Partaj judiciar. Sentința nr. 485/2016. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 485/2016 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 485/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 485
Ședința publică din 27 ianuarie 2016
Președinte: S. S.
Grefier: A. S. B.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanții – pârâți reconvenționali H. I. C. și H. B. L., în contradictoriu cu pârâții C. F. C., H. Z., H. (B.) L., B. D., B. M., P. G. R. și pârâta – reclamantă reconvențional C. C. S., având ca obiect grănițuire și partaj judiciar, în vederea pronunțării.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este timbrată cu suma de 1.450 lei, în temeiul cu art. 8 alin. 1 lit. d și art. 5 alin. 1 lit. a din OUG nr. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar, prin serviciul registratură, la data de 22.01.2016 concluzii scrise formulate de reclamanți.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, în vederea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 27.01.2016.
INSTANȚA
Constată că prin cererea înregistrată la Judecătoria A. în data de 20.03.2015 sub nr._, reclamanții H. I. C. și H. B. L., în contradictoriu cu pârâții C. F. C., H. Z., H. (B.) L., B. D., B. M., P. G. R. și C. C. S., au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se identifice imobilul teren intravilan situat în A. . jud. A. în suprafață de 540 mp înscris în CF_ A. având top.2063/a.2 în valoare de 45.000 lei și să se stabilească linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților și a pârâților de ordinul 1-2 și imobilele învecinate aparținând pârâților de ordinul 3-4; să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul teren intravilan situat în A. . jud. A. în suprafață de 540 mp înscris în CF_ A. având top.2063/a.2 prin atribuirea acestuia către reclamanți și obligarea lor la plata către pârâții de ordinul 1-2 a unei sulte corespunzătoare cotei acestora de proprietate din imobil (câte 1/7); cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că dețin în proprietate cota de 5/7 din imobilul teren intravilan situat in A. . jud. A. în suprafață de 540 mp înscris în CF_ A. având top.2()63/a.2, iar pârâții de ordinul 1-2 dețin în proprietate fiecare cota de 1/7 din acesta.
Au învederat că doresc să iasă din indiviziune față de pârâți și, întrucât dețin cota de 5/7 din imobil, au apreciat că sunt îndreptățiți la atribuirea în întregime în natură a imobilului.
De asemenea, au solicitat identificarea imobilului și stabilirea liniei de hotar față de imobilele învecinate întrucât au considerat că folosesc o suprafață mai mică decât cea deținută conform evidențelor de carte funciară.
Au menționat faptul că au încercat și medierea cu pârâții de ordinul 1-2, însă această cale nu a fost acceptată de pârâți.
În drept, au invocat dispozițiile art.979 și urm., art.560 Cod civil, art. 453 Cod procedură civilă, iar în probațiune au depus, în copie, extrase CF și proces verbal întocmit la Biroul de Mediere P. A. M., solicitând efectuarea unei expertize de specialitate.
În probațiune au depus extrase CF.
În urma adresei de regularizare, reclamanții au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.450 lei.
La data de 17.04.2015, pârâtul P. G. R. a depus întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu stabilirea liniei de hotar dintre imobilul aflat la nr. 189 și cel aflat la nr. 191 situate pe ., învederând că este proprietarul terenului situat la nr. 189.
A anexat, în copie, contract de donație, încheiere OCPI, extras CF, plan de încadrare în zonă și carte de identitate.
Prin întâmpinarea depusă la data de 21.04.2015, pârâta C. C. S. a învederat că nu se opune admiterii capătului de cerere având ca obiect sistarea stării de indiviziune privind imobilul, teren in suprafața de 540 m.p. înscris în CF_ A., provenit din conversia pe hârtie a CF_ A. cu nr. top. 2063/a.2. cu privire la care, alături de pârâtul C. C. F. deține cota de 1/7 ca bun comun, în modalitatea arătată, respectiv prin atribuirea acesteia în favoarea reclamanților, cu obligarea la plata contravalorii acestei cote, prin raportare la valoarea de circulație ce se va stabili prin expertiza judiciara, contestând valoarea apreciată de 45.000 lei.
De asemenea, a arătat că nu se opune admiterii capătului de cerere având ca obiect grănițuirea terenului față de terenurile proprietatea pârâților de ordinul 3-4.
Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. 1. pct. l Cod procedură civilă, a solicitat suspendarea prezentului litigiu până la soluționarea definitivă a cauzei înregistrate sub nr._/55/2014, la Judecătoria A., având ca obiect divorț si partaj bunuri comune, din masa partajabilă făcând parte și cota litigioasă, obiect al prezentului dosar, apreciind că modalitatea de atribuire/partaj și cotele de contribuție influențează și modalitatea în care reclamanții vor fi obligați la plata contravalorii acestei cote indivize în favoarea proprietarilor, adică a pârâților de ordinul 1 C. C. S. și C. F. C..
În ce privește fondul litigiului, a apreciat suficientă exprimarea poziției procesuale, cu menționarea contestării valorii de piața a terenului, valoarea de 45.000 lei fiind mai mult decât derizorie, contestare care obligă reclamanții la administrarea probei cu expertiza judiciară pentru stabilirea corectă a valorii de piața la care se va sista indiviziunea, incumbându-le obligația de a-și dovedi acțiunea.
Referitor la cererea de suspendare, a apreciat că soluționarea, în parte, a prezentului litigiu, depinde de modul de soluționare al acțiunii civile ce face obiectul dosarului nr._/55/2014.
A anexat copia cererii de partaj, a cererii adiționale și întâmpinarea paratului C. F. C..
A solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 28.04.2015 pârâta C. C. S. a depus la dosar cerere reconvențională, formulată în contradictoriu cu reclamanții H. I. C. și H. B. L. și cu pârâții H. Z., H. (B.) L. și C. F. C., prin care a solicitat instanței să rețină poziția sa procesuală exprimată prin întâmpinare de neopunere la sistarea stării de indiviziune, însă a precizat că dorește stabilirea unei alte modalități de partaj și anume parcelarea imobilului în 2 sau 3 parcele, în funcție de poziția procesuală a pârâților H. și atribuirea, în natură, în favoarea sa a parcelei nou formate în suprafața de 77 m.p., aferenta cotei de 1/7 parte din totalul de 540 m.p., înscris în CF_ A., conform folosinței faptice, cu îndrumarea OCPI A., la efectuarea înscrierilor parcelelor noi în cartea funciară individuale, iar reclamanților . teren aferentă cotei de 6/7 sau 5/7 în funcție de cererile pârâților H., cărora, dacă solicită, să le fie atribuită . cotei lor de l/7.
A menționat că suprafața de teren de 77 m.p. este situată în vecinătatea blocului în care este amplasat apartamentul, asupra căreia a exercitat posesia și folosința și pe care se află garajul, proprietate extratabulară, în care își ține autoturismul.
În ce privește grănițuirea, a învederat că dacă starea de fapt o va impune, aceasta operațiune poate fi efectuată și ulterior, apreciind că reclamanții ar trebui să își reconsidere capătul de cerere având ca obiect grănițuirea.
În drept, a invocat dispozițiile art. 555,631, 632 lit.a., 634, 676 cod civil raportat la art. 209 și art. 979Cod procedură civilă.
Pârâții C. F. C. și H. (B.) L. au depus la data de 30.04.2015 întâmpinare, prin care au precizat că nu se opun primului capăt de cerere ce privește grănițuirea, considerând însă, în principal, ca inadmisibilă acțiunea de partaj, iar în subsidiar, au arătat că sunt de acord cu efectuarea partajului dar nu în modalitatea solicitată de reclamanți. Au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Referitor la capătul de cerere privind grănițuirea, au apreciat că, în ceea ce privește suportarea cheltuielilor necesare operațiunilor de grănițuire, se impune inițial ca totalul cheltuielilor să fie împărțit la trei,v fiind vorba și de trei terenuri învecinate, după care în cazul coproprietarilor terenului intravilan din A., ., jud. A., fiecare dintre aceștia să suporte costurile potrivit cotei deținute.
Vis-a-vis de petitul doi vizând partajul, pârâții au precizat că reclamanții omit, cu bună știință, a învedera că pe terenul intravilan din A., ., jud. A. sunt edificate mai multe garaje, printre care două aparținând pârâților C. F. C. și H. (B.) L., garaje care au fost edificate în deplină legalitate, aferent acestora plătindu-se impozitul corespunzător.
Astfel, asupra unuia dintre garaje pârâtul C. F.-C. este coproprietar în devălmășie doar cu C. C. S., iar asupra unui alt garaj pârâta H. (B.) L. este coproprietar în devălmășie doar cu H. Z., iar reclamanții nu dețin absolut nici un drept asupra garajelor, context în care aceste bunuri imobile nu vor putea face obiectul partajului pendinte.
Au apreciat că indiferent de modalitatea în care se va tranșa partajul pendinte, coproprietari în devălmășie nu vor putea fi privați de dreptul lor de proprietate exclusiv deținut asupra garajelor, respectiv aceste edificate nu vor putea fi atribuite reclamanților condiționat de plata unei sulte.
Pârâții au apreciat că terenul din litigiu se găsește în coproprietate forțată, context în care potrivit art. 671 alin. (1) NCC partajul apare ca fiind inadmisibil. Ca și cazuri de coproprietate forțată au opinat ca fiind incidente dispozițiile art. 646 pct. 1, 2 și 3 NCC, coroborate cu cele ale art. 649 lit. a) și b) din același cod. Astfel, în esența sa, terenul în discuție este un drum necesar și util pentru folosirea garajelor, dar și terenul pe care se află aceste garaje, teren compus atât din suprafața construită cât și din cea neconstruită necesară, potrivit naturii sau destinației construcției, pentru a asigura exploatarea acesteia.
Dacă se va aprecia că partajul asupra terenului (fără edificate) este admisibil, pârâții au solicitat partajarea în natură.
În acest sens, au considerat că terenul este comod partajabil putând fi lotizat corespunzător, astfel încât în loturile pârâților să regăsească fiecare și garajul/edificatul proprietate în devălmășie .
De asemenea, au învederat că nu sunt de acord cu valoarea terenului indicată de către reclamanți.
În fine, au apreciat că se impune suspendarea prezentului proces în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 NCPC, până la soluționarea litigiului ce face obiectul dosarului nr._/55/2014 al Judecătoriei A., dosar care are ca obiect divorțul dar și partajul bunurilor soților C., în masa bunurilor comune de împărțit regăsindu-se și cota de 1/7 din imobilul situat în A., ., jud. A..
În drept, au invocat dispozițiile art. 205, art. 413 alin. (1) pct. 1, art. 983 alin. (2) NCPC ; art. 560, art. 646 pct. 1, 2 și 3, art. 649 lit. a) și b), art. 671 NCC,
La data de 21.05.2015 reclamanții au depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de pârâții C. F. C. și H. (B.) L., prin care au învederat că nu au omis cu bună știință a preciza existența garajelor pe terenul aflat în indiviziune, însă, potrivit dispozițiilor Legii nr.50/1991 privind autorizarea executărilor lucrărilor de construcții, garajele sunt reglementate în Anexa 2 la lege ca fiind asimilate clădirilor cu importanță redusă, anexe gospodărești, având un regim de existență provizoriu.
Astfel, în urma ieșirii din indiviziune, au apreciat că pârâții au posibilitatea ridicării construcțiilor provizorii pe care le au în proprietate, existența acestora neavând niciun fel de relevanță cu privire la regimul juridic al imobilului teren care face obiectul prezentei cauze.
Au evidențiat faptul că terenul din litigiu nu se găsește în coproprietate forțată, coproprietatea forțată caracterizându-se prin faptul că există și se menține independent de voința coproprietarilor întrucât privește bunuri accesorii a căror soartă juridică este indisolubil legată de aceea a bunurilor principale cărora le sunt destinate să le servească. Permanența acestei destinații și caracterul indivizibil al bunului unic accesoriu mai multor bunuri principale aparținând unor coproprietari diferiți implică perpetuitatea coproprietății asupra bunului accesoriu.
Au invocat art. 646 C.civ., conform căruia coproprietatea forțată privește părți comune ale imobilelor, despărțituri comune între imobile, dreptul de proprietate periodică, aminitirile de familie, bunuri comune necesare și utile pentru folosirea a două imobile vecine, situate pe linia de hotar între acestea, bunuri comune afectate utilizării a două sau mai multe fonduri, orice alt bun comun prevăzut de lege.
Astfel, sub nicio formă legea nu a instituit coproprietatea forțată asupra unui bun imobil (teren) în vederea folosirii unor construcții provizorii garaje a căror existență nu este legată indisolubil de terenul aflat în coproprietate.
În consecință, au considerat că partajul este admisibil având în vedere natura construcțiilor existente pe terenul în discuție.
În ceea ce privește posibilitatea lotizării terenului prin partaj, au apreciat că acest aspect trebuie să fie lămurit printr-o expertiză de specialitate.
Referitor la cererea de suspendare a prezentei cauze, reclamanții au considerat că în prezenta cauză nu sunt incidente prevederile art.413 alini pct.l C.pr.civ. întrucât soluția din prezentul dosar nu depinde de partajul bunurilor comune ale soților din dosarul nr._/55/2014 al Judecătoriei A.. În acest sens, au arătat că este posibilă ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul teren intravilan situat în A. . jud. A. în suprafață de 540 mp înscris în CF_ A. având top.2063/a.2 prin atribuirea acestuia către reclamanți și obligarea lor la plata unei sulte corespunzătoare cotei de proprietate a pârâților ( 1/7), urmând ca această sultă să se împartă între pârâții C. Conelia S. și C. C. F. conform hotărârii care se va pronunța în dosarul de partaj.
Tot în data de 21.05.2015 reclamanții au depus la dosar întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâta C. Conelia S., prin care au arătat că în principiu nu sunt de acord cu partajarea în natură a imobilului, teren pe care se află garajul pârâtei - reclamantă reconvențional, întrucât potrivit dispozițiilor Legii nr.50/1991 privind autorizarea executărilor lucrărilor de construcții, garajele sunt reglementate în Anexa 2 la lege ca fiind asimilate clădirilor cu importanță redusă, anexe gospodărești, având un regim de existență provizoriu.
În subsidiar, au învederat că în cazul în care instanța apreciază necesar, urmează ca un expert de specialitate să evalueze posibilitatea partajării în natură și consecințele acestei partajări.
În cauză a fost administrată proba cu expertiza tehnică în specialitatea topografie.
Prin concluziile scrise depuse la data de 22.01.2016, reclamanții au solicitat să se stabilească linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților și a pârâților de ordinul 1-2 și imobilele învecinate aparținând pârâților de ordinul 3-4 conform expertizei tehnice efectuate în prezenta cauză, să se dispună ieșirea din indiviziune în natură cu privire la imobilul teren intravilan situat în A. . jud. A. în suprafață de 540 mp înscris în CF_ A. având top.2063/a.2 prin formarea a două loturi conform variantei 2 a Raportului de expertiză tehnică judiciară, atribuirea lotului 1 în suprafață de 386 mp către reclamanți, iar a lotului 2 către pârâții de ordinul 2 C. și H., cu cheltuieli de judecată.
Au considerat că varianta a doua propusă de expert este cea corectă având în vedere că este singura variantă de ieșire clin indiviziune care permite păstrarea construcțiilor și folosirea acestora în continuare. Astfel, în cazul în care Lotul 1 din Varianta 2 le este atribuit în proprietate reclamanților, aceștia au posibilitatea de a demola garajele 1,2,3 și de a asigura folosința prin garajul nr.4 la celelalte garaje.
A anexat dovada onorariului avocațial în cuantum de 1.500 lei.
Analizând acțiunea formulată, prin prisma prevederilor legale și a susținerilor părților, instanța reține următoarele:
Reclamanții H. I. – C. și H. B. L. sunt coproprietari, alături de pârâții C. F., C. S., C. S., H. Z. și H. L., ai imobilului înscris în CF nr._ A. nr.top.2063/a.2, constând în teren intravilan în suprafață de 540 mp, situat în A., ., care se învecinează cu imobilul proprietatea pârâtului P. G. R., situat în A., ., întabulat în CF nr._ A. nr.top.2063/b,, precum și cu imobilul aflat în proprietatea pârâților B. D. și B. M., situat în A., ., întabulat în CF nr._ A. nr.top.2063/b.
Potrivit raportului de expertiză topografică nr. 575/06.10.2015 întocmit de doamna expert C. M. M., linia de hotar dintre imobilul înscris în CF nr._ A. nr.top.2063/a.2, situat în A., . și imobilul înscris în CF nr._ A. nr.top.2063/a.1/2 A., situat în A., . a fost stabilită prin punctele 1-2, iar linia de hotar dintre imobilul înscris în CF nr._ A. nr.top.2063/a.2, situat în A., . și imobilul înscris în CF nr._ A. nr.top.2063/b, situat în A., . a fost stabilită prin punctele 3-4.
Prin răspunsul la obiecțiunile formulate de pârâtul P. G. R., doamna expert a evidențiat că frontul stradal al imobilului cu nr. administrativ 189, aparținând pârâtului, nu este materializat în teren, limita rezultând în urma operațiunilor de identificare efectuate în faza de birou, iar conform limitei juridice identificate aferentă imobilului amintit, a rezultat că suprafața din cartea funciară de 403 mp corespunde cu suprafața identificată în planul topografic din anexa nr.1 din raportul de expertiză.
Deși în ședința publică din data de 12.01.2016 pârâtul a reiterat că nu este de acord cu măsurătorile efectuate de doamna expert, instanța reține că acesta a arătat în mod expres că nu înțelege să solicite efectuarea unei noi expertize.
În drept sunt incidente prevederile art.560 Cod civil, în conformitate cu care proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal cheltuielile ocazionate de aceasta.
Pentru considerentele arătate, instanța va admite petitul având ca obiect grănițuire, sens în care va stabili linia de hotar dintre imobilul înscris în CF nr._ A. nr.top.2063/a.2, situat în A., . și imobilul înscris în CF nr._ A. nr.top.2063/a.1/2 A., situat în A., . prin punctele 1-2, evidențiate în raportul de expertiză efectuat în cauză de doamna expert C. M.. De asemenea, va stabili linia de hotar dintre imobilul înscris în CF nr._ A. nr.top.2063/a.2, situat în A., . și imobilul înscris în CF nr._ A. nr.top.2063/b, situat în A., . prin punctele 3-4, evidențiate în raportul de expertiză efectuat în cauză de doamna expert C. M., care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În ceea ce privește petitul având ca obiect cererea de partaj, respectiv cererea reconvențonală formulată de pârâta reclamantă reconvențional C. S. având ca obiect partaj, instanța reține că reclamanții sunt coproprietari ai imobilului înscris în CF nr._ A. nr.top.2063/a.2, situat în A., ., în suprafață de 540 mp, deținând cota de 5/7 părți, în vreme ce pârâții H. Z. și H. (B.) L. dețin în coproprietate cota de 1/7 părți, respectiv pârâții C. F. C. și C. S. dețin în coproprietate cota de 1/7 părți.
Pe terenul în litigiu sunt edificate 7 garaje, neîntabulate în cartea funciară, din care garajul nr.1, nr.4, nr.5, nr.6 și nr.7 sunt în proprietatea extratabulară a reclamanților, celelalte garaje fiind în proprietatea pârâților H. Z., H. (B.) L., respectiv B. D. și B. M..
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză doamna expert a propus 3 variante de lotizare, iar prin răspunsul la obiecțiuni a formulat alte două propuneri de lotizare (f.130, f.165-166).
Părțile nu au ajuns la un consens cu privire la alegerea variantei de lotizare.
În conformitate cu art.669 Noul Cod civil „încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând, afară de cazul în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească”, iar potrivit art.1143 Noul Cod civil, „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune”.
Conform art.649 pct.1 Noul Cod civil „Sunt considerate părți comune, în măsura în care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel a) terenul pe care se află clădirea, compus atât din suprafața construită, cât și din cea neconstruită necesară, potrivit naturii sau destinației construcției, pentru a asigura exploatarea normală a acesteia; pentru eventuala suprafață excedentară proprietarii sunt titularii unei coproprietăți obișnuite”, iar potrivit art.646 al.1 Noul Cod civil, aceste bunuri se află în coproprietate forțată.
Susținerile reclamanților în sensul că terenul menționat nu se află în coproprietate forțată pe motiv că garajele sunt construcții provizorii, care pot fi ridicate, nu poate fi primită în cauză.
Instanța nu a fost învestită cu soluționarea unei cereri de ridicare/demolare a acestor construcții, astfel că pe toată durata existenței construcțiilor terenul în litigiu trebuie să asigure normala exploatare a construcțiilor.
Din analiza celor 5 variante de lotizare reiese că terenul în litigiu nu este comod partajabil în natură. Astfel, varianta nr.1 propune ca linia de hotar dintre cele două loturi să traverseze toate cele 7 garaje, ceea ce implică fie constituirea unui drept de superficie, fie ridicarea garajelor, varianta nr.2 propune ca toate cele 7 garaje să treacă în lotul reclamanților, în vreme ce varianta 3 și 4 presupun efectuarea unui schimb de garaje între părți, aspecte cu care instanța de asemenea, nu a fost învestită. În fine, varianta nr.5, chiar dacă nu implică efectuarea unui schimb de proprietăți cu privire la garaje, nu a fost acceptată de reclamanți. În plus, această propunere de lotizare implică modificări de ordin structural al garajelor, în condițiile în care în prezent accesul în garaje se face dinspre numărul administrativ 193, iar înspre numărul administrativ 189 se află zidul comun al garajelor.
În fine, instanța reține și faptul că în cauză toate variantele propuse de doamna expert au în vedere constituirea a două loturi, deși există trei coproprietari, dat fiind că suprafața aferentă cotei de 1/7, fiind de 77 mp, ar fi insuficientă pentru a asigura folosința construcției pentru destinația actuală de garaj, raportat la faptul că potrivit reglementărilor urbanistice o suprafață mai mică de 150 mp nu este construibilă (f.163).
Pentru considerentele arătate, instanța reține că imobilul nu este comod partajabil în natură, astfel că va respinge cererea reclamanților, precum și cererea reconvențională formulată de pârâta – reclamantă reconvențional C. C. S. în contradictoriu cu reclamanții – pârâți reconvenționali H. I. C. și H. B. L. și pârâții C. F. C. H. Z. și H. (B.) L. având ca obiect partaj.
Față de soluția de admitere în parte a acțiunii, exclusiv sub aspectul acțiunii în granițuire, instanța reține că reclamanta are dreptul să pretindă cheltuieli exclusiv sub aspectul taxei de timbru de 100 lei aferente grănițuirii și cotei de ½ din onorariul expertului, respectiv suma de 750 lei.
Raportat la prevederile art.394 al.3 Cod procedură civilă, instanța nu va avea în vedere cheltuielile constând în onorariul de avocat, chitanța care atestă plata acestuia fiind depusă de reclamanți după închiderea dezbaterilor, fiind anexată concluziilor scrise.
La modul în care vor fi repartizate cheltuielile de judecată, instanța reține incidența în cauză a prevederilor art.560 Cod civil, în conformitate cu care proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal cheltuielile ocazionate de aceasta.
Având în vedere că reclamanții au realizat două grănițuiri, pârâții P. G., respectiv pârății B. D. și B. M. urmează să achite reclamanților suma de 212,50 lei, urmând ca suma de 425 lei să se împartă între coproprietarii terenului grănițuit pe ambele laturi, conform cotelor de poroprietate. Astfel, pârâții C. F. C. și C. C. S., respectiv pârâții H. Z. și H. (B.) L., în calitate de coproprietari ai cotei de 1/7 părți, datorează reclamanților suma 60,71 lei fiecare.
Având în vedere că pârâții C. F. și H. (B.) L. au făcut cheltuieli de judecată constând în plata onorariului avocațial de 750 lei, respectiv 400 lei, față de soluția de admitere în parte a acțiunii, în temeiul art.453 al.2 Cod procedură civilă, va compensa parțial cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți și ceilalți pârâți și va obliga reclamanții la plata către pârâtul C. F. a sumei de 315 lei și către pârâta H. (B.) L. a sumei de 140 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanții H. I. C., CNP_ și H. B. L., ambii cu domiciliul în A., ., ., . și domiciliul procesual ales la Cabinet avocat C. D. din A., .. 33-35, ., în contradictoriu cu pârâții C. F. C., CNP_, cu domiciliul în A., ., . și domiciliul procesual ales în A., ., ., C. C. S., CNP_, cu domiciliul în A., . și reședința în A., .. 31, jud. A., H. Z., cu domiciliul în A., ., H. (B.) L., CNP_, cu domiciliul în A., ., ., jud. A. și domiciliul procesual ales în A., ., ., B. D., cu domiciliul în A., ., jud. A., B. M., cu domiciliul în A., ., jud. A. și P. G. R., CNP_, cu domiciliul în A., . nr. 103, jud. A., având ca obiect grănițuire și partaj.
Stabilește linia de hotar dintre imobilul înscris în CF nr._ A. nr.top.2063/a.2, situat în A., . și imobilul înscris în CF nr._ A. nr.top.2063/a.1/2 A., situat în A., . prin punctele 1-2, evidențiate în raportul de expertiză efectuat în cauză de doamna expert C. M., care face parte integrantă din prezenta.
Stabilește linia de hotar dintre imobilul înscris în CF nr._ A. nr.top.2063/a.2, situat în A., . și imobilul înscris în CF nr._ A. nr.top.2063/b, situat în A., . prin punctele 3-4, evidențiate în raportul de expertiză efectuat în cauză de doamna expert C. M., care face parte integrantă din prezenta.
Respinge în rest acțiunea principală.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta – reclamantă reconvențional C. C. S. în contradictoriu cu reclamanții – pârâți reconvenționali H. I. C. și H. B. L. și pârâții C. F. C. H. Z. și H. (B.) L. având ca obiect partaj.
Obligă pârății B. D. și B. M., în solidar, să plătească reclamanților suma de 212,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și pârâtul P. G. R., să plătească reclamanților suma de 212,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Compensează parțial cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți și ceilalți pârâți și obligă reclamanții la plata către pârâtul C. F. a sumei de 315 lei și către pârâta H. (B.) L. a sumei de 140 lei.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2016.
Președinte, Grefier,
S. S. A. S. B.
Red./Tehnored./ SS/ASB/12.02.2016/11 ex./9 . comunică cu:
- reclamantul H. I. C., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat C. D. din A., .. 33-35, .;
- reclamanta H. B. L., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat C. D. din A., .. 33-35, .;
- pârâtul C. F. C., cu domiciliul procesual ales în A., ., .;
- pârâta C. C. S., cu reședința în A., .. 31, jud. A.;
- pârâtul H. Z., cu domiciliul în A., ., ., jud. A.;
- pârâta H. (B.) L., cu domiciliul procesual ales în A., ., .;
- pârâtul B. D., cu domiciliul în A., ., jud. A.;
- pârâtul B. M., cu domiciliul în A., ., jud. A.;
- pârâtul P. G. R., cu domiciliul în A., . nr. 103, jud. A..
| ← Validare poprire. Sentința nr. 504/2016. Judecătoria ARAD | Pretenţii. Sentința nr. 476/2016. Judecătoria ARAD → |
|---|
