Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 4581/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4581/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 4581/2015
R.
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.4581
Ședința publică din 21 septembrie 2015
Președinte: R. A. C.
Grefier: P. S.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanții B. H. E. și B. G. în contradictoriu cu pârâta O. B. R. SA, având ca obiect anulare act.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, în temeiul art. 29 lit. f) din OUG nr. 80/2013.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 21.09.2015.
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 12.05.2015, sub numărul de dosar_, reclamanții B. H. E. și B. G., în contradictoriu cu pârâta O. B. R. SA, au solicitat instanței constatarea caracterului abuziv al următoarelor clauze inserate în contractul de acordare a creditului ipotecar nr. C_ /30 08 2006 în sumă de 76.000 CHF și eliminarea acestora:
1.1. Clauza prevăzută la art. 6.1 care prevede " pentru creditul acordat, Clientul datorează si va plăti Băncii o rata de dobândă revizuibilă".
1.2. Clauza de la art. 6.3. " începând cu data de 01.09.2008 inclusiv, dobânda aplicabilă prezentului Credit va fi calculata ca fiind: LIBOR ( CHF ) la 3 luni + 5,5%.
1.3. Clauza prevăzuta la art. 6.4. " începând cu data de 01.09.2008, Banca își rezervă dreptul să revizuiască rata dobânzii în funcție de politica Băncii și de evoluția indicatorului LIBOR ( CHF ) la 3 luni, dispozițiile art. 6.10 nefiind aplicabile.
1.4. Clauza de la art. 6.5. " noile valori ale ratei de dobânda si ratei lunare dc plătit, vor fi comunicate prin intermediul unei scrisori simple, trimisa la adresa de corespondenta specificata de Client. Clientul convine ca aceasta metoda de notificare este suficienta si renunța la orice plângere si orice opoziție / contestație ulterioara cu privire la faptul ca, aceasta metoda a fost nepotrivita sau insuficienta.
1.5. Clauza de la pct. 6.6. " in cazul in care, ca urmare a modificării nivelului de dobânda de către Banca, împrumutatul nu va rambursa ratele nescadente/ restul din creditul angajat si dobânzile aferente in termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data trimiterii notificării privind modificarea dobânzii, se considera ca acesta a acceptat noul procent de dobânda.
1.6. Clauza de la art. 7.1. din contract " pentru intarzaierile la plata ratelor de capital si / sau a dobânzilor clientul datorează Băncii dobânzi penalizatoare.
1.7. Clauza de la art. 7.3. " rata de dobânda penalizatoare este egala, la orice moment pe durata derulării Creditului, cu rata de dobânda curecta in vigoare, plus 10 %.
1.8. Clauzele prevăzute la art. 8.1 " evaluarea proprietății care este adusa garanție este taxata cu 354,7 RON,
1.9. Clauza de la art. 8.2. pentru creditul acordat, Clientul va plați un comision de acordare de 1900 CHF,
1.10. Clauza de la art. 8.4. în cazul in care Clientul face rambursări anticipate parțiale sau rambursare totala, Clientul va datora băncii un comision de rambursare anticipate de 2,5 % din suma rambursata. Comisionul va fi plătit in valuta Creditului.
1.11. Clauza de la art. 8.5. " in situația in care Clientul solicita modificarea prezentului contract, iar Banca accepta modificarea propusa, punerea in aplicare a acesteia va fi taxata cu 150 RON.
1.12. Clauza de la art. 8.6. " pentru orice alte servicii prestate de către Banca, Clientul datorează Băncii, corespunzatot Condițiilor Generale de Afaceri ale acesteia, speze, taxe si comisioane calculate conform Tarifuiui.de taxe si comisioane ale Băncii»
1.13. Clauza de la art. 8.7. " pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica nivelul taxelor si comisioanelor, fara consimțământul Clientului. Noul nivel al taxelor si comisioanelor Va fi publicat in tariful de comisioane si va fi afișat la sediile băncii.
2.stabilirea ( înghețarea ) cursului de schimb CHF - leu la momentul
semnării contractului, curs care sa fie valabil pe toata perioada derulării
contractului.
3. conversia in moneda naționala a plaților, in virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau a serviciilor intre rezidenți se plătește in moneda naționala* Dobânda aplicata sa fie cea valabila pentru CHF la data acordării creditului.
4. obligarea paratei sa restituie reclamantului sumele incasate nejustificat in baza clauzelor abusive cu prioritate a comisionului de risc, a sumei de 354,7 RON ca reprezentând taxa pentru evaluarea proprietății, suma de 1900 CHF echivalentul in lei la data plații ca reprezentând comision de acordare, precum si alte sume de bani pe care Banca le-a incasat de la Client in perioada derulării contractului fie sub forma de taxe sau comisioane; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții arată că între părți s-a încheiat Contractul de credit bancar nr.C_ / 30 08 2006 in baza căruia li s-a acordat împrumutul în suma de 76.000 CHF.
Mai arată reclamanții că în momentul in care a fost încheiat contractul de credit, au acționat de pe o poziție inegală în raport cu instituția bancară, care le-a prezentat un contract de credit similar celor de adeziune iar clauzele cuprinse în acest contract au fost prestabilite de împrumutător fără a oferi reclamanților posibilitatea de a înlătura vreuna din aceste clauze.
Potrivit prevederilor art. 4 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive încheiate între comercianți și consumatori, clauza contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante.
De asemenea, arată reclamanții, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate.
Mai arată reclamanții că în situația dată, toate clauzele enumerate ca fiind abuzive au fost prestabilite de Bancă, clientului i s-a prezentat spre semnare contractul, împrejurare în care toate urmează a fi anulate și scoase din contract, cu obligarea Băncii de a restitui Clientului sumele încasate in baza acestor clauze.
Însăși directiva 93/13/CEE în art. 4 alin ( 2 ) privind clauzele abuzive a statuat că, de fiecare dată când Banca își permite să modifice unilateral dobânda si comisioanele ne aflam în prezenta unor clauze abuzive care urmează a fi anulate de instanțele de judecată și excluse din contract.
Mai arată reclamanții că la data când Clientul a primit scadențarul rambursării în momentul semnării contractului, respectiv în anul 2006 dobânda aplicată era de 4,99 ca ulterior Banca să nu mai respecte procentul și să modifice în permanență dobânda.
Comisioanele percepute de Bancă au o componentă abuzivă atâta vreme cât, reprezintă un cost nejustificat, fără o contraprestație obiectivă din partea băncii. ( comision pentru acordarea creditului, de rambursare anticipate, modificarea contractului, evaluarea proprietății)
Pe cale de consecința, solicită admiterea acțiunii cu toate petitele sale.
În drept au fost invocate dispozițiile OG 21/1992, OUG 50/2010,Legea 193/2000, Legea 296/2004, Norma BNR 17/2003, Decizia 21/1994 U CSJ, Legea 288/2010, Legea 190/1999, OUG 174/2008,Legea 363/2007, Directiva 93/13/CEE/05 04 1993, Legea 289/2004, practica, jurisprudența, iar în probațiune s-au depus înscrisuri.
Pârâta O. B. R. S.A a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei A.; excepția lipsei de obiect referitoare la constatarea caracterului presupus abuziv al clauzei prevăzute în contractele de credit referitoare la modificare ratei dobânzii aplicate excepția prescripției dreptului material la acțiune privind recalcularea sumelor plătite și restituirea eventualei diferențe pentru perioada 2008-2012.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii. În esență pârâta a arătat că creditele pe care le-a pus la dispoziția clienților au fost acordate în temeiul unor contracte încheiate în temeiul art. 969 Cod civil, cu respectarea dispozițiilor legale speciale în materie (cadrul legislativ care a guvernat activitatea de acordare de credite), anterior intrării in vigoare a unor acte normative - OUG ar. 174/2008 și respectiv, OUG 50/2010 - care, prin modificarea unor reglementări legale în materia protecției drepturilor consumatorilor, au avut și au în continuare incidența majoră, de la momentul adoptării lor, asupra contractelor bancare încheiate cu persoanele fizice (consumatori). Acest cadru legal este format din reglementari specifice cum ar fi de exemplu: Legea 190/1999, privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare, Legea nr. 296/2004, privind codul consumului, Legea 289/2004, legea creditelor de consum pentru persoane fizice (abrogata in prezent prin art. 90 din OUG 50/2010), sau Codul Civil (Titlul HI „Despre contracte sau convenții art. 942 - 985), Regulamentul BNR nr. 3/2007.
Precizăm ca pe parcursul derulării contractului de credit cu reclamanții, de la acordare si pana in prezent, subscrisa si-a respectat toate obligațiile asumate, dar mai cu seama reglementările legale incidente in materia creditelor acordate persoanelor fizice, in măsura in care acestea au fost aplicabile și creditelor în derulare.
Pe parcursul derulării contractului, dobânda s-a modificat strict în conformitate cu prevederile contractuale, și anume: aceasta a avut o valoare fixă de 4,99% până la data de 31.08.2008, iar începând cu data de 01.09.2008, dobânda a fost calculată după formula LIBOR(CHF) la 3 luni + 5,5%.
În ceea ce privește caracterul negociat al clauzelor, împrumutații au luat cunoștința anterior semnării de clauzele contractelor de credit si de documentația aferenta analizării aprobării, acceptând termenii contractuali prin semnarea contractului de credit. De asemenea, caracterul dobânzii este variabil intervenientul acceptând in acest mod atat riscul creșterii dobânzii, cat si avantajul scăderii acesteia. În plus, împrumutatul nu a prezentat nicio dovadă că a propus o altă varianta de contractare, care sa fi fost refuzata de societatea noastră, acceptând astfel clauzele stabilite in contract.
Pârâta mai arată că, la solicitarea scrisă a reclamanților, contractul a fost încheiat, care au cunoscut oferta înainte de semnarea contractului.
Reclamanții nu au solicitat modificarea sau negocierea clauzelor contractuale propuse de pârâta și a semnat contractul în forma propusă de pârâtă, fiind de acord cu toate clauzele contractuale. Menționam faptul ca reclamanții nu au depus vreo notificare scrisă înainte de încheierea contractului, prin care sa solicite modificarea sau negocierea clauzelor propuse de subscrisa.
P. urmare, pârâta arată că le-a oferit clienților posibilitatea de a analiza clauzele contractuale, înainte de semnarea contractului, aceștia având posibilitatea să solicite modificarea /negocierea clauzelor propuse.
Mai arată pârâta că, chiar și în eventualitatea în care contractul este asimilat unui contract „de adeziune", după cum susțin în mod nelegal reclamanții, o asemenea încadrare nu este de natura a califica clauzele contractuale ca abuzive. Pârâta arată că le-a comunicat reclamanților o propunere, iar aceștia au fost de acord cu clauzele propuse fără să solicite în scris negocierea sau modificarea clauzelor propuse.
Pârâta arată că dispozițiile prevăzute de Legea nr.193/2000 nu sunt menite a crea o nouă ordine de drept în care contractul să devină lipsit de forță obligatorie, ci din contră, vine doar sa particularizeze dispozițiile generale aplicabile în rem și in personam.
Potrivit art. 8.1 din contractul de credit, modificarea nivelului dobânzii a fost stabilită prin acordul părților contractante, ca fiind o posibilitate acordată băncii de a modifica acest nivel, fără a exista consimțământul clientului.
Pârâta arată că în cuprinsul art. 8.1 din contractul de credit se prevedea că Banca își rezerva dreptul de a revizui rata dobânzii cu luarea in considerare a politicii băncii și a valorii dobânzii de referința pentru fiecare valută, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii astfel modificată, fără a fi menționată în contract o perioadă de actualizare automată a ratei dobânzii.
Mai arată pârâta că Legea nr. 193/2000 nu interzice inserarea în contracte a unor clauze „in temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibilă de către consumator."
Referitor la caracterul presupus abuziv al taxelor si comisioanelor, pârâta arată că taxele și comisioanele, alături de dobânda reprezintă costul total al creditului. Atâta timp cât acestea au fost cunoscute și acceptate de consumator, înțelese și parte dintre ele plătite la acordarea creditului (cum este cazul comisionului de acordare) nu se poate pune problema caracterului abuziv al clauzei prin care acestea sunt evidențiate pur si simplu în contract.
Mai arată pârâta că, referitor la taxe si comisioane, sunt respectate dispozițiile art. 3, lit. g) din Directiva 2008/48/CE, „costul total al creditului pentru consumatori înseamnă toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele si orice tip de costuri pe care trebuie sa le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de către creditor".
Astfel, comisionul de acordare reprezintă o cheltuială aferentă întocmirii documentației de credit întocmite de bancă fiind, în fapt, contravaloarea unei activități (serviciu) prestate de bancă clientului în acordarea împrumutului).
În ceea ce privește clauza din contractele de credit referitoare la perceperea unei dobânzi penalizatoare, pârâta menționează că legea permite expres perceperea de dobânzi penalizatoare pentru cazul neexecutarii la scadență a obligațiilor asumate. OUG 50/2010 nu a interzis astfel de clauze contractuale, ci a făcut numai anumite mențiuni in art.38 alin,2 si 3, cu privire la procentul de dobândă penalizatoare aplicabil în cazul in care împrumutatul se găsește în anume situații personale împovărătoare. În raporturile juridice comerciale se aplică, în principiu, dobânda pieței potrivit principiului libertății de voință a părților.
În prezent dobânda penalizatoare se calculează conform Anexei „Clauze specifice conform Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 50/2010" art. 3, pct. 3.7 „Dobânda penalizatoare se aplică la suma ce reprezintă credit restant și, după caz, la sumele restante prevăzute in contract, altele decâte cele aferente creditului".
Astfel, sunt respectate dispozițiile art. 38 alin. 2) din OUG 50/2010 care arată că:" Dobânda penalizatoare se calculează pe bază de procent fix și se aplică la sumele restante în conformitate cu prevederile contractului de credit, cu excepția sumelor provenite din calculul dobânzii.".
Prevederea unei dobânzi penalizatoare . credit nu este abuziva, in aceasta ordine de idei pronunțându-se Înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia XI/24.10.2005. In cuprinsul deciziei s-a fâcut sublinierea că nu există temei legal care să permită stabilirea în cadrul raporturilor civile, a altor dobânzi decât a celor convenite prin contract, al căror cuantum nu poate depăși dobânda legală decât cu cel mult 50% pe an sau de sancțiune constând în penalități de întârziere. Aceasta clauza vizează dreptul băncii de a declara scadența anticipată a creditului doar în prezența unor fapte culpabile ale împrumutatului cu consecințe asupra posibilității băncii de a recupera creditul ori de a executa garanțiile. De asemenea, nu se poate aprecia ca fiind abuzive aceste clauze, nefiind îndeplinită cerința legală de a exista un dezechilibru.
Referitor la comisionul de rambursare anticipată din coroborarea prevederilor pct.39 din Legea nr.288/2010 cu cele ale OUG nr.50/2010 rezultă că pentru creditele cu dobândă variabilă, comisionul de rambursare anticipată a fost eliminat din contractele de credit cu dobânda variabila prin efectul legii, fiind interzisa perceperea unui astfel de comision in cazul unor astfel de contracte. Întrucât acest comision nu se mai regăsește in contractul de credit, nu are cum sa aibă caracter abuziv și cu atât mai puțin sa fie perceput reclamantului, întrucât „comisionul de rambursare anticipata" privește situațiile in care clientul intelege sa ramburseze anterior scadenței o anumită parte din suma împrumutata (ceea ce nu s-a întâmplata in cazul de fata) si având in vedere ca dispozițiile OUG nr.50/2010 interzic expres perceperea unui astfel de comision in cazul creditelor cu dobânda variabila si aceste prevederi produc efecte ope legis, consideră solicitarea reclamanților ca lipsită de obiect atât timp cat acest comision nu se mai regăsește in contractul de credit.
În ceea ce privește obligarea subscrisei la restituirea sumelor plătite in temeiul contractului de credit, precizam ca plățile efectuate de către reclamanți in contul creditului (rata de capital + rata de dobânda) au fost plați datorate in temeiul unui contract valabil încheiat de părți, ale cărui prevederi au fost respectate de ambele părți. Incidente in acest sens sunt si dispozițiile art. 969 Cod civil, potrivit cărora „convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante" si de asemenea, dispozițiile art. 1092 cod civil potrivit căruia „orice plata presupune o datorie".
În drept au fost invocate dispozițiile art.205-208, Legea 193/2000.
P. precizarea de acțiune depusă la data de 21.08.2015, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la recalcularea tuturor sumelor plătite de reclamanți din momentul acordării pana in momentul rămânerii definitiva a hotărârii iar daca se va constata ca s-au plătit sume necuvenite, parata sa fíe obligata sa le restituie.
Analizând cu precădere excepția prescripției dreptului de a solicita restituirea sumelor, instanța reține că, într-adevăr, acțiunea în restituirea prestațiilor efectuate în baza unui act juridic anulat este, în principiu, prescriptibilă extinctiv, iar termenul de prescripție începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune (potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958), adică de la data declarării nulității actului juridic.
În speță însă, reclamanții solicită în același timp atât constatarea caracterului abuziv al clauzelor (declararea nulității acestora), cât și restituirea prestațiilor efectuate în baza acelor clauze, ca și capăt de cerere accesoriu.
Ca atare, cât timp nulitatea nu a fost declarată, nu se pune problema prescripției dreptului de a cere restituirea prestațiilor, termenul de prescripție neîncepând să curgă, motiv pentru care excepția prescripției invocată de pârâtă va fi respinsă ca neîntemeiată.
Cât privește fondul cauzei, instanța constată în fapt că între părți s-a încheiat contractul de credit nr.C_ din 30.08.2006, având ca obiect acordarea de către banca pârâtă a unui împrumut în sumă de 76.000 CHF (franci elvețieni), împrumut ce trebuie restituit de către reclamanți în 192 rate lunare.
Referitor la dobânda remuneratorie, conform art. 6.2. din contract, până la data de 31.08.2008 dobânda este de 4,99%, iar potrivit art.6.3. începând cu data de 01.09.2008 banca își rezervă dreptul să revizuiască rata dobânzii în funcție de politica Băncii și de evoluția indicatorului Lobor (CHF) la 3 luni
Așa cum rezultă din prevederile art. 37 din OUG nr. 50/2010, pentru a putea percepe în mod legal o dobândă variabilă, banca are obligația de a indica în mod expres în convenția de credit indici de referință pe baza căror vor fi calculate fluctuațiile dobânzii, dobânda variabilă fiind compusă dintr-un indice de referință EURIBOR/ ROBOR/ LIBOR la o anumită perioadă (sau din rata dobânzii de referință a BNR), în funcție de valuta creditului, la care se adăuga o anumită marjă fixă pe toată perioada derulării contractului.
Potrivit art. 4 al. 1 din Legea nr. 193/2000, „O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”.
Așadar, pentru a se reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: clauza să nu fi fost negociată direct și să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe.
P. urmare, o clauză contractuală care autorizează banca să modifice unilateral nivelul dobânzii practicate nu este abuzivă prin ea însăși, ci numai dacă din cuprinsul convenției de credit nu rezultă care sunt indicatorii de referință obiectivi în funcție de care banca va practica ajustarea ratei dobânzii.
În cauză, câtă vreme modul de calcul al dobânzii a fost indicat în mod expres în contract, cu precizarea indicatorului de referință LIBOR, a periodicității cu care survine modificarea ratei dobânzii și a condițiilor în care operează modificarea ratei, atât în sensul majorării cât și în cel al reducerii acesteia, nu se poate reține că este vorba despre o clauză abuzivă în sensul dorit de reclamanți.
Variația ratei dobânzii în modalitatea reglementată prin clauza în discuție este prevăzută de lege, este independentă de voința băncii și se raportează la fluctuațiile unui indice de referință verificabil și menționat în contract, fiind conformă prevederilor art. 93 lit. f) și g) din OG nr. 21/1992 și art. 37 din OUG nr. 50/2010, iar dobânda penalizatoare vizează un procent fix și se aplică sumelor restante, așa cum prescrie art. 38 alin. 2 din OUG nr. 50/2010.
Așa fiind, clauza privind rata dobânzii nu poate fi apreciată ca abuzivă.
Referitor la comisionul prevăzut în contract, prin art. 8.2 s-a stabilit un comision de acordare a creditului de 1900 CHF
În ceea ce privește comisionul de acordare a creditului, acesta a fost stabilit ca o cerință pentru punerea la dispoziție a creditului, însă, dat fiind caracterul sinalagmatic al contractului de credit, obligația de plată a clientului trebuie să aibă cauza juridică într-un serviciu corelativ prestat de bancă. Or, în cazul comisionului de acordare a creditului, punerea la dispoziție a capitalului de către bancă se regăsește deja în dobânda percepută de aceasta pentru acordarea împrumutului, banca neprestând un alt serviciu suplimentar punerii la dispoziție a fondurilor posterior încheierii contractului.
În contractele de credit bancar, obligația băncii creditoare de a vira suma către clientul debitor este o obligație principală, ceea ce înseamnă că banca nu poate percepe un comision autonom pentru executarea obligației sale principale, în caz contrar creează, în detrimentul debitorului și contrar bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între prestațiile reciproce, în condițiile art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000, și procură un avantaj pentru bancă în detrimentul debitorului.
Pârâta justifică comisionul prin aceea că semnifică costul suportat de bancă cu serviciile de analiză a bonității clienților-reclamanți, însă acesta nu poate fi considerat ca făcând parte din cheltuielile aferente documentației de creditare atât datorită denumirii, cât și naturii lui, clauzele în discuție nefăcând vreo trimitere la întocmirea sau analiza vreunui document necesar acordării creditului. În plus, reclamanții au plătit taxele pentru constituirea ipotecii și încheierea contractului de asigurare asupra imobilului adus în garanție și au pus la dispoziția băncii documentele solicitate, exclusiv pe cheltuiala lor.
Ca atare, fiind întrunite cerințele art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, instanța va constata caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de acordare a creditului (prevăzut de art. 8.2 din convenția de credit) și nulitatea absolută a acestora, și întrucât comisionul a fost deja plătit integral, prin reținerea sumei de 1900 CHF din valoarea creditului acordat, va obliga banca-pârâtă să restituie reclamanților această sumă reprezentând comision acordare credit .
Cât privește comisionul pentru rambursare anticipată a creditului, acesta nu va fi analizat întrucât banca l-a eliminat odată cu . OUG nr. 50/2010, act normativ care l-a înlocuit cu o sumă compensatorie echitabilă și justificată care poate fi percepută de bancă, între anumite limite, pentru eventualele costuri legate direct de rambursarea anticipată a creditului (art. 67 și 68 din ordonanță).
Sub aspectul perceperii unor dobânzi penalizatoare, pct. 7.1 și 7.3 specifică că nerambursarea la termen atrage plata unei dobânzi majorate cu 10 % față de dobânda contractuală însă această clauză este, de fapt, o clauză penală în înțelesul art. 1066 C.civ. de la 1864 (aplicabil raportat la data încheierii contractului) care prevedea că „Clauza penală este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i.” În baza acestui text legal, răspunderea sub forma penalităților presupune o convenție accesorie ce exprimă voința lor cu privire la sancțiunea aplicabilă în cazul nerespectării prevederilor contractuale. În același sens, art. 1087 C.civ. prevedea că „Când convenția cuprinde că partea care nu va executa va plăti o sumă oarecare drept daune-interese, nu se poate acorda celeilalte părți o sumă nici mai mare nici mai mică.” Din moment ce scopul ei este nu numai pentru acoperirea dobânzii, ci și pentru repararea prejudiciului și garantarea executării obligației, îmbrăcând o formă atât reparatorie, cât și sancționatore, acceptată de către reclamanți, instanța apreciază că această clauză nu este abuzivă.
În fine, în ceea ce privește stabilizarea cursului de schimb al CHF/leu la momentul semnării contractului de credit, reclamantul invocă neîndeplinirea de către bancă a obligațiilor de informare și respectiv de consiliere, însă aceste obligații au fost introduse abia prin dispozițiile OUG 50/2010, iar pe de altă parte, aceste obligații vizează elementele prevăzute de art. 14 și 18 din ordonața de urgență, nu și riscul de hipervalorizare a monedei creditului, care, așa cum arată chiar reclamantul, constituie un eveniment imprevizibil și viitor pentru ambele părți ale contractului, deci și pentru bancă. Este rezonabil pentru oricine că o valută poate cunoaște fluctuații pe piața financiară, nu și măsura acestor fluctuații, tocmai acest aspect reprezentând și riscul pe care părțile și-l asumă în momentul contractării creditului într-o monedă străină. În lipsa unor elemente obiective și rezonabile, nu se poate afirma că pentru bancă hipervalorizarea a fost previzibilă doar pentru că la data încheierii contractului de credit moneda avea un minim istoric.
Acest fapt poate constitui un eveniment imprevizibil și excepțional, în sensul și condițiile prevăzute de art. 1271 Cod civil, datorită faptului că executarea contractului ar deveni excesiv de oneroasă pentru una dintre părți. Apariția unui astfel de eveniment poate avea drept consecință fie adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părți pierderile și beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor, fie încetarea contractului, la momentul și în condițiile stabilite. În alte cuvinte, părțile pot renegocia clauzele contractuale, în condiții reciproc agreate, sau pot hotărî încetarea contractului, însă, în niciun caz, contractul nu poate continua într-o formă impusă doar de una dintre părți, cum solicită reclamanții în cauză.
În fine, referitor la clauzele prevăzute în art. 8.1., 8.5, 8.6 și 8.7 din contract, acestea vizează drepturile și obligațiile părților și nu pot fi apreciate ca abuzive prin prisma faptului că sunt cuprinse într-un contract preformulat și nu au fost negociate. Existența unor contracte de credit predefinite, standardizate pe categorii de produse bancare, nu prezumă automat caracterul abuziv al clauzelor pe care le conțin, nu afectează libertatea clientului de a opta pentru un anumit tip de împrumut și nici nu duce de plano la concluzia caracterului nenegociabil al contractului.
Ca urmare, în temeiul textelor de lege menționate, acțiunea reclamanților se va admite în parte, potrivit considerentelor ce preced, și în temeiul art.453 Cod pr.civ, instanța va obliga pârâta la plata sumei de 2500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții Bocsa H. E. și Bocsa G. ambii cu domiciliul procesual ales în A., B-ul G.V. M. nr.5-7, . în contradictoriu cu pârâta O. B. R. S.A., cu sediul în București, Calea Buzesti nr.66-68, sector 1, și având ca obiect anulare act.
Constată caracterul abuziv al clauzelor contractuale prevăzute la art. 8.2 din contractul de credit nr. C_ /30.08.2006 încheiat între părți.
Obligă pârâta la restituirea către reclamanți a sumei de 1900 CHF reprezentând comision de acordare credit
Respinge în rest.
Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 2500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din data de 21.09.2015.
Președinte, Pt. Grefier P. S., aflată în C.O
R. A. C. Semnează Grefier șef
D. V.
RED/tehnored/R./PS/ 23.10.2015
5 ex/3 ex se . H. E. și Bocsa G. - A., B-ul G.V. M. nr.5-7, . O. B. R. S.A., - București, Calea Buzesti nr.66-68, sector 1,
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3393/2015. Judecătoria... | Suspendare provizorie. Încheierea nr. 4358/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
