Contestaţie la executare. Sentința nr. 9780/2012. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9780/2012 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 30-10-2012 în dosarul nr. 9780/2012
ROMANIA
JUDECATORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR. 12._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9780
Ședința publica din 30 octombrie 2012
Președinte: A. O.
Grefier: N. B.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatoarea M. S. L. în contradictoriu cu intimata Direcția V., S. Urmărire V. a Municipiului A..
La apelul nominal se prezintă reprezentanta contestatoarei, avocat B. D., din Baroul A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei.
Acțiunea este legal timbrată cu taxa judiciară de timbru, în cuantum de 41 lei și timbrul judiciar, în valoare de 1,5, lei.
Se constată depusă, prin serviciul registratură, de către contestatoare, în data de 17.10.2012, precizare de acțiune, care a fost comunicată cu intimata; față de precizarea de acțiune, se pune în vedere reprezentantei contestatoarei, în temeiul art. 129 alin. 4 C. pr. civ., să aducă lămuriri, în sensul de a arăta dacă formulează plângere contravențională propriu-zisă sau solicită anularea proceselor verbale pe calea contestației la executare; reprezentanta contestatoarei arată că-și menține contestația, astfel cum a fost formulată și precizată; instanța invocă excepția inadmisibilității capătului de cerere prin care se solicită anularea proceselor verbale de contravenție, avându-se în vedere că anularea ce se cere este admisibilă doar în ipoteza în care titlul ce se atacă nu este atacabil printr-o cale specială, iar în speță se poate face plângere contravențională; reprezentanta contestatoarei solicită disjungerea acestui capăt de cerere și judecarea într-un alt dosar; depune jurisprudență relevantă în acest sens. Față de aceea că disjungerea nu se poate dispune decât în ipotezele prescrise de art. 165, 120, 63, 55, 57 și 135 C. pr. civ., precum și față de aceea că prevalează excepția indamisibilității, care are un efect peremptoriu, cererea contestatoarei se respinge.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul de fondul cauzei.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea contestației la executare, astfel cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată, solicitând să se aibă în vedere că titlul executoriu ce face obiectul prezentului dosar a fost emis după comunicarea celuilalt titlu, din 10.11.2010, că după 2 ani intimata susține că mai sunt 4 titluri neplătite, iar în februarie, când contestatoarea a plătit impozite, a primit un înscris unde erau trecute „rămășite 0”, iar prin sentința nr. 6303/08.06.2011, Judecătoria A. a anulat celălalt titlu executoriu.
INSTANȚA
În deliberare asupra cererii de față, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.08.2012, sub nr. de dosar 12._, contestatoarea M. S. L. în contradictoriu cu intimata Direcția V., S. Urmărire V. a Municipiului A., a solicitat instanței, ca prin sentința pe care o va pronunța, să dispună anularea titlului executoriu nr._/22.10.2010 și a somației nr._/22.10.2010, emise de intimată.
În motivare se arată că, la data de 13.08.2012, intimata a comunicat contestatoarei adresa nr._/08.08.2012, prin care a notificat-o că figurează în evidențele fiscale cu o rămășiță de plată de 400 lei, natura obligației bugetare fiind „parcare amenzi”, prin aceeași adresă aducându-i la cunoștință obligația asigurării construcțiilor împotriva dezastrelor naturale.
Întrucât contestatoarea știa că nu are datorii la bugetul local, achitându-și toate obligațiile fiscale pe anul în curs, în data de 23.08.2012 s-a deplasat la sediul intimatei, unde i s-a comunicat titlul executoriu nr._/22.10.2010 și somația nr._/22.10.2010, emise de intimată, conform adeverinței întocmită la sediul acesteia, cu nr._/23.08.2012. Față de aceste împrejurări, contestatoarea nu înțelege de ce i se comunică despre emiterea somației de plată și a titlului executoriu, după o perioadă atât de lungă de timp, de la data la care ar fi staționat fără tichet de parcare. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât, în cursul anului 2010, după data de 22.10.2010, când a fost emis prezentul titlu executoriu, i s-a comunicat un alt titlu executoriu, cu nr._/10.11.2010 și somația nr._/10.11.2010, pe care le-a contestat în instanță. Dacă titlul executoriu care face obiectul prezentei contestații, a fost emis anterior titlului executoriu nr._/10.11.2010, este inexplicabil faptul că acesta nu a fost comunicat odată cu titlul executoriu emis ulterior și care a fost contestat în dosarul nr._/55/2010 al Judecătoriei A., fiind admisă contestația la executare, în data de 08.06.2011.
În drept se invocă dispozițiile art. 172-173 C. pr. civ..
Intimata formulează întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației la executare, relevând că procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor au fost comunicate de către organele care au întocmit aceste procese, Direcției V. a Primăriei Municipiului A., în vederea luării în evidențele fiscale a sumelor datorate cu titlu de amendă, de către contestatoare și a încasării sumelor respective.
Procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor au fost comunicate în conformitate cu prevederile art. 39 alin. 2 din OG nr. 2/2001. Ca urmare a neachitării sumelor prevăzute, de către contestatoare, compartimentul de specialitate al organului fiscal a emis actele de executare silită, în dosarul de executare nr._/2012, în conformitate cu prevederile OG nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală republicată, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere, că prin neatacare, acestea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Conform celor afirmate de contestatoare, în anul 2010, organul fiscal a emis titlul executoriu și somația nr._/22.10.2010, care au fost comunicate în conformitate cu prevederile legale, după cum se poate observa și din dosarul execuțional, depus la dosarul cauzei.
Or, în contestația la executare formulată, nu s-a prezentat niciun motiv, de fapt sau de drept, legat de nelegalitatea actelor de executare.
Prin precizarea de acțiune depusă în data de 17.10.2012, contestatoarea solicită și anularea proceselor verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, depuse la dosarul cauzei, odată cu copia dosarului execuțional de intimată și anume: procesul verbal . nr. 1155/05.08.2010, procesul verbal . nr._/11.05.2010, procesul verbal . nr. 3500/07.06.2010 și procesul verbal nr. 1154/05.08.2010.
Contestatoarea arată că, până la momentul depunerii la dosarul cauzei a proceselor verbale mai sus indicate, nu a avut cunoștință de existența acestora, întrucât niciunul dintre aceste procese verbale nu i-au fost comunicate în conformitate cu prevederile legale în vigoare, astfel că nu a avut posibilitatea legală de a le contesta, conform art. 31 și 32 din OG nr. 2/2001.
Potrivit art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie, dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului, în termen de 1 lună, de la data aplicării sancțiunii.
Intimata nu a făcut dovada că au fost comunicate procesele-verbale contestatoarei, ci a depus la dosar copii ale unor „dovezi de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului verbal de constatare”, prin afișare, însă nu există nicio dovadă că a fost înștiințată contestatoarea pentru a ridica procesele verbale de la oficiul poștal, așa cum la data de 13.08.2012, intimata i-a comunicat adresa nr._/08.08.2012, prin care a notificat-o că figurează în evidențele fiscale, cu o rămășiță de plată de 400 lei. Contestatoarea precizează că semnătura de pe confirmarea de primire de la fila 34 nu îi aparține, nefiindu-i comunicat niciunul din procesele verbale din dosarul execuțional.
În consecință, contestatoarea solicită să se constate că sunt incidente dispozițiile art. 14 alin. 1 din OG nr. 5/2001, sancțiunea amenzii contravenționale fiind prescrisă, întrucât procesele verbale de constatare a contravenției nu i-au fost comunicate în termen de 1 lună de la de la data aplicării sancțiunilor, dovezile comunicării, depuse la dosar fiind nule, întrucât au fost întocmite fără a exista dovada imposibilității comunicării proceselor verbale, dar și fără a se afișa efectiv procesele verbale pe ușa apartamentului.
Contestatoarea solicită anularea proceselor verbale și pentru că nu sunt reale susținerile intimatei că mașina cu nr. de înmatriculare_ a staționat neregulamentar în locurile indicate în procesele verbale.
Se mai arată că intimata i-a comunicat nu are datorii la bugetul local, contestatoarea și soțul său achitând toate obligațiile fiscale pe anul în curs, după cum rezultă din chitanța AR XWF_/02.02.2012, unde sunt menționate debitele curente achitate, iar la rubrica „rămășite” este trecut 0 lei.
Pentru toate acestea, contestatoarea solicită anularea titlului executoriu nr._/22.10.2010 și a somației nr._/22.10.2010 emise de intimată, dar și a proceselor verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, mai sus arătate.
În probațiune se depun, în copie, înscrisuri, semnate pentru conformitate cu originalul: dosarul execuțional privind pe M. S. L., chitanța pentru creanțele bugetelor locale . XWF nr._, sentința civilă nr. 6303/08.06.2011, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._/55/2010, sentința civilă nr. 2668/16.03.2011, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele.
La 23.08.2012 i s-au comunicat contestatoarei somația nr. 2 6358/2010 și titlul executoriu nr. 2 6358/2010 (f. 5). Potrivit acestora s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de plată a sumei de 400 de lei, cu titlu de amenzi contravenționale.
Procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor din 5.08.2010, 11.05.2010, 7.06.2010 (f. 5, 13, 15, 17, dos. ex.) au fost comunicate prin afișare, respectiv cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire (f. 6, 14, 16, 18, dos. ex.).
Contestația la executare, astfel cum a fost precizată la termenul din 30.10.2012, este în parte inadmisibilă, în parte nefondată.
Astfel, s-a solicitat, pe calea prezentei ”anularea proceselor verbale de constatare și sancționare a contravențiilor depuse la dosarul cauzei”; or, conform art. 172 alin. 3 C. pr. fisc., contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege, iar conform art. 31 din OG nr. 2/2001 împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate formula plângere contravențională. Așa fiind, rezultă că este inadmisibil ca, în cadrul contestației la executare, să se pronunțe anularea procesului verbal de contravenției, o astfel de măsură presupunând o judecată separată, cu reguli procedurale proprii și îndreptată împotriva organului din care face parte agentul constatator. Împrejurarea că, potrivit celor susținute de contestatoare, doar odată cu depunerea dosarului execuțional a luat cunoștință de existența acestora nu este de natură să conducă la o concluzie contrară cu privire la calea procedurală de urmat.
Pe de altă parte se constată că solicitarea de anulare a actelor sancționatoare s-a întemeiat, în esență, pe critica referitoare la necomunicarea acestora în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii și pe dispozițiile art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001, alături de contestarea generică a comiterii faptelor contravenționale. Această apărare, dacă se dovedește întemeiată, nu afectează valabilitatea proceselor verbale de sancționare și constatare a contravențiilor, astfel că soluția ce o reclamă nici nu este anularea lor, ci afectează caracterul lor executoriu, care se prescrie. De aceea ea va fi analizată în cadrul prezentei proceduri, de vreme ce în discuție este adusă chiar posibilitatea legală de executare a sancțiunilor aplicate, din perspectiva textului mai sus arătat.
În concret, nu este întemeiată obiecția referitoare la necomunicarea proceselor verbale de constatare și sancționare a contravențiilor în termen de o lună.
Astfel în privința a trei dintre acestea se observă că au fost comunicare prin afișare la domiciliul contestatoarei, iar un altul prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (f. 6, 14, 16, 18 dos. ex.). Aceaste modalități de comunicare sunt consacrate de art. 25 și art. 27 din OG nr. 2/2001 coroborate cu art. 100 C. pr. civ., incident în speță în baza art. 47 din OG nr. 2/2001, iar combaterea celor acolo înscrise ca fiind constatări personale ale agentului intrumentator nu se poate realiza decât prin înscrierea în fals, așa cum prescrie art. 100 alin. 4 C. pr. civ., nefiind suficiente simple afirmații conform cărora la domiciliul contestatoarei este prezentă întotdeauna o persoană; la fel, nu este de esența comunicării cu confirmare de primire înmânarea actului comunicat către destinatarul său, acesta putând fi remis oricărei persoane ce se află la domiciliul său, neputându-se constata, prin urmare, nulitatea comunicării doar în considerarea afirmației contestatoarei că nu-i aparține semnătura aplicată pe confirmarea de primire.
Apoi, procedurii de afișare ca modalitate de comunicare a procesului verbal de constatate și sancționare a contravențiilor nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 19 alin. 2 din OG nr. 2/2001, iar în speță nu se relevă din niciun înscris ori vreo altă probă aceea că persoanele care au subscris procesele verbale de afișare ar avea și calitatea de agenți constatatori.
Nu au aptitudinea de a atrage nulitatea executării silite nici considerațiile referitoare la desfășurarea altor litigii între contestatoare și intimată, ori între contestatoare și organul din care fac parte agenții constatatori, și nici împrejurarea că, la o dată anterioară, s-a mai comunicat aceleiași contestatoare un titlu executoriu, ce consemna o altă datorie, câtă vreme, conform art. 131 C. pr. fisc., dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, neexistând vreo obligație a acelorași organe de a emite o somație precum cea dedusă judecății odată cu alte somații, destinate satisfacerii altor creanțe; de asemenea, nu există temei spre a sancționa intimata cu anularea executării pentru aceea că nu ar fi înștiințat-o amiabil, suplimentar și anterior emiterii somației pe contestatoare în privința faptului că datorează suma de 400 de lei reprezentând amendă contravențională.
Ca urmare, văzându-se și art. 174 C. pr. fisc., va fi respinsă prezenta contestație, în parte ca indamisibilă, și în parte ca nefondată.
În baza art. 274 C. pr. civ. se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea proceselor verbale de constatare și sancționare a contravențiilor,
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea M. S. L., cu domiciliul în A., Calea A. V., nr. 202, ., ., în contradictoriu cu intimata Direcția V., S. Urmărire V. a Municipiului A., cu sediul în A., ., jud. A., împotriva executării silite ce face obiectul dos. ex. nr._/2010 al intimatei, în parte ca inadmisibilă, în parte ca nefondată.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la executare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.10.2012.
Președinte, Grefier,
A. O. N. B.
Red./Tehn./AO/NB/28.11.2012
4 ex./2 .="BodyText"> Se comunică cu:
- contestatoarea M. S. L., cu domiciliul în A., Calea A. V., nr. 202, ., .
- intimata Direcția V., S. Urmărire V. a Municipiului A., cu sediul în A., ., jud. A.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3198/2013. Judecătoria... | Grăniţuire. Sentința nr. 5829/2012. Judecătoria ARAD → |
|---|
