Contestaţie la executare. Sentința nr. 2330/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2330/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 2330/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2330
Ședința publică din 30.04.2014
Președinte: H. Ș.
Grefier: M. J.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, contestația la executare formulată de contestatorii M. R. și M. A. în contradictoriu cu intimata .>
Văzând că mersul dezbaterilor a fost consemnat prin încheierea de ședință din data de 23.04.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pentru motivele arătate s-a amânat pronunțarea pentru termenul din 30.04.2015.
INSTANȚA
În deliberare asupra cererii civile de față, constată următoarele:
P. contestația înregistrată la această instanță sub nr._ /08.10.2014, contestatorii M. R. și M. A. în contradictoriu cu intimata . solicitat anularea tuturor formelor de executare din dosarul execuțional nr. 249/2014 al B. B. C., cu cheltuieli de judecată.
În motivare, au arătat că intimta . are calitatea de creditoare deoarece au încheiat contractul ipotecar cu . li s-a comunicat nicio dovadă a calității de creditoare a intimatei. Chiar dacă ar împlini această lipsă în acest dosar, nu avea dovedită calitatea la data încuviințării executării silite, astfel că sunt nule toate actele de executare.
Dreptul de a cere executarea silită a creanței este prescris. Astfel, contractul de credit nr. SJ CC 155/3863/28.07.2008 și cel de ipotecă autentificat sub nr. 1266/28.07.2008 au fost semnate în anul 2008, fiind aplicabile prevederile Codului civil de la 1864 și ale Decretului nr. 167/1958. Ipoteca se stinge prin stingerea obligației principale. Contractul de credit ipotecar este titlu executoriu și prescripția dreptului la executare silită începe să curgă de la scadența ratelor restante. Dacă creditorul nu a început executarea silită în termenul de 3 ani și nici nu a întrerupt prescripția, consideră că s-a prescris dreptul la executarea silită al acestuia. Așa fiind, obligația principală fiind prescrisă atrage după sine și stingerea ipotecii, ca drept accesoriu.
Au contestă cuantumul sumei de 1.131.066,60 lei reprezentând împrumut nerestituit și cheltuieli de judecată, în acte nefiind indicat modul de calcul al creanței. Astfel, creanța nu este certă deoarece suma nu rezultă din titlul de executare, creditul fiind în euro, intimata trebuind să depună la dosarul de executare un mod de calcul din care să rezulte conversia valutară, cât și calculul dobânzilor, penalităților și comisioanelor.
În drept, a invocat art. 453, 711 alin. 1, 3, art. 5, art. 201 din Legea nr. 71/2011, art. 6, art. 18 din Decretul nr. 167/1958, Decizia ÎCCJ nr. 1/2014 privind prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, art. 1800 alin. 1 pct. 1 C.civ., art. 1864, art. 622 alin. 2 C.p.c.
P. întâmpinare (f. 41-45), intimata a invocat excepția tardivității contestației la executare, iar pe fond a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
Referitor la excepția tardivității, a arătat că această contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă. Potrivit dovezii de înmânare, somația imobiliară a fost comunicată la data de 19.09.2014, termenul legal de contestare a acesteia împlinindu-se la data de 05.10.2014, termenul prelungit până la data de 06.10.2014, fiind prima zi lucrătoare. În condițiile în care contestația astfel formulată a fost înregistrată la data de 08.10.2014, respectiv după data la care s-a împlinit termenul legal, se impune respingerea acesteia ca tardiv introdusă.
Pe fondul cauzei, a arătat că în data de 28.07.2008 între BCR SA și . (fostă R.M.L. OIL SRL) a fost încheiat contractul de credit nr. A. SJ CC 155/3863, modificat și completat prin Actul adițional nr. A. SJ CC 155/3863/a/22.07.2009, actul adițional nr. A. SJ CC 155/3863/b/20.08.2009 și actul adițional nr. A. SJ CC 155/3863/c/18.09.2009. Totodată, a fost încheiat contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1266/28.07.2008 de către BNP I. B.. Banca Comercială Română SA a cesionat către K. SA creanța împreună cu garanțiile aferente acesteia, conform contractul de cesiune de creanțe din data de 18.12.2013.
Cu privire la cesiune, atât societatea debitoare, cât și garanții ipotecari au fost notificați prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire. Totodată, au fost îndeplinite formalitățile de înscriere a cesiunii de creanțe în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, dovada îndeplinirii acestora fiind făcută prin aviz nr. 2013-_-FCR.
Întrucât împotriva societății debitoare Cromatic Doll SRL a fost deschisă procedura insolvenței, a fost înaintată cererea de executare a contractului de ipotecă către B. B. C., fiind constituit dosarul execuțional nr.249/2014. P. încheierile pronunțate în data de 19.06.2014 în dos. nr._, respectiv în data de 17.09.2014 în dos. nr._/55/2014 au fost admise cererile de încuviințare a executării silite a garanților ipotecari M. R. și M. A..
Încheierile de încuviințare a executării silite au avut în vedere calitatea sa de creditoare, acest lucru fiind verificat atât de către executorul judecătoresc, cât și de către instanța de judecată. Mai mult, la data de 04.03.2013, a procedat la notificarea debitorilor, comunicând de asemenea înscrisurile doveditoare a calității.
Cu privire la prescripția dreptului de a cere executarea silită, cursul prescripției se întrerupe pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei și pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent. Cererea de executare silită a fost înregistrată la data de 14.05.2014, acesta reprezentând momentul începerii executării silite. Din înscrisurile atașate, ultima plată a creditului restant a fost efectuată la data de 12.08.2011, iar cererea de executare silită a fost înregistrată pe rolul biroului executorului judecătoresc în data de 14.05.2014, respectiv în cadrul termenului de prescripție, acesta fiind întrerupt.
Referitor la cuantumul sumei de 1.131.066 lei, prin somația comunicată acestora s-a indicat că aceasta cuprinde împrumut nerestituit și cheltuieli de executare. Intimata a devenit creditor la data de 18.12.2013, iar creanța preluată de la creditorul inițial BCR SA este în cuantum de 1.109.527 lei conform anexei nr. 1A la Contractul de cesiune de creanțe nr. 251/18.12.2013 privind debitorii cedați. Restul creanței reprezintă cheltuieli de executare, cum de altfel este menționat în somația comunicată. Astfel, această sumă a fost calculată de către bancă și transmisă intimatei la momentul cesiunii de creanței intervenite.
În drept, a invocat art. 205, 708 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ.
P. răspunsul la întâmpinare (f.147), contestatorii au solicitat respingerea excepției tardivității, acțiunea fiind formulată în termenul legal de 15 zile. Astfel, contestația a fost depusă la oficiul poștal prin scrisoare recomandată la data de 03.10.2014.
Referitor la prescripția dreptului de a cere executarea silită, au arătat că intimata nu a făcut dovada întreruperii termenului de prescripție. A depus la dosar doar o adresă emisă de . care se indică data și valoarea ultimei plăți, anume 12.08.2011 - 428,55 lei. Se impune a fi depusă la dosarul cauzei dovada efectivă a achitării presupusei sume de mai sus, în vederea verificării existenței acestei plăți, inclusiv a persoanei care a efectuat această plată.
Referitor la modul de calcul al creanței, au arătat că intimata nu a depus un calcul al creanței urmărite. P. întâmpinare, aceasta face trimitere la contractul ce cesiune precum și la adresa a BCR SA, însă nu rezultă modul în care s-a ajuns la suma urmărită.
În probațiune, se depun înscrisuri: certificat de atestare fiscală din 24.09.2014 (f.5), somație imobiliară din 17.09.2014 (f.6), încheierea nr. 6161/19.06.2014 (f.7-8), încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 25.06.2014 (f.9), contract de ipotecă autentificat sub nr. 1266/28.07.2008 de către BNP I. B. (f 10-.11, f.87-89, 140-142), contract de credit nr. A. SJ CC 155/3863/28.07.2008 (f. 12-16), act adițional nr. A. SJ CC 155/3863/a/22.07.2009 (f. 17), act adițional nr. A. SJ CC 155/3863/b/20.08.2009 (f. 18), act adițional nr. A. SJ CC 155/3863/c/18.09.2009 (f. 19-20), condiții generale la actul adițional nr. A. SJ CC 155/3863/c/18.09.2009 (f. 21-24), somația imobiliară emisă de către B. B. C. în dos. ex. 249/2014 și dovada comunicării (f. 46-49, 99-102), contract de cesiune creanțe de creanțe nr. 251/18.12.2013 (f.50-63, 103-116), extras arhivă electronică (f. 71-73), notificarea cesiunii de creanțe către contestatori și dovada comunicării (f.74-78, 127-131), cererea de executare silită a contestatorilor înregistrată la B. B. C. la data de 25.05.2014 (f.79, 132), încheierile de încuviințare a executării silite din data de 19.06.2014 în dos. nr. 9670/55/201 și 17.09.2014 în dosarul nr._/55/2014 (f. 80-84, 133-137), situația conturilor credit Cromatic Doll SRL la data de 17.12.2013 emisă de către BCR SA (f.85-86, 138-139), adresa nr. 2305/20.04.2015 a BCR SA și extrase de cont (f.161-210).
La dosarul instanței a fost atașat dosarul execuțional nr. 249/ex/2014 al B. C. B., conform art. 716 alin. 2 C.p.c.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Între . Oil SRL (ulterior .), în calitate de debitoare, alături de contestatori, în calitate de granați, pe de parte, și Banca Comercială Română S.A, în calitate de creditoare, s-a încheiat contractul de credit bancar nr. A. SJ CC 155/3863/28.07.2008 (f. 12-16, 21-24), pentru o linie de credit de 200.000 euro, ce trebuia rambursat până la data de 22.07.2009 (art. 7.1-f. 12 verso).
P. contract de ipotecă autentificat sub nr. 1266/28.07.2008 de către BNP I. B. (f 10-.11, f.87-89, 140-142), împrumutul a fost garantat de către contestatori cu un imobil.
Ulterior, prin actele adiționale nr. A. SJCC155/3863/a/22.07.2009 (f. 17), nr. A. SJCC155/3863/b/20.08.2009 (f. 18) și nr. A. SJCC155/3863/c/18.09.2009 (f. 19-20) data scadenței a fost decalată succesiv, prin ultimul act fiind stabilită restituirea eșalonată a creditului, în 4 rate, ultima dată scadentă fiind 15.01.2010 (f. 20).
P. contractul de cesiune nr. 251/18.12.2013, creanța este cesionată către intimată (f.50-63, 103-116), cesiune înscrisă în Arhivă Electronică de Granații Reale Mobiliare (f. 71-73) și notificată către contestatori (f.74-78, 127-131).
Conform adresei nr. 2305/20.04.2015 a BCR SA (f. 161) și extraselor de cont (f. 162-210), ultimele plați în numerar, prin depunerea unor sume în contul debitului, a fost realizată la data de 15.03.2010 în sumă de 3.500 euro și 19.03.2010 în sumă de 150 euro, din care la data de 22.03.2010 sunt încasați electronic suma de 3.650 euro, rămânând în cont suma de 100 euro (f. 207). Ulterior, la mai bine de un an, la data de 12.08.2011, sunt încasați automat, electronic (prin sistem informatic), suma disponibilă în cont de 100 euro (f. 161 și 208).
La data de 25.05.2014 intimata se adresează executorului judecătoresc pentru demararea executării silite (f. 1 d.e).
Împotriva executării silite contestatorii au invocat 3 motive de nulitate, anume lipsa calității de creditoare a intimatei, faptul că suma urmăriră nu reprezintă o creanță certă și că a intervenit prescripția executării silite.
În ce privește cesiunea creanței, la dosar există dovada acestei transmiteri, iar referitor la notificarea cesiunii, instanța a reține că intimata a făcut dovada comunicării cu scrisoare recomandată, cu data poștei de 07.03.2014 și 10.03.2014 (f. 75-78), precum și dovada publicității acesteia prin înscrierea în arhiva electronică, acte care asigură opozabilitatea acesteia. Mai mult, în măsura în care contestatorii nu au achitat nicio rată către creditorul inițial după cesiune, invocarea acestuia aspect nu este justificat prin producerea vreunei vătămări, ci constituie doar o valorificare a culpei constând în neexecutarea obligației de plată. P. urmare, instanța nu poate reține acest motiv de nulitate.
Referitor la întinderea creanței executate, art. 663 alin. 2 și alin. C.proc.civ. prevede că „Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.” În speță, contestatorii au invocat lipsa caracterului cert, însă creanța rezultă dintr-un contract însușit și recunoscut de către părți, existența și valabilitatea acestuia nefiind contestată de părți, astfel că creanța are un caracter cert. De fapt, contestatorii contestă caracterul lichid al creanței prin afirmația că nu este indicat un mod de calcul. În ce privește cuantumul, deci caracterul lichid, instanța arată că suma este determinată sub aspectul debitului principial și este determinabilă sub aspectul dobânzii, în sensul textului de lege. Astfel, debitul a fost de 200.000 euro, la care se adaugă dobânda conform art. 5.1-5.3 sau dobânda penalizatoare în caz de întârziere la plată, conform art. 5.5, plus comisioanele prevăzute la pct. 6.1 (f. 12 verso), aspecte modificate prin actele adiționale, semnate și însușite de contestatori. Deci, titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea debitului, în înțelesul legii. În cazul în care debitorul contestă această întindere trebuie să precizeze care sunt elementele care au determinat un calcul greșit, iar dacă invocă achitare parțială sau totală a debitului, trebuie să producă dovezi în acest sens. Debitorii nu au adus nicio probă în sensul că dobânda ar fi fost calculată eronat și nici nu au arătata ce sumă a fost efectiv achitată pentru stingerea parțială a debitului, deși le revenea sarcina probei, conform art. 249 C.p.c. Indiferent de moneda în care se va achita, suma executată trebuie să reprezinte creditul datorat. Pe cale de consecință, instanța nu poate reține simplele afirmații sumare ale debitorilor în sensul că acest cuantum nu ar reprezenta o creanță certă și lichidă, afirmațiile rămânând simple susțineri nedovedite.
Cu privire la excepția prescripției dreptului de a obține executarea silită, instanța arată că, într-adevăr, executarea este supusă procedurii de la data începerii executării silite, conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 (sub aspectul actelor de executare și al procedurii din contestația de față), însă termenele de prescripție începute sub vechea lege sunt supuse acestei legi, în conformitate cu principiul previzibilității legii. În acest sens este și art. 6 din Legea nr. 76/2012 și art. 201 din Legea nr. 71/2011. Mai mult, art. 710 din Noul C.p.c. face trimitere la Codul civil, care la data începerii cursului prescripției nu era în vigoare. De asemenea, actul întrerupător de executare din anul 2011, invocat de intimată, s-a petrecut tot anterior intrării în vigoare a codului de procedură civilă. De altfel, vechea soluție legislativă de la art. 405 și art. 4052 C.p.c. de la 1865 a fost preluată și în noul cod la art. 705 și art. 708 C.p.c. Astfel, prescripția și întreruperea cursului acesteia trebuie analizate raportat la codul de procedură civilă de la 1865. Sub aspectul incidenței art. 16 din Decretului nr. 167/1958 privitor la întreruperea cursului prescripției, instanța arată că lit. a și b privesc strict dreptul al acțiune în sens material, deci nu sunt incidente în cauză, doar lit. c privind executarea silită, deci incident la situația din speță.
Cu privire la dreptul de creanță, art. 405 alin. 1 și alin. 2 C.proc.civ. prevedea că „dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel” și că „termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.”
În speță, creditul a devenit scadent prin stabilirea ultimei rate ce trebuia achitate, anume la data de 15.01.2010 (f. 20). La această dată s-a născut și dreptul de a cere executarea silită, contractul de credit și de ipotecă fiind titluri executorii. P. urmare, termenul de prescripție de 3 ani s-ar fi împlinit la data de 15.01.2013.
În privința împlinirii acestui termen, trebuie cercetat dacă nu a intervenit cauza de întrerupere invocată de către intimată, anume efectuarea unui act voluntar din partea debitorilor la data de 12.08.2011. Într-adevăr, art. 4052 alin. 1 lit. a C.pro.civ. prevede că „cursul prescripției se întrerupe pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei”, iar lit. b „pe data depunerii cererii de executare”, efectul juridic fiind prevăzut de alin. 2 al aceluiași articol, anume „după întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție.” În ce privește art. 16 lit. c din Decretul nr. 167/1958, „prescripția se întrerupe (...) printr-un act începător de executare.”
În speță, ultimul actul material voluntar de care face vorbire intimata, anume de plată a unei sume în contul debitului, s-a realizat la data 19.03.2010 (prin depunerea la casierie a sumei de 150 euro). Această plată este, într-adevăr, un act anterior demarării executării silite în executarea obligației de plată, implicit un act de recunoaștere a creanței prevăzute în titlul executoriu deoarece implică manifestarea de voință a părții. În schimb, tragerea de către creditoare, automat, prin sistem electronic, a unui rest rămas de 100 euro la data de 11.08.2011, nu implică nicio manifestare de voință din partea debitorilor, această manifestare realizându-se de fapt la data depunerii acestei sume. Deci simpla virare a sumei, exclusiv de către creditoarea de la acel moment (11.08.2011), la 17 luni de la ultima plată (19.03.2010), deși debitul devenise în întregime scadent (15.01.2010) reprezintă doar voința creditoarei și nu este un act al debitorului de întrerupere a cursului prescripției executării silite. De asemenea, primul act de executare al creditoarei a fost la data de 25.05.2014 prin înregistrarea cererii de executare silită la B. B. C., în înțelesul art. 16 lit. c din Decretul nr. 167/1958, astfel cum acest text de lege a fost analizat în doctrină, care a stabilit că se referă la acte de executare care manifestă însăși dreptul de a cere executare silită, care demarează cu însăși cererea de executare silită și continuă cu acte precum poprirea, aplicarea sechestrului, etc.
P. urmare, neputându-se reține efectul întrupător al termenului de prescripție prin actul din data de 11.08.2011, acesta s-a împlinit anterior introducerii cererii de executare din data de 25.05.2014, anume la data de 15.01.2013. Față de acestea, instanța va admite cererea sub acest aspect și va anula, pe cale de consecință, actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 249/2014 al B. B. C..
În baza art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, instanța va dispune restituirea către contestatori a taxei judiciare de timbru de 1.000 lei, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În ce privește onorariul de avocat, solicitat de contestatori în cuantum de 50.000 lei, art. 451 alin. 2 prevede că „Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.” Astfel, aceste cheltuieli trebuie să fie nu numai efective, dar și necesare și rezonabile. Aprecierea în concret a instanței nu trebuie să fie una discreționară, ci trebuie să aibă la bază criterii precum dificultatea, amploarea și durata cazului, timpul petrecut cu procedurile și volumul de muncă efectiv depus, colaborarea cu experți sau specialiști, nivelul instanței în fața căreia se desfășoară procesul. Instanța are în vedere pe de o parte miza procesului (executarea unei creanțe de 1.109.527 lei), însă de pe altă parte volumul redus de muncă din cauza de față (invocarea a trei motive de nulitate prin redactarea unei cereri, motive reiterate prin răspunsul la întâmpinare și concluziile scrise, redactate concis), complexitatea (contestație la executare și motivele de drept invocate), administrarea doar a probei cu înscrisuri (parte din acestea în urma adresei instanței și parte regăsindu-se în dosarul de executare), soluționarea cauzei la două termene de judecată, reținerea ca întemeiat doar a unui motiv de nulitate invocat. Față de acesta, instanța apreciază că un onorariu într-un cuantum rezonabil și echitabil de 5.000 lei este proporțional cu obiectul cauzei, modul de soluționare și munca efectiv depusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂ ȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorii M. R., având CNP_, domiciliat în comuna Șiria, .. 453, jud. A. și M. A., având CNP_, domiciliată în comuna Șiria, .. 325, jud. A., ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat M. C. situat în A., . M., nr. 3, . în contradictoriu cu intimata . prin CUI_, înregistrată la ORC sub nr. J_, cu sediul în București, .. 1, etaj 10, sector 4.
Anulează actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 249/2014 al B. B. C..
Obligă intimata la plata către contestatori a cheltuielilor de judecată în sumă de 5.000 lei.
Dispune restituirea către contestatori a taxei judiciare de timbru de 1.000 lei.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea se va depune la judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din data de 30.04.2015.
Președinte,Grefier,
H. Ș. M. J.
Red./tehn./HȘ/MJ/02.06.2015
6 ex./3 . comunică cu:
M. R.
M. A., ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat M. C. situat în A., . M., nr. 3, .
. sediul în București, .. 1, etaj 10, sector 4
După rămânerea definitivă se comunică cu B.E.J. B. C., cu sediul în A., ., nr. 41, jud. A., conform art. 719 alin. 4 C.p.c.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2218/2015. Judecătoria ARAD | Cauţiune. Încheierea nr. 2230/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
