_ din 08.03.2013 dobânzi și penalități în sumă 670 lei; pentru debite instituite prin Decizia de impunere anuală (D.) pe anul 2011 nr._ din 19.06.2012 dobânzi în sumă de 147 lei.
În urma contestației administrative depuse de contestator împotriva tuturor actelor administrative fiscale (DIPA si D.), prin Decizia nr. 425a din 31.07.2013, Biroul de Soluționare Contestații din cadrul D.G.F.P. A. a decis desființarea DIPA-2012 nr._ din 29.02.2012 și a DIPA-2012 nr._ din 19.06.2012, precum și desființarea D.-2011 nr._ din 19.06.2012.
Contestatorul precizează că între data comunicării Deciziei 425a, 22.08.2013 și data emiterii titlului executoriu atacat, 23.09.2013, există un interval de 30 de zile, în acest interval de timp, AJFP A. având obligația să corecteze calculul accesoriilor aferente DIPA și D. desființate, emițând o nouă Decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii (DP.C.ACC), invocând în acest sens dispozițiile art. 141 Cod procedură fiscală, precum și pct. 11.6 din Instrucțiunile pentru aplicarea Titlului IX din Codul de procedură fiscală, aprobate prin OPANAF 450/2013.
Întrucât AJFP A. nu a emis și comunicat o astfel de decizie în baza căreia să se fi pornit executarea silită, contestatorul susține că titlul executoriu atacat nu poate produce efecte, atâta timp cât se refera la obligații instituite prin titluri de creanță desființate.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 172 și urm. Cod procedură fiscală și art. 642 Cod procedură civilă.
În probațiune a administrat înscrisuri, în copie, respectiv Somația nr. 2/_ /_ din 23.09.2013, Titlul executoriu nr._ din 23.09.2013, dovada comunicării somației și a titlului executoriu prin poștă, Decizia nr. 425a din 31.07.2013 și DEC.ACC. nr._ din 01.07.2013, nota de inventar nr. VA_ din 17.10.2013, confirmare de primire nr. VA_ din 17.10.2013 (față-verso), Sentința civilă nr._ din 19.10.2011 pronunțată în dosar nr._/55/2011 al Judecătoriei A., Decizia civilă nr. 63 din 30.01.2012 pronunțată în dosar nr._/55/2011 al Tribunalului A., iar în temeiul art. 223 Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 19.11.2013, intimata a solicitat în principal, respingerea contestației la executare întrucât este tardiv formulată, iar în subsidiar respingerea acesteia ca netemeinică și nelegală, cu consecința menținerii ca temeinice și legale a somației nr. 2/_ /_ și a titlului executor nr._ din 23.09.2013 precum și a tuturor formelor de executare silită din dosarul execuțional nr. 3045/2/_ /_.
Cu privire la excepția tardivității, intimata a invocat dispozițiile art. 173 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă, potrivit cărora contestația la executare se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data la care somația a fost comunicată contestatorului, arătând că acesta a depășit termenul legal de 15 zile în care putea formula contestația la executare, având în vedere faptul că a luat cunoștință de somație și de titlul executoriu cel mai târziu la data de 02.10.2013 potrivit consemnării „primit, 02.10.2013” de pe plicul poștal depus în probațiune la dosar, iar contestația la executare a fost înregistrată la instanță la data de 22.10.2013.
În legătură cu fondul cauzei, intimata susține că executarea silită declanșată împotriva contestatorului este perfect legală respectând întocmai prevederile art. 145, art. 172 alin. 1 și art. 215 din OG nr. 92/2003. În acest sens, contestatorul se află în eroare, întrucât titlurile executorii au fost comunicate acestuia odată cu somația, potrivit dispozițiilor art. 145 alin. 1 din OG nr. 92/2003. De asemenea, potrivit art. 172 alin. 3 din OG nr. 92/2003, titlul executoriu poate fi contestat pe calea contestației la executare numai dacă nu există o altă procedură prevăzută de lege, cum este cazul în speța dedusă judecății.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 173 alin. 1 lit. a din OG nr. 92/2003, republicată, art. 205 din Noul Cod de procedură civilă, precum și toate actele normative indicate în cuprinsul întâmpinării, în probațiune a administrat înscrisuri, în copie, respectiv dovada de primire a somației și a titlului executoriu din data de 02.10.2013, iar în temeiul art. 223 alin. 3 și art. 411 Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Prin răspunsul la întâmpinare, depus la data de 06.12.2013, contestatorul a solicitat respingerea excepției tardivității formulării contestației la executare, întrucât contestația la executare a fost formulată și depusă la Oficiul Poștal A. 1 în termenul legal, respectiv la data de 17.10.2014, invocând în acest sens prevederile art. 181 și art. 183 Cod procedură civilă, referitoare la calculul termenelor procedurale.
Cu privire la apărările intimatei referitoare la fondul cauzei, contestatorul a precizat că executarea silită privește două decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii, respectiv DEC.ACC nr._ din 31.12.2012 și DEC.ACC nr._ din 01.07.2013. Astfel, prima decizie, DEC.ACC nr._ din 31.12.2012, nu îi este opozabilă atâta timp cat nu i-a fost comunicată, după cum a arătat și în cuprinsul contestației, iar cea de-a doua decizie, DEC.ACC nr._ din 01.07.2013 se referă la obligații principale instituite prin titluri de creanță desființate, astfel încât, dacă titlurile de creanțe principale au fost desființate, orice creanțe accesorii acestora sunt nule de drept.
Prin încheierea de ședință din data de 03.02.2014 a fost respinsă excepția tardivității formulării contestației la executare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține, în fapt, următoarele:
În cadrul dosarului execuțional nr.3045/2/_ /_ intimata a declanșat procedura executării silite împotriva contestatorului, în baza titlului executoriu nr._/23.09.2013 emițând somația nr.2/_ /_/23.09.2013 pentru recuperarea sumei de 1.144 lei,.
La baza emiterii titlului executoriu stau deciziile de impunere nr._/31.12.2012, pentru suma de 735 lei și nr._/01.07.2013, pentru suma de 409 lei.
Pe calea contestației la executare contestatorul a solicitat anularea somației și a titlului executoriu menționat, motivând că decizia de impunere nr._/31.12.2012 nu i-a fost comunicată, iar decizia de impunere nr._/01.07.2013 cuprinde obligații accesorii (dobânzi și penalități) referitoare la obligații principale instituite prin titluri de creanță desființate.
Cu privire la excepția inadmisibilității contestației la executare prin care se atacă decizia de impunere nr._/01.07.2013, raportat la prevederile art.399 alin.3 Cod procedură civilă coroborat cu prevederile art.205 și art.207 din Codul de procedură fiscală, instanța reține că în procedura executării silite fiscale se impune diferențierea noțiunii de titlu de creanță față de cea de titlu executoriu. Astfel, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii (art. 110 alin. 3 C. pr. fisc.), iar titlul executoriu este titlul de creanță ajuns la scadență (art. 141 alin. 2 C. pr. fisc.).
Titlul de creanță se contestă după procedura prevăzută de titlul IX Cod procedură fiscală și Legea nr.554/2004, iar titlul executoriu se critică, în principiu doar în ce privește aspectul său de act de executare, pe calea contestației la executare, prevăzută de art. 172 – art. 174 Cod procedură fiscală.
În conformitate cu prevederile art.172 al.3 din O.G.nr.92/2003 contestația la executare poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Or, potrivit art.205 din același act normativ, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii, iar la al.3 se prevede că “baza de impunere și impozitul, taxa sau contribuția stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună”.
Prin urmare, având în vedere că în cauză se contestă decizia de impunere nr._/01.07.2013, respectiv titlul de creanță, pentru contestarea căruia este reglementată o procedură distinctă, instanța va admite excepția inadmisibilității contestației la executare cu privire la decizia meționată.
Pe de altă parte, în cauză se invocă și necomunicarea deciziei de impunere nr._/31.12.2012, care a stat la baza emiterii titlului executoriu, motiv care poate fi invocat pe calea contestației la executare și pe care instanța urmează să îl analizeze în continuare.
Potrivit art.44 din O.G.nr.92/2003, în vigoare la data emiterii deciziei de impunere nr._/31.12.2012 “(2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(2^1) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.
(2^2) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
(4) Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.”
Din analiza acestor dispoziții rezultă că este posibilă comunicarea actului administrativ prin publicitate, numai în situația în care nu a fost posibilă comunicarea acestuia prin remiterea acestuia către contribuabil sau prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau printr-unul din mijloacele menționate la alineatul 2^2, la solicitarea expresă a contribuabilului.
Astfel, organul fiscal este obligat să parcurgă etapele enunțate la alineatele 2, 2^1 și 2^2 din articolul citat și numai în situația în care astfel nu reușește comunicarea actului fiscal va recurge la varianta comunicării prin publicitate.
Aceasta este și interpretarea dată de Curtea Constituțională, care prin Decizia nr.536/28.04.2011 a arătat că dispozițiile art.44 alin.3 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală sunt neconstituționale în măsura în care sunt interpretate în sensul în care organul emitent poate proceda la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate omițând nejustificat a parcurge cetapele reglementate la literele a-c (așa cum era reglementat art.44 la momentul pronunțării deciziei menționate).
Potrivit pct.44.1 din Normele Metodologice ale Codului de procedură fiscală „Organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite in sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii”.
Deși au fost acordate mai multe termene de judecată pentru ca intimata să facă dovada comunicării deciziei de impunere nr._/31.12.2012 prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în cauză nu au fost depuse dovezi în acest sens.
Astfel, recomandata expediată cu confirmare de primire la data de 19.07.2013 (fila 84) face dovada comunicării către contestator a unei alte decizii de impunere (nr._) care nu face obiectul contestației.
Din borderoul completat la data de 18.03.2013 (filele 92-95) reiese că pe numele contestatorului a fost comunicată o scrisoare recomandată, însă nu s-a depus confirmarea de primire care să permită verificarea conținutului recomandatei. Or, văzând că se contestă comunicarea deciziei de impunere nr._/31.12.2012, reținând și faptul că de la emiterea deciziei contestate și până la data expedierii recomandatei au trecut mai mult de trei luni, precum și numărul mare de decizii emise pe numele contestatorului, instanța constată că în cauză intimata nu a făcut dovada respectării prevederilor art.44 al.2-2^2 din O.G.nr.92/2003 privind procedura de comunicare către contribuabil a actului administrativ fiscal menționat.
Prin urmare, nici emiterea titlului executoriu și a somației atacate nu s-au făcut în condițiile impuse de lege, astfel că instanța va admite în parte contestația la executare, cu consecința anulării în parte a somației nr.2/_ /_ și a titlului executoriu nr._/23.09.2013 din dosar fiscal nr.3045/_ /_ pentru suma de 735 lei, aferentă deciziei de impunere nr._/31.12.2012.
Menține executarea silită a somației nr.2/_ /_ și a titlului executoriu nr._/23.09.2013 din dosar fiscal nr.3045/_ /_, pentru suma de 409 lei.
În temeiul art.45 al.1 litera f din O.U.G.nr.80/2013, va dispune restituirea către contestatorul L. M. a taxei judiciare de timbru în cuantum de 56,45 lei, achitată cu chitanța AR XWF_/29.10.2013, la rămânerea definitivă a hotărârii.
Conform art.453 al.1 NCPC va lua act că nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul P. L. M. domiciliat în A., ..7, ., CNP_, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. a Municipiului A., cu sediul în A., ., jud.A., și în consecință dispune:
Anulează în parte somația nr.2/_ /_ și titlul executoriu nr._/23.09.2013 din dosar fiscal nr.3045/_ /_ pentru suma de 735 lei.
Admite excepția inadmisibilității contestației la executare cu privire la decizia de impunere nr._/01.07.2013 și respinge ca inadmisibilă contestația la executare cu privire la decizia de impunere nr._/01.07.2013.
Menține executarea silită a somației nr.2/_ /_ și a titlului executoriu nr._/23.09.2013 din dosar fiscal nr.3045/_ /_, pentru suma de 409 lei.
Dispune restituirea către contestatorul L. M. a taxei judiciare de timbru în cuantum de 56,45 lei, achitată cu chitanța AR XWF_/29.10.2013, la rămânerea definitivă a hotărârii.
Fără cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 17.03.2014.
Președinte, Grefier,
S. S. A. S. B.
Red./Tehnored./SS/ASB/15.04.2014
4 ex/2 . comunică cu:
- contestatorul P. L. M. - A., ..7, .;
- intimatul Administrația Județeană a Finanțelor P. A. - A., ., jud. A..
| ← Validare poprire. Sentința nr. 927/2014. Judecătoria ARAD | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 1651/2014.... → |
|---|
