Obligaţie de a face. Sentința nr. 4260/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4260/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 4260/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4260
Ședința publică din data de 10 septembrie 2015
Președinte: E. D. B.
Grefier: G. M. P.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanții M. R. O. și M. S. A. în contradictoriu cu M. A. prin P. și P. Județului A., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtului P. Județului A., consilier juridic M. O., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită,
Acțiunea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, în temeiul art. 27 din OUG. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța reține că este competentă să soluționeze prezenta cerere în raport de dispozițiile art. 94 lit. h) cod procedură civilă și acordă cuvântul în probațiune.
Reprezentantul pârâtului arată că se opune cererii de probațiune formulată de reclamanți privind efectuarea unei expertize topografice în vederea identificării imobilului, apreciind-o ca nefiind utilă și concludentă cauzei câtă vreme imobilul este identificat în cartea funciară.
Instanța apreciază ca nefiind utilă cauzei cererea de probațiune formulată de reclamanți privind efectuarea unei expertize topografice, motiv pentru care o respinge.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art.244 alin.1 Noul Cod procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului și conform prevederilor art.244 alin.3 și art.392 Noul Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea cererii ca nefondată având în vedere că Statul Român a dobândit în proprietate, cu titlu de preluare, suprafața de 1295 mp teren aferentă imobilului construcție, iar reclamanții sunt proprietari tabulari ai imobilului casă, dobândit de autorul acestora Hirch A. în baza Legii nr. 112/1995, potrivit înscrierilor de sub B4, B8.
Față de situația tabulară rezultată din scriptul enunțat, apreciază că cererea de constituire a dreptului de proprietate formulată de reclamanți nu face obiectul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991, întrucât terenul solicitat este aferent unei construcții dobândite în baza Legii nr. 112/1995.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
P. cererea înregistrată la această instanță la data de 28.05.2015, reclamanții M. R. O. și M. S. A. în contradictoriu cu M. A. prin P. și P. Județului A. au solicitat instanței, ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea Municipiului A., reprezentat prin P., de a înainta către P. Județului A. documentația în vederea emiterii ordinului prefectului privind împroprietărirea cu suprafața de 995/1295 mp pentru imobilul situat în A., .. 3, înscris în CF_ A. cu nr. cadastral 698-700/b; obligarea Prefectului Județului A. să emită ordin privind împroprietărirea cu suprafața de 995/1295 mp pentru imobilul situat în A., .. 3, înscris în CF_ A. cu nr. cadastral 698-700/b; să se dispună OCPI A. să efectueze cuvenitele mențiuni în cartea funciară. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului situat în A., .. 3, înscris în CF nr._ A. cu nr. cadastral 698-700/b dobândit cu titlu de cumpărare în anul 2015, conform încheierii de carte funciară nr. 1753/09.04.2015.
Reclamanții apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 36 alin. 2 și 3 din Legea nr. 18/1991 republicată – încă în vigoare – a cărui aplicabilitate, chiar și în absența unei trimiteri exprese la acesta, nu este exclusă explicit sau implicit de dispozițiile legale anterior menționate. Refuzul luării în considerare a dispozițiilor art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 ar permite soluții neunitare de rezolvare a solicitărilor diferiților subiecți de drept aflați într-o situație juridică similară și deci a unor discriminări nejustificate pentru a se califica în dobândirea dreptului de proprietate și asupra terenului aferent.
Acest lucru este contrar principiului securității juridice care este inclus în mod implicit în conținutul convenției Europene a Drepturilor Omului, care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept și a cărui nesocotire de către instanțe a fost deja constatată și sancționată în cauza B. c/a României (hotărârea din 06.12.2007 a Curții de la Strasbourg).
Din examinarea literară a acestor termeni rezultă, fără echivoc, că dobândirea terenurilor aferente construcțiilor are loc prin însuși efectul legii, valorificarea acestui drept fiind o obligație pentru instituții din moment ce această posibilitate s-a valorificat printr-o solicitare, așa cum este și cazul de față.
P. urmare, fiind vorba de un drept subiectiv patrimonial recunoscut subiecților interesați ca luând naștere prin efectul legii iar nu prin dispoziția organelor administrative sau a instanțelor, este irelevant faptul că legiuitorul nu a stabilit criterii concrete de determinare a valorii terenurilor, transferul lor în proprietatea actualilor deținători ai construcțiilor urmând a se face ca și consecință automată a dobândirii dreptului de proprietate asupra acestora din urmă.
În consecință, oricât ar părea de oneros acest transfer pentru proprietarii construcțiilor și m ai puțin pentru stat, acolo unde legiuitorul nu distinge într-un alt fel nici interpretul sau cel care aplică legea nu are dreptul să o facă.
Nu mai puțin evident este și faptul că statul nu suferă în acest fel o pagubă reală, fiind de notorietate că el și-a atras terenurile în patrimoniu, cu titlu gratuit, în toate cazurile, ca efect al dobândirii construcțiilor singurii care s-ar putea considera ca păgubiți fiind doar foștii proprietari cărora nu le-a fost oferit nimic în schimb. În speța dedusă judecății, nu există dovada că imobilul în litigiu ar fi revendicat, însă această probă se impune ca necesară în condițiile în care, în absența unei astfel de solicitări, terenul aferent va trece în proprietatea deținătorilor construcțiilor.
Reclamanții au mai arătat că s-au adresat Primăriei Municipiului A. solicitând înaintarea actelor către Instituția Prefectului însă aceasta a refuzat susținând că dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991 nu sunt aplicabile.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 36 alin. 2 și 3 din Legea 18/1991, iar în probațiune au depus la dosar, în copie, extras de carte funciară nr._, coala de carte funciară_, plan de situație, adresa nr._/25.05.2015.
Pârâtul M. A. reprezentat prin P. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, având în vedere că cererea reclamanților nu face obiectul art. 36 din Legea nr. 18/1991, neimpunându-se atribuirea prin Ordin de Prefect a terenului solicitat, acesta fiind aferent unei construcții dobândit în baza Legii nr. 112/1995.
În prezent, situația juridică a terenurilor aferente construcțiilor este reglementată de dispozițiile articolului 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 republicată, potrivit cărora „În situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor, și când este cazul anexelor gospodărești și garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor articolului 26 alineat ultim din lege”.
Potrivit art. 26 alineat ultim din Legea nr. 112/1995 „Suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului”.
Astfel, reiese faptul că, dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente construcțiilor dobândite în baza Legii nr. 112/1995 care nu se restituie foștilor proprietari în natură, se dobândește de către chiriașii titulari de contract de închiriere în urma vânzării, ca și construcția, nefiind aplicabilă procedura administrativă prevăzută la art. 36 din Legea nr. 18/1991 republicată, la care de altfel nici nu face trimitere norma specială.
Raportat la prevederile legale menționate și la situația juridică a terenului, pârâtul apreciază că în speța de față nu sunt aplicabile dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991 modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, modalitatea de dobândire a imobilului solicitat fiind reglementată de dispozițiile Legii nr. 112/1995, coroborate cu dispozițiile HG nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 205 și următoarele C.pr. civ., Legea nr. 18/1991, Legea nr. 112/1995.
P. Județului A. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată arătând că potrivit cărții funciare nr._ A., Statul Român a dobândit în proprietate, cu titlu de preluare, suprafața de 1295 mp teren aferentă imobilului-construcție, iar reclamanții sunt proprietari tabulari ai imobilului – casă, dobândit de autorul acestora Hirch A. în baza Legii nr. 112/1995, potrivit înscrierilor de sub B4, B8.
Față de situația tabulară rezultată din scriptul enunțat, pârâtul apreciază că cererea de constituire a dreptului de proprietate nu face obiectul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991, având în vedere că terenul solicitat este aferent unei construcții dobândite în baza Legii nr. 112/1995.
În ceea ce privește situația juridică a imobilului care face obiectul prezentei acțiuni și legislația aplicabilă în speță, pârâtul învederează că vechea reglementare din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, art. 33 prevede că „În situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului situat sub aceste construcții, în condițiile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991”(devenit ulterior art. 36 alin. 2, după republicarea Legii nr. 18/1991).
Ulterior dispozițiile au fost abrogate prin HG nr. 20/1996 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, republicată.
În prezent, situația juridică a terenurilor aferente construcțiilor este reglementată de dispozițiile art. 37 din normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 republicată, potrivit cărora „ În situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor, și când este cazul a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor articolului 26 alineat ultim din lege”.
Din interpretarea sistematică a textelor de lege antemenționate, rezultă că dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente construcțiilor dobândite în baza Legii nr. 112/1995, care nu se restituie foștilor proprietari în natură, se dobândește de către chiriașii titulari de contract de închiriere în urma vânzării, ca și construcția, nefiind necesară parcurgerea procedurii administrative prevăzută la art. 36 din Legea nr. 18/1991 republicată, la care de altfel nici nu face trimitere norma specială (Legea nr. 112/1995).
Ținând seama de textele de lege menționate mai sus, luând în considerare situația juridică a terenului solicitat, pârâtul consideră că, în litigiul pendinte sunt aplicabile dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, modalitatea de dobândire a imobilul solicitat fiind reglementată de dispozițiile Legii nr. 112/1995, coroborate cu dispozițiile HG nr. 250/2007 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a acestei legi și ale Criteriilor nr. 2.665/1C/311 din 28.02.1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat.
În acest sens a statuat Înalta curte de Casație și Justiție, care prin decizia nr. 215/16.01.2008 a Secției civile și de proprietate intelectuală a reținut că „transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției este una convențională, ea neoperând de drept, în temeiul legii. C. normativ doar permite ca o dată cu imobilul – construcție să poată fi înstrăinat și terenul aferent acestuia, concretizarea vocației la dobândirea dreptului urmând a se realiza însă prin perfectarea contractului de vânzare-cumpărare”.
În ceea ce privește noțiunea de „teren aferent”, tot din decizia antemenționată rezultă că, aceasta reprezintă suprafața de teren necesară exercitării dreptului de proprietate asupra construcției. Mai mult, din Decizia nr. 2375/24.03.2004 a Secției civile a Înaltei curți de Casație și Justiție rezultă aceeași concluzie și anume: „în cazul locuințelor dobândite în baza Legii nr. 112/1995, cumpărătorul dobândește numai terenul aferent construcției, conform art. 26 alin. 3, nefiind aplicabile dispozițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 205 C.pr. civ, art. 37 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995
Analizând probele administrate în cauză, prin prisma prevederilor legale și a susținerilor părților, instanța reține în fapt următoarele:
Reclamanții au dobândit imobilul – casă situată în A., .. 3, înscrisă în CF nr. 267 Aradul Nou nr. top. 698-700/b prin contract de vânzare cumpărare încheiat cu numitul Hirsch A. care anterior îl cumpărase în baza L 112/1995, terenul de 1295 mp fiind proprietatea Statului Român.
Cei dintâi solicită Municipiului A. să întreprindă demersurile necesare atribuirii în proprietatea lor, prin ordin al prefectului.
Poziția Prefectului A. căruia i se solicită emiterea ordinului, este de respingere a cererii reclamanților, motivat de aceea că terenul în discuție nu intră sub incidența art. 36 din Legea nr. 18/1991 și, făcând trimitere la prevederile art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 republicată și art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995, consideră că nu este necesară parcurgerea procedurii solicitate, terenul aferent construcției dobândindu-se prin vânzare cumpărare, ca și construcția.
Acțiunea se găsește neîntemeiată pentru cele ce urmează:
Art.37 din HG nr.20/1996 prevede că ’’În situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege’’, conform cărora "Suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului."
Este adevărat că în reglementarea inițială, art. 33 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, prevedea că dreptul de proprietate asupra terenului situat sub construcție se dobândește în condițiile art. 35 alin.2 din Legea nr. 18/1991 ( devenit art. 36 alin.2 după republicarea Legii nr. 18/1991), potrivit cărora, „Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.”, însă în actuala reglementare această prevedere a fost înlăturată, astfel că nu mai poate fi aplicată prin analogie.
Din interpretarea sistematică a art. 37 din HG nr.20/1996 și art. 26 alin.3 din Legea nr. 112/1995, mai sus redate, rezultă că dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente apartamentelor care nu se restituie foștilor proprietari în natură, se dobândește de către foștii chiriași odată cu dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției.
Așadar, este evident că nu este necesară urmarea procedurii administrative reglementată de Legea nr. 18/1991, respectiv emiterea ordinului prefectului pentru atribuirea în proprietate a terenului aferent construcției, legiuitorul înțelegând eliminarea acesteia, prin înlăturarea prevederilor ce făceau trimitere expresă la reglementarea din legea amintită.
În acest sens este și practica instanței supreme care, prin decizia nr. 215/16.01.2008 a Secției civile și de proprietate intelectuală, a reținut că, „transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției este una convențională, ea neoperând de drept, în temeiul legii. C. normativ doar permite ca, o dată cu imobilul – construcție, să poată fi înstrăinat și terenul aferent acestuia, concretizarea vocației la dobândirea dreptului urmând a se realiza însă prin perfectarea contractului de vânzare cumpărare.”
În ceea ce privește noțiunea de teren aferent construcției, tot din decizia amintită rezultă că acesta reprezintă suprafața de teren „necesară exercitării dreptului de proprietate asupra construcției.”
Din decizia nr. 2374/24.03.2004 a Secției Civile a ICCJ, rezultă aceeași concluzie, anume că, în cazul locuințelor dobândite în baza Legii nr. 112/1995, cumpărătorul dobândește numai terenul aferent construcției, conform art. 26 alin. 3, nefiind aplicabile dispozițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 ( n.n. pentru suprafețele de teren care depășesc suprafața aferentă construcțiilor).
Așadar, transpunând prevederile legale sus invocate, practica judiciară în materie, situației de față, concluzia ce se desprinde este aceea că, indiferent că suprafața de 995 mp din totalul de 1295 mp teren, aflată în proprietatea statului și care face obiectul prezentei acțiuni, este sau nu aferentă construcției dobândită de reclamanți prin cumpărare ( anterior de vânzător în baza Legii nr. 112/1995), procedura dobândirii dreptului de proprietate asupra acesteia, nu este cea reglementată de art. 36 alin.2 din Legea nr. 18/1991, în speță neregăsindu-se ipoteza normei juridice respective, situație în care, refuzul Prefectului Județului A. este justificat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanții M. R. O., CNP._ și M. S. A., CNP._, ambii cu domiciliul în A., .. 1a, jud. A. în contradictoriu cu pârâții M. A. prin P. cu sediul în A., ., jud. A. și P. Județului A. cu sediul în A., ., jud. A..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din data de 10.09.2015.
Președinte Grefier
E. D. B. G. M. P.
Red.EDB/Dact.GMP/15.09.2015
Ex.6/ 4 ex. se comunică cu:
M. R. O. și M. S. A., ambii cu domiciliul în A., .. 1a, jud. A.
M. A. prin P. cu sediul în A., ., jud. A.
P. Județului A. cu sediul în A., ., jud. A..
Exp.4 .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4336/2015. Judecătoria ARAD | Validare poprire. Sentința nr. 4570/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
