Contestaţie la executare. Sentința nr. 4926/2012. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4926/2012 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 23-05-2012 în dosarul nr. 4926/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4926
Ședința publică din data de 23 mai 2012
Președinte: A. - B. V.
Grefier: A. T.
S-a luat în examinare, contestația la executare formulată de contestatoarea B. B. A., în contradictoriu cu intimata C. de asigurare de S. A..
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Contestația este legal timbrată cu suma de 194 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 3 lei reprezentând timbru judiciar .
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că, la data de 10 mai 2012, la dosarul cauei au fost depuse din partea intimatei note de ședință, alături de copia borderoului de poștă din data de 02.02.2012, acestea fiind însă anterior depuse și la data de 08 mai 2012, respectiv comunicate contestatoarei.
Instanța pune în discuție excepția de necompetență materială invocată de către intimată în ceea ce privește capătul de cerere prin care contestatoarea solicită anularea deciziei de impunere, apoi față de prevederile art.153 lit.i din Legea nr.263/2010, din oficiu invocă excepția necompetenței materiale a judecătoriei în soluționarea întregii contestații la executare.
Asupra excepției necompetenței materiale instanța reține că:
INSTANȚA
Prin contestația la executare înregistrată la această instanță la data de 27 martie 2012, sub numărul de dosar_, contestatoarea B. B. A. a chemat în judecată intimata C. de Asigurare de S. A., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea titlului executoriu nr. 1142/29.12.2011, a somației nr._/29.12.2011 și a deciziei de impunere nr._/31.10.2011 + anexa 1" stabilirea obligațiilor de plată la FNUASS" pentru perioada 01.09._09, emisă de către intimată.
În subsidiar a solicitat suspendarea executării actelor emise de către CAS A. și anularea executării începute.
În motivarea contestației promovate, contestatoarea a arătat că, nu există un titlul de creanță care să permită începerea unei executări silite, deoarece actul emis de către C. de A. de S. A. împotriva acesteia și anume titlul executor nr. 1142/29.12.2011 și somația nr._/29.12.2011 nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 218 din Legea nr. 295/2006.
Astfel s-a arătat că, Titlul executor și somația din dosar au fost emise pentru obligarea contestatoarei la plata sumei de 8.037 lei, sumă constând în debit 4.219 lei, majorări de întârziere de 3.184 lei și penalități întârziere de 634 lei, intimata nefăcând însă dovada până în prezent că între părți există încheiat un contract de asigurare, nefiind depuse de către intimată declarațiile prevăzute de art. 215 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, intimata stabilind debitele din titlul executoriu ca urmare a consultări evidențelor Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. .
Or, s-a arătat de către contestatoare că, intimata nu a întocmit un raport de inspecție fiscală de către organele abilitate de lege in vederea stabilirii corecte a bazei de impunere conform art. 92 alin.3 lit. d1 și următoarele din OG nr. 92/2006 (aplicabilă în iulie 2007).
S-a arătat de către contestatoare că, potrivit art. 109 alin. 2) din ordonanță, „ la finalizarea inspecției, raportul întocmit ca sta la baza emiterii deciziei de impunere, însă în cauză și această dispoziție a fost încălcată de către intimată, întrucât decizia de impunere nr._/31.10.2011 a fost emisă fără întocmirea unui raport de inspecție fiscală.
De asemenea, contestatoarea a mai arătat că, înainte de radierea PFA B. B. A. "B&B „S”, activitatea fiscală a acesteia a fost supusă controlului, nefiindu-i imputate sume restante, fișa rol a acesteia fiind 0 în momentul în care a solicitat radierea atât de la Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul A. cât și de la MFP A.
S-a susținut că, chiar dacă în cazul neachitării sumelor cuvenite bugetului FNUASS și a majorărilor de întârziere C. Națională de A. de S. prin Casele Județene procedează la măsuri de executare silită potrivit art. 216 din Legea nr. 95/2006 și art. 36 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, aceste executări încep în baza unui titlu de creanță care devine executoriu potrivit art. 141 c.pr.fiscală.
De asemenea, contestatoarea a mai invocat prevederile art. 110 Cod procedură fiscală, respectiv art. 259 alin. 4 din Legea nr. 95/2006.
Față de toate cele relevate, contestatoarea a solicitat admiterea prezentei contestații, astfel, întemeindu-și acesta în drept pe prevederile art. 172 și următoarele din OG nr. 92/2003.
În susținerea cererii sale, în cadrul probei cu acte, contestatoarea a depus la dosar xerocopii certificate pentru conformitate de pe somația nr._/29.12.2011, Titlul executoriu nr. 1142/29.12.2011, decizia de impunere din oficiu, nr._/31.10.2011, anexa nr. 1, decizia civilă nr. 1411/R/2009 a Tribunalului cluj, pronunțată în dosar nr._ .
Prin întâmpinarea formulată și depusă la dosarul cauzei la data de 13 aprilie 2012, intimata a invocat, pe cale de excepție, în ceea ce privește cererea de anulare a actelor de executare silită, s-a solicitat suspendarea judecării cauzei.
Astfel, a arătat că, obiectul contestației îl constituie un titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, în această situație, fiind incidente dispozițiile art. 399 alin.3 Cod pr. civilă, potrivit cărora împotriva acestor titluri executorii nu pot fi formulate apărări de fond, întrucât legea prevede altă cale de atac, respectiv contestația administrativă sau acțiunea în contencios administrativ fiscal, în condițiile art.205 Cod pr. fiscală .
S-a mai arătat că, potrivit dispozițiilor art. 35 și art.39 din Ordinul C.N.A.S. nr.617/2007, pentru obligațiile de plată a contribuțiilor la F.N.U.A.S.S. datorate în baza Legii 95/2006 de persoanele fizice precum contestatoarea, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația persoanei privind obligațiile la fond sau decizia de impunere emisă de C.A.S. A..
În speță, titlul de creanță îl constituie Decizia de impunere din oficiu nr._/31.10.2011, emisă de C.A.S. A. și comunicată contestatoarei.
Împotriva acestei decizii contestatoarea a uzat de calea de atac a contestației administrative, care a fost soluționată prin Decizia nr.31/19.03.2012. S-a mai arătat că, Decizia de impunere din oficiu nr._/31.10.2011 a fost atacată de contestatoare, la instanța de contencios administrativ, respectiv Tribunalul A. - Secția C. Administrativ Fiscal, în condițiile Legii 554/2004, apreciind astfel că se impune suspendarea judecării contestației la executare, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului ce face obiectul cauzei înregistrate pe rolul Tribunalului A. - Secția C. Administrativ Fiscal, sub nr._ .
În ceea ce privește cererea de anulare, respectiv de suspendare a Deciziei de impunere nr._/31.10.2011 emisă de C.A.S. A. privind obligațiile la plata F.N.U.A.S.S. ale contestatoarei, intimata a invocat excepția de litispendență, având în vedere că pe rolul Tribunalului A. - Secția C. Administrativ și Fiscal, contestatoarea B. B. A. a mai înregistrat o acțiune sub nr._, având ca obiect aceeași decizie de impunere emisă de C.A.S. A., în calitate de pârât, ori, în această situație, intimata a apreciat ca fiind aplicabile dispozițiile art. 163 Cod procedură civilă, solicitând astfel admiterea excepției invocate.
De asemenea, intimata a invocat și excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A. privind soluționarea cererii de anulare a Deciziei de impunere nr._/31.10.2011.
Astfel, în baza dispozițiilor art.205 Cod pr. fiscală, contestatoarea a uzat de calea de atac a contestației administrative, împotriva acestei decizii de impunere. Contestația a fost înregistrată la C.A.S. A. sub nr.1956/23.02.2012, conform prevederilor art.206 alin.3 Cod pr. fiscală ; la această dată fiind soluționată prin Decizia C.A.S. A. nr.31/19.03.2012.
S-a arătat că, că decizia privind soluționarea contestației administrative poate fi atacată, după caz, la instanța de contencios administrativ, respectiv Tribunalul A. - Secția C. Administrativ Fiscal, în condițiile Legii 554/2004; aceeași instanță fiind competentă să soluționeze și cererea de suspendare a executării actului administrativ, corespunzător dispozițiilor art.215 alin.2 Cod pr. fiscală .
Față de cele arătate, intimata a solicitat admiterea excepției de necompetență materială a Judecătoriei A. și declinarea în favoarea Tribunalului A. – Secția C. Administrativ Fiscal a competenței de soluționare a contestației împotriva deciziei de impunere nr._/31.10.2011, precum și a cererii de suspendare a executării acesteia.
Referitor la cererea de suspendare a executării Titlului executoriu nr.1142/29.12.2011 și a Somației nr._/29.12.2011 emise de C.A.S. A., intimata a solicitat instanței stabilirea în sarcina contestatoarei obligația achitării unei cauțiuni, raportat la suma de 8.037 lei stabilită ca obligație de plată conform deciziei de impunere și a somației, acum contestate.
Pe fondul cauzei, intimata a apreciat argumentele contestatoarei referitoare la inexistența unui titlu de creanță care să permită începerea executării silite ca fiind nefondate.
A invocat în acest sens dispozițiilor art.35 alin.1 din Ordinul C.N.A.S. nr. 617/2007, respectiv alin.2 al art. 35, arătând că, în speță, obligațiile de plată privind contribuția la asigurările de sănătate datorate de către contestator au fost stabilite prin act administrativ fiscal, respectiv Decizia de impunere din oficiu nr._/31.10.2011, care constituie titlu de creanță în condițiile legii.
Anterior emiterii acestei decizii, cu adresa nr.6281/27.05.2011, comunicată sub semnătură de primire la 30.05.2011, contestatoarea B. B. A. a fost notificată în vederea depunerii declarațiilor privind obligațiile de constituire și plată a contribuției la F.N.U.A.S.S., cu mențiunea că după expirarea unui termen de 15 zile de la F.N.U.A.S.S., C.A.S. A. are și competența legală de a stabili aceste contribuții, prin emiterea de decizii de impunere din oficiu, așa cum s-a procedat și față de reclamantă.
S-a arătat totodată că, în conformitate cu dispozițiile art. 35 din Ordinul C.N.A.S. nr.617/2007, pentru obligațiile de plată a contribuțiilor la F.N.U.A.S.S. datorate de persoanele fizice precum contestatoarea, titlul de creanță îl constituie decizia de impunere din oficiu emisă de C.A.S. A..
Această decizie a fost emisă, după ce în prealabil contestatoarea a fost notificată prin adresa nr.6281/27.05.2011 (comunicată cu confirmare de primire la 30.05.2011) în vederea depunerii declarațiilor privind modul de constituire și plată a contribuțiilor datorate în baza dispozițiilor art.257 alin.1 și alin.2 lit. b) din Legea 95/2006 .
De menționat de asemenea că și decizia de impunere s-a comunicat, la 09.11.2011, tot cu confirmare de primire, în condițiile art.44 Cod pr. fiscală.
Referitor la existența unui titlu de creanță devenit titlu executoriu, intimata a arătat că, comunicarea actului administrativ fiscal s-a realizat în condițiile art.44 Cod pr. fiscală, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Ori, în temeiul prevederilor art. 141 alin.2 din O.G. 92/2003, titlul de creanță mai sus menționat a devenit titlu executoriu începând cu data expirării termenului de plată calculat corespunzător datei de comunicare a titlului de creanță.
S-a arătat că, în speță, decizia de impunere nr._/31.10.2011, fiind comunicată la data de 09.11.2011, respectiv în intervalul 01-15 din lună, pentru plata obligațiilor fiscale stabilite prin actul administrativ fiscal termenul scadent se împlinea la data de 5 a lunii următoare comunicării, respectiv la data de 05.12.2011.
Prin urmare, titlul de creanță devenea titlu executoriu după expirarea scadenței, respectiv începând cu data de 06.12.2011.
Față de cele relevate, intimata a solicitat admiterea excepțiilor invocate, iar pe fond respingerea contestației la executare silită ca neîntemeiată.
În probațiune, intimata a depus la dosar xerocopii certificate pentru conformitate de pe acțiunea formulată și înregistrată de către contestatoare pe rolul Tribunalului A., sub nr._, decizia nr. 31/19.03.2012 a CAS A. privind soluționarea contestației nr. 1956/23.02.2012 formulată de către contestatoarea B. B. A., adresa înaintată contestatoarei, având nr. 6281/27.05.2011, dovada comunicării, respectiv confirmarea de primire, copia deciziei de impunere din oficiu nr._/31.10.2011, situația privind stabilirea contribuției la Fondul Național Unic de A. Sociale de S. pentru perioada 01.09.2007 – 02.07.2009, somația înaintată contestatoarei, Copia Titlului executoriu nr. 1142/29.12.2011.
Prin notele de ședință formulate și depuse la dosarul cauzei la data de 08 mai 2012, contestatoarea a arătat că, renunță la capătul de cerere privind solicitarea de suspendare a executării silite, menționând că nu este în măsură a face dovada consemnării cauțiunii stabilite.
Referitor la excepția suspendării judecării cauzei cu privire la anularea actelor de executare silită contestatoarea a arătat că se opune la aceasta, având în vedere că deși au fost atacate în contencios administrativ CAS A. a și început poprirea drepturilor salariale ale contestatoarei.
Cu privire la excepția de litispendență invocată, contestatoarea a solicitat respingerea acesteia cu mențiunea că renunță la capătul de cerere privind anularea deciziei de impunere și a somației emise, rămânând doar capătul de cerere privind anularea titlului executoriu emis și anume nr. 1142/29.12.2011.
A apreciat în continuare că i-a fost încălcate dreptul la informare cu privire la modul de întocmire a deciziei de impunere în condițiile în care deși a fost prezentă la CAS A., nici o persoană îndreptățită să-i comunice situația presupuselor debite ale acesteia, modul de calcul al acestora sau al bazei de impunere stabilite, nu a purtat o discuție cu aceasta cât și prin faptul că nici una dintre confirmările de primire depuse la dosar nu sunt semnate de primire de către aceasta.
În probațiune, contestatoarea a depus la dosar în copie certificatul de radiere al PFA B. B. A. B&B "S", C._, F_ din data de 02.07.2009 emis de ORC A..
La aceeași dată au fost depuse la dosar note de ședință și din partea intimatei precizând data comunicării actelor de executare silită, conform solicitărilor instanței, anexând totodată și borderoul de poștă, rezultând din acesta data ca fiind 02.02.2012.
De asemenea, a precizat că, în speță, titlu executoriu este Decizia de impunere din oficiu nr._/31.10.2011 emisă de C.A.S. A. și comunicată contestatoarei cu confirmare de primire la data de 09.11.2011. Potrivit dispozițiilor legale, titlul de creanță a devenit titlu executoriu în condițiile art.141 alin.2 Cod pr. fiscală, la expirarea termenului de plată, respectiv începând cu data de 06.12.2011.
S-a arătat că, în perioada 06.12.2011 și până la data de 29.12.2011, când s-au emis Titlul executoriu nr.1142, respectiv Somația nr._, contestatoarea nu a efectuat nici o plată în contul creanței stabilite prin decizia de impunere, situație în care actele de executare silită acum contestate s-au emis pentru același cuantum al creanței.
Față de cele arătate, intimata a arătat că, susține în continuare excepțiile pe care le-a invocat în cuprinsul întâmpinării formulate, solicitând instanței să se pronunțe cu prioritate asupra acestora.
Pe fond, a solicitat respingerea contestației la executare silită ca neîntemeiată.
Analizând înscrisurile aflate la dosar instanța reține că împotriva contestatoarei este pornită executarea silită de către intimata C. de A. de S. A. în baza Titlului executoriu nr.1142/29.12.2011 (f.36), pentru recuperarea sumei de 8037 lei reprezentând contribuție asigurat.
Contestatoarea a atacat executarea silită solicitând anularea titlului executoriu, a somației execuționale și a deciziei de impunere emise de către intimată.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a judecătoriei, potrivit prevederilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art.153 lit.i din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, tribunalul este instanța competentă să soluționeze în primă instanță litigiile privind contestațiile împotriva măsurilor de executare silită dispuse în baza acestei legi, adică acele contestații la executare îndreptate împotriva executărilor silite în cadrul cărora se urmărește recuperarea unor creanțe reprezentând contribuții de asigurări sociale, cum este și cazul creanței de față. Pe de altă parte, în ceea ce privește anularea deciziei de impunere nr._/31.10.2011, împotriva căreia contestatoarea a formulat contestație baza art.205 din OG nr.92/2003, soluționată prin Decizia nr.31/19.03.2012 (f.25-26), față de prevederile art.10 alin.1 și alin.3 din Legea nr.554/2004, instanța constată că și cu privire la acest capăt de cerere competența de soluționare revine tribunalului.
Față de cele de mai sus, în baza art.153 lit.i și art.154 alin 2 din Legea nr.263/2010, art.10 alin.1 și alin.3 din Legea nr.554/2004, față de dispozițiile art. 158 Cod procedură civilă, instanța va admite excepția necompetenței materiale și, pe cale de consecință, își va declina competența în favoarea Tribunalului A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială a Judecătoriei A..
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea B. B. A., cu domiciliul în A., ., ., în contradictoriu cu intimata C. de A. de S. A., cu sediul în A., ., jud. A. în favoarea Tribunalului A..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 23.05.2012.
Președinte, Grefier,
A. - B. V. A. T.
Red./dact.
ABV/AT/.22.06.2012
2 ex. Nu se comunică.
| ← Suspendare provizorie. Încheierea nr. 2652/2012. Judecătoria ARAD | Fond funciar. Sentința nr. 4652/2012. Judecătoria ARAD → |
|---|
