Legea 10/2001. Sentința nr. 4894/2012. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4894/2012 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 22-05-2012 în dosarul nr. 4894/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4894
Ședința publică din 22 mai 2012
Președinte: H. B.
Grefier: A. Craițar
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta F. S. împotriva pârâtului M. Finanțelor P., prin Direcția G. a Finanțelor P. a județului A., având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal se prezintă reclamanta, asistată de avocat O. S. din cadrul Baroului A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 50 al. 21 din Legea nr. 10/2001.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantei depune la dosar copia sentinței civile nr. 5099/26.10.2005 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr. 1364/2005, încheierea nr._/CF/2007 și extrasul CF nr._ A..
Se pune în discuție excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea excepției
Instanța respinge excepția autorității de lucru judecat, pentru motivele care vor fi arătate în motivarea prezentei hotărâri.
Nefiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria A. la data de 20.01.2012, reclamanta F. S. a solicitat instanței obligarea pârâtului M. Finanțelor P., prin Direcția G. a Finanțelor P. a județului A., la plata sumei de 45.000 Euro sau echivalentul în lei la data rămânerii definitive a hotărârii, reprezentând valoarea de piață a apartamentului nr. 22, situat în A., .. 19, înscris în CF nr. 35.183 A., cu nr. top. 7633/1393; 239/b.2/XXII, fost proprietatea sa tabulară, actualmente proprietatea statului, după desființarea prin hotărâre judecătorească irevocabilă a titlului său, valoarea solicitată urmând a fi stabilită prin expertiză tehnică judiciară, în condițiile art. 501 din Legea 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea 1/2009; cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În motivare, reclamanta a arătat că, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 2774/1997 încheiat cu . reprezentarea Statului Român, a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 22, identificat anterior, cu titlu de cumpărare, drept întabulat în cartea funciară individuală.
În anul 2003, reclamanta și ceilalți proprietari din imobilul de la adresa de situare a apartamentului, au fost acționați în judecată de persoana îndreptățită la restituire, Episcopia R. Catolică Oradea, și, după un lung șir de litigii, prin sentința civilă nr. 5099 pronunțată de Judecătoria A. la data de 26.10.2005, în rejudecare, în dosarul nr. 1364/2005, acțiunea a fost admisă, iar contractul de vânzare cumpărare declarat nul absolut. Soluția a fost confirmată de Tribunalul A. prin decizia civilă nr. 109/A în dosarul nr. 515/A/2006 și de Curtea de Apel Timișoara prin decizia pronunțată în dosarul nr._ la 25.10.2006.
Ulterior, dată fiind situația incertă a imobilului, constând în aceea că, deși revendicantul a obținut soluția favorabilă, s-a restabilit doar situația de CF, în sensul reînscrierii dreptului de proprietate în favoarea statului, vânzătorul reclamantei, finalitatea dorită de revendicant nefiind atinsă deoarece, deși s-a urmat procedura administrativă prevăzută de Legea 501/2002 si OUG 94/2000, prin decizia 372/20.09.2004 a Comisiei Speciale de retrocedare s-a respins cererea de restituire în natură a apartamentelor vândute, între care și al reclamantei, decizia nefiind atacată în instanță la secția de contencios administrativ, a promovat o acțiune înregistrată sub nr._ la Judecătoria A., urmărind a obține, în contradictoriu cu pârâtul din prezentul litigiu, prețul actualizat, singurul în condițiile legii la acel moment, dar și, în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat de Municipiul A., valoarea de piață a apartamentului, fondată pe răspundere civila delictuală. Acțiunea a fost admisă în parte, doar pentru prețul actualizat, în limita sumei de 15.644,293 lei, respingându-se pretenția privind prețul de piață al imobilului, prin sentința civilă nr. 4930/30.06.2008 pronunțată de Judecătoria A..
Reclamanta susține că a declarat recurs, recalificat ca și apel, respins prin decizia civilă nr. 106/01.03.2009 a Tribunalului A., iar recursul său de asemenea a fost respins prin decizia Curții de Apel Timișoara, astfel că, în final, acțiunea sa a rămas admisă în parte, pentru prețul actualizat.
În cauza care s-a purtat în contradictoriu cu pârâtul din prezentul litigiu, s-a administrat și proba cu expertiza tehnică judiciară în construcții, care a stabilit valoarea de piață a imobilului ca fiind de 112.000 lei.
Precizează reclamanta că Legea nr. 1/2009 pentru modificarea si completarea Legii 10/2001, i-a ocazionat formularea prezentei acțiuni.
Arată reclamanta că deține titlu pentru prețul actualizat, în limita sumei de 15.644 lei, dar nu a pus în executare sentința, apreciind că are dreptul la valoarea de piață indicată în petit.
Pârâtul ar putea ridica în apărare excepția autorității lucrului judecat în raport cu acțiunea ce a făcut obiectul litigiului antemenționat.
Din acest punct de vedere, reclamanta arată că prin acțiunea civilă mai sus identificată, a solicitat într-adevăr valoarea de piață a imobilului, dar nu în contradictoriu cu actualul pârât ci în contradictoriu cu Statul, prin Municipiul A., iar fundamentul juridic 1-a constituit nu legea specială, ci art. 998-999 Cod civil. În actualul litigiu, pârât este doar M. Finanțelor P., în contradictoriu cu care cere valoarea de piață stabilită la standarde internaționale a apartamentului, iar fundamentul juridic îl constituie Legea nr. 1/2009 de modificare și completare a Legii 10/2001.
În susținerea acțiunii reclamanta a invocat dispozițiile art. 501 al. l, text de lege cu care a fost completată Legea 10/2001 prin Legea 1/2009, care impun îndeplinirea cumulativă a două condiții: contractul de vânzare cumpărare să fi fost desființat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, aspect cu privire la care a făcut dovada, și contractul de vânzare cumpărare să fi fost încheiat cu respectarea prevederilor Legii 112/1995.
Analizând cea de-a doua condiție impusă de textul de lege analizat, a solicitat a se reține că acesta face referire la contracte desființate prin hotărâre judecătorească, presupunând nerespectarea dispozițiilor legale la momentul încheierii actelor, deci nerespectarea Legii 112/1995. Ori, în măsura în care art. 501 din Legea 10/2001 vizează contracte nule absolut, este evident ca aceste acte au fost încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale.
Susținerea că art. 501 din legea specială este aplicabil doar contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu respectarea Legii 112/1995 nu poate fi primită deoarece contractele încheiate cu respectarea dispozițiilor legale nu pot fi anulate sau declarate nul absolut.
O interpretare rezonabilă a textului de lege analizat ar fi aceea că el devine operant în situația în care motivul de desființare este străin de culpa chiriașului cumpărător.
Ori, din analiza hotărârilor judecătorești antemenționate, rezultă conduita culpabilă a Statului R., în ceea ce însemnă preluarea imobilului litigios și nu culpa exclusivă a reclamantei. În litigiul privind nulitatea titlului său, reclamanta arată că nu s-a judecat cu statul ci cu un alt revendicant, fiind în aceeași situație cu statul, ambii pârâți, ori, pentru culpa acestuia nu poate fi sancționată exclusiv, statul rămânând și cu prețul încasat și cu proprietatea imobilului, ceea ce constituie mai mult decât un abuz.
În drept se invocă dispozițiile Legii 10/2001 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 1/2009.
P. întâmpinare, DGFP a Județului A., în reprezentarea MFP, a solicitat respingerea acțiunii și a invocat excepția autorității de lucru judecat.
A arătat că în cadrul dosarului nr._, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu Municipiul A. prin primar și Statul Român prin M. Finanțelor P., contravaloarea apartamentului nr. 22 situat în A., .. 19, înscris în CF 35.183, nr. top 7633/1393, 239/b.2/XXII, iar în subsidiar restituirea prețului actualizat, invocând în drept dispozițiile art. 998, 999 (1864) Cod civil, respectiv art. 55 al. 3 din Legea nr. 10/2001.
P. Sentința civilă nr. 4930/30.06.2008, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul menționat, s-a admis în parte acțiunea și a fost obligat pârâtul Statul Român să plătească reclamantei prețul actualizat de 15.644,293 lei pentru apartamentul nr. 2, situat în A., .. 19, înscris în CF 35.183 A., în baza art. 50 al. 3 din Legea nr. 10/2001.
P. decizia civilă pronunțată de Tribunalul A. în apel, s-au respins apelurile declarate de părți împotriva sentinței civile mai sus menționate, soluție menținută și de Curtea de Apel Timișoara, reținându-se în cauză că:
„Întrucât contractul de vânzare-cumpărare privind . A., .. 19 a fost încheiat cu încălcarea flagrantă a Legii 112/1995 ce permitea vânzarea către chiriași doar a imobilelor ce au aparținut persoanelor fizice ori, în speță imobilul vândut aparținea unei persoane juridice Episcopia R. Catolică Oradea... Chiar și Legea nr. 1/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 prin dispozițiile art. 501 al. 1 exceptează de la restituirea prețului de piață al imobilelor ale căror contracte de vânzare cumpărare au fost desființate ca urmare a încheierii lor cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 cum este cazul din speță.”
P. prezenta acțiune, reclamanta a chemat în judecată M. Finanțelor P. prin Direcția G. a Finanțelor P. A., solicitând instanței de judecată obligarea la plata sumei de 45.000 Euro sau echivalentul în lei la data rămânerii definitive a hotărârii, reprezentând valoarea de piață a apartamentului, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 501 din Legea nr. 10/2001.
Apreciază că în drept sunt incidente dispozițiile art. 166 Cod procedură civilă, „Excepția puterii lucrului judecat se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs”.
De asemenea, art. 1201 (1864) cod civil prevede: „Este lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”.
Puterea lucrului judecat este reglementată de dispozițiile Codului civil, respectiv art. 166 Cod procedură civilă, ca o excepție de fond, peremptorie și absolută.
Pentru a exista putere de lucru judecat, trebuie să existe tripla identitate: de părți, de obiect și de cauză, iar în speță sunt întrunite toate cele trei condiții pentru îndeplinirea acestei identități, după cum urmează:
Cât privește prima condiție, părțile - arătă că în literatura de specialitate se are în vedere nu prezența lor fizică la proces, ci prezența juridică, adică participare la proces în nume propriu sau în calitate de reprezentant, această condiție fiind îndeplinită.
În sfera noțiunii de obiect al cererii de chemare in judecată se include nu numai obiectul material (pretenția concretă), ci și dreptul subiectiv care poartă asupra obiectului material (de exemplu: dreptul de proprietate). În cazul de față instanța s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere din acțiunea inițială și precizată de către reclamantă, fiind soluționate toate capetele de cerere, reclamanta nemaiputând reitera aceleași pretenții printr-o nouă cerere.
P. cel de-al treilea element - cauza - se înțelege fundamentul pretenției afirmate. Cauza nu se confundă cu dreptul subiectiv, dar nici cu mijloacele de dovadă ale faptelor pe care reclamantul își întemeiază pretențiile.
A arătat că între cele două cauze cea de față și cea aferentă dosarului cu nr._, există triplă identitate, de părți, obiect și cauză, pentru a fi incidentă excepția autorității de lucru judecat.
Cum o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, pârâtul solicită respingerea acțiunii pe calea excepției puterii de lucru judecat.
În drept se invocă dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă și actele normative invocate.
P. notele de ședință, reclamanta a solicitat respingerea excepției puterii lucrului judecat, apreciind că nu este incidentă în speță. P. întâmpinare se invocă ca temeiuri legale atât dispozițiile art. 166 C. proc. civilă, ce reglementează excepția puterii lucrului judecat, cât și dispozițiile art. 1201 Cod civil de la 1864, ce apreciază că sunt incidente și care reglementează prezumția autorității lucrului judecat.
Apreciază reclamanta că cele două temeiuri de drept nu pot coexista.
Condiția de aplicare a excepției autorității de lucru judecat presupune o identitate de acțiuni, sub aspectul părților, obiectului și cauzei juridice, ce oprește repetarea judecății, iar prezumția de lucru judecat impune consecvență în judecată și anume că ceea ce s-a statuat printr-o hotărâre nu poate fi contrazis prin altă hotărâre.
Apreciază că s-a dorit a se invoca excepția autorității de lucru judecat în condițiile art. 166 Cod procedură civilă față de obiectul dosarului nr. 7166/_ al Judecătoriei A..
Din acest punct de vedere, cum obiectul prezentului litigiu este valoarea de piață a apartamentului cu privire la care s-a stabilit situația de carte funciară, dar nu în favoarea revendicantului ci a uneia din părțile contractante – statul, reclamanta a solicitat a se reține că în litigiul anterior a solicitat valoarea aceluiași apartament, dar în contradictoriu cu statul reprezentat prin municipiu și în temeiul răspunderii civile delictuale, iar în contradictoriu cu actualul pârât a solicitat valoarea actualizată a prețului achitat la cumpărare.
P. urmare, chiar dacă s-ar aprecia că pârâtul este una și aceeași entitate – statul – în primul litigiu reprezentat de municipiu prin primar iar în cel pendinte de M. Finanțelor, rămâne fundamental diferită cauza acestor litigii, în primul dosar temeiul legal fiind răspunderea civilă delictuală, iar în cel actual, răspunderea angrenată de legea specială nr. 1/2009 modificatoare a Legii 10/2001 și astfel se impune respingerea excepției.
În probațiune s-au depus la dosar următoarele înscrisuri respectiv: contractul de vânzare-cumpărare nr. 2774/1997, contractul de rate 1923/1997, copia Încheierii de CF nr._/CF/2007 și dovada comunicării acesteia, decizia civilă nr. 106/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, sentința civilă nr. 4930/30.06.2008 pronunțată de Judecătoria A. în același dosar, adresa nr. 6181/20.09.2004, decizia nr. 372/20.09.2004, sentința civilă nr. 5099/26.10.2005 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr. 1364/2005, Încheierea de CF nr._/CF/2007 și extrasul de CF nr._ A..
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat:
P. prezenta acțiune, reclamanta F. S. solicită obligarea pârâtului M. Finanțelor P. la plata valorii de piață a apartamentului nr. 22, situat în A., .. 19, înscris în CF nr. 35.183 A., cu nr. top. 7633/1393; 239/b.2/XXII, în temeiul art. 501 din Legea nr. 10/2001, text introdus prin Legea nr. 1/2009.
În litigiul ce a făcut obiectul dosarului Judecătoriei A. nr._, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Municipiul A., la plata contravalorii aceluiași apartament, în temeiul art. 998 – 999 Cod civil, iar în subsidiar a solicitat obligarea pârâtului M. Finanțelor P. la plata prețului actualizat, în temeiul art. 50 al. 3 din Legea nr. 10/2001.
Conform art. 1201 din vechiul Codul civil, în vigoare conform art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011, Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Verificând cele două acțiuni, instanța a respins excepția, apreciind că între ele nu există identitatea cerută de prevederile suscitate, atât din prisma pârâtului (în dosarul nr._ calitatea de pârât cu privire la petitul privind plata contravalorii apartamentului având-o Municipiul A., iar în acest dosar calitatea de pârât o are M. Finanțelor P.), cât și prin prisma cauzei (în prezentul dosar temeiul legal este constituit din prevederile art. 501 din Legea nr. 10/2001, articol introdus prin Legea nr. 1/2009, iar în dosarul precedent temeiul invocat era constituit din art. 998-999 Cod civil.).
Pe fond, instanța reține că art. 50^1 din Legea nr. 10/2001, invocat de reclamantă, prevede următoarele:
(1) Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
Din acest text rezultă cele două condiții care trebuie îndeplinite pentru admisibilitatea acțiunii: contractul de vânzare – cumpărare să fi fost desființat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, iar contractul să fi fost încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 (spre deosebire de contractele, de asemenea desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, care au fost încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, și care dau dreptul, conform art. 50 al. 2 din Legea nr. 10/2001, doar la restituirea prețului actualizat plătit de chiriași).
În speță, prima condiție este îndeplinită, contractul de vânzare cumpărare al reclamantei fiind desființat prin sentința civilă nr. 5099/26.10.2005, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr. 1364/2005, irevocabilă prin decizia Curții de Apel Timișoara, pronunțată la data de 25.10.2006, în dosarul nr._, prin care a fost constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 2774/1997, în baza căruia reclamanta a cumpărat de la S.C. Recons S.A., în temeiul Legii nr. 112/1995, apartamentul nr. 22, situat în imobilul din A., .. 19.
Cu privire însă la a doua condiție, instanța constată că nu este îndeplinită. Astfel, în considerentele sentinței civile nr. 5099/26.10.2005, prin care a fost constat nul contractul reclamantei, reluate în considerentele deciziei civile nr. 106/12.03.2009, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, se menționează că „contractele de vânzare cumpărare au fost încheiate cu încălcarea flagrantă a Legii nr. 112/1995”, ce permitea doar vânzarea imobilelor aparținând persoanelor fizice, or imobilul din speță aparținea unei persoane juridice, Episcopia R. Catolică Oradea.
Nu poate fi primită nici interpretarea dată de reclamantă art. 501 din Legea nr. 10/2001, conform căreia articolul ar deveni operant în situația în care motivul de desființare a contractului de vânzare cumpărare ar fi străin de culpa chiriașului cumpărător, în condițiile în care în sentința nr. 5099/2005 a Judecătoriei A. s-a apreciat că „nu poate fi reținută nici buna credință la încheierea contractelor, invocată de pârâți în apărare, aceștia fiind obligați să observe încălcarea textelor legale menționate, nefiind îndrituiți să susțină necunoașterea legii.”.
În fine, nu pot fi primite susținerile reclamantei privind culpa exclusivă a statului, nefiind vorba de culpa „în ceea ce înseamnă preluarea imobilului litigios” ci de culpa în vânzarea imobilului către reclamantă în afara cadrului legal, vânzare cu privire la care reclamanta are, cum s-a arătat mai sus, o culpă concurentă, și nici cea privind faptul că statul rămâne și cu prețul încasat și cu proprietatea imobilului, deoarece prin sentința civilă nr. 4930/2008 a Judecătoriei A., pronunțată în dosarul nr._, rămasă irevocabilă, statul a fost obligat să restituie reclamantei prețul actualizat al imobilului.
Față de cele de mai sus, instanța constată că nu sunt aplicabile în situația reclamantei prevederile art. 501 din Legea nr. 10/2001, astfel că va respinge ca nefondată acțiunea formulată.
Nepunându-se problema cheltuielilor de judecată,
ENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta F. S., domiciliată în A., .. 19, ., împotriva pârâtului M. Finanțelor P., prin Direcția G. a Finanțelor P. a județului A., cu sediul în A., ., jud. A., având ca obiect despăgubiri.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22.05.2012.
Președinte Grefier
H. B. A. Craițar
Red./dact/HB/AC;
Ex.4/2com/14.06.2012;
Se .> Reclam. – F. S. - A., .. 19, .;
Pârâtul – MFP, prin DGFP a jud. A. - A., ., jud. A..
| ← Investire cu formulă executorie. Încheierea nr. 4531/2012.... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 4856/2012.... → |
|---|
