Contestaţie la executare. Sentința nr. 5573/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5573/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 5573/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5573
Ședința publică din 23.09.2013
Președinte: C. C. A.
Grefier: R. M.
S-a luat în examinare, contestația la executare formulată de contestatorul Mânzărescu L. în contradictoriu cu intimata de A.N.A.F. – A.N.V.- Direcția de A. și Operațiuni Vamale Timișoara.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul contestatorului, av. P. M. din Baroul A., absente fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este legal timbrată cu 204 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
Grefierul expune referatul cauzei, după care se constată depusă la dosar din partea intimatei o cerere de amânare prin care se solicită transmiterea calității procesuale de la A.N.A.F. – A.N.V.- Direcția de A. și Operațiuni Vamale Timișoara, la A.N.A.F. – Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara.
Reprezentantul contestatorului arată că nu se opune solicitării intimatei privind transmiterea calității procesuale.
Instanța consideră nepertinentă cererea intimatei, urmând a o respinge.
Reprezentantul contestatorului arată că a indicat temeiul de drept al excepției de nelegalitate, respectiv art. 4 alin. 3 din Legea nr. 554/2004. Depune la dosar Protocolul nr. 4, referitor la definirea noțiunii „produse originare”. În ce privește certificatul pentru catalizatorul euro 1, solicitat de instanța se arată că acesta nu mai este deținut de contestator, deoarece au trecut 8 ani.
Nemaifiind alte cereri sau probe, instanța declară încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul contestatorului solicită admiterea excepției de nelegalitate a actului constatator nr._/09.11.2005, în baza art. 4 alin. 3 din legea nr. 554/2004. Pe fond solicită admiterea contestației la executare, astfel cum s-a formulat, considerând că a intervenit prescripția. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Constată că, prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei A., la data de 10.05.2013, sub nr. de dosar_, contestatorul Mânzărescu L. în contradictoriu cu intimata de A.N.A.F. – A.N.V.- Direcția de A. și Operațiuni Vamale Timișoara, solicită anularea actelor de executare silită emise în dosarul nr. 3430/A al intimatei, respectiv a somației din data de 05.04.2013, ca urmare a intervenirii prescripției executării silite cu privire la creanța constatată prin actul constatator nr._/09.11.2005, respectiv a accesoriilor calculate la aceasta în temeiul art. 404 C., respectiv 719 NCPC raportat la art. 174 alin. 3 din OG nr. 92/2003 rep. și modif.; întoarcerea executării silite cu consecința restituirii sumelor executate în dosarul execuțional nr. 3430/A, prin poprirea contului contestatorului și/sau alte mijloace prevăzute de lege, în temeiul art. 404 ind. 1 C...; restituirea taxei judiciare de timbru în temeiul art. 23 din Legea nr. 146/1997; cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În motivarea acțiunii contestatorul arată că, prin somația nr._/05.04.2013 comunicată contestatorului în data de 23.04.2013, i s-a pus în vedere acestuia că ar figura cu obligații de plată în evidența DRAOV Timișoara, având de plată suma de 32.881,86 lei. La somație s-a anexat actul constatator nr._/09.11.2005, prin care s-au stabilit în sarcina contestatorului obligații vamale suplimentare în cuantum de 9281 lei, cu privire la introducerea în țară, în anul 2004 a unui vehicul Opel Astra C.. În baza acestui act de constatator s-au calculat și dobânzi și penalități de întârziere, respectiv cheltuieli de executare.
Contestatorul apreciază executarea silită netemeinică și nelegală, întrucât nu a avut cunoștință de existența vreunei datorii vamale, dovada fiind că în data de 29.04.2013 s-a eliberat de A.-DGFP A., certificat de atestare fiscală din care rezulta că în 31.03.2013 nu figura cu obligații fiscale.
În ce privește data emiterii actului constatator nr._/09.05.2011, contestatorul apreciază că a intervenit prescripția dreptului la executare silită, urmărirea pentru o datorie din anul 2005 fiind nelegală. Potrivit art. 131 din OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală se instituie un termen special de 5 ani, privind dreptul organului fiscal de a solicita și obține executarea silită. Intimata pune în executare o creanță din 2005, iar primul act de executare emis în condițiile disp. Art. 145 Cod procedură fiscală este somația din 05.04.2013.
În ce privește accesoriile la obligația principală, consideră că acestea urmează soarta principalului astfel că se impune anularea acestora. De asemenea, calcularea și imputarea unor penalității de 23.567 lei, la debitul principal de 9281 lei, despre care contestatorul nu avea cunoștință și cu care nu figurează în evidențele A., este netemeinică și nelegală.
În drept, contestatorul invocă dispozițiile art. 399 și urm. C. (711 și urm. 722 și urm. NCPC, art. 45, 131, 134, 145, 148, 172 Cod proc. fiscală, Cod vamal, Legea nr. 146/1997.
În probațiune, contestatorul a depus la dosar: somația din 05.04.2013, dovada de primire, act constatator din 2005, proces-verbal/10.11.2005, decizie nr. 3070/17.02.2006, decizie nr. 6482/14.05.2008, adresă nr. 5649/14.06.2010, proces-verbal nr. 6517/06.03.2013, extrase de cont, titluri executorii, decizia nr. 35/2006, extras Monitorul Oficial.
Prin întâmpinare intimata Administrația Finanțelor Publice A. solicită respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
Invocă excepția tardivității formulării contestației la executare, privind anularea actelor de executare silită, respectiv a somației nr._/05.04.2013, potrivit art. 173 alin. 1 lit. a Cod procedură fiscală, fiind depășit termenul de 15 zile, întrucât contestatorul a intrat în posesia actelor contestate și a formulat contestația la executare în data de 10.05.2013.
Intimata solicită respingerea prescripției dreptului de a cere executarea silită.
În motivare se arată că, prin actul constatator nr._ emis la data de 09.11.2005, s-au stabilit în sarcina contestatorului obligații de plată suplimentare de 9281 lei, reprezentând taxă vamală și tva, pentru introducerea în țară în anul 2004 a unui autovehicul marca Opel C.. Prin adresa nr._/28.11.2005 a fost înștiințat contestatorul despre datoria cu care figurează în evidențele autorității vamale și despre dobânzi și penalității. Această recalculare s-a făcut în conformitate cu art. 119 alin. 1 și 120 alin. 1 Cod proc. fiscală. Ca urmare a faptului că debitorul nu a luat la cunoștință despre debita fost demarată procedura de executare prin publicitate, astfel că la data de 22.02.2006 s-a întocmit și publicat somația nr. 3420 prin anunț individual nr._/14.04.2006, la sediul organului emitent și prin publicitate pe pagina de internet a autorității, astfel că actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data anunțului, respectiv din data de 14.04.2006. Ca urmare a trecerii unui termen îndelungat de la întocmirea actului constatator, s-au acumulat datorii în sumă de 14.591 lei.
Intimata mai arată că au fost întocmite acte/tituluri executorii care au întrerupt prescripția, respectiv somația nr._/07.07.2008 publicată la ziar, decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii publicat pe interne - Anunț nr. 6945/21.07.2010 și anunț colectiv din 30.06.2008, adresa nr. 2722/05.04.2011, cu anunț pe ineternet nr. 3307/28.04.2011, demersuri fără rezultat, întrucât comunicarea prin poștă a fost deficitară. Ultimul titlu executoriu emis, respectiv somația nr._/05.04.2013 în sumă totală de 32.881,86 a fost comunicată prin poștă, contestatorul semnând de primire și luând la cunoștință de cuantumul debitului, după ce acestuia i-au fost reținute prin poprire în bancă diferite sume.
Intimata solicită judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 223 NCPC.
Prin răspunsul la întâmpinare, contestatorul solicită respingerea apărărilor intimatei, arătând că actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen, dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui, expedierea a avut loc în data de 07.05.2013, în interiorul termenului de 15 zile prevăzut de legiuitor, astfel că excepția tardivității este nefondată.
Se mai arată că, intimata nu a depus înscrisuri doveditoare privind actele emise care să fi întrerupt prescripția.
În ce privește excepția de nelegalitate a actului constatator nr._/09.11.2005, se arată că organele vamale prin verificarea ulterioară a certificatului Euro 1, au constatat că unul dintre documentele aflate la dosarul de vămuire, asupra căruia contestatorul nu a putut interveni în niciun fel, este un document incomplet și insuficient pentru a se menține acordarea regimului vamal în discuție. Întrucât nu i s-a adus la cunoștință niciodată această stare de lucruri, sens contestatorul nu a avut posibilitatea să procedeze la completarea documentației respective.
Se mai arată că în temeiul art. 16 din Protocolul ratificat prin OUG nr. 192/2001, anexa la Acordul European dintre România și Comisia Europeană, unul dintre modurile de a beneficia de prevederile acordului îl constituie prezentarea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR 1, certificat ce se poate elibera, fie în condițiile prevăzute de art. 17, fie în condițiile prevăzute de art. 18 din Protocol.
Analizând cererea de față, prin prisma motivelor formulate și a probelor administrate, instanța reține în fapt următoarele:
Analizând excepția de nelegalitate a actului constatator nr._/09.11.2005, încheiat de A.N.A.F. – A.N.V.- Direcția de A. și Operațiuni Vamale A., excepție invocată de contestator, instanța reține următoarele:
Prin actul constatator nr._/09.11.2005, încheiat de A.N.A.F. – A.N.V.- Direcția de A. și Operațiuni Vamale A., reprezentând titlul executoriu ce stă la baza executării silite contestate în cauză, s-a reținut că, în urma controlului ulterior inițiat de Biroul Vamal A., pentru certificatul de origine EUR 1 C295414, prezentat autorităților române de contestator, în vederea beneficierii de un regim vamal preferențial la importul de autoturisme, autoritatea vamală germană, a comunicat autorității vamale române că respectivul certificat a fost eliberat incorect, întrucât exportatorul nu a cerut și nici nu a împuternicit o altă persoană să ceară un astfel de document. Constatând că certificatul EUR 1 nu a fost eliberat corect, autoritățile vamale române au apreciat că nu se confirmă originea preferențială a autoturismului contestatorului și, prin urmare, nici nu se justifică aplicarea unui regim vamal preferențial, motiv pentru care au stabilit în sarcina contestatorului obligația plății unei contribuții suplimentare vamale, în cuantum de 7463 lei.
Contestatorul, invocând excepția de nelegalitate a actului administrativ, a solicitat instanței, în baza art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004, să anuleze actul administrativ constatator nr._/09.11.2005, încheiat de A.N.A.F. – A.N.V.- Direcția de A. și Operațiuni Vamale A.. În motivarea excepției, contestatorul a susținut că, organele vamale, prin verificarea ulterioară a certificatului Euro 1, au constatat că unul dintre documentele aflate la dosarul de vămuire, asupra căruia contestatorul nu a putut interveni în nici un fel, este un document incomplet și ca atare, insuficient pentru a se menține acordarea regimului vamal în discuție. Întrucât nu i s-a comunicat niciodată această stare de lucruri, contestatorul nu a avut posibilitatea să completeze documentația respectivă. A arătat că această situație generează un dezechilibru major între situația celui care depune dosarul de vămuire, și căruia i se comunică taxele, se învederează că documentele sale nu sunt corespunzătoare aplicării unui regim vamal preferențial, putând să completeze lipsurile invocate, și situația aceluia care, dimpotrivă, nu i se permite acest lucru. Este cu atât mai inechitabil acest aspect cu cât, la momentul actual contestatorul nu se mai află în posesia acestui autoturism, fiind vândut.
Contestatorul a mai susținut că, în temeiul art. 16 din Protocolul ratificat prin O.U.G. nr. 192/2001, anexa la Acordul European dintre România și Comisia Europeană, unul dintre modurile de a beneficia de prevederile acordului îl constituie prezentarea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR 1, certificat ce se poate elibera, fie în condițiile prevăzute de art. 17, fie în condițiile prevăzute de art. 18 din Protocol, certificat eliberat ,,a posteriori”.
Excepția de nelegalitate este nefondată.
În primul rând se impune precizarea, că nu se poate reține, drept motiv de nelegalitate a actului administrativ, necomunicarea acestuia contestatorului, întrucât prin această necomunicare nu i s-a produs contestatorului nicio vătămare câtă vreme, potrivit art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 modificată, legalitatea unui act administrativ poate fi cercetată oricând, pe cale de excepție și din oficiu. Ca atare, în lipsa vreunui termen de prescripție dau de decădere pentru contestarea actului administrativ pe cale de excepție, nu se poate vorbi de vreo vătămare cauzată de necomunicarea actului, întrucât, așa cum se știe, comunicarea unui act este obligatorie și necomunicarea poate fi vătămătoare doar în ipoteza existenței unui termen de prescripție sau de decădere care ar presupune un moment a quo, cel al comunicării actului, de la care începe să curgă termenul respectiv. Neexistând un termen pentru cenzura actului administrativ pe cale de excepție, nu trebuie să existe nici un moment de la care să curgă termenul, respectiv o comunicare a actului. Prin urmare, necomunicarea actului administrativ nu cauzează contestatorului vreo vătămare, câtă vreme acesta poate fi contestat pe cale de excepție, ceea ce a și făcut contestatorul.
În al doilea rând, este adevărat că, potrivit art.16 din „Protocolul nr.4, referitor la definirea noțiunii de produse originare și metodele de cooperare administrativă, anexă la Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte”, unul dintre modurile de a beneficia de prevederile acordului îl constituie prezentarea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR 1, certificat ce se poate elibera, fie în condițiile prevăzute de art. 17, fie în condițiile prevăzute de art. 18 din Protocol, certificat eliberat ,,a posteriori”. De asemenea, este adevărat că, în situația eliberării uni certificat EUR 1 „a posteriori”, contestatorul ar fi fost îndrituit să beneficieze de regimul vamal preferențial și, pe cale de consecință s-ar fi impus anularea actului administrativ ce stabilea obligații în plus față de regimul vamal preferențial. Cu toate acestea, pentru a dovedi că se încadrează în prevederile protocolului european, constatatorul trebuia să facă dovada eliberării acestui certificat „a posteriori”. Ori, contestatorul nu a prezentat instanței nicio probă care să ateste eliberarea acestui certificat EUR 1. Simplele alegații ale contestatorului că ar fi vândut autoturismul și că nu poate prezenta certificatul nu pot fi primite, faptul vânzării autoturismului neconstituind vreun caz de forță majoră care să împiedice contestatorul să prezinte instanței certificatul. Mai mult, contestatorul nu a prezentat nicio altă probă din care să rezulte că ar fi fost eliberat vreodată „a posteriori” un asemenea certificat EUR 1. Din aceste motive, instanța are în vedere doar cele consemnate în actul constatator vamal, unde s-a reținut că autoritățile germane au comunicat autorităților române faptul că autovehiculul nu beneficiază de un asemenea certificat. Așa fiind, rezultă neîncadrarea contestatorului în textul art.16 din „Protocolul nr.4, referitor la definirea noțiunii de produse originare și metodele de cooperare administrativă, anexă la Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte” și, prin urmare, legalitatea actului vamal contestat în cauză.
Din aceste motive, instanța va respinge excepția de nelegalitate a actului constatator nr._/09.11.2005, încheiat de A.N.A.F. – A.N.V.- Direcția de A. și Operațiuni Vamale A..
Asupra contestației la executare propriu-zise:
Contestatorul invocă prescripția executării silite, arătând că, din anul 2005, de când i s-a stabilit obligația vamală, până în prezent, nu s-ar fi efectuat niciun act de executare, motiv pentru care s-a împlinit termenul de prescripție a executării silite.
Contestația la executare este nefondată.
Prin actul constatator nr._ emis la data de 09.11.2005, s-au stabilit în sarcina contestatorului obligații de plată suplimentare de 9281 lei, reprezentând taxă vamală și TVA, pentru introducerea în țară în anul 2004 a unui autovehicul marca „Opel C.”. Prin adresa nr._/28.11.2005 a fost înștiințat contestatorul despre datoria cu care figurează în evidențele autorității vamale și despre dobânzi și penalității. Din cauza faptului că, debitorul nu a luat la cunoștință despre creanța stabilită, s-a declanșat procedura de executare prin publicitate, iar la data de 22.02.2006 s-a întocmit și publicat somația nr. 3420 prin anunț individual nr._/14.04.2006, la sediul organului emitent și prin publicitate pe pagina de internet a autorității. Actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data anunțului, respectiv din data de 14.04.2006. În urma trecerii unei perioade îndelungate de la întocmirea actului constatator, contestatorul a acumulat un debit în cuantum de 14.591 lei.
Instanța reține că intimata efectuat acte întrerupere a prescripției, respectiv somația nr._/07.07.2008 publicată la ziar, decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii publicată pe internet, respectiv anunțul nr. 6945/21.07.2010 și anunțul colectiv din 30.06.2008, adresa nr. 2722/05.04.2011, cu anunț pe ineternet nr. 3307/28.04.2011. Toate aceste demersuri ale intimatei au fost nefructoase, întrucât comunicarea prin poștă a fost deficitară.
În ce privește ultimul acte de executare comunicat, respectiv somația nr._/05.04.2013, în sumă totală de 32.881,86, instanța reține că aceasta a fost comunicată prin poștă, contestatorul semnând de primire și luând la cunoștință de cuantumul creanței, după ce acestuia i-au fost reținute prin poprire în bancă diferite sume.
Prin urmare, date fiind numeroasele acte de executare întreprinse de intimată nu se poate susține că a operat termenul de prescripție a a executării silite, motiv pentru care instanța nu poate primi nici excepția prescripției executării silite.
Din aceste motive instanța va respinge contestația la executare formulată de contestatorul Mânzărescu L., cu domiciliul procesual ales în A., ., ., județul A., la Societatea civilă de avocați „Hosszu, I., Gera, P. și Asociații”, în contradictoriu cu intimata de A.N.A.F. – A.N.V.- Direcția de A. și Operațiuni Vamale Timișoara, cu sediul în Timișoara, . nr.89, ..
Fără cheltuieli de judecată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de nelegalitate a actului constatator nr._/09.11.2005, încheiat de A.N.A.F. – A.N.V.- Direcția de A. și Operațiuni Vamale A..
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul Mânzărescu L., cu domiciliul procesual ales în A., ., ., județul A., la Societatea civilă de avocați „Hosszu, I., Gera, P. și Asociații”, în contradictoriu cu intimata de A.N.A.F. – A.N.V.- Direcția de A. și Operațiuni Vamale Timișoara, cu sediul în Timișoara, . nr.89, ..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare, apel ce se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 23.09.2013.
Președinte Grefier
C. C. A. R. M.
Red/dact/CCA./.RM/27.09.2013
4 ex/2 comunicări
Se . L., cu domiciliul procesual ales în A., ., ., județul A., la Societatea civilă de avocați „Hosszu, I., Gera, P. și Asociații”,
- intimata de A.N.A.F. – A.N.V.- Direcția de A. și Operațiuni Vamale Timișoara, cu sediul în Timișoara, . nr.89, ..
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Acordare personalitate juridică. Încheierea nr. 5210/2013.... → |
|---|
