Obligaţie de a face. Sentința nr. 3997/2014. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3997/2014 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 22-09-2014 în dosarul nr. 3997/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3997
Ședința publică din 22 septembrie 2014
Președinte: S. S.
Grefier: A. S. B.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanții – pârâți reconvenționali M. T. și H. J., intervenientul M. T. I., în contradictoriu cu pârâta – reclamantă reconvențională L. A. I. și pârâtul L. C. având ca obiect obligație de a face, precum și cererea reconvențională formulată de pârâta – reclamantă reconvențională L. A. I. în contradictoriu cu reclamanții – pârâți reconvenționali M. T. și H. J. având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal se prezintă reclamanta H. J., în nume propriu și în reprezentarea reclamantului M. T., pârâții asistați de avocat G. A. P., din Baroul A., lipsă fiind reclamantul M. T. și intervenientul M. T. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea de chemare în judecată este legal timbrată cu suma de 40 lei taxă judiciară de timbru, în temeiul art. 27 din OUG nr. 80/2013.
Cererea reconvențională este legal timbrată cu suma de 60 lei taxă judiciară de timbru, în temeiul art. 27 din OUG nr. 80/2013.
Cererea de intervenție este legal timbrată cu suma de 40 lei taxă judiciară de timbru, în temeiul art. 27 din OUG nr. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reclamanta H. J. depune la dosar dovada achitării onorariului aferent suplimentului la raportul de expertiză și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 244 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului și conform prevederilor art. 244 alin. 3 și art. 392 Noul Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reclamanta – pârâtă reconvențional H. J., în nume propriu și în reprezentarea reclamantului – pârât reconvențional M. T., arată că nu mai susține primul capăt de cerere, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului L. C., întrucât din probele administrate în cauză reiese faptul că împrejmuirea terasei s-a făcut de către pârât fără aprobare și acordul reclamanților. Cu privire la al doilea capăt de cerere, reclamanta solicită admiterea acestuia, să se dispună obligarea pârâților sau autorizarea reclamanților, în caz de opunere, pe cheltuiala pârâților, la aducerea șarpantei la dimensiunea din proiect. Arată că din probe rezultă că împrejmuirea s-a făcut în afara autorizației, că aceasta afectează și creează prejudicii apartamentului cu nr. 3, întrucât construcția se află în fața geamurilor și împiedică pătrunderea luminii, iar aspectul clădirii este afectat din această cauză. De asemenea, precizează că apartamentul cu nr. 3 nu a fost renovat tocmai din cauza îngrădirii, iar burlanul de scurgere a apei pluviale este blocat. Totodată, este grav afectată vecinătatea, fiind încălcate dispozițiile art. 630 din Noul Cod Civil. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată, constând în taxe judiciare de timbru și onorariu expertiză.
Reprezentantul pârâților – reclamanți reconvențional arată că primul capăt al cererii principale a rămas fără obiect. Cu privire la petitul al doilea, arată că pârâții au avut autorizație, însă aceasta a fost depășită, ceea ce nu cauzează un prejudiciu foarte mare apartamentelor 1 și 3, după cum reiese și din concluziile expertului, scara de la apartamentul 2 făcându-se în aceleași condiții ca și cea de la apartamentul 3. Consideră că actuala stare de fapt se circumscrie în limitele normale de bună vecinătate. Solicită respingerea acțiunii principale, să se constate că primul capăt de cerere a rămas fără obiect, iar cu privire la al doilea capăt precizează că nu poate fi admis, întrucât nu sunt încălcate drepturile celorlalți proprietari. Susține excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului L. C., întrucât nu e proprietar al imobilului, în CF fiind înscrise ca proprietari doar pârâta și mama acesteia. Solicită admiterea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, onorariu expertiză și onorariu avocațial. De asemenea, solicită admiterea cererii reonvenționale.
Cu privire la cererea reconvențională, reclamanta solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată. Arată că în suplimentul la raportul de expertiză expertul precizează că în spațiul din apartamentele 2 și 3 nu se poate repara peretele și nu se poate umbla la burlanul de scurgere a apei pluviale și învederează că nu poate menține un acord pe care nu l-a dat până acum și nu va fi de acord cu acesta întrucât afectează vecinătatea.
Conform prevederilor art. 394 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanță sub nr._ /10.12.2013, reclamanții M. T., M. L. și H. J. au solicitat în contradictoriu cu pârâții L. A. I. și L. C. obligarea acestora din urmă la ridicarea construcției metalice, cu destinație de garaj, amplasată pe terenul coproprietate comună în indiviziune forțată a reclamanților, pârâtei L. A. I. și a coproprietarilor apartamentelor 4, 5, 6, 7 și 8 din imobilul situat în A., ., teren reprezentând curtea imobilului, înscris în CF nr._ A., la demontarea marchizei construite pe pasarela de la . fără autorizație de construire și fără acordul celorlalți coproprietari, iar în caz de refuz împuternicirea reclamanților să ridice construcțiile, pe cheltuiala pârâților, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au învederat că sunt proprietarii apartamentelor 1 și 3 din imobilul situat în A., ., jud. A., iar pârâta L. A. I. este proprietara apartamentului nr. 2 din același imobil, iar împreună cu
proprietarii apartamentelor 4, 5, 6, 7 și 8 din imobil sunt coproprietari în indiviziune forțată asupra terenului reprezentând curtea imobilului.
Reclamanții au arătat că în cursul anului 2011 pârâtul L. C. a amplasat pe terenul proprietate . peretele locuinței de la apartamentul 1, o construcție metalică având destinație de spațiu depozitare bunuri și de garaj fără acordul celorlalți coproprietari și fără a deține Autorizație de construire. În cursul anului 2012, pârâții, la solicitarea reclamanților de a ridica construcția, când aceștia din urmă erau plecați din localitate, au mutat construcția de două ori, respectiv au îndepărtat-o de peretele apartamentului nr. l la o distanta de aproximativ l,50 m, spre mijlocul curții, între aceasta construcție și perete construind, cu autorizație, o scară pentru accesul la . L. A.. Pe acest amplasament construcția a rămas până în vara anului 2012 și a fost folosită pentru depozitarea materialelor necesare la renovarea . care reclamanții au tolerat-o în dorința de a avea relații bune de vecinătate.
La terminarea renovării, la solicitarea reclamanților de a ridica acesta construcție care nu mai putea fi acceptată în fata locuințelor reclamanților, pârâtul L. C. a mutat-o cu aproximativ 1 metru spre apartamentul 3. Reclamanții au învederat că la data introducerii acțiunii construcția se afla la 1,5 metri de geamurile . fata intrării la . streașină . reclamanților M. T. și L., împiedicând astfel accesul în locuință. Au precizat că aceasta construcție închisă numai pe 3 laturi amplasată în fața locuințelor lor, dincolo de aspectul inestetic, de improvizație, prin faptul ca împiedică și accesul la . și prin faptul că în aceste condiții ei nu mai pot folosi în bune condiții locuințele, precum și din cauza faptului că valoarea acestora scade.
Au invocat dispozițiile art. 650 Cod civil, potrivit căruia părțile comune pot fi atribuite coproprietarilor în folosință exclusivă numai dacă prin aceasta nu sunt lezate drepturile celorlalți coproprietari. Decizia de atribuire în folosință exclusivă trebuie adoptată cu o majoritate de două treimi din numărul coproprietarilor și al cotelor-părți, iar pentru schimbarea destinației este necesar acordul tuturor coproprietarilor. Reclamanții au învederat că dețin 419/1417 cote părți din teren, iar atribuirea în folosință exclusivă a pârâtei L. A. a terenului pe care este amplasată construcția nu este posibilă fiindcă îi lezează pe ceilalți coproprietarii.
Cu privire la al doilea capăt de cerere, reclamanții au arătat că prin construirea marchizei fără autorizație de construire și acordul lor, proprietarii apartamentului nr. 3 sunt lezați prin faptul că o parte din geamurile de la apartamentul 3 sunt acoperite de această construcție, reducându-se astfel și accesul luminii naturale în apartament, iar pe de altă parte aspectul acestei construcții are un impact absolut inestetic cu consecința scăderii valorii locuințelor.
Au învederat că pârâții au fost notificați să ridice construcțiile ridicate ilegal și s-a încercat procedura medierii, dar aceștia nu înțeleg să ridice aceste construcții, deși au fost reclamați la Poliția construcțiilor, acest serviciu public formulând plângere penală împotriva lor.
În drept și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 556, art. 647 și art. 650 din noul Cod civil, iar în probațiune au depus înscrisuri, în copie, respectiv: notificare, recipisă poștă, adresa nr. 1.934/29.04.2013 emisă de Poliția Locală A., extrase CF, proces verbal nr. 130/27.11.2013, au solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâților, a probei testimoniale și cercetare la fața locului.
În urma adresei de regularizare emisă de instanță la data 12.12.2013, reclamanții au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, planșe foto, extrase CF aferente apartamentelor 1,2 și 3, au indicat numele și adresa martorului.
În cadrul procedurii prealabile, pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii. Cu titlu de excepție au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului L. C. și excepția lipsei calității de folosință a reclamantei M. L..
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului L. C., pârâții au arătat că atât problema garajului cât și cea a marchizei care țin de
proprietatea apartamentului nr.2 nu îl pot viza pe acesta deoarece nu este
proprietar nici al apartamentului, nici al garajului, întrucât aceste bunuri aparțin soției sale, pârâtei L. A. I. și mamei acesteia, numitei P. F.. A precizat că proprietatea în favoarea pârâtei derivă din moștenirea după defunctul ei tată, situație în care atât cotele de coproprietate din apartament și respectiv garaj nu intră în sfera bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.
Referitor la excepția lipsei calității de folosință a reclamantei M. L., pârâta a arătat că reclamanta este decedată din luna noiembrie 2013, însă nu
deține o copie a actului de deces, sens în care a solicitat obligarea reclamanților să indice CNP-ul acesteia pentru ca instanța să poată verifica decesul reclamantei M. L..
Au mai invocat, pe cale de excepție, excepția litisconsorțiului prevăzută de art.59 din noul Cod de procedură civilă, sens în care au apreciat că este necesară împrocesuarea forțată a tuturor coproprietarilor asupra cotelor părți din construcție.
Pe fond, cu privire la primul capăt de cerere, pârâții au învederat că tatăl pârâtei a construit, cu acordul reclamanților un garaj în curtea comună unde toți locatarii au garaje. La solicitarea soților M. care doreau să-și construiască niște scări în dreptul apartamentului acestora tatăl pârâtei a mutat garajul cu 2 metri față de locația inițială. Au precizat că nu înțeleg motivul pentru care reclamanții cer desființarea garajul, deși toți locatarii au garaje, iar altă amplasare a acestuia nu este posibilă din motive tehnice. Au învederat că la momentul edificării și a primei amplasări reclamanții nu au obiectat, existând acordul acestora, deși la respectivul moment terenul era în proprietatea statului și nu ar fi trebuit decât acordul acestuia, iar problema fundamentală este dacă folosirea unei părți din curtea comună și anume aceea pe care este amplasat garajul se circumscrie cotei lor de coproprietate și dacă exercitarea acestei posesii nu aduce atingere dreptului celorlalți coproprietari așa cum prevăd dispozițiile art.636, 647, 649 lit.b din noul Cod civil.
Referitor a doilea capăt de cerere, pârâții au menționat că pentru scări și marchiză există o autorizație de construire, în a cărei documentație există și acordul tuturor coproprietarilor asupra cotelor părți comune din casa unde se află situate apartamentele 1, 2 și 3, semnătura acestora fiind certificată de notar. În baza documentației prezentate și a acordului dat de reclamanți, acord stabilit pe baza certificatului de urbanism nr.515/11.04.2011, s-a eliberat autorizația de construire nr.35/02.02.2012. Or, de vreme ce s-a exprimat un acord, pârâții au apreciat că acesta a produs efecte și nu se mai poate reveni asupra acordului dat și să se ceară să desființeze o construcție autorizată și executată deja. Totodată, au învederat că tocmai reclamanții au fost cei care după ce și-au exprimat acordul i-au reclamat la Poliția Locală-Serviciul de Disciplină în construcții și afișaj stradal, care a constatat în mod eronat că ar fi mutat garajul, asupra acestui aspect existând un dosar în care au atacat soluția de neîncepere a urmăririi penale, care viza mutarea garajului și nu închiderea marchizei.
În drept, au invocat dispozițiile art.205, 56. al.1, 64, 68, 78, 412 Cod procedură civilă, art.35, 643 din noul Cod civil, iar în probațiune au depus, în copie, extrasul de carte funciară nr._-C1 A., au solicitat administrarea probei cu interogatoriul reclamanților și a probei testimoniale.
La data de 25.02.2014, pârâta L. A. I. a depus cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea pârâtei reconvenționale H. J. să dezafecteze ușa de acces montată abuziv la . aferent apartamentelor 1,2 și 3, să dezafecteze geamurile construite fără autorizație și fără acordul pârâtei în golurile geamurilor părți comune aferente apartamentelor 1,2 și 3, precum și obligarea pârâților reconvenționali la menținerea acordului necesar finalizării autorizației de construire nr.35/02.02.2012 cu privire la marchiza existentă.
În motivare, a arătat că de câțiva ani buni vecina de la apartamentul 1, respectiv d-na H. J. este principalul factor perturbator al unei conviețuiri normale cum ar trebui să se întâmple în situația unui condominium. A precizat că inițial din construcție, în corpul de clădire principal, după ce se intra în curte pe o poartă uscată, exista un coridor de acces în partea stângă, coridor prevăzut cu bolte deschise care servea ca și cale de acces parte comună indiviză pentru .,2 și 3, coridor pe care reclamanta H. J. l-a ocupat abuziv, schimbând ușa de acces în clădire, unde erau singurele scări de acces, culminând cu montarea unui zid de rigips în drept cu apartamentul nr. 2. Astfel, câteva săptămâni pârâții au fost nevoiți să escaladeze golurile din coridorul de acces al apartamentului și să improvizeze o scară mobilă pentru a putea și ieși din apartament, în aceeași situație aflându-se și vecinii de la . M..
Față de atitudinea adoptată de d-na H. care în mod foarte rapid a reușit să-și obțină și o cotă mult mai mare de teren apoi să-și rectifice și suprafața apartamentului în care au fost incluse și părțile comune ocupate abuziv, pârâții au arătat că au fost nevoiți, atât ei, cât și soții M., să recurgă la efectuarea demersurilor necesare pentru a construi altă cale de acces-scări și ușă pentru a putea ajunge în propriul apartament. A menționat că în prezent fiecare dintre apartamentele 1,2 și 3 are sistată coproprietatea asupra scării de acces și a coridorului comun cum erau inițial concepute, parte din coridorul comun fiind înglobat în componența respectivelor apartamente.
A solicitat obligarea reclamantei H. J. să prezinte autorizațiile necesare la efectuarea aproprierii în mod unilateral a unor părți comune, respectiv scară acces, coridor comun și închiderea golurilor cu ferestre tip termopan. Referitor la construirea scărilor de către familia M., pârâta-reclamantă reconvențional a precizat că aceștia au avut acordul pârâților, însă nu are cunoștință dacă dețin autorizația necesară.
A învederat că potrivit celor dispuse prin actul de control pentru definitivarea și recepția lucrării executate are nevoie de reconfirmarea acordului dat cu privire la marchiza existentă, aceasta neaducând vreun prejudiciu nici coproprietarilor nici construcției în ansamblul ei.
În drept, au invocat dispozițiile art.209 noul Cod de procedură civilă și ale art. 636, art. 647 și art. 649 din noul Cod civil, iar în probațiune au depus, în copie, declarație autentificată sub nr. 2544/19.09.2011 de către BNP C., tabel nominal din data de 13.09.2011, a solicitat administrarea probei cu interogatoriul reclamanților si la nevoie administrarea probei testimoniale.
În urma adresei de regularizare a cererii reconvenționale emise la data de 27.02.2014, pârâta L. A. I. a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei, iar în copie, autorizația de construire nr. 35/02.02.2012, carte de identitate I. A. C. și planșe foto.
Prin răspunsul la întâmpinare, depus la dosar la data de 14.03.2014, reclamanții M. T. și H. J. au solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului L. C. ca neîntemeiată, întrucât acesta are calitate procesuală pasivă atât cu privire la capătul de cerere privind demontarea marchizei, având în vedere faptul că lucrările de modificare și renovare a apartamentului 2 reprezintă investiție comună a ambilor soți, chiar dacă pârâtul nu este proprietar al apartamentului și că marchiza a fost construită efectiv de pârât, fără să fie prevăzută în autorizația de construire nr. 5/2012 care are ca titular pe pârâta L. A., cât și cu privire la capătul de cerere privind demontarea garajului, deoarece acesta a montat pe mai multe amplasamente construcția fără să fie titular al vreunei autorizații de construire.
Au arătat că nu se opun admiterii excepției lipsei calității procesuale de folosința a reclamantei M. L., urmând ca instanța sa constate nulitatea acțiunii cu privire la aceasta, întrucât reclamanta M. L. a decedat la data de 29.11.2013.
Reclamanții au solicitat respingerea excepției de litisconsortiu, întrucât în cauză nu se află în situația unui litisconsorțiu activ, necesar și obligatoriu, potrivit hotărârilor CEDO prin care s-a statuat ca regula unanimității acordului coproprietarilor este in contradicție cu art.6(l) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar noul cod civil a eliminat în mod expres regula unanimității, invocând în acest sens dispozițiile art.643(l)NCC.
Cu privire la fondul cauzei, reclamanții au solicitat înlăturarea susținerilor paraților și admitere acțiunii așa cum a fost formulată.
Au precizat că în perioada în care imobilul, compus din teren și construcții se afla în proprietatea Statului Român, locatarii imobilului, precum și persoane din imobilul vecin, au construit cu îndeplinirea condițiilor cerute de Legea 50/1991, garaje în curtea imobilului, mai puțin tatăl pârâtei, Popovoci F., căruia i s-a propus de către numiții H. N. si Ienculescu G. să construiască garajul în același loc cu celelalte, dar a refuzat, iar fără acordul vecinilor și fără autorizație de construire a construit garajul lipit de construcția principală, în fața apartamentului nr. 2 si al apartamentului nr. 3. După cumpărarea apartamentelor în baza Legii 112/1995, în anul 2003 s-a realizat apartamentarea imobilului și in Corpul A al imobilului, în care sunt 4 apartamente cu destinație de locuință s-a realizat, evident cu acordul tuturor coproprietarilor, și ieșirea din indiviziune a părților comune, podul și coridorul deschis, fiecare din cele 4 apartamente dobândind în proprietate exclusivă partea din pod și din coridorul corespunzător fiecărui apartament cu obligația ca proprietarii apartamentelor 2 si 3 să își construiască propriile căi de acces în apartamente. În acest sens s-a obținut de către coproprietarii H. J., P. F., M. T. și C. A. Certificatul de urbanism nr. 2860/8.12.2003 prin care se cerea realizarea unei terase comune pentru apartamentele 2 si 3, după demolarea garajului proprietatea lui P. F., cu 2 căi de acces pentru fiecare apartament, urmând ca sub aceasta terasă să se realizeze două garaje, pentru ..
P. F., după apartamentare a refuzat să construiască terasa comună nedorind să aibă scară comună cu familia M. și a refuzat sa demoleze garajul ca fiecare să poată să își realizeze acces în locuință, iar după 8 ani de rugăminți din partea reclamanților, de a demola garajul pentru a se construi scările de acces pentru ., P. F. a mutat garajul cu aprox. 2 m spre apartamentul nr. 1.
După decesul lui P. F. reclamanții au cerut pârâților să demoleze garajul și să construiască terasa comună cu familia M., așa cum s-a stabilit la ieșirea din indiviziune, iar sub terasa să își construiască garaj, dar aceștia au refuzat pe motiv ca nu vor sa aibă scară comună cu familia M..
Ca urmare, au existat mai multe posibilități ca proprietarii . garaj în curtea imobilului pe care însă nu l-au acceptat, iar faptul că în prezent nu mai există posibilitatea de a se construi încă un garaj, nu îi îndreptățește să construiască garajul cu încălcarea dreptului de proprietate al celorlalți coproprietari.
Reclamanții au învederat faptul că în procedura declanșantă în baza Legii 50/1991, P. de pe lângă Judecătoria A. a emis Ordonanța nr.3301 /p/2013, prin care s-a dispus desființarea construcției reprezentând garaj.
De asemenea, reclamanții au solicitat înlăturarea susținerile paraților cu privire la construirea marchizei ca nefiind conforme cu realitatea. Au precizat că și-au dat acordul scris ca pârâta L. A. să obțină autorizare de construire pentru realizare acces din curte, modificări interioare si închidere coridor, lucrările care au fost autorizate și pentru care și-au dat acordul fiind cele prevăzute în Proiectul nr. 64/2011, elaborat, de . A.. Faptul că pârâții au construit marchiza fără acordul reclamanților rezultă cu prisosință din actele de control ale Serviciului Disciplină în Construcții și Afișaj Stradal și din Referatul IPJ A., Serviciul Investigare a Fraudelor în dosar penal nr. 3301/P/2013, nr.P/1093/10.06.2013.
Au anexat, în copie, certificat de deces M. L., Hotărârea nr. 17/5.02.2004 CLM A., Certificat de Urbanism 2860/2003 și schița anexă, Ordonanța 331/P/19.11.2013 și Referat P/l 093//10.06.2013.
Prin întâmpinarea formulată la cererea reconvențională, reclamanții-pârâți reconvențional au solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii.
În motivare, au arătat că starea de fapt pe care pârâta și-a întemeiat cererea reconvențională nu corespunde realității. Reclamanta H. J. a arătat că apartamentarea și ieșirea din indiviziune a părților comune a fost aprobată prin art. 2 din Hotărârea CLM A. nr. 17/5.02.2004 conform planului de apartamentare, din care rezulta clar că scările și coridorul de acces la . exclusivă a reclamantei.
A precizat că a interzis accesul pârâților la coridorul comun în anul 2012, când s-au efectuat reparații la scări, iar o dată cu reparația scărilor de acces în . M. a construit scara de acces în . permis familiei reclamantei reconvenționale să treacă pe coridorul proprietatea exclusivă a . reconvențională nu a vrut să construiască scara înaintea familiei M..
A mai arătat că la . spre scări a existat dintotdeauna o ușa din lemn în 2 canate, care fiind foarte veche nu a putut să o mai repare, costurile fiind mult prea mari, astfel că a înlocuit-o cu alta de aceleași dimensiuni. Întrucât ușa veche nu era fixată în tencuială, ci prinsă în șuruburi, prin ridicarea ei nu s-au realizat spărturi în ziduri, iar apoi s-a montat o alta ușă prin fixare cu spumă. Prin urmare reclamanta, a precizat că nu a dobândit in mod abuziv coridorul și scările, ci prin ieșire din indiviziune ca și reclamanta reconvențională.
Reclamanta a mai precizat că nu numai ca nu i-a deranjat pe proprietarii . a fost cea care 9 ani nu s-a putut folosi de proprietatea sa exclusiva și a tolerat trecerea pe proprietatea sa, neputând efectua lucrări de renovare și neputând închide ușa de intrare în coridor pentru siguranța sa.
Cu privire la cererea reclamantei reconvenționale privind obligarea paraților reconvenționali să își mențină acordul necesar finalizării autorizației de construire nr.35/2012 cu privire la marchiză, reclamanții – pârâți reconvenționali au arătat că nu pot menține un acord pe care nu l-a dat și mai ales pentru o lucrare pentru care reclamata reconvențională nu a prezentat nici autorizația de construire și nici proiectul de construire, care aduce atingere dreptului de proprietate al vecinilor.
A solicitat obligarea pârâtei – reclamantă reconvențional să depună Autorizația de construire nr. 35/2.02.2012 si Proiectul nr.64/2011 elaborat de . A..
A anexat întâmpinării Hotărârea nr. 17/5.02.2004 CLM A., planul de apartamentare și ieșire din indiviziune, Certificat de Urbanism 2860/8.12.2003 emis de Primăria A. și schiță.
Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de reclamanții – pârâți reconvențional, pârâta-reclamantă reconvențional L. A. I. a învederat că apărările formulate prin întâmpinare nu sunt în măsură a lămuri situația dedusă judecății. A arătat că nu cunoaște existența vreunui acord scris și semnat pentru reapartamentarea corpului de clădire, sens în care a solicitat obligarea reclamanților să depună la dosar înscrisul din care reiese acest acord. Referitor la certificatul de urbanism nr. 2860/2003, a precizat că acesta nu ține loc de autorizație de construire necesară lucrărilor efectuate, solicitând depunerea copiei certificate a autorizației de construire-realizare modificare.
Pârâta a arătat că reclamanta H. J., imediat după ce a renovat scările, a închis cu rigips un zid dintre apartamentul nr. 1 și apartamentele 2 și 3, blocând astfel calea de acces în apartamente. A precizat că nu au început lucrările de construcție până în momentul în care a primit autorizația de construire tocmai pentru a evita posibile reclamanții. Fiind privați de accesul în apartamente, familia M. a început lucrările de construcție a scărilor de acces, în primăvara anului 2011, fără să aibă obținută însă autorizația de construcție, având acordul tatălui pârâtei.
Referitor la mutarea garajului, pârâta a menționat faptul că garajul figurează pe planul de situație al Primăriei cu imobilul și curtea, astfel că nu înțelege cum s-au putut construi scările peste garaj și cum angajații de la Primărie, în măsură să facă verificările necesare și să elibereze Autorizații de Construcții, nu au văzut că pe planul de situație există un garaj. A mai arătat că reclamanții cunoșteau locul în care urma să fie amplasat garajul, întrucât a prezentat tuturor vecinilor schițele.
La data de 01.04.2014, reclamanții – pârâți reconvenționali au depus completare la întâmpinarea cererii reconvenționale, prin care au arătat că din planșele foto depuse la dosar de către pârâtă – reclamantă reconvențional se poate observa că la baza scărilor de acces în coridorul proprietatea exclusivă a reclamantei H. J. a existat ușa în 2 canate care a fost înlocuită cu cea nouă. De asemenea, a precizat că pârâta nu a arătat care este prejudiciul suferit prin montarea geamurilor și înlocuirea ușii de către reclamantă pe proprietatea sa exclusivă fără acordul pârâtei și de ce acest prejudiciu nu poate fi înlăturat. A precizat că acțiunea nu are ca temei de drept Legea nr.50/1991. Reclamanții au mai arătat că nu pot fi de acord cu menținerea marchizei pentru că această construcție afectează grav apartamentul cu nr. 3, precum și pe ceilalți coproprietari. Au anexat planșe foto cu scările de acces în apartamentul 1 înainte de reparații.
Prin precizarea la cererea de chemare în judecată, depusă la data de 01.04.2014, reclamanții au înțeles să precizeze capătul de cerere privind demontarea marchizei, în sensul că au solicitat instanței obligarea pârâților să demonteze împrejmuirea terasei construită la .. 2 și aducerea șarpantei la dimensiunile stabilite în proiectul nr. 64/2011 elaborat de . A.. Ca urmare, reclamanții au precizat că nu solicită demolarea terasei și a șarpantei pentru care și-au dat acordul. Au anexat extras CF nr._-C1 A. și planșe foto.
La data de 01.04.2014, reclamanții au formulat o cerere de intervenție a numitului M. T. I., prin care au învederat că, datorită faptului că acțiunea a fost exercitată și de o persoană fără capacitate procesuală de folosință, respectiv de M. L., înțeleg să cheme în judecată pe moștenitorul legal al defunctei M. L., în calitate de fiu, M. T. I., care este îndreptățit în calitate de coproprietar al apartamentului 3, alături de reclamanți, să ceară pârâților ridicarea construcțiilor ridicate de acești și care fac obiectul acțiunii introductive.
În drept, au invocat dispozițiile art. 68-70 din noul Cod de procedură civilă.
Prin încheierea de ședință din data de 05.05.2014 instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei M. L. și a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului L. C.. De asemenea, prin aceiași încheiere, instanța a respins ca neîntemeiată excepția litisconsorțiului și a admis în principiu introducerea în cauză a intervenientului forțat M. T. I..
Prin întâmpinarea formulată de intervenientul forțat M. T. I., acesta a arătat că înțelege să stea în judecată în calitate de reclamant, în conformitate cu art. 70 Cod procedură civilă, alături de reclamanții M. T. și H. J., sens în care achiesează la cererea principală de chemare în judecată, solicitând admiterea acesteia astfel cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată. A anexat, în copie, autorizația de construire și documentația tehnică aferente scărilor de acces în apartamentul nr. 3.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei H. J., pârâților L. A. I. și L. C. și intervenientului M. T. I., expertiza tehnică în construcții efectuată de către dl. expert L. Ș. și cercetarea la fața locului.
Analizând cererile de față prin prisma motivelor formulate și a probelor administrate, instanța reține în fapt următoarele:
Instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului L. C..
Sub acest aspect se reține că deși pârâtul nu este evidențiat în cartea funciară ca fiind proprietar al apartamentului nr.2 din imobilul situat în A., ., . de construire 35/02.02.2012 a fost eliberată pe numele pârâtei L. A. și a mamei acesteia, P. F., din interogatoriile celor doi pârâți reiese că lucrările de împrejmuire a terasei de la apartamentul 2 au fost efectuate de cei soți împreună, sub durata căsătoriei.
Prin urmare, având în vedere că pentru investiția menționată operează prezumția de comunitate, în conformitate cu prevederile art. 339 și următoarele Cod civil, în cadrul raportului juridic dedus judecății pârâtul apare ca fiind, alături de pârâta L. A., beneficiarul lucrărilor a căror desființare se solicită.
Pentru considerentele menționate instanța va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului L. C., invocată prin întâmpinare.
În ceea ce privește acțiunea principală, instanța reține în fapt următoarele: 1. Cu ocazia cercetării la fața locului efectuată în data de 09.09.2014 (f.289-290) s-a constatat că garajul aferent apartamentului nr.2 a fost ridicat, părțile prezente arătând că pârâtul L. Cristan a procedat la demontarea acestuia în cursul verii.
Prin urmare, instanța va respinge petitul având ca obiect ridicarea construcției metalice, cu destinație de garaj, ca rămas fără obiect.
2. În ceea ce privește cererea de obligare a pârâților la demontarea împrejmuirii terasei construită la ..2 și aducerea șarpantei la dimensiunile stabilite în proiectul nr.64/2011 elaborat de S.C. AG. Proiect S.R.L. A., în baza căruia s-a eliberat autorizația de construire nr.35/02.02.2012, iar în caz de refuz, reclamanții și intervenientul forțat să fie autorizați să procedeze la efectuarea lucrărilor, pe cheltuiala pârâților, instanța reține că terasa a fost construită de către pârâții L. C. și L. A. prin amplasarea acesteia în curtea imobilului situat în A., ..
Prin expertiza în construcții efectuată de domnul expert L. Ș. s-a constatat că pentru marchiza construită de la . apartamentul nr.2 a fost eliberată autorizația de construire nr.35/05.02.2012, însă execuția acesteia nu este conformă cu autorizația menționată (f.165).
Proiectul autorizat pentru marchiză prevedea ca structură de rezistență un schelet din lemn, iar închiderile pe contur cu balustrăzi, in vreme ce marchiza realizată are pereți din plăci de lemn aglomerate tip OSB, fixate de structura din lemn și izolate la exterior cu plăci. S-a mai reținut că pereții marchizei apartamentului nr.2 sunt opaci, iar peretele realizat paralel cu coridorul aprtamentului nr.3 se află la o distanță de 35 cm.
În răspunsul la obiecțiuni expertul a precizat că datorită distanței de doar 35 cm dintre cele două proprietăți lucrările de tencuieli și zugrăveli pe părțile exterioare aparținând apartamentului nr.3 nu se pot executa la părțile exterioare aparținând apartamentului nr.3 de la înălțimea de 1,45 m în sus, nefiind posibile nici alte lucrări la fereastra coridorului sau la burlanul de ape meteorice.
De asemenea s-a reținut că lucrările astfel realizate opturează parțial pătrunderea luminii naturale în coridorul apartamentului nr.3 și afectează aspectul estetic al curții.
Cu ocazia cercetării la fața locului s-a constat că pe terasa de acces la apartamentul nr.2 s-a realizat o închidere între ziduri, existând un geam mat care se suprapune peste geamul de la holul apartamentului nr.3, iar o parte din geamul de la holul de acces în apartamentul nr.3 este pațial opturat de construcția efectuată la accesul în apartamentul nr.2. Tot din apartamentul nr.3 se observă că șarpanta ințială de la marchiza apartamentului nr.2 a suferit modificări față de execuția inițială.
Din curtea imobilului s-a constatat că geamurile de la apartamentele 1, 3 și 4 sunt prevăzute cu boltă, în vreme ce la accesul la apartamentul nr.2 vechea arcadă, identică cu cele existente la celelalte apartamente, a fost modificată prin coborârea tavanelor și prin înlăturarea zidăriei din partea superioară.
Accesul la apartamentele 2, 3 și 4 se realizează din curtea imobilului pe scări individuale, existând similitudini doar între accesul la apartamentele 3 și 4, unde deasupra accesului este amplasată șarpantă cu schelet din lemn și învelitoare din policarbonat.
Deși pârâții se prevalează că pentru realizarea lucrărilor care nu respectă autorizația de construire ar fi avut acordul reclamantului-pârât reconvențional M. T., instanța reține că în cauză nu s-a dovedit acest lucru.
Având în vedere că lucrările menționate au fost amplasate în curtea imobilului, aflată proproprietatea comună forțată, așa cum este evidențiată în cartea funciară nr.6690 A., în cauză sunt aplicabile prevederile art.636, coroborat cu art.648, art.649 și art.653 Nou Cod civil, în acord cu care fiecare coproprietar are dreptul de a folosi părțile comune, fără a aduce atingere drepturilor celorlalți proprietari și fără a schimba destinația clădirii.
În acest sens instanța reține că pârâții au primit acordul celorlalți proprietari să realizeze accesul la apartamentul nr.2 din curtea comună, în condițiile prevăzute în proiectul nr.64/2011 elaborat de S.C. AG. Proiect S.R.L. A., în baza căruia s-a eliberat autorizația de construire nr.35/02.02.2012.
Prin efectuarea lucrărilor care exced autorizației menționate și pentru care nu au obținut, în prealabil, acordul celorlalți coproprietari, pârâții au adus atingere drepturilor celorlalți proprietari cu privire la folosința proprietății comune, în sensul că în prezent aceștia nu mai au acces pentru efectuarea reparațiilor la pereții exteriori ai apartamentului nr.3 și la burlanul de scurgere a apelor meteorice.
Lucrările realizate de pârâți au adus și un prejudiciu estetic la nivelul părților comune, modificând linia arhitecturală a preților exteriori vizibili din curtea imobilului.
În fine, lucrările astfel realizate opturează parțial pătrunderea luminii naturale în coridorul apartamentului nr.3. Astfel, chiar dacă peste geamul de la holul apartamentului nr.3 pârâții au suprapus un geam, acesta este mat, iar închiderile laterale, chiar dacă sunt prevăzute cu două geamuri, diminuează semnificativ pătrunderea luminii.
Pentru considerentele menționate, instanța apreciază că se impune demontarea împrejmuirii terasei construită la ..2 și aducerea șarpantei la dimensiunile stabilite în proiectul nr.64/2011 elaborat de S.C. AG. Proiect S.R.L. A., în baza căruia s-a eliberat autorizația de construire nr.35/02.02.2012.
Față de soluția dată cererii principale instanța va admite cererea de intervenție forțată a intervenientului M. I. T., pe care îl va autoriza, alături de reclamanții principali, să procedeze la efectuarea lucrărilor de demolare, în caz de refuz din partea pârâților și pe cheltuiala acestora.
În ceea ce privește primele două petite ale cererii reconvenționale, instanța reține că prin Hotărârea nr.17/05.02.2004 (fila 86) s-a aprobat apartamentarea imobilului, precum și ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul proprietatea Statului Român situat în A., ..
Deși se invocă faptul că pentru ieșirea din indiviziune nu și-au exprimat acordul nici pârâta – reclamantă reconvențional L. A. și nici antecesorul său, în momentul adoptării hotărârii nr.17/05.02.2004, un astfel de acord nu era necesar, proprietar al întregului imobil era Statul Român.
Din cartea funciară colectivă nr._ A., aferentă imobilului din A., . (f.46-48), precum și cărțile funciare individuale aferente apartamentelor 1-3 (f.28-32) reiese că la părțile comune nu este prevăzut vreun coridor de acces care să deservească apartamentele 1-3, singurul coridor comun fiind situat la subsolul corpului A și care nu face obiectul prezentei cauze.
Din probele administrate instanța reține că atât ușa de acces, cât și geamurile care fac obiectul cererii reconvenționale au fost montate de către reclamanta – pârâtă reconvențional H. J. în coridorul care deservește accesul exclusiv la apartamentul nr.1 și care este evidențiat în C.F.individual nr._-C1-U7 A. ca proprietate individuală, și nu comună.
Prin urmare, nu se poate reține că acestea ar fi fost montate abuziv și nici că ar îngrădi, în vreun fel, dreptul de folosință al celorlalți coproprietari din condominiu, în sensul prevederilor art.636, 647 și 649 Noul Cod civil.
Cu privire la petitul trei, prin care s-a cerut obligarea pârâților reconvenționali la menținerea acordului necesar finalizării autorizației de construire nr.35/02.02.2012 cu privire la marchiza existentă, instanța reține din motivarea acestui petit că pârâta – reclamantă reconvențional tinde, în realitate, să obțină o confirmare pentru „marchiza existentă”, așa cum a fost realizată în fapt, în vederea efectuării recepției finale și nu o „reconfirmare a acordului deja exprimat”.
Din probele administrate reiese că reclamanții – pârâții reconvenționali și-au exprimat consimțământul pentru realizarea accesului la apartamentul nr.2 în conformitate cu proiectul nr.64/2011 elaborat de S.C. AG. Proiect S.R.L. A., în baza căruia s-a eliberat autorizația de construire nr.35/02.02.2012.
Așa cum s-a reținut deja, lucrările efectuate cu depășirea autorizației de construire nr.35/02.02.2012 îi prejudiciază pe ceilalți coproprietari ai părților comune indivize din condominiu, impunându-se desființarea acestora. Prin urmare, cererea de obligare a reclamanților – pârâți reconvenționali la reconfirmarea acordului necesar finalizării autorizației de construire nr.35/02.02.2012 în vederea recepției lucrărilor astfel cum au fost executate apare ca neîntemeiată.
Pentru consderentele menționate, instanța va respinge cererea reconvențională ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța reține că reclamanții – pârâți reconvenționali au făcut dovada achitării unei taxe judiciare de timbru de 40 lei și onorariu expert în cuantum de 1.500 lei.
Prin urmare, în temeiul art.453 raportat la art.451 Cod procedură civilă, instanța va dispune obligarea pârâților căzuți în pretenții, în solidar, la plata către fiecare din reclamanții H. J. și M. T. a sumei de 770 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului L. C., cu domiciliul în A., ., ..
Admite în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții H. J., cu domiciliul în A., ., .>și M. T., cu domiciliul în A., ., . cu pârâții – reclamanți reconvențional L. A. și L. C., cu domiciliul în A., ., ..
Admite în parte cererea de intervenție forțată a intervenientului M. I. T., cu domiciliul în Oradea, ..29, ., jud. Bihor.
Obligă pârâții să demonteze împrejmuirea terasei construită la ..2 și aducerea șarpantei la dimensiunile stabilite în proiectul nr.64/2011 elaborat de S.C. AG. Proiect S.R.L. A., în baza căruia s-a eliberat autorizația de construire nr.35/02.02.2012, iar în caz de refuz, autorizează reclamanții și intervenientul forțat să procedeze la efectuarea lucrărilor, pe cheltuiala pârâților.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de ridicare a construcției metalice, cu destinație de garaj.
Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta – reclamantă reconvențional L. A. în contradictoriu cu reclamanții – pârâți reconvențional H. J. și M. T..
Obligă pârâții, în solidar, la plata către reclamanta H. J. a sumei de 770 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă pârâții, în solidar, la plata către reclamantul M. T. a sumei de 770 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 22 septembrie 2014.
Președinte, Grefier,
S. S. A. S. B.
Red./Tehnored./SS/ASB/14.10.2014
7 ex./5 .="margin-right:1.25pt"> Se comunică cu:
- reclamanta H. J., cu domiciliul în A., ., .;
- reclamantul M. T., cu domiciliul în A., ., .:
- pârâta L. A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat G. A. din A., .. 9, .;
- pârâtul L. C., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat G. A. din A., .. 9, .;
- intervenientul M. I. T., cu domiciliul în Oradea, ..29, ., jud. Bihor.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3205/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 4001/2014. Judecătoria ARAD → |
|---|
